Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 835/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 835/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 835/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 835
Ședința publică din 10 februarie 2016
Președinte: B. C.
Grefier: I. K.
Pe rol fiind pronunțarea în acțiunea civilă formulată de reclamanta D. D. I., în contradictoriu cu pârâtele C. E. Ipotecar IFN SA și C. E. Bank NV, pentru anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 27 ianuarie 2016, în prezența reprezentantului reclamantei, av. M. C., și reprezentantei pârâtelor, av. R. V., fiind consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2016.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâtele au depus concluzii scrise.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._ /07.10.2015, reclamanta D. D. I., în contradictoriu cu pârâtele C. E. Ipotecar IFN SA și C. E. Bank NV, a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 5.1 lit. b) și 5.3 privind comisionul de acordare a creditului și art. 5.1 lit. c) privind comisionul de administrare din contractul de credit nr._/11.02.2008, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în baza acestor clauze abuzive, cu dobânda legală aferentă calculată de la data încasării fiecărei sume și până la restituirea integrală a acestora, respectiv 938,60 CHF comision de acordare, 3.519,02 CHF comision de administrare în perioada 01.09._12 și 1.612,37 CHF comision de administrare în perioada 01.11._15, precum și la stabilizarea cursului valutar CHF/leu de la data încheierii contractului, de 1 CHF = 2,1145 lei, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumelor rezultate din diferența de curs valutar și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a încheiat contractul de credit și de garanție nr._/11.02.2008 cu C. E. Ipotecar IFN SA, prin care a împrumutat suma totală de 46.930 CHF (franci elvețieni) pe o perioadă de 360 luni, pentru achiziționarea imobilului situat în A., ., ..
Acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. 1/01.03.2012 și prin actul adițional nr. 2/18.10.2012, ambele acte fiind încheiate cu C. E. Bank NV, cursul valutar avut în vedere la acordarea creditului fiind de 1 CHF = 2,1145 lei.
Comisionul de acordare a creditului, în valoare de 938,60 CHF, este prevăzut la art. 5.1 și 5.3 din contractul de credit, reprezintă 2% din valoarea totală a creditului și este în contradicție cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999. Acest comision nu reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit, iar pentru analiza dosarului a plătit băncii un comision de 100 lei și a adus documentele solicitate de către bancă, toate pe cheltuiala sa.
Referitor la comisionul de administrare, în baza clauzei 5.1 lit. c) din contract, în formă originală, s-a încasat suma de 3.519,02 CHF pentru perioada 01.09._12, iar în formă modificată s-a încasat suma de 1.612,37 CHF pentru perioada 01.11._15.
Pârâta C. E. Ipotecar IFN SA nu a detaliat serviciile de administrare a creditului în contrapartida cărora a perceput comisionul în valoare de 0,15% raportat la soldul total a creditului, iar nu la soldul lunar a acestuia, și doar începând cu modificarea din actul adițional 2 s-a calculat 0,15% din soldul lunar.
Comisionul de administrare este abuziv potrivit art. 4 alin. 1 și 6 din Legea nr. 193/2000, întrucât s-a creat în detrimentul său și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Pe de altă parte, ceea ce se percepe cu titlu de comision de administrare ar fi în realitate un comision de risc deghizat, care are finalitatea de a pune la adăpost banca de eventualele pierderi pe care le-ar suferi și a-i asigura profitul preconizat.
Referitor la stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb valutar CHF/leu, ulterior încheierii contractului, moneda CHF a avut o constantă apreciere față de moneda națională, prin mecanismul schimbului valutar necesar plății creditului, reclamanta fiind pusă în situația de a plăti în prezent o rată lunară într-un cuantum mai mult decât dublu față de data încheierii creditului, fiind o creștere de peste 100% a sumelor de bani în lei necesare achitării ratei în CHF.
Dispoziția contractuală ce vizează modalitatea de rambursare a împrumutului reprezintă o clauză ce nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, deoarece a fost stabilită fără a-i da posibilitatea să influențeze natura clauzei, contractului de credit fiind unul standard, preformulat, iar condițiile de acordare a respectivului credit în CHF fiind practicate de pârâte pe piață la epoca acordării lui.
Suportarea în întregime a riscului valutar de către reclamantă nu este reglementat în niciun fel în contract, iar obligația de a rambursa creditul în moneda CHF, indiferent de evoluția parității acestei monede cu moneda națională, duce la un efort financiar enorm.
Obligația sa a devenit excesiv de oneroasă, cumpărarea monedei CHF cu lei românești la o valoare mai mare de peste 100% față de data încheierii contractului de credit, datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor, face vădit injustă obligarea la rambursarea în continuare în această modalitate, impunându-se înghețarea cursului de schimb valutar CHF/leu la valoarea de la data încheierii contractului de 1CHF = 2,1145 lei.
Referitor la restituirea sumelor cu dobândă legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la restituirea integrală a acestora, reprezintă repunerea în situația anterioară.
În drept invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legii nr. 190/1999, art. 4 din Regulamentul BNR 2/2007, art. 1254, 1531, 1535 și 1645 cod civil și Directiva nr. 93/13 CE.
Prin întâmpinare, pârâtele invocă excepțiile netimbrării și necompetenței materiale, respinse însă prin încheierea ședinței din 27.01.2016 pentru motivele acolo arătate, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E. Ipotecar IFN SA, întrucât contractul de credit a fost cesionat către C. E. Bank NV.
Pe fond, pârâtele solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin contractul de credit nr._/11.02.2008 C. E. Ipotecar IFN SA a acordat reclamantei un împrumut în cuantum de 37.050 CHF, în vederea achiziționării unui imobil, și respectiv 9.880 CHF, iar ulterior, la data de 31.03.2009, între C. E. Ipotecar IFN și C. E. Bank NV a intervenit contractul de cesiune de creanță.
Ca urmare a cererii reclamantei de reeșalonare a creditului, contractul de credit a fost modificat prin actul adițional nr. 1/01.03.2012, prin care s-a acordat o reeșalonare de 6 luni, reclamanta a fost scutită de plata principalului pentru 6 luni și a fost eliminat comisionul de rambursare anticipată, precum și prin actul adițional nr. 2/18.10.2012, prin care s-a acordat o reeșalonare de 12 luni, reclamanta a fost scutită de plata principalului pentru 1 lună și de plata comisionului de administrare pentru 12 luni.
Posibilitatea perceperii comisionului de administrare și a celui de acordare este reglementată în două legi speciale, iar dacă o clauză contractuală este reglementată și permisă expres de o altă lege, nu poate fi considerată abuzivă în temeiul Legii nr. 193/2000.
Aflându-ne în prezența unui contract de credit ipotecar, aceasta este supus și dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 190/1999, care admit expres posibilitatea creditoarei de a percepe comisioane care intră în alcătuirea costului total al creditului pe care trebuie să-l suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit. De asemenea, perceperea comisionului de administrare și a celui de acordare este admisă expres și de prevederile art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010
Operațiunile care justifică perceperea comisionului de administrare sunt: punerea la dispoziție a ghișeelor pentru efectuarea plăților, înregistrarea plăților, efectuarea de operațiuni în sistemul informatic al băncii, asigurarea mentenanței și bunei funcționări a sistemului informatic, notificările privind modificările de dobândă, verificarea și menținerea în vigoare a polițelor de asigurare, reevaluări de garanții, raportări lunare către BNR, etc.
Cât privește comisionul de acordare, este evident că banca prestează serviciile de analiză a documentației depuse la dosarul de credit, ce presupune o analiză temeinică a documentelor privind venitul solicitanților, a bonității acestora, a gradului de îndatorare și al altor elemente de care depinde valoarea ce poate fi acordată cu titlu de împrumut.
Nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru a ne afla în prezența unor clauze abuzive în ceea ce privește existența comisionului de acordare și de administrare, reclamanta având posibilitatea efectivă de a negocia prin a veni cu o contraofertă, iar faptul că nu a făcut-o, nu echivalează cu impunerea unor clauze în contractul de credit.
Clauzele cuprinse în art. 5.1 lit. b) și c) din contract sunt exprimate într-un limbaj inteligibil, ușor de înțeles, de perceput și de deslușit, iar rațiunea economică a comisioanelor nu este una care reflectă un dezechilibru între obligațiile părților, ci o modalitate de asigurare a echilibrului contractual, obligațiile asumate de reclamantă fiind previzibile.
Costurile supuse analizei în prezenta cauză fac parte din prețul contractului de credit și nu pot face obiectul controlului exercitat de Legea nr. 193/2000, cât timp clauzele sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Directiva nr. 93/13/CEE a fost transpusă de către Legea nr. 193/2000, ce a exclus la rândul ei clauzele privind prețul contractului de la controlul caracterului abuziv.
În ceea ce privește înghețarea cursului de schimb CHF/leu, o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât nu are temei legal în legislația națională sau europeană. Reclamanta se poate adresa instanței doar în vederea eliminării din contract a unei clauze considerate abuzive, iar nu în vederea completării contractului cu clauze suplimentare, cum se solicită în speță. De altfel, reclamanta nu indică un text legal pe care își fundamentează solicitarea de modificare a contractului de credit și care să permită o astfel de măsură.
În drept, pârâtele invocă prevederile Legii nr. 193/2000, Legii nr. 190/1999 și OUG nr. 50/2010.
Analizând cu precădere calitatea procesuală pasivă, instanța reține că aceasta presupune existența unei identități între pârât și persoana chemată să răspundă pretențiilor invocate de reclamant. În speță, câtă vreme creanța rezultată din contractul de credit în discuție a fost cesionată către pârâta C. E. Bank NV (care a și încheiat cu reclamanta actele adiționale nr. 1/01.03.2012 și nr. 2/18.10.2012), pârâta C. E. Ipotecar IFN SA nu justifică legitimare procesuală pasivă, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că, prin contractul de credit nr._/11.02.2008, pârâta C. E. Ipotecar IFN SA a acordat reclamantei D. D. I. un împrumut în sumă de 46.930 CHF (din care 37.050 CHF pentru achiziționarea unui imobil și respectiv 9.880 CHF pentru nevoi personale), împrumut ce trebuia restituit de către reclamantă în 360 rate lunare. Ulterior, prin contractul de cesiune din 31.03.2009, creanța din contractul de credit menționat a fost cesionată către pârâta C. E. Bank NV.
Referitor la comisioanele percepute, prin contractul părților s-a stabilit un comision de acordare a creditului de 2% din valoarea totală a creditului (938,60 CHF), precum și un comision de administrare lunară a creditului de 0,15% din soldul total al creditului, acest din urmă comision fiind modificat prin actul adițional nr. 2/18.10.2012 la 0,15% din valoarea soldului curent al creditului (art. 5.1 lit. b și c din contract).
În ceea ce privește comisionul de acordare a creditului, acesta a fost stabilit ca o cerință pentru punerea la dispoziție a creditului, însă, dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de credit, obligația de plată a clientului trebuie să aibă cauza juridică într-un serviciu corelativ prestat de bancă. Or, în cazul comisionului de acordare a creditului, punerea la dispoziție a capitalului de către bancă se regăsește deja în dobânda percepută de aceasta pentru acordarea împrumutului, banca neprestând un alt serviciu suplimentar punerii la dispoziție a fondurilor posterior încheierii contractului.
În contractele de credit bancar, obligația băncii creditoare de a vira suma către clientul debitor este o obligație principală, ceea ce înseamnă că banca nu poate percepe un comision autonom pentru executarea obligației sale principale, în caz contrar creează, în detrimentul debitorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce, în condițiile art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, și procură un avantaj pentru bancă în detrimentul debitorului.
Un argument în plus este și acela că prin OUG nr. 50/2010 s-au limitat comisioanele pe care băncile pot să le perceapă, printre aceste comisioane permise de lege (art. 36 din ordonanță) neregăsindu-se și comisionul pentru acordarea creditului.
Pârâta justifică comisionul prin aceea că semnifică costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clientului-reclamant, însă acesta nu poate fi considerat ca făcând parte din cheltuielile aferente documentației de creditare atât datorită denumirii, cât și naturii lui, clauzele în discuție nefăcând vreo trimitere la întocmirea sau analiza vreunui document necesar acordării creditului. În plus, punerea la dispoziția băncii a documentelor necesare creditării se face exclusiv pe cheltuiala clientului, iar pentru analiza dosarului reclamanta a achitat și un comision de 100 lei (art. 4.1 lit. a din contract).
Ca atare, fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare a creditului (prevăzut de art. 5.1 lit. b și art. 5.3 din contract) și nulitatea absolută a acesteia, și întrucât comisionul a fost deja plătit integral, prin reținerea sumei de 938,60 CHF din valoarea creditului acordat, va obliga banca să restituie reclamantei această sumă, la care se va adăuga dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii (07.10.2015) și până la data plății efective.
În ceea ce privește însă comisionul de administrare a creditului, acesta este reglementat prin dispozițiile art. 36 alin 3 din OUG nr. 50/2010. Într-adevăr, în contractul părților nu s-a prevăzut expres activitățile desfășurate de bancă pentru încasarea acestui comision, dar atât denumirea cât și justificarea perceperii comisionului este cea prevăzută de lege, respectiv pentru monitorizarea, înregistrarea și efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării și rambursării creditului acordat reclamantei, comisionul stabilit în procent urmând a se aplica la soldul curent al creditului (modificare operată prin actul adițional nr. 2/2012 - f.29). De asemenea, în ceea ce privește cuantumul comisionului (de 0,15%), acesta a fost acceptat fără rezerve de reclamantă prin semnarea contractului și a actelor adiționale încheiate la cererea sa, astfel încât clauzele contractuale privind acest comision nu pot fi apreciate ca abuzive.
În fine, în ceea ce privește stabilizarea cursului de schimb al CHF/RON la momentul semnării contractului de credit, susținerile reclamantei vizează riscul de hipervalorizare a monedei creditului, care, așa cum arată chiar reclamanta, constituie un eveniment imprevizibil și viitor, însă pentru ambele părți ale contractului, deci și pentru bancă. Este rezonabil pentru oricine că o valută poate cunoaște fluctuații pe piața financiară, nu și măsura acestor fluctuații, tocmai acest aspect reprezentând și riscul pe care părțile și-l asumă în momentul contractării creditului într-o monedă străină.
Acest fapt poate constitui un eveniment imprevizibil, viitor și incert, în sensul dispozițiilor art. 1271 Cod civil, datorită faptului că executarea contractului ar deveni excesiv de oneroasă pentru una dintre părți. Apariția unui astfel de eveniment poate avea drept consecință fie adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, fie încetarea contractului, la momentul și în condițiile stabilite. Cu alte cuvinte, părțile pot renegocia clauzele contractuale, în condiții reciproc agreate, sau pot hotărî încetarea contractului, însă, în niciun caz, contractul nu poate continua într-o formă impusă doar de una dintre părți, cum solicită reclamanta în cauză.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege menționate, acțiunea reclamantei față de pârâta C. E. Bank NV se va admite în parte, potrivit celor ce preced.
Totodată, referitor la cheltuielile de judecată, apreciind că onorariul avocatului reclamantei, în sumă de 8.000 lei, este disproporționat în raport de complexitatea cauzei și munca îndeplinită de apărător, instanța, în baza art. 451 alin. 2 și art. 453 Cod procedură civilă, va reduce acest onorariu la 3.500 lei, iar față de modul de soluționare a acțiunii reclamantei, căreia i s-a admis un singur capăt de cerere, va obliga pe pârâta C. E. Bank NV să plătească reclamantei suma de 1.650 lei și pe reclamantă să achite pârâtei C. E. Ipotecar IFN SA, față de care se va respinge acțiunea, suma de 1.650 lei, reprezentând onorarii avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E. Ipotecar IFN SA (J40/_/2004, CUI_), cu sediul procesual ales în București, sector 1, .. 31 (la SPARL R. & M.), și respinge acțiunea reclamantei față de această pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. D. I. (CNP_), cu domiciliul procesual ales în A., .. 3, . M. C.), în contradictoriu cu pârâta C. E. Bank NV, cu sediul procesual ales în București, sector 1, .. 31 (la SPARL R. & M.), și în consecință:
Constată nulitatea clauzelor contractuale prevăzute la art. 5.1 lit. b) și 5.3 din contractul de credit nr._/11.02.2008 încheiat între părți, privind comisionul de acordare a creditului, și dispune eliminarea acestora din contract.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 938,60 CHF, încasată cu titlu de comision acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 7 octombrie 2015 și până la plata efectivă a sumei.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Obligă reclamanta să achite pârâtei C. E. Ipotecar SA cheltuieli de judecată de 1.650 lei.
Obligă pârâta C. E. Bank NV să achite reclamantei cheltuieli de judecată de 1.650 lei.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2016.
Președinte,Grefier,
B. CosminIovuța K.
BC/IK/ 26.02.2016/ 5 ex./ 3 ex. .>
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 391/2016.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 453/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
