Contestaţie la executare. Sentința nr. 153/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 153/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 153
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata P. V. prin C. local al comunei V..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, avocat U. V. I. D. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul contestatoarei, avocat Ț. P. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată, arătând că P. V. nu are executor fiscal propriu, o chirie neîncasată nu trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească și nu poate fi acceptată o astfel de teză. Somația fiscală este actul prin care se urmărește încasarea de bună-voie a creanței, însă aceasta nu este un act de executare silită.
După apelarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterile și ridicarea ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat Ț. P., care depune la dosar concluzii scrise, solicitând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței.
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /19.10.2012, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata ., a solicitat anularea somației executorului din 02.10.2012 și a actelor de executare subsecvente, respectiv desființarea executării silite pornită în dosar execuțional 199/2010 ca fiind netemeinice și nelegale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 04.10.2012 B. D. D. M. a comunicat la sediul său o somație, însoțită de un titlu executoriu fiscal, prin care i se punea în vedere ca în termen de o zi să achite suma de 33.579,40 lei, înscrisă în titlul executoriu nr. 1/21.10.2012, precum și suma de 3628,20 lei cheltuieli de executare.
Fiind vorba despre o executare silită fiscală, contestatoarea apreciază că aceasta trebuia să se efectueze de către organul de executare fiscal, potrivit legii, iar nu de către executorul judecătoresc, astfel cum prevede art. 136 și art. 138 Cod procedură fiscală.
Textele legale nu lasă la aprecierea organului fiscal ca executarea silită să se efectueze de către executor judecătoresc, potrivit dreptului comun, sau de către executor fiscal, ci instituie obligativitatea efectuării executării silite de către organele fiscale, prin intermediul așa-numiților executori fiscali, care există în cadrul fiecărei instituții publice cu atribuții de stabilire și colectare a obligațiilor fiscale.
Executarea silită așa cum a fost pornită de către executorul judecătoresc este nulă, fiind efectuată cu încălcarea unor norme imperative, de către un organ necompetent.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că executarea silită pentru recuperarea sumelor reprezentând chirii (concesiuni) înscrise în titlul executoriu fiscal, nu se putea efectua în baza unui asemenea titlu executoriu, ci era absolut necesară obținerea unei hotărâri judecătorești care să consfințească în mod irevocabil obligația de plată pentru o anumită sumă, așa cum prevede art. 141 alin. 1 ind. 2 Cod procedură fiscală. Abia după învestirea unei asemenea sentințe cu formula executorie se putea proceda la executare silită asupra sumelor reprezentând chirii neachitate.
Contestatoarea mai susține că, creanțele stabilite prin titlul executoriu emis de P. V. nu sunt certe și nici lichide în sensul art. 379 Cod procedură civilă, nefiind apte de executare silită.
Astfel, din titlul executoriu fiscal emis de P. V. se poate observa că în acesta au fost înscrise creanțe reprezentând taxe clădire pentru anii 2007-2011, precum și chirii aferente anilor 2007-2009.
Pentru a-și desfășura activitatea ce rezultă din obiectul de activitate, contestatoarea a încheiat cu P. V. două contracte de închiriere pentru spații comerciale, care în fapt sunt unite între ele, reprezentând un singur spațiu, stabilindu-se chirie lunară pentru acestea, pentru acest spațiu, după încheierea contractelor de închiriere, contestatoarei i se percepea și taxa pe clădire.
Întrucât spațiile se găseau într-o stare avansată de degradare, contestatoarea a efectuat lucrări de renovare și consolidare a acestora, astfel că a solicitat să fie scutită de plata chiriei și a taxei pe clădire pentru perioada 2006-2009, cererea sa fiind aprobată în ședința ordinară a Consiliului L. V. din 25.01.201, cu unanimitate de voturi.
Cu toate acestea, în titlul executoriu au fost înscrise taxe clădire pentru perioada 2007-2011, la fel și chiria solicitată pentru perioada 2007-2009. Astfel, creanțele înscrise în titlul executoriu fiscal nu au caracter cert și nici lichid, nefiind apte de executare silită.
În drept, contestatoarea a invocat art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv dovadă de comunicare, somație emisă în dosar execuțional nr. 199/2012 al B. D. D. M., titlu executoriu nr. 1/21.10.2011, proces-verbal încheiat la data de 02.10.2012, cerere înregistrată sub nr. 1093/25.02.2011, proces-verbal încheiat la data de 25.02.2011 cu ocazia ședinței ordinare a Consiliului L. al comunei V., adeverința nr. 1136/26.02.2009, certificat de înregistrare . nr._.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că P. V. nu are executor fiscal pentru încasarea creanțelor bugetare. În consecință, executarea începută prin Biroul executorului judecătoresc D. D. este perfect valabilă din punct de vedere legal, întrucât P. V. și C. L. V. nu au în organigramă un executor fiscal împuternicit în fața debitorului și a terților prin legitimația de executor fiscal și delegație emisă de organul de executare silită, aplicând prevederile art. 372 și 373 Cod procedură civilă.
Intimata mai arată că societatea contestatoare nu contestă creanțele locale la bugetul local, respectiv izvorul lor și de fapt, urmărește să excepționeze prin raportare la calitatea organului fiscal care administrează creanțele fiscale, executarea silită începută împotriva sa.
În opinia intimatei chiria restantă se înscrise la categoria „alte venituri ale bugetului general consolidat”, întrucât cuantumul ei este cert determinat în bani prin referire la întinderea sa și moneda de exprimare și mai ales exigibilă la termen, ca urmare a neplății, astfel că neplata chiriei poate fi un aspect contestat pe diferite temeiuri, dar creanța rezultată din chirie și izvorâtă din declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declara obligațiile fiscale în cazul în care acestea se stabilesc de plătitor, potrivit legii, ori decizia de impunere necontestată se constituie titluri de creanță ce pot fi executate fără hotărâre judecătorească.
Abordarea juridică a contestatoarei privește contracte civile, în speță, contracte de închiriere ca fiind asimilate cu raporturi juridice contractuale din care rezultă creanțe bugetare, dar nicidecum chiria datorată pentru raporturi juridice în vigoare și urmărite pentru neplata, pe o perioadă determinată în timpul valabilității raportului juridic, alta fiind situația atunci când litigioasa este încetarea raportului contractual în orice fel.
Se mai arată de către intimată faptul că nu poate fi primită critica societății contestatoare despre incertitudinea și nelichiditatea titlului executoriu, formularul de titlu executoriu fiscal emis de P. V., respectând formularistica aprobată prin lege.
Problematica întregii contestații se rezumă la împrejurarea că intimata nu a acordat contestatoarei scutiri și facilități, aceasta făcând vorbire la prevederile art. 286 din Legea nr. 571/2003.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri în copie, respectiv titlu executoriu nr. 1/21.10.2011, somație din 21.10.2011, confirmări de primire, cerere de executare silită nr. 4742/04.09.2012, adresă de înștiințare poprire nr. 655/14.02.2012, extras din Legea nr. 571/2003, cererea înregistrată la P. comunei V. sub nr. 1093/25.02.2011,proces-verbal încheiat în data de 25.02.2011 cu ocazia ședinței ordinare a Consiliului L. al comunei V., extras CF_ V., contract de închiriere nr. 1784/11.11.1997, actele adiționale nr. 594/16.05.2002 și nr. 1141/26.02.2008 la contactul de închiriere nr. 1784/11.11.1997, contract de închiriere nr. 1658/16.08.2000, act adițional nr. 1140/26.02.2008 la contractul de închiriere nr. 1658/16.08.2000, decizie de impunere nr. 103/26.03.2010, înștiințare de plată nr. 103/26.03.2010, certificat de înregistrare . nr._, adresele nr. 1586/18.03.2009, nr. 3753/01.07.2008, nr. 6359/03.11.2008, nr. 113/17.01.2005, declarații de impunere, facturi.
P. concluzii scrise, contestatoarea a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată ca fiind neîntemeiate, cu consecința admiterii contestației la executare.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 199/2012 al B. D. D. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
În dosar execuțional 199/2012 al B. D. D. M. a început executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu fiscal nr. 5729/21.10.2011 emis de P. V.- Serviciul de Taxe și impozite locale.
La data de 04.10.2012 B. D. D. M. a comunicat contestatoarei o somație, însoțită de titlu executoriu fiscal, prin care i se punea în vedere ca în termen de o zi să achite suma de 33.579,40 lei, înscrisă în titlul executoriu, precum și suma de 3628,20 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art. 141 alin. 1 din OG 92/2003 „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Susținerea intimatei că unitatea administrativ teritorială nu are organe de executare nu justifică efectuarea executării de către un organ necompetent funcțional întrucât conform art. 141 alin. 11 din același act normativ „Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.”
În conformitate cu aceste dispoziții legale executarea începută apare ca fiind efectuată de un organ de executare necompetent funcțional cu încălcarea normelor de ordine publică privind executarea silită a creanțelor fiscale, astfel că în temeiul art. 399 Cod procedură civilă raportat la art. 172 Cod procedură fiscală, instanța va admite contestația formulată și va dispune anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 199/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc D. D. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în M., nr. 599, județul A., în contradictoriu cu intimata P. V. prin C. local al comunei V., cu sediul în V., județul A..
Anulează actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 199/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc D. D..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2013.
Președinte,Grefier ,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 06.02.2013/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- .-M., nr. 599, județul A.
- P. V. prin C. local al comunei V.-V., județul A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 258/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 52/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
