Rectificare carte funciară. Sentința nr. 6585/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6585/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2368/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6585
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanții-pârâți reconvenționali B. E. și Biaș D. A. în contradictoriu cu pârâții P. T. și S. V., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional P. T. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali B. E. și B. D. A. având ca obiect rezoluțiune convenție și despăgubiri.
Se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, la data de 22.10.2013, concluzii scrise din partea reclamanților-pârâți reconvenționali.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17.10.2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, la cererea reprezentantului reclamanților a de a i se permite să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată, urmând a da prezenta hotărâre.
JUDECATA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.02.2013 sub nr._, reclamanții B. E. și Biaș D. A. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții P. T. și S. V. să se constate că numita S. V. V. este moștenitoare, în calitate de fiică, a defunctei P. I. decedată în A. la data de 28.01.200; că reclamanții au dobândit prin convenție legală dreptul de proprietate asupra imobilului identificat în CF_ A., top._._/b/XI constând în apartamentul cu nr. 11 din imobilul situat în A., ., corp B, parter, compus din o cameră, bucătărie, antreu, cămară de alimente, în suprafață de 60 mp și cota parte din teren și părțile comune; să oblige pârâții să semneze contractul autentic ori să se dispună ca sentința să țină loc de contract autentic; să se dispună ca OCPI să facă mențiunile corespunzătoare cu noua situație privind proprietarii tabulari ai imobilului litigios, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere a pârâților.
În motivare reclamanții au arătat că prin actul intitulat „promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 216 din 31._ de BNP S. N. numiții P. T. și soția sa P. I. au promis reclamanților că vor înstrăina apartamentul proprietatea lor, identificat cu CF_ A., top._._/b/XI constând în apartamentul cu nr. 11 din imobilul situat în A., ., corp B, parter, compus din o cameră, bucătărie, antreu, cămară de alimente, în suprafață de 60 mp și cota parte din teren și părțile comune, la prețul de 3500 EU stabilit prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, preț ce a fost achitat de pârâți la momentul semnării contractului.
Reclamanții învederează că, deși termenul de 10 ani de la data cumpărării apartamentului de către promitenți s-a împlinit în anul 2007, condiție prevăzută în contract, promitenții nu au dat curs cererii acestora de a se prezenta la notarul public pentru semnarea contractului autentic.
În cursul anului 2008 numita P. I. a decedat, după aceasta rămânând moștenitoare pârâta S. V. V. în calitate de fiică și pârâtul P. T. ca soț supraviețuitor.
În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, reclamanții învederează că au notificat pârâții prin scrisoare recomandată, invitându-i să procedeze la legalizarea situației prefigurată prin promisiunea de vânzare – cumpărare, dar aceștia au refuzat să-și îndeplinească obligația asumată prin acest act.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 942 și urm. Cod civil, art. 1073 și art. 1077 Cod civil, Legea 7/1996, iar în probațiune au depus la dosar, în copie, adeverință privind decesul numitei P. I., notificare, extras CF, adresa nr. 479/07.12.2012 emisă de Camera Notarilor Public, promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, contract de vânzare – cumpărare nr. 1958/1997, certificat de atestare fiscală, testamente P. I. și P. T., declarație de acceptare tacită a succesiunii.
Pârâtul P. T. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că dreptul de a formula acțiunea a început să curgă din anul 2007 când a expirat interdicția de înstrăinare și grevare reglementată de Legea nr. 112/1995.
Pârâtul apreciază că acțiunea formulată de reclamanți este personală și se prescrie în termenul de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și dreptul la acțiune fiind născut la trecerea termenului de 10 ani din data de 16.12.1997, acțiunea înregistrată la instanță la data de 13.02.2013 s-a formulat cu depășirea termenului de prescripție. Astfel acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție, iar reclamanții nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a prescripției.
În susținerea excepției, pârâtul a făcut referire la decizia nr. 1819 din 19.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, prin care s-a apreciat că promisiunea de vânzare-cumpărare, chiar dacă relativă la un bun imobil, nu are drept de consecință transmiterea unui drept real asupra bunului, ci constituie o obligație de a face care conferă doar un drept de creanță celui în favoarea căruia există. Prin urmare, acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, acțiunea fiind personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958 (art. 2517 NCC), nepurtând asupra bunului, ci asupra promitentului.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea reclamanților la plata sumei de 10.516 lei constând în prejudiciul produs de distrugerea imobilului și datoriile acumulate la serviciul impozite și taxe, precum și cheltuielile restante la întreținerea locuinței.
În motivare, pârâtul arată că reclamanta Biaș E. a folosit imobilul în primii ani după ce i-a fost constituit dreptul de uzufruct viager, iar în momentul în care l-a abandonat a distrus interiorul locuinței, fiind nevoit să ocazioneze cheltuieli în sumă de 5000 lei pentru restaurarea casei. De asemenea, datoriile lăsate de aceasta la cheltuielile de întreținere au fost stinse de către pârât în cadrul dosarului de executare silită pentru suma de 4.170 lei, iar taxele de salubritate și impozitele apartamentului au fost în sumă totală de 1.346 lei.
Având în vedere că pârâta a refuzat clarificarea situației apartamentului, deși i s-a solicitat în nenumărate rânduri, chiar și în prezența unor martori, pârâtul apreciază că se impune obligarea sa în solidar cu soțul ei la plata prejudiciului.
Cu ocazia luării interogatoriilor, reclamanții au achiesat la pretențiile bănești ale pârâtului reclamantul reconvențional, declarând că sunt de acord cu plata sumei amintite.
În drept, pârâtul-reclamant reconvențional a invocat dispozițiile art. 114-119 Cod procedură civilă, art. 998 și urm. Cod civil, art. 969 Cod civil, iar în probațiune a depus la dosar chitanțe, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr._/03.11.2011 a Judecătoriei A., copii certificate din dosarul execuțional 171/2010.
Pârâtul – reclamant reconvențional a depus la dosar completare a acțiunii reconvenționale prin care a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 2167/31.10.2003 la BNP S. N., din culpa exclusivă a reclamanților principali și să se dispună radierea înscrierilor de sub B3 și C1 din cartea funciară nr._-C1-U6 (provenită din CF vechi nr._), având în vedere refuzul reclamanților de a se prezenta la notar în vederea autentificării actului de vânzare-cumpărare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către pârâtul-reclamant reconvențional se solicită respingerea acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale astfel cum a fost formulată și completată în sensul de a se dispune obligarea reclamanților la plata sumei de 10.516 lei reprezentând prejudiciul produs de distrugerea imobilului și datoriile acumulate la serviciul impozite și taxe locale, cheltuielile restante la întreținerea locuinței, precum și rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 2167/31.10.2003, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar e reclamanții-pârâți reconvenționali se solicită respingerea ca nefondate a excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției prematurității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtul-reclamant reconvențional, motivat de aceea că pe de o parte, dreptul la acțiune nu s-a născut la împlinirea termenului de 10 ani prevăzut de Legea nr. 112/1995, dat fiind că reclamanții au avut posesia imobilului, iar pe de altă parte, potrivit practicii ICCJ – Decizzia nr. 1212/17.02.2005, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul vânzător se manifestă în sensul negării dreptului promitentului cumpărător. (...) deținerea imobiluluicu acordul promitentului vânzător echivalează cu recunoașterea tacită a dreptului acestuia. Ori, în speță, prima manifestare de voință a pârâtului în sensul negării dreptului reclamanților poate fi considerată cererea de chemare în judecată din 03.05.2011, prin care acesta a solicitat radierea dreptului de uzufruct instituit în vafoarea reclamanților, asupra imobilului în litigiu, dată de la care acțiunea dedusă judecății este înăuntrul termenului de prescripție.
A solicitat admiterea acțiunii principale astfel cum a fost formulată prin cererea de chemare în judecată și admiterea în parte a acțiunii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în măsura în care pretențiile au fost dovedite, cu cheltuieli de judecată.
În cauză s-au administrat interogatoriile reclamanților și a pârâtului-reclamant reconvențional, cele declarate de aceștia fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar, s-au depus înscrisuri: extras CF, promisiune de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2167/31.10.2003, contract de vânzare cumpărare nr. 1958/1997 încheiat de . P., Sentința civilă nr._/03.11.2011 a Judecătoriei A. ș.a.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Prin promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 2167/31.10.2003 la BNP S. N., pârâtul P. T. și soția acestuia – P. I., decedată la data de 28.01.2008, în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat să vândă reclamanților – promitenți cumpărători, apartamentul nr. 11 înscris în CF nr._ A., situat în A. ., corp B, pentru prețul de 3.500 euro, plătit integral la data încheierii actului în discuție, urmând a se transmite acestora proprietatea la data la care va fi posibilă încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, respectiv după 10 ani, imobilul fiind dobândit de promitenți prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
Totodată, părțile au consimțit la constituirea și întabularea unui drept de uzufruct viager în favoarea promitenților cumpărători, în cartea funciară a imobilului.
Prin sentința civilă nr._/03.11.2011 a Judecătoriei A., irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamatul P. T., fiind decăzuți pârâții Biaș E. și D. A. din dreptul de uzufruct viager asupra imobilului în discuție, radierea acestui drept din cartea funciară și evacuarea pârâților din imobil. Deși acțiunea a fost promovată și de S. V. în calitate de reclamantă – descendentă de gradul I al defunctei P. I., cererea acesteia a fost respinsă, motivat de faptul că, din probele administrate în acea cauză nu a rezultat că aceasta este moștenitoarea defunctei sus numite.
Este de necontestat faptul că la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare, reclamanții în calitate de promitenți cumpărători au plătit prețul convenit și au intrat în posesia imobilului în litigiu, mai mult, au beneficiat de un drept de uzufruct viager asupra acestuia.
De asemenea, este de necontestat faptul că, potrivit obligației asumate prin promisiunea sinalagmatică, actul autentic de vânzare cumpărare a apartamentului ar fi trebuit încheiat începând cu data de 16.12.2007, data la care expira termenul de 10 ani de indisponibilizare, prevăzut de Legea nr. 112/1995, imobilul fiind supus prescripțiilor acestui act normativ.
Pârâtul reclamant reconvențional P. T. se opune cererii reclamanților de a încheia actul în formă autentică, motivat de faptul că s-a prescris dreptul acestora la acțiune, dat fiind că reclamanta a părăsit imobilul din decembrie 2009, iar reclamantul mult mai repede, după numai doi ani de la încheierea promisiunii, iar termenul de prescripție este de 3 ani. Susținerile acestuia nu vor fi reținute de instanță ca întemeiate.
Este adevărat că promisiunea de vânzare cumpărare dă naștere doar unei obligații de a face, respectiv cea de a încheia actul translativ de proprietate în formă autentică, acțiunea în executarea acesteia fiind prescriptibilă în termen de trei ani, potrivit art. 3 din Decretul lege nr. 167/1958, însă, în ceea ce privește curgerea acestui termen, practica judiciară, mai precis a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este aceea că, „ Termenul prescripției curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când promitentul cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător” - Decizia 1212/17.02.2005 .
Instanța își însușește pe deplin argumentele înaltei curți, ceea ce în speță, ar însemna că termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în obligarea promitentului vânzător la încheierea actului autentic, a fost întrerupt în momentul predării posesiei imobilului, o nouă prescripție începând să curgă în momentul în care promitentul vânzător a solicitat în instanță evacuarea promitenților cumpărători, din imobilul obiect al promisiunii sinalagmatice, contestându-le și dreptul de uzufruct viager, ce le conferea dreptul de posesie și folosință asupra acestuia. Ori, acțiunea în contestarea drepturilor promitenților cumpărători a fost promovată la data de 03.05.2011, așa cum rezultă din sentința civilă sus invocată.
Ori, de la această dată, până la data promovării cererii deduse judecății, 13.02.2013, nu s-a împlinit termenul de 3 ani, mai sus amintit, dreptul la acțiune nefiind prescris.
În atare situație, având în vedere că potrivit art. 969 vechiul cod civil, ce se aplică în cauză, date fiind dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011,conform cărora, legea aplicabilă contractului încheiat de părți în anul 2003, este Codul civil de la 1864, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1073 același cod, „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, instanța apreciază neîntemeiat refuzul pârâtului reclamant reconvențional de a încheia actul de vânzare cumpărare în formă scrisă, motiv pentru care, reținând că pârâta S. V. are vocație succesorală la moștenirea defunctei P. I. și, în ciuda faptului că nu a fost dezbătută succesiunea acesteia, i se recunoaște calitatea de moștenitoare a acesteia de către celălalt moștenitor legal – soțul supraviețuitor, aceasta neopunându-se la admiterii acțiunii principale, va admite acțiunea principală și, constatând că pârâta sus numită are calitate de moștenitoare a defunctei, potrivit prevederilor art. 669 vechiul cod civil, va obliga pârâții să încheie cu reclamanții Biaș contract de vânzare cumpărare în formă autentică, cu privire la imobilul situat în A., . corp. B parter, înscris în CF nr._ A., în caz de refuz, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare potrivit art. 27 alin 3 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de pârâtul P. T., cererea privind constatarea rezoluțiunii promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare se găsește neîntemeiată, atâta timp cât nu se poate reține că reclamanții pârâți reconvenționali nu și-au executat cu rea credință obligația asumată prin această convenție, că reclamantul reconvențional și-a îndeplinit obligația corelativă asumată sau e gata să și-o îndeplinească, nefiind așadar îndeplinite condițiile prescrise de art. 1020, 1021 vechiul cod civil.
Cererea reconvențională privind obligarea pârâților reconvenționali la plata sumei de 10.516 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs reclamantului reconvențional, dată fiind achiesarea celor dintâi la admiterea acestei cereri, în temeiul art. 270 vechiul Cod de procedură civilă, urmează a fi admisă.
În temeiul art. 274 C.p.civ. și al art. 18 din OUG nr. 51/2008, față de admiterea acțiunii principale, pârâtul reconvențional P. T. fiind în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, respectiv 3511,54 lei taxă judiciară de timbru ce a fost avansată de stat, în baza art. 19 din același act normativ suma de 888,5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru cu privire la care pârâtul P. T. a beneficiat de ajutor public judiciar, potrivit încheierii de ședință din data de 29.04.2013, rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală formulată de reclamanta B. E. cu domiciliul procesual ales în A., .-4, . în nume propriu și în reprezentarea soțului său – B. D. A. cu domiciliul în loc. Secusigiu, nr. 799/B, jud. A., însușită de acesta în contradictoriu cu pârâtul P. T. cu domiciliul în A., ., corp B, . și pârâta S. V., cu domiciliul procedural ales în A., ., corp B, .).
Constată că pârâta S. V. este moștenitoare a defunctei P. I. decedată în A., la data de 28.01.2008, în calitate de fiică.
Obligă pârâții să încheie cu reclamanții contract de vânzare cumpărare asupra imobilului situat în A., . corp. B parter, înscris în CF nr._ A., în caz de refuz, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Încuviințează întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului amintit.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional P. T. în contradictoriu cu pârâții reconvențional Biaș E. și D. A..
Obligă pârâții reconvenționali să-i plătească reclamantului reconvențional suma de 10.516 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs acestuia.
Respinge în rest cererea reconvențională.
Obligă pârâtul reconvențional la plata sumei de 3511,22 lei către stat, reprezentând taxă judiciară de timbru cu privire la care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2013.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./tehn.EDB/GMP/19.11.2013
6 ex./4 ex. se comunică cu:
B. E. cu domiciliul procesual ales în A., .-4, .
B. D. A. cu domiciliul în loc. Secusigiu, nr. 799/B, jud. A.,
P. T. cu domiciliul în A., ., corp B, . S. V., cu domiciliul procedural ales în A., ., corp B, .
Exp. 4 .>
la rămânerea irevocabilă, un ex. se va comunica AFP A.
un ex. se va comunica OCPI A.
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 988/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7456/2013.... → |
|---|
