Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Sentința nr. 613/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 613/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 613/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 613
Ședința publica din 24.01.2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect continuarea executării silite în dosar execuțional nr. 10/2011.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentei avocat D. Renate, în substituirea avocatului B. V. M. din Baroul A. și reprezentantul intimatei avocat V. C. A. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Plângerea este legal timbrată cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a expus referatul cauzei, reprezentanta petentei depune delegație de substituire și note de ședință, din care un exemplar înmânează reprezentantului intimatei care arată că nu solicită termen pentru studiu.
Reprezentantul intimatei invocă excepția tardivității introducerii acțiunii.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității introducerii acțiunii invocată de intimată, în conformitate cu art. 137 alin. 1 C.proc.civ., iar în continuare asupra fondului cauzei.
Reprezentantul intimatei, cu privire la excepția arată că, conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, termenul de promovare a plângerii este de 5 zile de la comunicare, iar potrivit dovezii de comunicare de fila 7, data comunicării acestuia este 21.11.2012. Promovarea plângerii în data de 29.11.2012 s-a realizat cu depășirea termenului legal.
Reprezentanta petentei solicită respingerea excepției, plângerea fiind formulată în termenul legal. Pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii pentru motivele arătate pe larg prin plângere, cu cheltuieli de judecată sens în care depune dovada plății onorariului avocațial. Arată că titlu executoriu ce stă la baza executării și care justifică continuarea procedurii de executare silită este sentința pronunțată în prima instanță. Într-adevăr, sentința nu obligă și la plata cheltuielilor de executare, însă este evidentă culpa exclusivă a intimatei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar. Cheltuielile de executare prevăzute în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc au făcut obiectul unui alt dosar execuțional. Astfel, petenta urmărește încasarea unei sume de bani prin executare silită fără a deține titlu executoriu împotriva sa.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ la data de 29.11.2012, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata ., anularea procesului-verbal încheiat la data de 15.11.2012 de către B.E.J. G. A. G. și continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 10/2011.
În motivare, arată că Tribunalul A. a pronunțat sentința comercială nr. 1354/02.06.2010 în dosarul nr._ prin care era obligată la plata către . a sumei de 118.000 lei cu titlu de despăgubiri, 6.404 lei cheltuieli de judecată și 3.955 lei taxă de timbru. Prin aceeași sentința, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către petenta-debitoare, . fiind obligată la plata acelorași sume către .. Din cauza neachitării debitului, s-a dispus începerea executării silite împotriva sa pentru recuperarea debitului restant, deschizându-se în acest sens dosarul execuțional nr. 279/2010. În acest dosar au fost stabilite cheltuieli de executare de 20.899,50 lei. În urma executării silite, . a achitat sumele datorate, însă . a manifestat o atitudine pasivă, fapt ce a determinat începerea executării silite și împotriva acesteia. Astfel, s-au recuperat sumele la care a fost obligată prin sentința comercială nr. 1354/2010 a Tribunalului A., fără a se dispune însă cu privire la contravaloarea cheltuielilor de executare în cuantum de 20.899,50 lei. A solicitat continuare a executării silite împotriva . recuperarea acestei sume, însă executorul judecătoresc a refuzat pe motiv ca, potrivit art. 3717 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate cu executarea silită cad în sarcina debitorului urmărit, procesul verbal de cheltuieli de executare silită fiind opozabil doar debitoarei din dosarul execuțional nr. 279/2010. Consideră că . se face răspunzătoare pentru începerea executării silite împotriva . și, implicit, pentru efectuare cheltuielilor de executare deoarece a manifestat pasivitate în executarea propriilor obligații
În drept, invocă dispozițiile art. 53 din Legea 188/2000.
Prin întâmpinare (f. 18-20), intimata . solicită respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că societatea petentă urmărește încasarea unei sume de bani prin executare silită fără a deține titlu executoriu. În anul 2010, creditorul Manitoba Tex SRL a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului H. BG SRL, fiind constituit dosarul de executare silită nr. 279/2010 al B. G. A. G. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 1354/02.06.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ . Creditorul a recuperat de la debitor toate sumele menționate în titlu executoriu, inclusiv cheltuielile de executare în sumă de 20.899,50 lei. În anul 2011, ca urmare a faptului că . a avut calitatea de chemată în garanție, societatea H. BG SRL a formulat cerere de executare silită împotriva sa, constituindu-se dosarul execuțional nr. 10/2011 al B. G. A. G.. Creditorul . a recuperat de la . toate sumele menționate în titlu executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 1354/02.06.2010, plus cheltuielile de executare silită stabilite de către executorul judecătoresc. Ulterior, la data de 08.11.2012, . a depus la B. G. A. G. o cerere de continuare a executării silite în dosar execuțional nr. 10/2011, urmărind recuperarea cheltuielilor de executare silită în sumă de 20.899,50 lei, pe care le-a achitat în cadrul dosarului execuțional nr. 279/2010. Conform legii, pot fi executate silit doar obligațiile prevăzute în titlurile executorii, la care se adaugă cheltuielile de executare aferente, necesare realizării dreptului. Petenta urmărește încasarea unei sume de bani pe care a achitat-o într-un dosar execuțional în care a avut calitatea de debitor, neavând titlu executoriu împotriva sa.
În drept, invocă dispozițiile art. 115 și urm., art. 3711, 3715 lit. a Cod procedură civilă, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Prin note de ședință (f. 24-26), petenta consideră că neexecutarea obligației de bună-voie de către societatea chemată în garanție i-a produs un prejudiciu, reprezentat de contravaloarea cheltuielilor de executare în sumă totală de 20.899,50 lei.
În probațiune se depun înscrisuri: proces verbal încheiat la data de 21.11.2012 și dovada comunicării (f.6-7).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 10/2011 al Biroului E. J. G. A. G., conform art.402 alin. 1 C.proc.civ.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 „În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.” În speță, procesul-verbal de refuz al executorului din data de 21.11.2012 a fost recepționat de către petentă la data de 21.11.2012, conform dovezii de comunicare (fila 7). Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, acesta este data de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege, termen care nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii, respectiv 26.11.2012 (fila 9), conform art. 101 alin. 1 rap. la art. 104 C.proc.civ. Prin urmare, instanța va respinge și această excepție ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința comercială nr. 1354/02.06.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ petenta . a fost obligată la plata către creditoarea . a sumei de 118.000 lei+6.404 lei. Prin aceeași hotărâre, intimata ., în calitate de chemată în garanție, a fost obligată la plata acelorași sume către petenta . (filele 2-3 d.e).
Creditoarea . a pornit executarea silită împotriva petentei pentru recuperarea acestei creanțe, executare ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 279/2010 al B. G. A. G.. În acest dosar au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă totală de 20.899,50 lei.
După finalizarea acestei executări silite, petenta . a pornit la rândul său executarea silită împotriva intimatei, în baza același sentințe judecătorești, executare ce face obiectul dosarului execuțional nr. 10/2011 al B. G. A. G., încuviințată prin încheierea nr. 15/06.01.2011 (fila 8 d.e).
Sumele au fost recuperate, însă la data de 08.11.2012 (fila 273 d.e), creditoarea . a formulat cerere de continuare a executării silite pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită achitate către . în cadrul dosarului execuțional nr. 279/2010, în sumă de 20.899,50 lei.
Prin procesul verbal contestat, executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării pentru recuperarea acestor cheltuieli de executare silită pe motivul că achitarea lor a căzut în sarcina debitorului urmărit, procesul–verbal fiind opozabil doar debitorului din acel dosar execuțional (în speță nr. 279/2010), nefiind opozabil chematei în garanție, urmărită silit în alt dosar execuțional (nr. 10/2011) – fila 288 d.e.
În drept, art. 3711 C.pro.civ. prevede că „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.” De asemenea, art. 372 C.proc.civ. prevede că „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar conform art. 3731 „Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.”
Strict sub aspectul cheltuielilor de excitare art. 3717 C.pro.civ. dispune că „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.”
Din textele de lege rezultă că executarea silită, deci implicit obligația de achitare a cheltuielilor de executare, are la bază culpa unei persoane care, contrar legii, nu execută de bună voie o obligație proprie.
În speță, prin hotărârea judecătorească s-a instituit atât o obligație de plată proprie a pârâtei, cât și una a chematei în garanție. Executarea fiecărei obligații presupune îndeplinirea unui act (plata efectivă) a fiecăreia dintre aceste două societăți, din moment ce instanța a reținut existența a doi creditori diferiți și a două raporturi juridice distincte (chiar dacă între ele există o anumită legătură). Prin urmare, se pune problema culpei în executarea obligației în persoana fiecăruia dintre cele două debitoare obligate la plată. Problema dacă culpa chematei în garanție, prin neexecutarea propriei obligații, poate să anihileze culpa debitoarei principale în neexecutarea la rândul său a propriei obligații de plată și dacă, prin acesta a determinat un prejudiciu (constând în cheltuielile de executare) constituie o problemă de fond, care însă nu a fost analizată și stabilită printr-un titlu executoriu și nici nu poate fi expusă în cauza de față.
În speță, sentința comercială invocată constituie titlu executoriu doar pentru sumele cuprinse în dispozitiv (118.000+6.404+3.955 lei), cu alte cuvinte poate sta la baza executării silite doar a obligației de plată stabilite în cuprinsul acesteia. Această obligație are la bază o culpă diferită față de culpa ce determină stabilirea cheltuielilor de executare, care rezultă dintr-un fapt posterior pronunțării hotărâi și care se datorează nerespectării obligației legale de executare benevolă. Tocmai pentru acest motiv este nevoie de emiterea unui nou titlu executoriu, anume procesul-verbal de stabilire de cheltuielilor de executare și care, în plus, este întocmit de către o altă autoritate (executorul judecătoresc).
Acest titlu privește un anumit dosar execuțional, un anumit creditor și un anumit debitor. Prin urmare, acesta stabilește un raport juridic distinct și care, precum orice act juridic, produce efecte doar între părțile respective, în baza principiului relativității actelor juridice. Astfel, doar debitorul urmărit silit și menționat în cuprinsul acestui act poate fi obligat la plata acestor cheltuieli. Acesta este în consens și cu posibilitatea contestării acestui act de executare doar de către debitorul urmărit silit în acel dosar, sub aspectul cuantumului onorariului avocațial sau al executorului și sub aspectul legalității stabilirii celorlalte cheltuieli de executare. Mai mult, acest act a fost comunicat doar acelui debitor, iar nu și intimatei din prezenta cauză pentru curgerea termenului de 15 zile în care l-ar fi putut, eventual, contesta, conform art. 399 rap. la art. 401 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța nu poate reține argumentul petentei că sentința judecătorească constituie titlu executoriu pentru obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare solicitate.
Față de toate acestea, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată, obligând petenta, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 2.000 lei, conform art. 274 C.pro.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de către intimată ca neîntemeiată.
Respinge plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de către ., cu sediul în localitatea Ghioroc, FN (fosta balastieră), județul A. în contradictoriu cu ., cu sediul în A., ., județul A., având ca obiect continuarea executării silite în doar execuțional nr. 10/2011 ca neîntemeiată.
Obligă petenta la pata către intimată a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2013.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./Tehn./HȘ/MJ/15.02.2013
Ex.4/din care 2 se . class="BodyText"> ., cu sediul în localitatea Ghioroc, FN (fosta balastieră), județul A.
., cu sediul în A., ., județul A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 287/2013.... → |
|---|
