Contestaţie la executare. Sentința nr. 452/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 452/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 16949/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 452
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatorul Ș. L. P. în contradictoriu cu intimata T. C. F., pentru încetarea executării silite din dosarul execuțional nr. 245/2012 al B. B. C..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedură fără citarea părților.
Contestația este legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar, la data de 21.01.2013, concluzii scrise din partea intimatei.
Văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 13.11.2012, contestatorul Ș. L. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata T. C. F., încetarea executării silite din dosarul execuțional nr. 245/2012 al B. B. C. până la regularizarea datoriilor comune ale foștilor soți, în temeiul art. 404 al. 1 Cod procedură civilă, și suspendarea executării silite până la finalizarea prezentei contestații, în temeiul art. 403 al. 1 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că în baza sentinței civile nr. 9451/2011 pronunțată în dosarul nr._/55/2010 de Judecătoria A., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 132/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în același dosar, contestatorul datorează intimatei suma de 30.000 Euro, iar intimata îi datorează contestatorului suma de 6.620 lei, ambele sume reprezentând sulte rezultate din partajarea bunurilor comune ale foștilor soți.
În litigiul menționat, s-a reținut că imobilul a fost achiziționat prin contractarea unui credit de 105.000 lei de la ProCredit Bank. Instanțele au stabilit irevocabil cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune de 70% contestatorul și 30% intimata, pronunțându-se doar asupra activelor. Întrucât la acel moment nu au fost sesizate cu o astfel de cerere, instanțele au lăsat nesoluționată problema datoriilor comune ale soților.
Din aceste motive, pe rolul Judecătoriei A. există în prezent un litigiu având ca obiect obligarea intimatei la plata către pârât a cotei sale de contribuție din valoarea creditului menționat și compensarea sumei respective cu sulta ce face obiectul dosarului execuțional. Pentru a evita o vânzare la licitație a imobilului în acest moment, imobil grevat și de o ipotecă în favoarea băncii, contestatorul apreciază că în cauză se impune încetarea executării silite până la momentul stabilirii datoriilor comune.
Prin întâmpinare, intimata T. C. F. a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție a invocat tardivitatea contestației la executare, excepție respinsă de instanță prin încheierea din data de 15.01.2013.
Pe fond, intimata apreciază că acțiunea contestatorului este inadmisibilă, de vreme ce legiuitorul nu prevede printre soluțiile care pot fi date în soluționarea contestației la executare încetarea unei executări silite până la împlinirea unui eveniment viitor (termen sau condiție). Or, contestația vizează tocmai încetarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional 245/2012 al B. B. C. până la data la care contestatorul își va obține în instanță unele pretenții proprii față de intimată.
Apreciază intimata că o atare solicitare contravine prevederilor art. 3711 Cod procedură civilă, care reclamă că obligațiile stabilite prin hotărârea unei instanțe să fie duse la îndeplinirea de bună voie, iar în cazul în care debitorul nu execută obligația benevol aceasta urmând a fi dusă la îndeplinire prin executare silită.
În dosarul execuțional 245/2012 al B. B. C. se tinde la punerea în executare a unor drepturi de creanță recunoscute creditoarei intimate prin hotărâri executorii, intrate în putere de lucru judecat: Decizia 132/A//22.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_/55/2010, menținută în recurs de Curtea de Apel Timișoara.
Deși Decizia 132/A//22.03.2012 este executorie din luna martie 2012, creditoarea nu a apelat la concursul organului de executare decât subsecvent tranșării irevocabile a litigiului, așteptându-se în mod legitim ca, la acea dată, debitorul să se achite benevol de obligațiile sale, cu atât mai mult cu cât acesta a folosit și folosește exclusiv imobilul fosta proprietate comună a părților ca urmare a separației dânșilor și a divorțului survenit subsecvent. Debitorul nu numai că nu a înțeles și nu înțelege să pună în executare cele dispuse de instanțele de judecată, dar tinde pe calea procedurii pendinte să tergiverseze și mai mult achitarea sumelor datorate, cu lipsirea intimatei de drepturile sale legitime, în condițiile în care aceasta din urmă a lăsat contestatorului în deplină folosința imobilul dobândit sub durata căsătoriei încă din anul 2010, fiind obligată să-și asigure un alt spațiu locativ.
Contestatorul solicită încetarea executării silite pornite în baza unor titluri executorii emanând de la instanța de judecată, executare încuviințată ca atare de Judecătoria A., pentru a i se permite să-și valorifice niște drepturi de creanță pe care le pretinde față de creditoarea sa, într-o procedură distinctă și viitoare, alegând în motivare practic propria culpă constând în pretinsa omisiune de a fi solicitat recunoașterea creanței pe calea cererii reconvenționale din dosarul de partaj.
În aceste condiții, intimata apreciază că de vreme ce deține un titlu valabil, executoriu, nu i se poate opune în cadrul procedurii pendinte împrejurarea că debitorul său formulează pretenții proprii într-un dosar distinct, înregistrat pe rolul Judecătoriei A., instanța de executare fiind din punct de vedere procedural limitată la a verifica legalitatea executării silite, respectiv a actelor de executare silită. Or, sub acest aspect, se poate constata că debitorul contestator nu poate indica motive de nelegalitate ale executării silite.
Mai mult este contrar prevederilor procedurale a limita creditoarea în dreptul legitim de a-și vedea pus în executare un titlu emanând de la instanța de judecată, fie benevol, fie, în caz de opunere, pe calea executării silite, cu atât mai mult cu cât contestatorul este cel care, sub aspect pecuniar, a avut toate avantajele desfacerii căsătoriei dintre părți, rămânând în folosința nestingherită a imobilului acestora de ani de zile, fără ca intimata creditoare să fi fost dezdăunată, chiar parțial, cu parte din valoarea bunului, de natură a-i permite să achiziționeze un alt imobil. De altfel, chiar în dosarul de fond la care contestatorul face referire, acesta alega o creanță de 30.000 lei (creanță pretinsă care, la data prezentei, nu are caracter cert, lichid și exigibil), pe când intimata creditoare deține un titlu executoriu pentru suma de 30.000 euro, din care a înțeles să reducă valoarea sultei la care a fost obligată față de debitor, rezultând o creanță de 28.534 euro, care face obiectul executării silite în dosarul 245/2012 al B. B. C.. Or, până la data prezentă debitorul nu a achitat nicio sumă din sulta datorată, ceea ce face dovada finalității demersului său din procedura pendinte - tergiversarea prin orice mijloace a achitării sultei la care a fost obligat.
Față de cele menționate, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 115, 274, 399 și 401 Cod procedură civilă.
La data de 04.12.2012, contestatorul a renunțat la cererea de suspendare a executării silite.
Din actele dosarului, precum și din înscrisurile dosarului execuțional nr. 245/2012 al B. B. C., instanța reține în fapt următoarele:
Dosarul de executare silită susmenționat are ca obiect cererea formulată de creditoarea intimată T. C. F. împotriva debitorului contestator Ș. L. P., de punere în executare silită a titlului executor constituit din sentința civilă nr. 9451/29.09.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2010, investită cu formulă executorie în șnur cu decizia civilă nr. 132/A/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în același dosar, pentru o creanță de 28.534 euro (calculată ca o diferență între 30.000 euro și 6620 lei) și cheltuieli de executare.
Executarea silită a fost încuviințată de instanța de executare – Judecătoria A., prin încheierea nr. 3981/11.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/55/2012.
În dosarul execuțional, executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal din data 16.10.2012 cu privire la cheltuielile de executare, a emis somația la executare din aceeași dată, precum și somația imobiliară din data de 01.11.2012, cu privire la care s-a luat și măsura notării în cartea funciară.
Prin prezenta contestație, contestatorul solicită, fără a invoca vreun motiv de nelegalitate a executării silite, încetarea executării silite, în temeiul art. 404 al. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea unei acțiuni aflate pe rolul Judecătoriei A., sub nr. de dosar_/55/2012, în care a solicitat obligarea pârâtei intimate la plata unei sume de 30.000 lei, cu titlu de partaj datorii comune ale foștilor soți, sumă care s-ar compensa cu creanța pusă în executare silită în dosarul execuțional.
În acest context, instanța constată în primul rând că în speță s-ar pune problema unei eventuale compensări parțiale a creanței intimatei în sumă de 28.534 euro, certă, lichidă, exigibilă și executorie, cu o pretinsă creanță solicitată de contestator în dosarul_/55/2012, în cuantum de aproximativ 6.850 euro (echivalentul a 30.000 lei), astfel că nu ar fi absolut niciun impediment pentru continuarea executării silite pentru diferența de aproximativ 21.650 euro.
Pe de altă parte, pentru a putea opera o compensație între datorii reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele, este necesar, conform art. 1616 și 1617 din Noul Cod Civil, ca cele două datorii să fie certe, lichide și exigibile, ceea ce în mod evident nu este cazul în speță, în care creanța solicitată de contestator este litigioasă, făcând obiectul unui dosar aflat în faza de judecată.
Prin urmare, în lipsa acordului creditoarei intimate, nu se poate dispune încetarea executării silite în dosarul execuțional, nefiind cazul nerespectării de către executorul judecătoresc a dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea vreunui act de executare de natură să atragă sancțiunea anulării sau încetarea executării, conform art. 399 al. 2 și 404 al. 1 Cod de procedură civilă
În consecință, instanța constată nefondată contestația formulată, urmând ca, în temeiul art. 399 și 402 Cod de procedură civilă, să o respingă.
Deși contestația va fi respinsă iar intimata a solicitat cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli cu acest titlu, nefăcându-se vreo dovadă cu privire la efectuarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Ș. L. P., domiciliat în A., .. 49, jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 18-26, ., ., în contradictoriu cu intimata T. C. F., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., pentru încetarea executării silite din dosarul execuțional nr. 245/2012 al executorului judecătoresc B. C..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC;
04.02.2013. 4ex/2com:
contestatorul – Ș. L. P. – A., .. 18-26, ., . - la C.. Av. N. V.;
intimata –T. C. F. – A., ., . – la SCA „Hosszu, I., Gera, P. și asociații”.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2422/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 2495/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
