Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3888/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3888/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 2014/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3888
Ședința publică din 09 iulie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamanta U. G. în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2015 susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 02.07.2015, apoi la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2015, cu nr._, reclamanta U. G. a solicitat obligarea pârâtului D. I. la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale, precum și la publicarea sentinței într-o publicație locală, pe cheltuiala acestuia, în caz contrar să suporte cheltuielile cu publicarea sentinței de către reclamantă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este angajata societății ., în funcția de șef de atelier, unde își desfășoară activitatea de 12 ani.
În ultimii 3 ani aceasta a beneficiat de concedii medicale acordate pentru afecțiuni care nu-i permiteau deplasarea la serviciu, spre exemplu pentru fractură la picior, pentru perioadele în care durerile acute cauzate de . cervicală și durerile lombare nu îi permiteau să se prezinte la serviciu, în anul 2014 beneficiind de 16 zile de concediu medical.
Concediile medicale au fost acordate de medicul de familie, dl. S. E., care este și medicul societății .
Reclamanta susține că în data de 19.04.2014, cu ocazia ședinței de analiză a catalogului de bijuterii 2015, la care și aceasta a fost prezentă, pârâtul a afirmat spre finalul ședinței și în prezența colegilor, că aceasta își ia concedii medicale ca să își rezolve problemele de firmă și neglijează Milefiori, incident căruia nu i-a acordat o importanță prea mare.
La începutul anului 2015, odată cu reînceperea activității, reclamanta arată că pârâtul a continuat . la persoană, trimițând pe adresa de e-mail a societății în data de 07.01.2015 un e-mail prin care acesta o acuza de faptul că se îmbolnăvise programat foarte des și îl forțează pe medicul de familie să îi acorde concedii în timpul cărora își rezolvă problemele de familie. De asemenea, printr-un alt e-mail pârâtul a arătat în mod tendențios că reclamanta nu își îndeplinește sarcinile de serviciu, aducând prejudicii societății la care lucrează.
Reclamanta apreciază că susținerile pârâtului nu sunt adevărate, acuzațiile pârâtului referitoare la faptul că nu se ocupă de noua colecție fiind nefondate, acesta pierzând din vedere că reclamanta este șef de atelier, iar nu designer.
Referitor la afirmațiile tendențioase ale pârâtului că reclamanta se îmbolnăvește vinerea și lunea, aceasta susține că pe data de 17.11.2014 a fost diagnosticată de către medicul A. L. cu conjunctivită alergică, boală care îi afecta acuitatea vizuală și pentru care a primit recomandarea de a sta în concediu medical. Cu toate acestea reclamanta arată că a refuzat concediul din dorința de a onora toate comenzile urgente din perioada sărbătorilor.
În data de 26.11.2014, la 9 zile de la diagnosticare, reclamanta arată că i s-a agravat starea de sănătate primind trei zile de concediu medical.
Reclamanta apreciază că susținerile pârâtului au fost de natură să o jignească, să denigreze și să afecteze demnitatea umană, cu consecințe asupra carierei sale profesionale, punându-i în pericol și stabilitatea locului de muncă.
De asemenea, reclamanta consideră că prin modul în care pârâtul a înțeles să o denigreze sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, pentru săvârșirea unei fapte ilicite care a adus un prejudiciu moral grav imaginii sale publice, prestigiului profesional și moral, precum și demnității sale.
Astfel, reclamanta apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale respectiv fapta ilicită, prejudiciul moral, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral și vinovăția.
În ceea ce privește fapta ilicită reclamanta a invocat Constituția României și dispozițiile art. 1 și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la prejudiciul moral suferit, reclamanta a arătat că acesta este reprezentat de lezarea onoarei sale, deteriorarea bunei reputații pe care aceasta o avea în mediul profesional din care face parte, or afirmațiile pârâtului au fost de natură să o denigreze, să creeze o stare de angoasă și o senzație de inferioritate, putând determina chiar pierderea locului de muncă.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral rezultă din mecanismul prezumției dezvoltat anterior, în sensul că existența prejudiciului moral rezultă din chiar săvârșirea faptei ilicite de defăimare și denigrare prin mail-urile trimise și afirmațiilor directe din ședință. Cu atât mai mult cu cât pe linie ierarhică nu există nicio subordonare între aceștia, așa cum rezultă din fișa postului.
În ceea ce privește vinovăția, reclamanta a arătat că scopul pârâtului nu a fost acela de a transmite conducerii firmei o informație pertinentă, verificată, ci acela de a o jigni fără un motiv rezonabil și în contextul în care a existat un asemenea scop este evident că fapta a fost comisă cu vinovăție.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1357 Cod civil, art. 192 C.pr. civ., iar în probațiune a depus la dosar extras din Monitorul oficial privind Hotărârea nr. 1/2010, centralizator zile de concedii medicale, acte medicale, convorbiri on-line, fișa postului.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâtul a arătat că este angajat al . în calitate de director comercial, funcție în care a înlocuit-o pe pârâtă.
Conform documentației depusă la dosar, reclamanta a beneficiat de concedii medicale pe parcursul anului 2014 în perioadele 11.06.- 20.06., 06.08. – 12.08, 26.11 – 28 – 11, concedii ce au fost respectate de angajații societății, neexistând obiecțiuni cu privire la acestea de natură să îi aducă reclamantei vreo atingere de orice fel.
Nu corespunde adevărului că în data de 19.04.2014 s-a ținut în cadrul societății o ședință de analiză a catalogului de bijuterii, această dată corespunzând unei zile de sâmbătă, zi liberă, astfel că pârâtul respinge categoric existența unei asemenea ședințe în cadrul căreia este acuzat că ar fi adus atingere, prin afirmațiile sale, reputației reclamantei.
Ședințele pentru analiza catalogului de bijuterii 2015 s-au ținut în cadrul societății abia începând cu luna noiembrie 2014 și s-au întins și în luna decembrie 2014, nefiind adevărate susținerile reclamantei cu privire la aducerea unor injurii sau afirmații de natură să îi aducă vreun prejudiciu.
Referitor la obligațiile pe care le are în cadrul firmei, pârâtul a arătat că reclamanta a răspuns în mod direct de implementarea sistemului de certificare ISSO, proces ce nu a fost dus la bun sfârșit, la un moment dat fiind abandonat. De asemenea, reclamanta nu mai participă la târguri din anul 2010, fiind înlocuită de alte persoane.
În cadrul ședințelor privind analiza catalogului de bijuterii pentru anul 2015, din lunile noiembrie – decembrie 2015 pârâtul susține că au existat discuții între toți cei prezenți, inclusiv între acesta și reclamantă, în cadrul procesului de stabilire a cuprinsului catalogului, însă nici un moment aceste discuții nu au fost de natură să jignească sau de o altă manieră încât să îi provoace reclamantei prejudicii. Pârâtul recunoaște că i-a reproșat reclamantei faptul că nu a prezentat modele noi pentru a fi incluse în catalogul din anul 2015, deși avea această obligație conform fișei postului, aceasta propunând un singur model și, în mod binevoitor, i-a atras atenția asupra implicațiilor pe termen lung.
Pârâtul a mai arătat că nu consideră că din cuprinsul celor două e-mail-uri purtate între părți s-a ajuns la defăimarea publică a reclamantei, acestea nefiind publice, negând categoric că ar fi denigrat-o pe reclamantă în mod public, în cadrul ședințelor avute la firmă sau prin e-mail-urile trimise.
Față de cele arătat, pârâtul apreciază că nu îi poate fi imputată nicio faptă ilicită de natură să producă un prejudiciu moral reclamantei, schimbul de discuții din cadrul activității neaducând în vreun fel atingere demnității umane a reclamantei, nu i-a creat nici un fel de prejudiciu moral acesteia prin atingeri aduse onoarei sau demnității sale.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și art. 451 C.pr. civ., iar în probațiune a depus la dosar extras din Hotărârea nr. 1/2010 publicată în Monitorul oficial, adeverința nr. 297/03.03.2015 eliberată de ..
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că toate acuzațiile pe care pârâtul i le aduce prin întâmpinare sunt legate de atribuții care nu se regăsesc în fișa postului: certificări ISO, amenajări de magazine, participări la târguri, atribuții de design, etc., acesta cu rea credință continuând . la adresa sa și prin întâmpinarea depusă, nemanifestând nicio părere de rău pentru atitudinea tendențioasă și defăimătoare pe care a avut-o la adresa sa.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii C. M. și U. V., cele declarate de aceștia fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Se susține de către reclamantă că, prin afirmațiile verbale ale pârâtului în cadrul ședinței de catalog din decembrie 2014 dar și prin cele scrise cuprinse într-un email trimis în ianuarie 2015 la care aveau acces mai mulți angajați ai societății Millefiori, anume că aceasta beneficiază nejustificat de concedii medicale, i-a fost lezată demnitatea umană, a fost jignită și denigrată, i s-a adus un prejudiciu moral. Apreciază aceasta că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementată de art. 1357 C.civ.
Este adevărat că nimănui nu-i este permis a aduce prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, sau drepturilor subiective ale acesteia. În aprecierea caracterului ilicit al unei fapte, urmează a fi avute în vedere nu numai normele juridice ci, deopotrivă și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însăși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Uneori, chiar exercitarea unor drepturi poate fi considerată abuzivă, în condițiile în care dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci în intenția de a păgubi o altă persoană.
Legiuitorul a voit a ocroti și apăra demnitatea/imaginea persoanei ( fără a deosebi între persoana fizică și persoana juridică ) - valoare supremă, garantată de legea fundamentală, în acest sens, art. 30 alin. (6) din Constituție prevede că: "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".
În speță, instanța reține că, întradevăr, într-un cadru restrâns, în prezenta câtorva colegi de serviciu pârâtul a afirmat că reclamanta își ia concedii medicale pentru ași rezolva problemele personale, referindu-se la activități desfășurate de aceasta la o societate comercială.
Nu este dovedit prejudiciul produs reclamantei, respectiv suferința psihică produsă de afirmațiile pârâtului. Martora C. M. a afirmat că reclamanta a fost afectată, ca a văzut-o plângând, însă această depoziție nu este foarte concludentă, nu se poate concluziona că ceea ce a afectat-o pe reclamantă au fost doar afirmațiile pârâtului, motivul tristeții putând fi și rezultatele nesatisfăcâtoare chiar pentru reclamantă, cu atât mai mult cu cât martorul U. V. a arătat că aceasta și-ar fi exprimat în cadrul ședinței de catalog din decembrie 2014 regretul cu privire la faptul că secția pe care o conducea avusese rezultate mai slabe decât cealaltă secție.
Același martor a afirmat că reclamanta i-a spus că nu poate dormi, după ședința de catalog, afirmație de asemenea nerelevantă, cele arătate nefiind percepute direct de martor ci, cunoscute din chiar spusele reclamantei.
Pe de altă parte, nu trebuie ignorat nici faptul că nu s-a dovedit intenția pârâtului de a aduce atingere onoarei reclamantei prin afirmațiile sale, în contextul în care se discuta despre activitatea societății al cărei director economic era, putându-se reține doar preocuparea acestuia de a coordona activitatea cât mai eficient și de a avea rezultate cât mai bune. De altfel, administratorul societății l-a caracterizat pe pârât ca fiind exigent cu toți angajații, ceea ce poate justifica preocuparea acestuia pentru activitatea secției condusă de reclamantă și chiar suspiciunea în ceea ce privește concediile medicale de care beneficiase aceasta în ultima vreme, care ipotetic pot influența rezultatele activității secției.
Așa fiind, instanța apreciază că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului, potrivit art. 1357 C.civ., Pentru ca această răspundere să fi existat trebuiau dovedite, fără echivoc, cele patru condiții obligatorii și cumulative ale acesteia, respectiv existența unui fapt prejudiciabil comis de pârât, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între cele două elemente precum și a culpei lui în producerea acestui rezult.
Afirmațiile pârâtului pretins a fi prejudiciabile pentru reclamantă, nu pot fi disjunse de atitudinea subiectivă a celui dintâi, motiv pentru care cele două condiții se analizează împreună - astfel cum s-a și procedat anterior, analiză care în cauză conduce la concluzia că, deși a existat o manifestare activă a pârâtului prin învinuirea reclamantei de faptul că a beneficiat de repetate concedii medicale în detrimentul activității profesionale, prin invocarea acesteia el nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a comite abuzuri sau șicane ci doar în scopul atingerii unui rezultat bun al societății, dată fiind și funcția acestuia de director economic ce ar justifica preocuparea pentru astfel de rezultat.
Pentru toate aceste motive, găsind neîntemeiată cererea, instanța urmează a o respinge.
În baza art. 451 C.p.civ., reclamanta fiind în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta U. G., CNP._, cu domiciliul în A., ., ., jud. A. și cu sediul procesual ales în A., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul D. I., CNP._, cu domiciliul în Ard, ., ., jud. A. și cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 2, parter, jud. A..
Obligă reclamanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, către pârât.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 09.07.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red/dact/EDB/GMP/13.07.2015
4 ex/2 ex. se .> U. G., cu sediul procesual ales în A., .. 1, .
D. I., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 2, parter, jud. A..
Exp. 2 .>
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3941/2015. Judecătoria ARAD | Fond funciar. Sentința nr. 3952/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
