Contestaţie la executare. Sentința nr. 2422/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2422/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 2671/55/2013
2ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator de date cu caracter personal nr. 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2422 / 2013
Ședința publică din data de: 25 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. E.
Grefier: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul G. S. P., cu domiciliul în Ș., nr. 636, jud. A., în contradictoriu cu intimații B. E., cu domiciliul procesual ales la SCPA V. și Asociații, cu sediul în A., .. 23, . și B. H. P., cu sediul în A., .. 41, jud. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul și reprezentanta intimatului B. E., avocat M. Hay, din Baroul A., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestorul depune la dosar copia hotărârii de stabilire a despăgubirilor, nr.68/2/15.05.2009 și adresa nr. 180/313/12.03.2013 emisă de C.N.A.D.N.R –D.R.D.P Timișoara privind plata despăgubirilor
Contestatorul solicită să se ia în considerare hotărârea de stabilire a despăgubirilor în cuantum de_,74 lei, arătând că banii au fost deja virați, sustinând în continuare motivele din contestația la executare formulată.
Reprezenatnta intimatului B. E., recunoaște că banii au fost virați dar învederează că debitul este mai mare având în vedere că au fost trei faze de judecată și cheltuieli de executare.
Atât contestatorul, cât și intimatul prin reprezentant învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, sau probe de propus în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Având cuvântul pe fondul cauzei, contestatorul solicită admiterea contestației cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației, având în vedere că debitul nu e integral acoperit ca urmare a cheltuielilor de judecată efectuate în ciclurile procesuale anterioare și a cheltuielior de executare silită, învederând că C.N.A.D.N.R –D.R.D.P Timișoara nu a fost parte în dosarul de fond, iar contestația e nefondată.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 14.02.2013, formându-se dosarul nr._, contestatorul G. S. P., în contradictoriu cu intimații Bistrean E. și B. executorului judecătoresc H. P., a solicitat instanței, ca prin hotărârea care se va pronunța, să dispună anularea executării silite din dosarul execuțional nr. 7/2013 al B.E.J. H. P., anularea tuturor actelor de executare silită – respectiv somația emisă la data de 25.021.2013, și actele de înființare a popririi asupra conturilor.
În motivarea cererii se arată că executarea silită a dispozitivului sentinței civile nr. 2257/07.03.2011 nu poate fi realizată, întrucât despăgubirile „acordate” contestatorului, pentru suprafața de 2847 mp, expropriată în baza L. nr. 198/2004 și care ar fi trebuit plătite creditorului urmăritor nu au fost și încasate de către contestator. Această sumă a fost consemnată la CEC, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 68/2 a Comisiei pentru aplicarea L. nr. 198/2004, prin are se revocă Hotărârea nr. 68/1/15.04.2009 și se aprobă acordarea despăgubirii „în concurs” către pârât și către reclamant, urmând ca până la soluționarea litigiului să fie consemnată la CEC despăgubirea stabilită, în cote egale pentru fiecare parte în concurs. Cu toate că intimatul avea cunoștință despre această situație și cu toate că titlul executoriu dispune clar obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pe care le-ar fi încasat pentru suprafața de 2847 mp, în baza L. nr. 198/2004, intimatul a ales să recurgă la procedura executării silite, în loc să prezinte titlul executoriu la Comisia pentru aplicarea L. nr. 198/2004, formată pentru procedura de expropriere în cadrul proiectului „Autostrada A.-Timișoara, km. 12 + 000 – km 44 + 000”. În prezent, suma de 25.680 Euro se află consemnată la CEC și pe numele intimatului, care este liber să o ridice. Contestatorul nu a ridicat această sumă și nici nu ar fi putut să o încaseze, dată fiind soluția irevocabilă pronunțată în litigiul având ca obiect prestația tabulară.
Contestatorul a învederat că, prin demararea executării silite, a fost privat de posibilitatea de a-și fi îndeplinit de bună voie obligația de plată și a determinat creșterea semnificativă a cheltuielilor de judecată, fiind încălcate prevederile art. 371 ind. 1 alin. 1 C. pr. civ., executorul judecătoresc fiind obligat să verifice dacă creditorul a solicitat executarea de bună voie a titlului executoriu.
Totodată, s-a relevat că actele de executare sunt nelegale și sub aspectul disp. art. 1522 N. c. pr. civ., potrivit cărora, pentru a trece la executarea silită, intimatul trebuia să-l pună în întârziere pe contestator.
În ceea ce privește onorariul avocațial, contestatorul a arătat că acesta este exagerat (3720 lei), raportat la complexitatea reprezentării clientului în faza executării silite și raportat la cuantumul onorariului perceput pentru reprezentarea clientului în faza judecării fondului cauzei. Pentru aceste motive, contestatorul a solicitat, reducerea onorariului avocațial la jumătate din suma prevăzută în procesul-verbal constatator din 25.01.2013.
De asemenea, toate cheltuielile de executare consemnate în procesul verbal din 25.01.2013 sunt nedatorate, fiind stabilite prin acte de executare silită afectate de nulitate.
În drept, se invocă disp. art. 274, art. 399, art. 400, art. 401 C. pr. civ..
Cererea este legal timbrată cu suma de 194 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimatul B. E., legal citat, a depus la dosar prin serviciul registratură al Judecătoriei A. întâmpinare la data de 04.03.2013 (f. nr. 30 - 33 dosar). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, prin sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 Judecătoria A. a admis acțiunea promovată de acesta și l-a obligat pe contestator să-i plătească suma de 25.680 euro, prin echivalent în lei, cu titlu de debit și 4999 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Întrucât căile de atac formulate de contestator au fost respinse, prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., pronunțată în apel și decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de apel Timișoara, pronunțată în recurs, contestatorul a mai fost obligat la plata unor cheltuieli de judecată, în cuantum de câte 2480 lei. În consecință, contestatorul are obligația de a-i achita următoarele sume de bani: 25.680 euro, prin echivalent în lei, la data plății și 9.959 lei, reprezentând valoarea totală a cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că alegațiile contestatorului cu privire la încasarea despăgubirii consemnate la CEC de către C.N.A.D.N.R. nu au niciun suport legal ori factual. Aceasta, în primul rând pentru că între părți nu a existat niciodată niciun fel de înțelegere, legată de modalitatea în care suma consemnată la CEC de către C.N.A.D.N.R. va fi eliberată sau de identitatea persoanei îndreptățită să o încaseze. Astfel, înainte de demararea litigiului care a făcut obiectul dosarului nr._, intimatul s-a prezentat la C.N.A.D.N.R., pentru a încasa suma de 25.680 euro. Întrucât contestatorul a revocat procura care-l autoriza să primească această despăgubire, solicitând el însuși plata sumei de bani, C.N.A.D.N.R. a blocat plata acestei sume, până la momentul în care instanța va stabili irevocabil identitatea persoanei îndreptățite să încaseze despăgubirea. În al doilea rând, C.N.A.D.N.R. nu a fost parte în dosarul nr._, motiv pentru care hotărârile judecătorești pronunțate în cauză nu-i sunt opozabile. Titlul executoriu nu stabilește niciun fel de obligații în sarcina C.N.A.D.N.R, ci doar în sarcina contestatorului. În al treilea rând, deși contestatorul sugerează că suma consemnată la CEC acoperă întreg debitul, această afirmație este falsă, întrucât acesta datorează și cheltuielile de judecată, în cuantum de 9.959 lei.
Referitor la posibilitatea contestatorului de a-și fi executat de bună voie obligația de plată, intimatul a relevat soluția primei instanțe a rămas irevocabilă în data de 15.03.2012, la momentul la care Curtea de apel Timișoara a respins recursul promovat de contestator. În consecință, la data la care intimatul s-a adresat executorului judecătoresc, contestatorul știa deja de mai bine de nouă luni de zile, că are obligația să-i plătească suma de 25.680 euro și cheltuielile de judecată. Or, niciodată, în cursul acestei perioade de timp, contestatorul nu l-a contactat și nu a încercat să-și îndeplinească de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa de instanța de judecată. În al doilea rând, interpretarea pe care o contestatorul o dă art. 371 ind. 1 C. pr. civ., este eronată, întrucât norma menționată nu obligă creditorul să-i solicite contestatorului executarea de bună voie a titlului executoriu înainte de a se adresa executorului judecătoresc și nici executorul să verifice dacă creditorul i-a solicitat debitorului să se conformeze titlului executoriu.
Cu privire la aplicabilitatea art. 1522 N.C. pr. civ., intimatul a arătat că articolul menționat se referă la procedura prealabilă, pe care creditorul unei obligații trebuie să o îndeplinească înainte de demararea unui litigiu și nu are în vedere procedura de executare silită, reglementată de Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul avocatului, intimatul a învederat că acesta nu are un cuantum excesiv, raportat la complexitatea unei proceduri de executare silită și la valoarea creanței ce se execută.
Pentru toate acestea, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, părțile nesolicitând alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, CNADNR - Comisia de Aplicare a Legii 198/2004 – Consiliul Local Ș., a emis hotărârea nr. 68/2 din 15.05.2009 (filele 15-18), prin care a hotărât exproprierea unui teren extravilan situat în loc. Ș., în suprafață de 2847 mp., stabilind despăgubirea în cuantum de 25.680 euro, însă având în vedere litigiul dintre părți, suma consemnată la CEC, urmând a fi eliberată persoanei care va face dovada dreptului de proprietate.
Prin titlul executoriu - sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, investită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea promovată de B. E. (intimat – creditor în cauză), contestatorul G. S. P. fiind obligat să plătească acestuia suma de 25.680 euro, prin echivalent în lei la data plății și 9.959 lei - reprezentând valoarea totală a cheltuielilor de judecată (filele 2-18 dos. exec.).
În baza cererii de executare silită formulată de creditorul B. E. (fila 1 dos. exec.), s-a început executarea silită împotriva debitorului G. S. P., formându-se dosarul execuțional nr. 7/2013 al B.E.J. H. P., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 198/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (fila 23 dos. exec.).
În cadrul executării silite, s-a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită – din data de 25.01.2013 (fila 25 dos. exec.), prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sumă totală de 13.032 lei, compusă din: 8.060 lei – onorariu executor judecătoresc, 3.720 lei – onorariu avocat – conform facturii nr. 39 emis de SCPA V. și Asociații, 1.240 lei – cheltuieli de executare, 12 lei – taxa de timbru.
Totodată s-a emis somația execuțională din data de 25.01.2013 (fila 26), comunicată la data de 29.01.2013 (fila 55 dos. exec.), prin care a debitorul a fost somat să plătească suma de 25.680 euro /echivalentul în lei, și_ lei – creanță și cheltuieli de executare silită, ulterior fiind emise adrese de înființare a popririi către instituțiile bancare, debitorul formulând în termen legal contestație la executare împotriva acestor acte.
Prin adresa nr. 180/313/12.03.2013 emisă de CNADNR – DRDP Timișoara (fila 37), se arată că suma de bani reprezentând despăgubirile terenului expropriat în suprafață de 2847 mp., a fost virată în contul B. H. P. în data de 20.02.2013 pentru creditorul B. E. – în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, în dos. exec. 7/2013.
Analizând actele de executare contestate, prin prisma motivelor invocate de contestator, în ceea ce privește primul motiv invocat - privind posibilitatea creditorului de a incasa direct despăgubirea consemnate la CEC de către CNADNR, fără executare silită, instanța reține, că datorită litigiului existent între B. E. și G. S. P., CNADNR – Comisia de Aplicare a Legii 198/2004 prin hotărârea nr. 68/2 din 15.05.2009 (filele 15-18), hotărând exproprierea terenului extravilan situat în loc. Ș., în suprafață de 2847 mp., a stabilit despăgubirea în cuantum de 25.680 euro, consemnând-o la CEC, urmând a fi eliberată persoanei care va face dovada dreptului de proprietate asupra terenului. În dosarul nr._ – în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 al Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, C.N.A.D.N.R. nu era parte, hotărârea pronunțată nefiindu-i opzabilă, datorită principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, titlul executoriu nestabilind nici o obligație în sarcina CNADNR – privind destinația sumei de 25.680 euro, consemnată la CEC, astfel că singura modalitate legală a creditorului de a obține plata acestei sume, era punerea în executare a titlului executoriu mai sus – arătat, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Referitor la al doilea motiv al contestației – privind executarea de bună voie a obligației de plată, instanța reține că din analiza titlului executoriu, rezultă că în dos._ – în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 al Judecătoriei A., cel care a declarat apel respectiv recurs a fost contestatorul G. S. P., acesta având cunoștință despre obligația de plată, încă de la data când hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă - la data de 15.03.2012 (prin respingerea recursului). În cauză, contestatorul nu a făcut dovada că ar fi încercat achitarea debitului către creditor (prin notificarea creditorului, etc.). Mai mult, debitorul nici nu avea posibilitatea remiterii sumei de 25.680 euro către creditor – întrucât suma era consemnată la CEC de către CNADNR, contestatorul neintrând niciodată în posesia efectivă a acestei sume.
În privința încălcării art. 3711 al. 1 c.pr.civ., instanța reține, că regula constituie executarea de bună voie a obligației, însă legea nu obligă creditorul să solicite în mod expres debitorului executarea de bună voie a obligației (prin notificare, somație, etc.), anterior executării silite, legea nestabilind nici o procedură prealabilă în acest sens. În cauză, după data de 15.03.2012 (data rămânerii irevocabile a hotărârii), debitorul avea la dispoziție aproximativ 9 luni să-și execute obligația de bună voie, deci un termen rezonabil, iar art. 3711 al. 1 nu prevede ca executarea să poată fi demarată doar după refuzul expres al debitorului.
În ceea ce privește art 1522 NCC, instanța apreciază că acest text de lege se aplică litigiilor, respectiv procedura prealabilă pe care creditorul trebuie să o urmeze înainte de demararea unui litigiu, art. 1522 alin. 5 N.C.C. reglementând în mod expres situația cererii de chemare în judecată formulată fără îndeplinirea procedurii de punere în întârziere a debitorului.
Instanța reține, că în ceea ce privește anularea executării silite însăși, acesta este nefondată, întrucât executarea silită a fost demarată în mode temeinic și legal, potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, având la bază un titlu executoriu valabil - sentința civilă nr. 2257/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dos._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 416/24.10.2011 a Tribunalului A., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 779/15.03.2012 a Curții de Apel Timișoara.
În ceea ce privește însă actele de executare întocmite în urma formulării cererii de executare silită de către creditor, respectiv proces verbal de stabilire cheltuieli, somație execuțională, acestea sunt lovite parțial de nulitate.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare silită, instanța constată că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită – din data de 25.01.2013 (fila 25 dos. exec.), în mod corect s-au stabilit cheltuieli de executare silită în sumă 8.060 lei – onorariu executor judecătoresc (TVA inclus), 1.240 lei – cheltuieli de executare, 12 lei – taxa de timbru – ținând cont de dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, și Ordinul M.J. Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, raportat la valoarea creanței.
În ceea ce privește includerea în cheltuieli de executare a sumei de 3.720 lei – onorariu avocat în faza de executare silită – conform facturii nr. 39 emis de SCPA V. și Asociații – instanța apreciază că această sumă se impune a fi exclusă din cheltuielile de executare, întrucât, o factură poate face dovada doar a contractării serviciilor juridice ce urmează a fi prestate, factura constituind un contract într-o formă simplificată (cuprinzând elementele esențiale ale unei convenții – părțile, obiectul, prețul, termen de plată, etc.) având funcția unui document contabil, însă în nici un caz neputând face dovada efectuării plății efective. Având în vedere că la dosarul execuțional nu se regăsește vreun alt înscris (bon fiscal, chitanță, extras de cont bancar, etc.) care să ateste efectuarea unei plăți privind onorarul de avocat în sumă de 3720 lei, instanța va anula în parte actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 7/2013 al B. H. P., respectiv somația din data de 25.01.2013, adresele de înființare a popririi, cu privire la această sumă.
Astfel fiind, instanța va admite în parte contestația, va anula în parte actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 7/2013 al B. H. P., respectiv somația din data de 25.01.2013, adresele de înființare a popririi, cu privire la suma de 3.720 lei, reducând cheltuielile de executare silită de la suma de 13.032 lei la 9.312 lei (constând în 8.060 lei - onorar executor judecătoresc, 1.240 lei - cheltuieli de executare silită, 12 lei – taxa de timbru și timbru judiciar), și având în vedere că debitul principal – în sumă de 25.680 euro s-a executat deja (după cum rezultă din adresa nr. 180/313/12.03.2013 emisă de CNADNR – DRDP Timișoara - fila 37) va dispune continuarea executării silite în vederea recuperării sumei de 9.959 lei – creanță (cheltuieli de judecată) și a sumei de 9.312 lei - reprezentând cheltuieli de executare silită, respingând în rest contestația ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de creditor, în privința taxei de timbru – sunt incidente disp. art. 23 lit. e din Legea 146/1997- privind restituirea la cerere a taxei de timbru plătite, motiv pentru care va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul G. S. P., cu domiciliul în Ș., nr. 636, jud. A., în contradictoriu cu intimații B. E., cu domiciliul procesual ales la SCPA V. și Asociații, cu sediul în A., .. 23, . și B. H. P., cu sediul în A., .. 41, jud. A..
Anulează în parte actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional 7/2013 al B. H. P., respectiv somația din data de 25.01.2013, adresele de înființare a popririi.
Reduce cheltuielile de executare silită de la suma de 13.032 lei la 9.312 lei (constând în 8.060 lei - onorar executor judecătoresc, 1.240 lei - cheltuieli de executare silită, 12 lei – taxa de timbru și timbru judiciar).
Dispune continuarea executării silite în vederea recuperării sumei de 9.959 lei – creanță (cheltuieli de judecată) și a sumei de 9.312 lei - reprezentând cheltuieli de executare silită.
Respinge în rest contestația ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2013.
PREȘEDINTE: B. I. E.
GREFIER: D. M.
Red. B.I.E. / Tehnored. M.D./ 5 ex./ 3 ex. .>Se comunică cu:
- contestatorul G. S. P., cu domiciliul în Ș., nr. 636, jud. A.
- intimații: - B. E., cu domiciliul procesual ales la SCPA V. și Asociații, cu sediul în A., .. 23, .
- B. H. P., cu sediul în A., .. 41, jud. A.
| ← Anulare act. Sentința nr. 717/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 452/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
