Contestaţie la executare. Sentința nr. 6907/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6907/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-08-2012 în dosarul nr. 6907/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6907
Ședința publică din 6 august 2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul D. F. I., în contradictoriu cu intimații P. A. F. și B. H. V..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului P. A. F., avocat G. N., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestația este timbrată cu 194 lei taxă judiciară și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, văzând că nu sunt alte cereri și probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta intimatului P. A. F. solicită respingerea contestației și amendarea contestatorului pentru exercitarea cu rea-credință a dreptului de petiționare, cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanța cu onorariu avocațial. Susține că cererea de suspendare nu este întemeiată, iar pe fondul cauzei arată că titlul executoriu constă într-un contract de împrumut pentru suma de 14.000 euro, înscris care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Contestația este inadmisibilă deoarece publicația de vânzare a fost comunicată la ambele adrese ale debitorului, astfel că procedura de publicitate a fost îndeplinită, iar interpretarea art. 66 din legea nr. 31/1990 trebuie să se raporteze la ambele aliniate ale acestui text de lege, specificându-se că se pot sechestra și se pot vinde părțile sociale ale societății, astfel că executarea silită este legală. În ce privește amendarea contestatorului, arată că acțiunea este identică cu prima.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /25.06.2012, contestatorul D. F. I., în contradictoriu cu intimații P. A. F. și B. H. V., a solicitat anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 401/2011 al Biroului E. J. H. V., precum și suspendarea executării silite până soluționarea irevocabilă a contestației, cu cheltuieli de judecată și restituirea taxei de timbru.
În esență, în motivarea cererii, contestatorul arată că toate actele de executare au fost expediate la o adresă greșită, respectiv A., ., în condițiile în care el locuiește la adresa din A., ., el luând cunoștință de executare din întâmplare, în cursul săptămânii, intrând doar în posesia publicației de vânzare la licitație publică. Așadar, întreaga executare silită s-a desfășurat fără încunoștințarea contestatorului-debitor deși, potrivit art. 387 Cod procedură civilă, executarea silită poate începe numai după ce se va comunica debitorului somația executorului.
Executorul judecătoresc a procedat la sechestrarea și urmărirea în scopul vânzării la licitație publică mobiliară a unui număr de 20 părți sociale deținute de debitorul-contestator la ., licitația publicată fiind fixată pentru data de 14.05.2012, ora 12:00, însă art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că creditorii personali ai asociatului pot să-și exercite drepturile numai asupra părții din beneficiile societății cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății asupra părții ce s-ar cuveni prin lichidare, iar potrivit alin. 2 din același act normativ, creditorii pot poprii în timpul societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
În drept, invocă dispozițiile art. 399-404 și art. 572 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul P. A. F. solicită respingerea contestației, precum și amendarea contestatorului cu suma de 700 lei pentru exercitarea cu rea-credință a contestației.
În susținerea poziției intimatul arată că, la data de 30.09.2011, a pus în executare la B. H. V., contractul de împrumut nr. 1263/14.10.2010 în vederea recuperării sumei de 14.000 euro, termenul de scadență pentru restituirea sumei fiind 15.11.2010.
Contestatorul, în prezenta cauză, se află la cea de-a doua contestație dând dovadă de rea-credință și împiedicând în acest fel executarea silită. Cu ocazia primei contestații, care a fost anulată ca netimbrată, a obținut și suspendarea provizorie până la soluționarea primei contestați.
Actul de executare contestat în cauză, respectiv publicația de vânzare mobiliară din data de 12.06.2012 a fost comunicată contestatorului la data de 14.06.2012, la ambele adrese, iar dovada de comunicare a fost semnată de soția contestatorului, ceea ce înseamnă că procedura de comunicare a publicației din 12.06.2012 a fost corect îndeplinită, la fel și comunicarea celorlalte acte de executare, care, de asemenea, au fost înmânate fie personal contestatorului, fie soției acestuia, prin semnarea dovezii de primire, în fața agentului procedural, fiind respectate, așadar, dispozițiile art. 92 ind. 3 alin. 3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește societățile comerciale cu răspundere limitată, capitalul social este divizat în anumite fracțiuni denumite părți sociale, iar deținătorii părților sociale sunt titularii unui drept de creanță împotriva societății, care le conferă dreptul la împărțirea activului social în caz de lichidare, precum și dreptul la dividende.
Titlurile de valoare materializează dreptul asociaților asupra unei fracțiuni din capitalul social, iar spre deosebire de acțiuni, care fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile, certificatele de părți sociale sunt titluri de legitimare, adică înscrisuri cu valoare comercială emise de societatea cu răspundere limitată pentru a confirma calitatea titularului sau de deținător de părți sociale și implicit, de asociat.
Se mai arată că, executorul judecătoresc, în mod corect și legal a procedat la instituirea sechestrului în vederea vânzării asupra părților sociale deținute de debitorul D. F., respectând atât prevederile art. 419 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora executarea silită mobiliară se realizează și asupra titlurilor de valoare, în acest caz nefiind prevăzută o procedură specială derogatorie de la dispozițiile comune dar și prevederile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „creditorii pot totuși popri în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor”. Așadar, părțile sociale deținute de debitorul-contestator la ., au fost în mod legal sechestrate, urmând a fi vândute pentru datoriile personale ale asociatului D., în cadrul procedurii de executare silită.
De asemenea, intimatul mai arată că abuzul vine din partea contestatorului, care prin formularea celei de-a doua contestație dă dovadă de rea-credință, manifestând în mod nejustificat rezistență la executarea silită.
În probațiune s-a depus copia dosarului execuțional nr. 401/2011 al B. H. V. și alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar, instanța constată următoarele:
Între intimatul popa A. F. și contestatorul D. F. I. s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1263/14.10._ pentru suma de 14.000 euro, cu data scadenței la 15.11.2010 (fila 2 d.e) .
Din cauza nerestituirii debitului, creditorul a demarat executarea silită în baza acestui titlu executoriu, executare care face obiectul dosarului execuțional nr. 401/2011 al B. H. V..
În cauza de față, raportat la obiectul dedus judecății, instanța reține ca motive de nulitate a actelor de executare invocate de către contestator citarea la o adresă greșită, nerspectarea art. 387 C.proc.civ privind comunicarea somației și a art. 66 din Legea nr. 31/1990 privitor la vânzarea părților sociale ale unei societăți comerciale cu răspundere limitată.
Cu privire la primele motive de nulitate, art. 387 alin. 1 prevede că „în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație.” Prin urmare, regula prescrisă este că executarea poate demara doar după comunicarea somației al cărei conținut este prevăzut în continuare, putând însă exista excepții de la regulă (când somația nu este obligatorie), excepții care trebuie însă prevăzute de lege.
În primul rând, art. 454 alin. 1 C.pr.civ prevede că „poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.” Astfel, poprirea este o măsură care trebuie să surprindă debitorul, scopul acesteia fiind de a garanta executarea creanței, împiedicând debitorul să sustragă valorile de la executarea silită. O comunicare în prealabil a somației ar lipsi de efecte măsura dispusă și ar oferi debitorului posibilitatea de a ridica sau transfera banii înainte ca terțul poprit să-i indisponibilizeze. În al doilea rând, privind citarea contestatorului, instanța nu poate reține afirmația acestuia că nu a cunoscut existența executării silite deoarece, conform dovezii de primire a actelor emise de executorul judecătoresc (somație și titlu executoriu) de la fila 65 d.e, înscris care face dovada până la înscrierea în fals, actele au fost înmânate personal, sub semnătură, soției contestatorului. De asemenea, aceleași persoane i s-au mai comunicat, primind personal sub semnătură, și alte acte de executare, conform dovezii de primire de la fila 137 dosar execuțional. Mai mult, la aceeași adresă (.) însuși contestatorul a primit, personal, sub semnătură, actele de executare comunicate în data de 04.23.2012 (fila 191 d.e). Chiar menționându-se un număr administrativ greșit, în cazul în care destinatarul primește efectiv actul, conform art. 90-art. 92 C.proc.civ., orice viciu al procedurii de citare este acoperit. Primind aceste acte, încă din data de 13.10.2011 (fila 65 d.e) la aceeași adresă, chiar dacă contestatorul ar sta efectiv la nr. 39 (iar nu la nr. 59) acesta a dat dovadă de dezinteres prin lipsa de informare cu privire la domiciliul care rezultă din cartea de identitate, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ. În plus, conform chitanței de la fila 138 d.e, de la contestator s-a primi o sumă de bani în contul creanței, chitanța nr._/31.01.2012 menționând același domiciliu al debitorului.
Prin urmare instanța nu poate reține aceste motive de nulitate a actelor de executare.
În ce privește celălalt motiv de nulitate, constând în vânzarea părților sociale ale unei societăți comerciale cu răspundere limitată instanța arată că la analizarea problemei de drept deduse judecății, instanța va lua în considerare nuanțele avute în vedere de către legiuitor cu privire la reglementarea regimului specific de valorificare a drepturilor creditorilor unui asociat asupra participațiunii acestuia în cadrul societății comerciale.
Pe de o parte art. 66 alin. 1 și alin. 2 Legea nr. 31/1990 se referă la creditorii asociatului, în timp ce art. 6 alin. 5 lit. coroborate cu art. 1 alin. 1 și art. 4 din Titlul VI legea nr._ privește pe creditorii societății. Legea societăților comerciale operează cu noțiuni precum acțiuni, specifice societăților pe acțiuni, respectiv părți sociale, specifice societăților în nume colectiv sau cu răspundere limitată, acesta tocmai datorită diferențelor existente între aceste tipuri de societăți în ce privește caracterul intuitu personae al ultimelor, în raport cu primele, la care lipsește un astfel de caracter. În acest sens, art. 202 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede expres că „Părțile sociale pot fi transmise între asociați. Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.”
Aceste motive au fost avute în vedere și de către legiuitor care a precizat expres în art. 66 Legea nr. 31/1990 noțiunea de acțiune, iar nu de parte socială, ca obiect la sechestrului realizat de creditorul asociatului, urmărind să respecte diferența de structură dintre cele două tipuri de societăți comerciale.
Prin urmare, este exclusă interpretarea extensivă a acestui text de lege, anume acțiunea debitorului ce poate forma obiectul vânzării silite privește doar acțiunile din cadrul societăților pe acțiuni, iar nu și părțile sociale al societății cu răspundere limitată, care conferă doar un drept al creditorului personal al asociatului asupra dividendelor și care astfel pot fi poprite.
Față de acestea, instanța reține acest motiv de nulitate sub aspectul vânzării silite a părților sociale ale debitorului în cadrul societății și va dispune anularea formelor de executare privind vânzarea a 20 de părți sociale deținute de către contestatorul D. F. I. la societatea ..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, art. 403 alin. 1 C.proc.civ. prevede această posibilitate, suspendare care durează însă „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită”. Astfel, limita maximă până la care poate opera suspendarea este cea a pronunțării unei hotărâri judecătorești asupra cererii, chiar dacă acesta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece efectul unei măsuri provizorii luată de către instanță nu se poate întinde și după momentul dezinvestirii instanței prin soluționarea cauzei. Prin urmare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Având în vedere că instanța de față nu a apreciat nejustificat și abuziv demersul contestatorului, a cărui acțiune a fost admisă în parte, instanța nu va face aplicarea art. 404 alin. 2 C.proc.civ. din moment ce textul de lege prevede expres condiția respingerii acțiunii.
În baza art. 274 C.proc.civ, față de soluția instanței, va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în ce privește restituirea taxei de timbru (singura sumă dovedită a fi achitată cu titlu de cheltuieli de judecată), acest fapt este posibil doar dacă contestația a fost admisă, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, conform art. 23. alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul D. F. I., cu domiciliul în C., ., jud. A., în contradictoriu cu intimații P. A. F., cu domiciliul în Oradea, .. 1/B, . și B. H. V., cu sediul în A., ., .> Dispune anularea formelor de executare privind vânzarea a 20 de părți sociale deținute de către contestatorul D. F. I. la societatea ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.08.2012.
Președinte,Grefier,
H. Ș. R. M.
Red. HȘ/ dact.RM/10.08.2012/ 5 ex. din care 3 ex. se .> - D. F. I. – C., ., jud. A.
- P. A. F. – Oradea, .. 1/B, .
- B. H. V. – A., ., .>
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 6927/2012.... | Validare poprire. Sentința nr. 4832/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
