Contestaţie la executare. Sentința nr. 2594/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2594/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 3980/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2594
Ședința publică din 12 mai 2015
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea P. I. SRL în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală 5 D..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat B. C. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu 1.050 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 10 al. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, din oficiu, conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art.713 Cod procedură civilă constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, la data de 30.04.2015, o precizare formulată de contestatoare prin care înțelege să introducă în cauză în calitate de intimată și Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar la data de 04.05.2015 două exemplare din actele care au stat la baza emiterii Deciziei de măsuri asigurătorii nr. AAFR 2037/2015, depuse de intimată.
Reprezentantul contestatoarei confirmă faptul că a primit un exemplar din actele care au stat la baza emiterii Deciziei de măsuri asigurătorii nr. AAFR 2037/2015 la data de 11.05.2015 și precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul acestora. Totodată, învederează că nu mai menține cererea de suspendare și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art. 244 alin. 3 și art. 392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul contestatoarei pune concluzii de admitere a contestației, astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în acțiune, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru. Precizează că decizia este motivată strict pe suma instituită suplimentar la bugetul de stat, din decizie nerezultând ce fapte au fost săvârșite pe perioada controlului din care să reiasă că societatea s-ar sustrage de la colectare. Consideră că nu se poate susține că există pericol, celelalte două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii nu-și mai aveau rostul, întrucât prima decizie acoperă întreaga sumă. Totodată, apreciază că organul fiscal nu este obligat să instituie măsuri asigurătorii la orice control. În fine, evidențiază că dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală stabilește ordinea măsurilor asigurătorii și nu recuperarea sumei. Depune la dosar concluzii scrise.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2015 sub nr._, contestatoarea P. I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția R. Antifraudă Fiscală 5 D., anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFHD 1944/11.03.2015, precum și a actelor subsecvente încheiate sau care urmează a fi încheiate în baza acestei decizii. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AFHD 1944/11.03.2015 emisă de Direcția R. Antifraudă Fiscală 5 D., s-a estimat în sarcina sa o obligație de plată către bugetul consolidat al statului în cuantum de 2.633.893 lei. De asemenea, organele de control au apreciat că există pericolul ca societatea să se sustragă de la urmărire sau să își risipească patrimoniul/averea, astfel încât au dispus luarea de măsuri asigurătorii cu privire la sumele datorate societății P. I. SRL de către clienți, decizia fiind întemeiată pe prevederile art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, republicată și actualizată.
A învederat că asupra bunurilor mobile și imobile ale societății au mai fost instituite măsuri asigurătorii prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/23.06.2014 emisă de Direcția R. Antifraudă 5 D. și prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/20.02.2015 emisă de Inspecția Fiscală Contribuabili Mijlocii A., prin care s-a instituit sechestru asupra tuturor bunurilor societății, poprire pe toate conturile precum și poprirea sumelor aflate la clienți.
A evidențiat că dispozițiile art.129 alin.2 prevăd posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii dacă există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Ori, în speță acest pericol nu mai poate exista și subzista atât timp cât prin două decizii anterioare toate bunurile și sumele de bani ale societății sunt deja sub măsuri asigurătorii reprezentând sechestru și poprire.
De asemenea, a precizat că instituirea unor măsuri asigurătorii, care nu conduc imediat la recuperarea sumei estimate, ci doar la indisponibilizarea tuturor bunurilor precum și a tuturor resurselor bănești ale societății este de natură a-i aduce grave prejudicii în funcționarea societății.
A evidențiat că organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, respectiv menținerea lor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
În ceea ce privește motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, dispozițiile legale privind motivarea sunt în deplin acord cu prevederile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual. În lipsa motivării corespunzătoare, contribuabilul nu este în măsură să stabilească conduita fiscală sancționată, iar instanța nu poate să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise.
Contestatoarea a mai arătat că sumele estimate ca fiind datorate de către societate bugetului de stat provin, așa cum rezultă din motivarea deciziei atacate din faptele partenerilor săi și nu din faptele sale, acțiunile lor răsfrângându-se asupra sa, chiar dacă societatea contestatoare de bună - credință și-a îndeplinit toate obligațiile, atât de declarare, cât și de plată a taxelor și impozitelor aferente acestor operațiuni. În acest sens, a anexat contestației dovada faptului că și-a îndeplinit în totalitate obligația de a solicita furnizorului de motorină toate actele pe care legea le prevede și că acesta i le-a furnizat, inclusiv dovada plății accizei. De asemenea, întreaga cantitate de motorină a fost furnizată și folosită de societate la autocamioanele proprii, ca atare înregistrarea facturilor în contabilitatea societății nu este fictivă.
În ceea ce privește caracterul excepțional al măsurii asigurătorii dispuse anterior emiterii unui titlu de creanță, a apreciat că este necesar să se verifice la data luării măsurii existența unor date certe, susținute de probe, care să determine concluzia că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul.
De asemenea, a considerat că instituirea măsurii asigurătorii este inoportună și ineficientă, deoarece nu va duce la recuperarea sumei estimate, ci din contră, va conduce în mod sigur la blocarea activității societății și la falimentul acesteia, fapt care nu ar fi nici în beneficiul societății și nici al organelor fiscale, întrucât debitul nu va mai putea fi recuperat.
Referitor la suspendarea executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a arătat că în procesul efectuării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, legea trebuind să furnizeze individului o protecție colectivă împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității.
În drept, a invocat dispozițiile art. 6, art. 43, art.46, art. 129 și art. 172-174, Cod procedură fiscală, art.718 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus în copie înscrisuri, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AFHD 1944/11.03.2015, fișa furnizor, nota de intrare-recepție, factură fiscală, aviz de însoțire a mărfii, ordin de plată, declarație de conformitate a calității carburanților lichizi, fișă de siguranță, bonuri fiscale, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/20.02.2015, sentința civilă nr. 4578/13.10.2014, proces verbal nr. 277/02.03.2015.
În cadrul procedurii prealabile intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și respingerea cererii de suspendare a executării ca inadmisibilă.
A învederat că în prezenta cauză, calitate procesuală pasivă are Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând ca toate actele de procedură că fie comunicate la sediul acesteia din București, ., sector 5.
În fapt, intimata a arătat că în urma controlului efectuat la societatea contestatoare s-a constatat faptul că aceasta a efectuat în cursul anului 2014 achiziții de combustibil de la S.C. Moldo Transgas International S.R.L., din verificarea documentelor financiar-contabile ale societăților implicate rezultând că acestea provin dintr-un circuit economic fictiv. În consecință, prin Decizia nr. A_FHD 1944/11.03.2015 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii la contribuabilul P. I. S.R.L., în vederea garantării recuperării creanțelor fiscale.
A învederat că pericolul sustragerii de la urmărire se deduce din însăși natura faptei imputate, respectiv achiziția combustibilului printr-un circuit economic fictiv, scopul acestei achiziții fiind fraudarea bugetului consolidat al statului prin înregistrarea în evidențele-contabile a unor facturi generatoare de TVA deductibil.
În urma verificărilor efectuate de echipa de control, s-a constatat că deși se efectuează o singură achiziție a unei cantități de motorină de la antrepozitul fiscal, Moldo Transgas International S.R.L „a livrat” aceeași marfă către cel puțin 3-4 clienții de-ai săi (inclusiv P. I. S.R.L), aceștia prezentând pentru stabilirea provenienței același set de documente emise de Mayaro Carb S.R.L. (ordine de plată a accizei, documente de conformitate, avize/CMR emise pentru același mijloc de transport). De asemenea, s-a constatat că, în unele cazuri nu există tranzacții comerciale între furnizorii din circuitul în care este implicată Societatea Moldo Transgas International S.R.L., astfel că aceasta nu avea cum să livreze contestatoarei combustibil. Mai mult, din verificarea informațiilor furnizate de sistemele de monitorizare GPS s-a constatat că unele mijloace de transport nu au parcurs distanțele stabilite prin documentele de transport întocmite și prezentate. Astfel, documentele de achiziție prezentate de clienți de la Societatea Moldo Transgas International S.R.L. nu pot fi considerate ca fiind documente justificative conform legii.
A mai arătat că facturile primite de societatea P. I. S.R.L. au înscrise elemente de identificare a mijloacelor de transport șl conducătorilor auto, astfel că aceasta avea nu numai posibilitatea, ci și obligația de a verifica datele înscrise în documentele justificative anterior confirmării primirii mărfurilor și efectuarea recepției. După cum s-a arătat și în actul de control, mijloacele de transport menționate în facturi nu aveau posibilitatea să efectueze transportul la care se referă, iar dacă societatea verificată a achiziționat combustibil, acesta nu a provenit pe relația comercială cu Moldo Transgas International S.R.L., motiv pentru care asemenea cheltuieli nu pot fi considerate ca fiind cheltuieli deductibile ori efectuate în scopul propriilor operațiuni taxabile în sensul Legii nr. 571/2003, pentru a putea beneficia de dreptul de deducere al TVA.
Intimata a precizat că înregistrarea în contabilitate a unor achiziții care nu au avut loc pe circuitul scriptic al documentelor, ci în baza unor situații create artificial, au avut drept scop nu numai obținerea dreptului de a deduce TVA, ci și reducerea profitului impozabil în vederea diminuării impozitului pe profit pe care contestatoarea ar trebui să-l plătească dacă nu ar beneficia de situațiile create artificial, aflându-ne așadar în prezența unei practici abuzive.
A apreciat că organele fiscale de control în mod corect au apreciat că în speță a fost necesară reconsiderarea tranzacțiilor raportat la circuitului scriptic al documentelor și circuitul mărfii, în sensul de a nu acorda drept de deducere a TVA și a cheltuielii ocazionate de achiziția de combustibil a cărui proveniență nu a putut fi stabilită, precum și de a obliga contestatoarea la plata în solidar a accizei aferente cantității de combustibil menționate în facturile emise șl prezentate în Procesul-verbal nr. 277/02.03.2015.
Cum prin circuitul fictiv creat, societățile implicate, inclusiv contestatoarea, au urmărit să se sustragă de la plata TVA, și a impozitului pe profit, neputându-se stabili nici proveniența combustibilului, intimata a considerat că instituirea măsurilor asigurătorii este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 din Codul de procedură fiscală. De altfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FHD 1944/11.03.2015 a fost motivată tocmai prin arătarea faptului că, potrivit documentelor financiar-contabile, combustibilul achiziționat provine de pe un circuit economic fictiv.
În ceea ce privește mențiunea contestatoarei că în speță pericolul nu mai poate exista și subzista atâta timp cât prin două decizii anterioare toate bunurile și sumele de bani ale societății sunt deja sub măsuri asigurătorii, intimata a învederat că măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia nr. A_FHD 1944/11.03.2015 au avut în vedere alte fapte săvârșite de contestatoare decât cele care au stat la baza emiterii deciziilor anterioare.
Intimata a mai precizat că urmare a controlului efectuat la ., s-a apreciat în mod corect faptul că această societate a înregistrat în contabilitate tranzacții comerciale care nu au un conținut economic, care nu reflectă practici economice obișnuite, iar prin înregistrarea de astfel de operațiuni fictive s-a disimulat realitatea prin crearea aparentei existentei unor operațiuni care in fapt nu au fost efectuate, consecința fiscală fiind diminuarea profitului impozabil și a TVA de plată la bugetul general consolidat.
Întrucât în timpul efectuării verificărilor au existat indicii și elemente care indicau pericolul ca . să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea, a fost emisa decizia de masuri asigurătorii.
Intimata a apreciat că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.129 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, masurile asigurătorii fiind instituite ulterior. Prin urmare, organul fiscal, ori de cate ori constată ca există pericolul ca contribuabilul supus controlului să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea creanțelor, are dreptul legal de a dispune de urgență măsuri asigurătorii.
Întrucât contestatoarea nu a făcut nici un fel de dovadă a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus masurile contestate, în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, astfel că aceasta se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituita de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei contestate, intimata a precizat că, fiind în prezența unor masuri asigurătorii, ele au fost deja luate, fiind executate, sens în care suspendarea apare ca și inadmisibilă.
În drept, a invocat dispozițiile art.205 codul de procedură civilă și art. 129 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 30.04.2015, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
La data de 04.05.2015, intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii (f. 108-226).
Prin concluziile scrise depuse de reprezentantul contestatoarei la acest termen de judecată, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare.
A precizat că organul fiscal nu invocă și nu dovedește nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, existența acestui pericol nu poate fi justificată, nici de către organul fiscal nici de către instanța de judecată, prin cuantumul sumei estimate a fi suplimentar de plată, întrucât legea nu prevede ca justificare a instituirii măsurilor asigurătorii cuantumul sumei, ci dovezi clare de înstrăinare, ascundere sau risipire a patrimoniului, dovezi care nu au fost arătate și invocate de organul fiscal.
A apreciat că Direcția Antifraudă nu deține prerogativele stabilirii unor creanțe fiscale și, prin urmare, procesul-verbal nu constituie titlu de creanță, în practică acest proces-verbal nefiind considerat nici măcar act administrativ-fiscal.
A învederat că blocarea integrală a activității societății are efecte negative evidente asupra existenței pe viitor a societății, întrucât controlul de fond nu a început, societatea nu are în acest moment la dispoziție vreo cale legală de a contesta suma estimată în sarcina sa și nici posibilitatea dovedirii nevinovăției sau diminuării masei impozabile estimate suplimentar în sarcina sa. A precizat că în majoritatea situațiilor întâlnite, măsurile asigurătorii au fost în așa fel dispuse încât au dus la concluzia că, deși s-a estimat o sumă uriașă de plată suplimentar la bugetul de stat, organul fiscal s-a mulțumit cu ceea ce a găsit asupra contribuabilului la momentul controlului, blocându-le cu decizii de instituire a măsurilor asigurătorii, și falimentul contribuabilului, nicidecum nu se urmărește a acorda contribuabilului posibilitatea de a-și desfășura activitatea și de a realiza venituri măcar până la emiterea unei decizii de impunere și existența unui titlu de creanță.
În speță, a apreciat că nu există și nu poate fi demonstrat și reținut ca motivare sub nicio formă existența unui pericol de înstrăinare, ascundere sau sustragere a bunurilor întrucât asupra lor, cât și asupra conturilor bancare ale societății, există deja instituite măsuri asigurătorii, măsuri care, conform prevederilor art.129 alin.(3) rămân valabile pe toată perioada executării silite.
A mai arătat că singura justificare a dispunerii acestor măsuri este aceea că s-au stabilit cu ocazia controlul sume suplimentare de plată, iar debitoarea nu le-a achitat în timpul controlului. În lipsa unei discuții asupra fondului fiscal, Decizia de măsuri asigurătorii instituie stigmatului vinovăției. Măsurile nu devin executorii decât dacă există titluri de creanță, ori Codul de procedură nu prevede un termen de la data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în care să fie emis titlul de creanță.
Analizând cererea formulată, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AFHD 1944/11.03.2015 emisă de Direcția R. Antifraudă 5 D. s-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra soldurilor clienților enumerați în anexa deciziei, estimându-se în sarcina sa o obligație de plată către bugetul consolidat al statului în cuantum de 2.633.893 lei (f.8).
În motivarea deciziei s-a reținut existența pericolului ca debitorul să se sustragă sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, respectiv recuperarea sumelor estimate.
S-a arătat că din verificările efectuate de inspectorii antifraudă ai DRAF 5 D. a reieșit faptul că societatea a achiziționat în anul 2014 combustibil de la S.C. Moldo Transgas International S.R.L., combustibil care din verificarea actelor financiar-contabile ale societății implicate rezultă că provine de pe un circuit economic fictiv.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii s-a întocmit cu respectarea art. 129 Cod procedură fiscală raportat la art. 125.1 și urm. din HG nr. 1050/2004, actul fiind motivat atât în fapt, cât și în drept sub aspectul justificării măsurilor.
Având în vedere că scopul măsurilor asigurătorii îl reprezintă garantarea recuperării debitelor pe care persoanele juridice le au față de bugetul consolidat al statului, în cauză nu prezintă relevanță că au mai fost emise două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale contestatoarei, în condițiile în care aceste măsuri sunt destinate să asigure garantarea unor creanțe diferite.
Pericolul sustragerii de la urmărire rezultă din însăși natura faptei imputate, respectiv achiziția combustibilului dintr-un circuit fictiv, cu consecința directă a fraudării bugetului consolidat al statuluiprin evidențierea în contabilitate a unor facturi generatoare de TVA deductibil, precum și reducerea profitului impozabil în vederea diminurăii impozitului pe profit.
Aprecierile intimatei se întemeiază pe documentele înregistrate în contabilitatea contestatoarei, circuitul fictiv fiind amplu explicitat în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 02.03.2015 (f.146-226).
De asemenea, inoportunitatea luării acestor măsuri cu consecința blocării activității contestatoarei nu prezintă relevanță sub aspectul legalității deciziei contestate, câtă vreme scopul acestor măsuri este acela de a eficientiza recuperarea debitelor în cazul neplății la scadență a creanțelor individualizate, când măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Prin urmare, văzând că nu există nici un motiv de nelegalitate a măsurii asigurătorii luate prin decizia contestată, în temeiul art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, va respinge atât contestația la executare, ca neîntemeiată
În temeiul art.406 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea contestatoarei la cererea de suspendare a executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AFHD 1944/11.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea contestatoarei la cererea de suspendare a executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AFHD 1944/11.03.2015.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. I. SRL, cu sediul în Pecica, ., jud. A., înmatriculată la ORC sub nr. J_, având CUI_ și sediul procesual ales în A., .. 37, . M., B., O., în contradictoriu cu intimatele Direcția G. R. a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. A. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2015.
Președinte,Grefier,
S. StepanAdriana S. B.
Red./Tehnored./SS/ASB/04.06.2015
5 ex/3 . comunică cu:
- contestatoarea P. I. SRL – A., .. 37, . M., B., O.);
- intimata Direcția G. R. a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - A., ., jud. A.;
- intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - București, ., sector 5.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2417/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2810/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
