Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 289/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 289/2015
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 289
Ședința publica din 22 ianuarie 2015
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . G. SA, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A., C. L. A. și C. Județean A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat R. R. din Baroul A. și reprezentantul pârâților, consilier juridic G. A. B..
Se constată că s-a plătit diferența de onorariu pentru expert.
Instanța acordă cuvântul pentru a se formula alte cereri în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea acțiunii ca nedovedită, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2014, reclamanta . G. SA a solicitat obligarea pârâților Municipiul A., C. L. A. și C. Județean A., la plata sumei de 1.406,72 lei, reprezentând despăgubirea achitată în dosarul de daună AVA/AR/_/2011 și dobânda legală calculată la debitul de 1.406,72 de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă a indemnizației de despăgubire datorată, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamanta a arătat că urmare a evenimentului rutier din data de 10.03.2011 a rezultat avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, din cauza gropilor nesemnalizate aflate pe carosabil în zona sensului giratoriu ce face legătura cu centura A..
Întrucât persoana păgubită avea încheiată asigurarea facultativă a autovehiculului – polița AVA nr._, a deschis și instrumentat dosarul de daună AVA/AR/_/2011, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 1.406,72 lei către persoana păgubită. P. prisma dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în calitate de asigurator casco care a dezdăunat persoana păgubită, este în drept să se subroge în drepturile asiguratului și să solicite recuperarea prejudiciului de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, respectiv pârâții din prezenta cauză – potrivit dispozițiilor OG nr. 43/1997, în temeiul dispozițiilor art. 1357, 1376-1379 din Codul civil, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier artera stradală se afla în paza juridică a acestora.
Fapta ilicită a pârâților constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile legale prevăzute de art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, în sensul de a semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, iar răspunderea le incumbă acestora, având în vedere că producerea unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării corespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, în calitate lor de administratori ai drumului public local.
Totodată, a arătat că pârâții datorează și dobânda legală, contravaloarea lipsei de folosință a sumei datorate, aferentă sumei de 1.406,72 lei, de la data introducerii acțiunii și în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995, art. 1357, 1376-1379 din Codul civil.
În probațiune, a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu 104 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâții Municipiul A. și C. L. A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Privitor la excepția prescripției, au arătat că acțiunea a fost înregistrată la data de 12.03.2014, iar raportat la data producerii evenimentului, 10.03.2011, acțiunea a fost depusă cu depășirea termenului general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, astfel că se impune admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prescrisă.
Pe fond, au arătat că susținerile reclamantei privind existența răspunderii civile delictuale nu sunt întemeiate, aceasta nu a făcut dovada existenței condițiilor răspunderii civile delictuale și nici a legăturii de cauzalitate.
Din înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă nu reiese că vina pentru producerea prejudiciului i-ar aparține, prejudiciul fiind cauzat din vina sau neglijența exclusivă a conducătorului auto, acesta neadaptând viteza funcție de condițiile de drum pe care a circulat. De asemenea, răspunderea M. A. nu poate fi angajată atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada dintre fapta considerată ilicită și prejudiciul suferit, respectiv că fapta M. A. ar fi provocat prejudiciul suferit de reclamantă, aceasta limitându-se să facă simple afirmații în legătură cu cauzele care au determinat avarierea autoturismului.
În drept, s-au invocat art. 205-208 C.pr.civ. și OUG nr. 195/2002.
Pârâtul C. Județean A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Privitor la excepția invocată, pârâtul a arătat că potrivit prevederilor pct. III din anexa Legii nr. 213/1998, străzile și drumurile de pe raza unității administrativ-teritoriale fac parte din domeniul public local, asupra căruia unitatea administrativ teritorială are drept de proprietate, exercitând posesia, folosința și dispoziția asupra acestora. Totodată, că potrivit dispozițiilor OG nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, administratorul acestuia răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, prin urmare, în cauză nu poate fi angajată culpa sa, întrucât, potrivit celor arătate mai sus, nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, a arătat reiterat apărările pârâtului Municipiul A. privind lipsa angajării răspunderii delictuale, întrucât nu au fost dovedită îndeplinirea condițiilor acestei răspunderi.
● La termenul de judecată din data de 05.06.2014, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean A., pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Ca urmare, cererea de chemare în judecată se va respinge față de C. Județean A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 10.03.2011, S. A. a condus autoturismul VW Golf cu nr._ pe . blocurilor ANL de la marginea municipiului A. (din apropierea supermarket-ului Selgros) și a intrat într-o denivelare, nesemnalizată, aceasta provocând avarierea autoturismului, fapt ce rezultă din procesul-verbal de constatare de la fila 43, pozele de la dosar, care se coroborează cu declarația șoferului autoturismului (filele 46-47).
Autoturismul de mai sus a fost asigurat casco la reclamanta O. V. I. G. (fostă BCR Asigurări).
Potrivit extrasului de cont de la fila 38, reclamanta, în calitate de asigurător casco, a achitat, la data de 29.04.2011, unității service auto care a reparat autoturismul, suma de 1406,72 lei - cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de proprietar prin avarierea autoturismului său.
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, pe calea subrogației în drepturile asiguratului păgubit, ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma pe care a achitat-o cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală.
Instanța reține că potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 136/1995, „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54”.
Potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
P. urmare, pentru existența răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite prejudiciabile, culpa autorului faptei ilicite, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Potrivit art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii”.
În speță, fapta prejudiciabilă constă în neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere a drumului public, de către pârâții Municipiul A. și C. L. A. care, în calitate de administratori ai drumurilor de interes local (cum este cazul străzii din zona blocurilor ANL de la marginea municipiului A., din apropierea supermarket-ului Selgros) potrivit dispozițiilor art. 22 din OG nr. 43/1997, art. 21 alin. 1 și art. 23 din Legea nr. 215/2001, au și obligația întreținerii în bune condiții a acestora.
Prejudiciul constă în avariile provocate autoturismului și relevate în procesul-verbal de constatare de la fila 43, pozele de la dosar și factura de la filele 40-41, valoarea acestora fiind de 1406,72 lei, sumă pe care reclamanta – în calitate de asigurător a achitat-o unității service auto ce a reparat autoturismul, la data de 29.04.2011.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, avariile suferite de autoturismul asigurat la reclamantă s-au putut produce ca urmare a intrării acestuia în denivelările din carosabilul din zona blocurilor ANL de la marginea municipiului A., ce apar în fotografiile de la dosar.
În ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, acesta rezultă din coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu cele menționate în procesul-verbal de constatare de la fila 43 și cu declarația șoferului autoturismului (filele 46-47).
În consecință, instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților.
Instanța nu va lua în considerare susținerile pârâtului Mun. A. din întâmpinare, cu privire la existența unei culpe a conducătorului auto în producerea incidentului, întrucât nu a dovedit în niciun fel aceste susțineri, or, în situația în care se invocă existența unei eventuale cauze care înlătură sau restrânge răspunderea civilă delictuală, cel care invocă o astfel de cauză trebuie să facă dovada incidenței sale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 998, 999 C.civ. raportat la art. 22 din Legea nr. 136/1995, precum și în baza art. 1084 C.civ. și a principului reparării integrale a prejudiciului cauzat, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1406,72 lei - reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de către reclamantă, precum precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii, 07.03.2014, dobândă ce va curge în continuare, până la data plății efective.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâții vor fi obligați să plătească reclamantei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 1604 lei, constând în: taxă judiciară de timbru (104 lei) și onorariu de expert (1500).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
. G. SA, CUI_; J40/_/2001, cu sediul ales în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, împotriva pârâților Municipiul A., cu sediul în A., ., jud. A. și C. L. A., cu sediul în A., .. 22, jud. A..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1406,72 lei - reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de către reclamantă, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii, 07.03.2014, dobândă ce va curge în continuare, până la data plății efective.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1604 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea față de C. Județean A..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2015.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red/dact:AN/CM/17.02.2015; se comunică părților.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 245/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 3915/2015.... → |
|---|
