Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 660/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 660/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 660/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 660
Ședința publică din data de 03 februarie 2016
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. G. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de formulată de reclamanta L. R. în contradictoriu cu pârâta R. B. SA având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal sunt absenți reclamanta și reprezentantul pârâtei.
Procedura este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A..
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 23.11.2015, formulată de reclamanta L. R. în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de credit nr. RFI_/18.04.2007 și înlăturarea acestora (art. 3.3, art. 3.6 și art. 4); să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu, la momentul semnării contractului, cars care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; să se dispună denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar, conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională, să se dispună obligarea pârâtei să emită un nou grafic de rambursare, care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia creditului din CHF în lei, făcându- se la cursul CHF- leu de la data semnării contractului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat în fapt, părți s-a încheiat Contractul de credit nr. RFI_/18.04.2007, având ca obiect un credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, în valoare de_.84 CHF, pe o durată de 240 luni (20 ani). Pentru creditul acordat s-a constituit o garanție imobiliară ipotecară asupra imobilului proprietatea personală a reclamantei, situat în mun. A., ., ., înscris în CF nr._ a A.N.C.P.I A., iar valoarea imobilului a fost stabilită la suma de 66.401 CHF de către evaluatorul băncii.
Reclamanta a arătat că la momentul încheierii contractului de credit, raportat la contextul economic, la nivelul venitului dobândit, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau în euro, reprezentanții băncii explicându-i că un credit în CHF îi oferă posibilitatea împrumutării unei sume mai mari de bani decât un credit în euro ori lei, acest aspect constituind motivul determinant în vederea perfectării contractului.
Reclamanta s-a obligat să returneze creditul contractat la termenele și în cuantumul stipulate în contract, având ca premiză cursul valutar al CHF de la acea data (2,04 lei), însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat.
Mai mult, după aproximativ 2 ani de la momentul contractării creditului, banca a majorat dobânda la 7,50 %. Raportat la această măsură, reclamanta a formulat la data de 20.09.2010 o sesizare adresata R. B., prin care a menționat că nu este de acord cu cuantumul marjei de 7,31 %.
Întrucât s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului și, pe cale: de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile au înțeles să le stabilească, reclamanta a apreciat că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 93/2000, art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea 296/2004, art. 57 din OUG 50/2010, art. 18 din OG 21/1992, art. 1271 din Codul Civil, directiva 93/19/CCE, regulamentul 4/2005 și Directiva 93/13/CCE, ira în probațiune a depus la dosar înscrisuri în copii, semnate pentru conformitate cu originaulul.
La data de 25.11.2015, reclamanta a depus la dosar un înscis prin care față de prevederile art.127 alin.1 și 3 C. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanță aflată în raza Curții de Apel C., învecintată cu Curtea de Apel Timișoara.
În motivare a invocat art.127 alin.1 și 3 C. și decizia ÎCCJ nr271/29.01.2015, arătând că textul legal invocat are caracter imperativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 14.01.2016, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care se solicită anularea clauzei inserată la art. 3.6 din contract și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cu precădere excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art.127 alin.1 Cod de procedură civilă „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, dispoziții ce se aplică și în cazul procurorilor conform alin.3 din aceleași articol.
Pentru aceste motive, cum necompetența reglementată de art.127 alin.1 Cod de procedură civilă este de ordine publică, putând a fi invocată chiar de către reclamant în condițiile art.130 alin.2 Cod de procedură civilă, raportat la calitatea reclamantei, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A., cum Tribunalul A. este instanța care soluționează căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de Judecătoria A., în baza art.127 alin.1 și art.132 Cod de procedură civilă, se va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și se va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei A..
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta L. R., cu domiciliul în A., ., ., jud. A., CNP_ în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1, J_, CUI RO_ având ca obiect constatare nulitate act în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/04.03.2016
4 ex. / din care 2 ex. se .> - reclamanta L. R., cu domiciliul în A., ., ., jud. A.,
- pârâta R. B. SA, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1
| ← Pretenţii. Sentința nr. 999/2016. Judecătoria ARAD | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 462/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
