Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 513/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 513/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 19340/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3206
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. 19._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 513
Ședința publică din 23.01.2013
Președinte: C. G.
Grefier: D. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. G. în contradictoriu cu pârâta T. A. pentru reglementarea, în mod provizoriu, a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009 în municipiul A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea civilă este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0.30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care văzând că părțile și-au formulat concluziile asupra excepției în ședința publică din data de 22.01.2013, acestea au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță la data de 28.12.2012, reclamantul U. G. a chemat în judecată pârâta T. A. solicitând reglementarea, în mod provizoriu, a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009 în municipiul A..
În motivarea cererii de ordonanță președințială formulată reclamantul a arătat că în urma relației de concubinaj ce a existat între părți a rezultat minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009. După nașterea minorei continuarea relației a devenit imposibilă. Cu toate acestea reclamantul a încercat să aibă o relație civilizată cu pârâta arătându-i acesteia tot sprijinul său în creșterea și educarea minorei. În anul 2011 a fost promovată o acțiune civilă de încredințare a minorei și respectiv o acțiune reconvențională formulată de reclamantul din prezenta cauză prin care s-a solicitat reglementarea vizitării minorei de către reclamant. Cele două acțiuni civile au fost disjunse.
Din acest moment a început un adevărat calvar pentru reclamant care a fost denaturat, jignit, acuzat și pârâta i-a interzis să ia legătura cu minora. Reclamantul a formulat o cerere de ordonanță președințială care are un program de 2:30 minute în două din weekendurile lunii și obligativitatea pârâtei la informarea reclamantului cu privire la situația minorei și facilitarea accesului web între reclamant și fiica lui.
Respectarea acestui program nu a fost posibilă decât în câteva weekenduri, întâlnirile având loc numai în locurile stabilite de pârâtă și în condițiile stabilite de aceasta. Ultima întâlnire dintre reclamant și minoră a avut loc la sfârșitul lunii iulie 2012 după care reclamantul nu a mai putut lua legătura cu minora.
A fost admisă o nouă cerere de ordonanță președințială formulată de reclamant după cum urmează:
„Stabilește următorul program de vizitare a minorei valabil exclusiv pentru perioada 20.08.2012 – 09.09.2012:
- în perioada 20.08.2012 – 24.08.2012, zilnic, între orele 15 – 18 (3 ore);
- în perioada 25.08.2012 – 26.08.2012, zilnic între orele 11 - 20 (9 ore);
- în perioada 03.09.2012 – 07.09.2012, zilnic între orele 11 - 18 (7 ore);
- în perioada 08.09.2012 – 09.09.2012, zilnic între orele 11 – 20 (9 ore), căruia îi este aplicabil următorul regim:
- dreptul reclamantului de a o lua pe minoră de la domiciliul bunicului patern în fiecare din zilele menționate și exclusiv pe durata de timp aferentă;
- dreptul pârâtei de a o însoți pe minoră la domiciliul bunicului patern, pe durat vizitelor minorei;
- obligația reclamantului de a respecta dreptul pârâtei de a o însoți pe minoră;
- obligația reclamantului de a le lua pe minoră și pe pârâtă (dacă aceasta dorește să însoțească minora) și a le readuce la domiciliul pârâtei de fiecare dată, la finalul vizitelor stabilite conform programului mai sus menționat.
După această hotărâre judecătorească pârâta a interzis din nou accesul reclamantului la minoră și formulează o cerere de suspendare a executării, respinsă în ședința publică din data de 22.08.2012.
Chiar pe holurile Tribunalului A. mandatarul reclamantului a încercat încă o mediere între părți pentru a se putea pune în aplicare sentința.
Reclamantul a fost nevoit să solicite ajutorul unui executor judecătoresc care în data de 31 pune în aplicare sentința civilă. Ajunși la fața locului reclamantul nu a fost primit iar sentința civilă, până la urmă nu este executată silit, pârâta semnând că nu este de acord și nu recunoaște hotărârea judecătorească.
Au fost formulate mai multe plângeri la Baroul executoresc și contestație la executare, respinse de Judecătoria A..
Reclamantul a sesizat DGASPC A. iar, în urma sesizării, pârâta este de acord. Ulterior pârâta revine și nu recunoaște competențele acestei instituții, interzicându-le accesul la minoră.
Chiar în dosarul de fond, având ca obiect exercitarea autorității părintești față de copil, instanța de judecată dispune efectuarea unui raport de evaluare a relației tată – fiică. Acest raport nu a putut fi efectuat deoarece pârâta a interzis accesul reprezentanților DGASPC A. la minoră și împiedicând astfel orice contact al minorei cu lumea exterioară.
Cu acest comportament, pârâta arată clar semnele unei persoane care suferă de sindromul de alienare părintească așa cum acestea sunt descrise în studii psihologice.
Toate aceste aspecte arătate mai sus duc la imposibilitatea respectării unui program de vizitare și, mai rău decât atât, duc la imposibilitatea relațiilor cu minora. Iar acestea pot duce clar la o rupere a relațiilor dintre reclamant și minoră.
Solicită admiterea cererii de ordonanță președințială și stabilirea unui program în conformitate cu care reclamantul să păstreze legături personale cu copilul.
În drept, reclamantul a întemeiat cererea de ordonanță președințială pe dispozițiile art. 82, 112, 581 – 582 Cod procedură civilă, principiul 3:10 din Principiile dreptului european al familiei, art. 5 la Protocolul nr. 7 la CEDO, art. 148 lit. 2 din Constituția României, art. 14, 30, 31 din Legea nr. 272/2004.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant și au depus la dosar întâmpinare.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că există tripla identitate de obiect, cauză și părți între cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și cererea de ordonanță președințială formulată tot de reclamant care s-a finalizat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În motivarea excepției invocate pârâta a arătat că o ordonanță președințială poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat relativ unei alte (ulterioare) cereri de ordonanță președințială, atâta timp cât starea de fapt și de drept avută în vedere cu ocazia pronunțării primei hotărâri (ordonanțe) n-a suferit modificări.
În acest context pârâta opune prezentei cereri de ordonanță președințială autoritatea de lucru judecat relativă izvorâtă din Sentinței civile nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, într-o cerere anterioară de ordonanță președințială.
Această primă cerere de ordonanță președințială s-a purtat între aceleași părți, a avut același obiect și a „îmbrăcat” aceeași cauză ca și actuala cerere de ordonanță președințială.
Pârâta apreciază că obiectul celor două cereri de ordonanță președințială este identic, respectiv stabilire vizitare minoră, neputându-se arunca în derizoriu această condiție prin simplul fapt al formulării unui program de vizită diferit de cel cerut anterior. Aspectul că se schimbă scriptic intervalul orar sau zilele programului de vizită într-o nouă cerere de ordonanță președințială nu va putea să antameze identitatea de obiect a unei cereri anterioare de ordonanță rămasă irevocabilă.
Se poate observa că prin ordonanța președințială opusă de pârâtă cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit un program de vizită în favoarea reclamantului. Totuși solicitările reclamantului, față de programul stabilit prin ordonanță au fost mult mai extinse privind programul de vizită al minorei.
De remarcat că ordonanța președințială opusă de pârâtă, actualmente, cu autoritate de lucru judecat este în vigoare, în sensul în care efectele acesteia nu au încetat iar reclamantul, în consecință, se poate prevala și exercita programul de vizită statuat de către Judecătoria A..
Conchizând, pârâta arată că reclamantul nu doar că are stabilit un program de vizită, în vigoare, dar acest program statuat deja pe cale de ordonanță președințială își opune autoritatea de lucru judecat față de cererea de ordonanță președințială ce face obiectul prezentului dosar.
În ședința publică din data de 22.01.2013 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, arătând că, în cauzele cu minori stabilirea unui program de vizită nu are caracter definitiv și irevocabil.
Reclamantul arată că autoritatea de lucru judecat are doar caracter relativ. Citează, în susținerea acestui punct de vedere practică judiciară din țară.
În deliberare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a avut în vedere ca mijloace de probă Sentința civilă nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, Sentința civilă nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._, Sentința civilă nr. 11.878 din data de 27.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._, Sentința civilă nr. 8.443 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._, Sentința civilă nr. 9.028 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._, Sentința civilă nr. 8.388 din data de 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._, Sentința civilă nr. 6.801 din data de 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 9._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.150 din ddin data de 06.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 9._ Sentința civilă nr. 12.876 din data de 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._ și lucrările prezentului dosar, din care a reținut în fapt, următoarele:
- Situația de fapt și de drept a părților la data înregistrării cererii de ordonanță președințială ce formează obiectul prezentului dosar:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat copilul U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009 în municipiul A.. După nașterea minorei părțile au pus capăt relației de concubinaj.
- În data de 22.09.2011 pârâta a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. o acțiune civilă având ca obiect exercitarea autorității părintești față de copil, stabilirea domiciliului copilului și stabilire pensie de întreținere. În acest dosar reclamantul a formulat o acțiune reconvențională având ca obiect reglementarea vizitării minorei.
Acțiunea civilă a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 12.876 din data de 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 15._ . În hotărâre s-a dispus ca autoritatea părintească față de copil să fie exercitată de către reclamantă, a fost stabilit locuința copilului la domiciliul reclamantei și pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei lunar. A fost disjunsă judecata acțiunii reconvenționale formulată de reclamantul din prezentul dosar fiind format Dosarul nr. 19._ . Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin Sentința civilă nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._ a fost soluționată acțiunea reconvențională având ca obiect reglementarea vizitării minorei de către reclamant. Această hotărâre nu a devenit definitivă și irevocabilă având în vedere faptul că a fost atacată cu apel. În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului A..
- În data de 06.01.2012 reclamantul a înregistrat la Judecătoria A. o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat reglementarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a Sentinței civile nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._, a dreptului său de a avea legături personale cu copilul. Cererea de ordonanță președințială a fost admisă în parte prin Sentința civilă nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ . Prin această hotărâre a fost stabilit un program în conformitate cu care reclamantul să ia legătura cu copilul. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare. După pronunțarea acestei sentințe pârâta nu a respectat programul de vizitare al copilului de către reclamant și l-a împiedicat în mod constant pe acesta să ia legătura cu minora.
- În data de 21.06.2012 reclamantul a înregistrat la Judecătoria A. o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat reglementarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a Sentinței civile nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._, a dreptului său de a avea legături personale cu copilul. Cererea de ordonanță președințială a fost admisă în parte prin Sentința civilă nr. 6.801 din data de 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 9._ . Prin această hotărâre a fost stabilit un program în conformitate cu care reclamantul să ia legătura cu copilul, valabil exclusiv în perioada 20.08.2012 – 09.09.2012. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.150 din data de 06.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr. 9._ . Prin decizia civilă antemenționată a fost constatat nul recursul formulat de reclamant și a fost respins recursul pârâtei. După pronunțarea acestei sentințe pârâta nu a respectat programul de vizitare al copilului de către reclamant și l-a împiedicat în mod constant pe acesta să ia legătura cu minora.
- În data de 21.08.2012 reclamantul a înregistrat la Judecătoria A. o acțiune civilă prin care a solicitat reglementarea dreptului său de a avea legături personale cu copilul. Prin Sentința civilă nr. 11.878 din data de 27.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant. Această hotărâre este în termenul de apel.
- În data de 05.09.2012, având în vedere că pârâta nu a executat prevederile Sentinței civile nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._, reclamantul a înregistrat la Judecătoria A. o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei pe zi de întârziere, în favoarea statului. În cuprinsul cererii formulate a arătat că pârâta nu execută de bunăvoie dispozițiile cuprinse în sentința antemenționată și că a fost nevoit să solicite executarea silită în Dosarul execuțional nr. 180/2012 al B. D. D. M.. Prin Sentința civilă nr. 8.388 din data de 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._ a fost respinsă în mod irevocabil cererea formulată de reclamant.
- În data de 12.09.2012 pârâta din prezenta cauză a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 6.801 din data de 25.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 9._ . Prin Sentința civilă nr. 8.443 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._ a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată. Această hotărâre a devenit definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
- În data de 12.09.2012 pârâta din prezenta cauză, în calitate de contestatoare, a înregistrat la Judecătoria A. o contestație la executare în contradictoriu cu reclamantul din prezentul dosar și cu B. D. D. M. solicitând anularea actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 180/2012 al B. D. D. M.. Prin Sentința civilă nr. 9.028 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 13._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoare. Acest dosar se află pe rolul Tribunalului A., soluția nefiind încă irevocabilă.
- Soluționarea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare:
Prin cererea de ordonanță președințială ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul U. G. a chemat în judecată pârâta T. A. solicitând reglementarea, în mod provizoriu, până la soluționarea în mod definitiv a Sentinței civile nr. 8.754 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 19._, a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009 în municipiul A.
Obiectul cererii din prezentul dosar, respectiv punerea în discuția instanței de judecată a programului în baza căruia reclamantul să ia legătura cu minora, corespunde întru totul cu cele solicitate de către reclamantul U. G., în contradictoriu pârâta T. A. în dosarul în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ . Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin hotărârea judecătorească arătată mai sus, s-a stabilit, în mod irevocabil, faptul că reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu copilul, a fost stabilit un program de vizitare și s-a făcut vorbire și despre condițiile în care întâlnirile dintre reclamant și copil vor avea loc.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, se constată existența triplei identități, părți, obiect, cauză între cererea de ordonanță președințială ce formează obiectul prezentului dosar și cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. G., în Dosarul nr._ .
Autoritatea de lucru judecat este prevăzută ca o prezumție legală absolută, irefragabilă. În cazul ordonanțelor președințiale autoritatea de lucru judecat este una relativă. Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate. Art. 166 Cod proc. civilă vorbește despre excepția de fond, peremptorie și absolută, de autoritate de lucru judecat care „se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
Atât prezumția cât și excepția lucrului judecat reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii de lucru judecat, care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul. Produce un efect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în speță, reclamantul U. G., în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată, fără ca instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului și un efect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în speță, pârâta T. A., întrucât aceasta nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Instanța reține apărările pârâtei prin care aceasta a arătat că obiectul celor două cereri de ordonanță președințială este identic, respectiv stabilire vizitare minoră, neputându-se arunca în derizoriu această condiție prin simplul fapt al formulării unui program de vizită diferit de cel cerut anterior. Aspectul că se schimbă scriptic intervalul orar sau zilele programului de vizită într-o nouă cerere de ordonanță președințială nu va putea să antameze identitatea de obiect a unei cereri anterioare de ordonanță rămasă irevocabilă. Se poate observa că prin ordonanța președințială opusă de pârâtă cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit un program de vizită în favoarea reclamantului. Totuși solicitările reclamantului, față de programul stabilit prin ordonanță au fost mult mai extinse privind programul de vizită al minorei. De remarcat că ordonanța președințială opusă de pârâtă, actualmente, cu autoritate de lucru judecat este în vigoare, în sensul în care efectele acesteia nu au încetat iar reclamantul, în consecință, se poate prevala și exercita programul de vizită statuat de către Judecătoria A..
Având în vedere numărul foarte mare de dosare avute pe rol de părți în ultimul timp, anii 2011 – 2012, se poate constata că problema pe care reclamantul încearcă să o rezolve prin formularea unei noi cereri de ordonanță președințială în prezentul dosar nu este obținerea unei noi hotărâri care să recunoască dreptul său de părinte de a avea legături personale ci executarea titlurilor executorii pe care reclamantul le are deja. Stabilirea unui nou program de vizitare a copilului de către reclamant nu va rezolva în nici un fel problema reclamantului. Reclamantul are deja stabilit un program de vizitare ce își produce efectele începând cu data de 18.01.2012, data la care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 569 în Dosar nr._ și până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr. 19._, aflat în prezent în apel pe rolul Tribunalului A..
Pentru a putea executa dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 569 din data de 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, reclamantul are mai multe posibilități legale dar nu are posibilitatea legală de a formula o nouă cerere de ordonanță președințială din cauza autorității de lucru judecat.
Prima posibilitate legală este cea de a se adresa unui executor judecătoresc în vederea executării silite a titlului executoriu. O a doua variantă ar fi, în timpul derulării procedurii de executare silită, formularea unei cereri de obligare a pârâtei la plata unei amenzi civile în baza art. 5803 Cod procedură civilă și a treia posibilitate ar fi formularea unei plângeri penale împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii de „Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului” prevăzută și pedepsită în dispozițiile art. 307, alin. 2 Cod penal care prevede că:
„Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapte persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”
Văzând cele de mai sus, instanța urmează să admită excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, urmează să respingă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. G. în contradictoriu cu pârâta T. A. pentru reglementarea, în mod provizoriu, a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009 în municipiul A..
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Având în vedere că reclamantul a căzut în pretențiuni, instanța, în baza art. 274 Cod procedură penală va obliga reclamantul la plata sumei de 500 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul U. G. prin mandatar A. V. I., domiciliat în municipiul D., .. 2, ., județul V. în contradictoriu cu pârâta T. A. domiciliată în municipiul A., ., județul A. având ca obiect reglementarea, în mod provizoriu, a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora U. – T. Alicia C., născută în data de 29.01.2009.
Obligă reclamantul la plata sumei de 500 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. B. D.
24.01.2013
5 ex/3 .: G.C. / Tehnored. B.D.
Se comunică cu:
Reclamantul:
U. G. prin mandatar A. V. I., domiciliat în municipiul D., .. 2, ., județul V.
Pârâta:
T. A. domiciliată în municipiul A., ., județul A.
| ← Curatelă. Încheierea nr. 1110/2013. Judecătoria ARAD | Pensie întreţinere. Încheierea nr. 2752/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
