Contestaţie la executare. Sentința nr. 3649/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3649/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5382/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3649
Ședința publică din 25.06.2015
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă T., în contradictoriu cu intimata F. D. .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului cj N. C. și reprezentanta intimatei av. D. P. R., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată atașat în copie certificată dosarul execuțional nr. 472/2014 al B. B. L. M..
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale față de faptul că dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ. s-au declarat neconstituționale și acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentanta contestatorului depune delegație de reprezentare și arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției, apreciind că Judecătoria A. este competentă a soluționa prezenta contestație, arătând totodată că în speță sunt aplicabile prevederile art. 650 Cod procedură civilă care erau în vigoare la data depunerii cererii de executare la executorul judecătoresc.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată la această instanță la data de 20.04.2015, contestatorul I. T. de Muncă T., a chemat în judecată intimata F. D., formulând contestație la executare împotriva somației emise la data de 08.04.2015 în dosarul execuțional nr. 472/2014 al B. B. M. și a încheierii din data de 08.04.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă în același dosar execuțional, solicitând anularea încheierii din 08.04.2015 prin care s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuielile de executare silită în sarcina contestatoarei; constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită și anularea actelor de executare menționate ca fiind nelegale și nejustificate.
În motivare contestatorul a arătat că a fost obligat, în baza sentinței civile nr.76/CA/2009 a Tribunalului T., la plata către reclamantă a drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data începerii raportului de serviciu și până la data pronunțării sentinței. Sentința nr. 76/CA/2009 a devenit irevocabilă prin decizia nr. 1169/22.10.2009 a Curții de Apel Timișoara. Prin această hotărâre s-a reținut netemeinicia cererii de obligare a autorității pârâte la acordarea sporurilor în litigiu în procent de 25 % din salariul de bază.
Prin această hotărâre s-a reținut netemeinicia cererii de obligare a autorității pârâte la acordarea sporurilor în litigiu în procent de 25 % din salariul de bază.
Referitor la prescrierea dreptului la executarea silită, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Astfel, creditorii au obținut titlul executoriu prin decizia nr. 1169 a Curții de Apel Timișoara în data de 22.10.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în luna iulie 2013, fiind astfel, la momentul emiterii somației, împlinit termenul de prescripție de 3 ani. Prevederile O.U.G. nr. 71/2009, invocate pentru întreruperea dreptului de a cere executarea silită, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea se referă la executările deja începute la momentul apariției actului normativ, iar nu la cele lăsate în nelucrare, cum este cazul de față.
Cu privire la fondul cauzei, contestatorul a arătat că un prim aspect de nelegalitate este legat de faptul că la baza emiterii actelor de executare nu se regăsește un titlu executoriu. Potrivit art. 628 alin. 1 din C.p.c, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani (...) acest lucru implicând menționarea în cadrul sentinței judecătorești a sumelor efective ce urmează a fi acordate sau cel puțin criterii certe de identificare a lor.
Creanța executată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Instanța a recunoscut doar existența dreptului reclamantei, dar nu a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi.
Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu. În fapt, nici nu există titlu sub aspectul procentului de 25 % cerut de reclamantă, Tribunalul T., respingând acest aspect.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de executorul judecătoresc B. L. M. este acela că, în cadrul titlului executoriu, nu se regăsește niciun element identificabil de natură a duce la executarea lui, fapt de altfel evidențiat chiar de Curtea de Apel Timișoara. Creanța a cărei executare a fost solicitată a fi pusă în executare de către creditori a fost calculată de către expertul contabil S. L..
Raportul de expertiză extrajudiciară este un înscris sub semnătură privată, rezultat al unui contract de prestări servicii, nu are calitatea de mijloc de probă în justiție. Acest document emis de un expert contabil produce efecte juridice, conform legii, doar între părțile semnatare ale contractului, respectiv față de cei 77 de funcționari publici și dl. S. L., expert contabil, fără ca acest document să constituie drepturi și/sau obligații în sarcina unor terțe persoane, nefiind în fapt asumate niciodată de I. T. de Muncă T. întrucât nu se regăsesc în titlul executoriu.
În drept, contestatorul a invocat art. 662 și art. 711 C.p.c.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar în copii: somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată, hotărâri judecătorești.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, să se mențină ca temeinice și legale actele de executare. Cu cheltuieli de judecată.
Referitor la prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimata a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. 71/2009, plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: „în anul 2012 în cuantum de 5 % din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10 %, în 2014 și 2015 câte 25 %, iar în 2016 diferența de 35 % din valoarea titlului executoriu”.
Arată că dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept, caz în care în mod evident a fost în imposibilitatea de a porni, în perioada 2009-2012, orice procedură de executare silită.
În ce privește legalitatea actelor de executare silită, prin sentința civilă nr. 76/CA din 23.02,2009, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, Tribunalul T. a obligat pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data începerii raportului de serviciu și pronunțării hotărârii (perioade distincte pentru fiecare funcționar). În atare situație, dovedesc că la baza emiterii actelor de executare se regăsește un titlu executoriu, că în speță creanța este lichidă și exigibilă, îndeplinind așadar criteriile cerute de lege pentru a putea fi executată silit.
În conformitate cu prevederile art. 662 Cod procedură civilă, sentința civilă antemenționată cuprinde o creanța certă, întrucât instanța obligă I. T. de Muncă T. la plata sumelor reprezentând drepturi salariale, existența acestei creanțe rezultă din însuși actul de creanță și/sau din alte acte, chiar neautentice, iar debitoarea nu a contestat niciodată existența creanței născute. Însăși contestatorul este cel care emite documente de recunoaștere a creanței astfel cum a fost calculată de către un expert contabil. În ipoteza în care nu ar fi recunoscut aceste calcule efectuate de către un expert calificat ar fi fost în măsură să nu emită situațiile sumelor de plată corespunzătoare tranșelor care trebuie plătite.
De asemenea, sentința civilă antemenționată cuprinde o creanța lichidă, întrucât plata sumelor este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau/și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art.662 alin.3 C.p.c. În atare situație, dovedește că în speță actele de executare sunt legale, întrucât creanța este lichidă și determinabilă prin înscrisuri recunoscute de contestator.
Creanța este și exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
S-au făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare, respectiv Inspecția Muncii București și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru funcționarii publici din cadrul I.T.M T. ca aceste două instituții să aloce fondurile necesare reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Ministerul Muncii, prin răspunsul nr._/20.11.2012, a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici. Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5%, pe o hotărâre judecătorească identică (Decizia nr. 688/2009) cu cea în care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente.
În documentul cuprinzând calculul suplimentului postului respectiv suplimentul pentru treapta de salarizare în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele prețurilor de consum (întocmit și semnat de un expert autorizat), sunt determinate, respectiv identificate sumele solicitate prin cererea de executare. Inspecția Muncii, prin adresele nr.15/DE/08.01.2013 si 253/DE/19.03.2013, a solicitat intimatului să transmită situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pe care trebuie să le mai pună în executare, respectiv restul de plata aferent anului 2013 (10% conform O.U.G. nr.71/2009). Urmare acestei solicitări I. T. de Muncă T. a comunicat situația hotărârilor judecătorești precum și cuantumul sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, calculate potrivit expertizelor contabile depuse la registratură debitoarei I.T.M. T.. Stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să mume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani. Omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele de drept abilitate. În caz contrar, s-ar afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În susținerea celor antemenționate, intimații învederează că Inspecția Muncii a achitat aceste suplimente, în cuantum de 25% fiecare, pentru perioada 2004 - 2008, funcționarilor publici încadrați la alte I.T.M-uri: B., B., C.-S., O., etc., iar Ministerul muncii a aprobat plata a 25 % pentru fiecare supliment, celorlalte instituții deconcentrate.
În probațiune au fost depuse la dosar în copii: sentința civilă nr. 76/CA/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, decizia civilă nr. 1169/22.10.2009 pronunțată de CAT Timișoara, încheieri, adrese, somație în dosar execuțional.
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 348/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) C.pr.civ. (care dădeau în competența judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea cererile în legătură cu executarea silită) sunt neconstituționale.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.
Astfel, având în vedere că Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014, iar, în intervalul de 45 de zile de la publicare, Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituționale (art. 650 alin. 1 C.proc.civ.) cu dispozițiile Constituției, rezultă că aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate și că nu mai sunt obligatorii.
Fiind desființat temeiul juridic care a stat la baza stabilirii Judecătoriei A. ca instanță de executare raportat la sediul biroului executorului judecătoresc, instanța reține că textul de lege respectiv nu mai poate fi aplicat în prezent.
Astfel, declararea ca neconstituțională a unei legi ori a unei prevederi dintr-o lege produce alte efecte juridice decât abrogarea, efectele constând în imposibilitatea valorificării lui ulterior de către instanță. Adică, în speță, art. 650 alin. 1 C.pr.civ. nu poate fi folosit ca temei juridic pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei contestații la executare. Aceasta deoarece neconstituționalitatea unui text normativ invalidează acel text de la bun început, considerându-se astfel că el a încălcat ordinea constituțională și ca atare, nu mai poate produce niciun efect juridic, spre deosebire de abrogarea unui act normativ care presupune că acesta a fost valabil însă nu mai este oportun.
Cu alte cuvinte, regimul juridic al neconstituționalității unei legi ori a unui text de lege este similar principiului nulității unui act juridic civil, conform căruia quod nullum este, nullum producit efectum,
Chiar dacă la data la care s-a depus cererea de executare silită era în vigoare textul de lege care dădea în competența Judecătoriei A. cererile referitoare la executarea silită, acest aspect nu mai are relevanță în prezent întrucât textul respectiv – art. 650 C.pr.civ. – nu mai există și nici nu mai poate produce efecte juridice.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2014 având ca obiect regulator de competență dar și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/299/2014, în care a reținut că în stabilirea competenței interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc ci data învestirii instanței de judecată cu o atare solicitare (cererea de chemare în judecată).
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și văzând că atât debitoarea cât și creditoarea au sediul în Timișoara, va declina competența de soluționare a prezentei contestații în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și în consecință,
Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă T., în contradictoriu cu intimata F. D. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
Președinte Grefier
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 10.07.15
2 ex – nu se comunică
| ← Cauţiune. Hotărâre din 24-06-2015, Judecătoria ARAD | Partaj judiciar. Sentința nr. 3314/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
