Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 957/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 957/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 957/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 957
Ședința publică din data de 15 februarie 2016
Președinte: L. C.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, cererea formulată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâtul L. V. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și plata pensiei de întreținere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, av. A. C. F. din cadrul Baroului A., lipsă fiind reclamanta și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 27 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei depune la dosar extras de cont din care rezultă sumele încasate de către aceasta de la primul său soț, pentru minorul Kil Ayan.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, cu exercitarea autorității părintești, exclusiv de către reclamantă cu privire la minorul L. Elissa - A., stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pe seama acesteia, respectiv hotărârea să țină loc de acordul pârâtului în ceea ce privește ieșirea minorei din țară, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 26 octombrie 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta D. A. a chemat în judecată pârâtul L. V. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești privind minora L. Elissa-A., exclusiv de către reclamantă, să stabilească locuința minorei la mamă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cota stabilită de lege, respectiv obligarea pârâtului la a-și da acordul ca, minora să părăsească țara.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în anul 2013 a început o relație cu pârâtul, din această relație născându-se minora L. Elissa-A., la data de 30.04.2014.
În timp relațiile dintre părți au început să se deterioreze datorită comportamentului neadecvat al pârâtului, părțile separându-se în fapt în luna iunie a anului 2015, minora rămânând în grija reclamantei, fiind puternic atașată de aceasta, motiv pentru care a apreciat că, în continuare aceasta trebuie să locuiască cu mama sa.
Reclamanta a mai arătat că, ulterior separării, deși aceasta i-a permis pârâtului să păstreze legăturile personale cu minora, acesta nu a contribuit financiar decât sporadic la creșterea minorei.
A mai arătat că, datorită faptului că bunica maternă, este stabilită în Germania, i-a solicitat pârâtului să-și dea acordul pentru a-i întocmi pașaport minorei, respectiv să-i permită acesteia să plece în străinătate, însă pârâtul a refuzat. Mai mult, reclamanta a arătat că are la rândul său posibilitatea de a lucra în Germania și să ofere fiicei sale cele mai bune condiții de creștere și educare, mama acesteia ajutând-o în acest sens.
Pentru toate cele arătate, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, întemeindu-și aceasta în drept pe prevederile art. 398, art. 400, art. 499, art. 529 și art. 532 Cod civil.
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de naștere . nr._.
Prin rezoluția din data de 02.12.2015, s-a dispus de către instanță, efectuarea anchetei psihosociale la locuința părților, referatul încheiat în acest sens de către Consiliul Local al Municipiului A. - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară - Serviciul autoritate tutelară fiind depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 08.01.2016 (filele 18 – 20), iar ulterior la data de 11.01.2016 ( filele 21 - 22 dosar).
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2016, instanța a încuviințat cererea de probațiune formulată de către reprezentanta reclamantei, privind audierea martorului D. M., probă administrată la termenul de judecată din data de 01.02.2016 (fila 25)
La termenul de judecată din data de 01.02.2016, reprezentanta reclamantei a arătat că, renunță la proba solicitată privind luarea interogatoriului pârâtului, instanța luând act de aceasta.
Pârâtul a fost legal citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada veniturilor realizate, însă cu toate acestea, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și nu a depus la dosar dovada veniturilor realizate.
Probațiunea a fost completată de către reclamantă prin depunerea unui extras de cont din care rezultă sumele încasate cu titlu de pensie de întreținere de la primul soț al acesteia, pentru minorul rezultat din respectiva relație, Kil Ayan.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta D. A. și pârâtul L. V. M. au avut o relație de concubinaj în perioada 2013 - 2015.
În cursul acestei relații, la data de 30.04.2014, s-a născut minora L. Elissa-A..
În ceea ce privește capetele de cerere, referitoare la autoritatea părintească și stabilirea locuinței minorei L. Elissa-A., instanța reamintește principiul care guvernează aceste cereri, acela al interesului superior al minorului, conform art. 483 alin. 2) Cod civil.
Autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și mai ales de obligații impuse în sarcina părinților, în mod egal, în vederea protejării copilului minor. Instanța urmează a analiza în ceea ce privește autoritatea părintească, îndeplinirea condițiilor legale la care fac trimitere prevederile art. 397-398 coroborat cu art. 483 și art. 503-507 Cod civil.
Autoritatea părintească se referă exclusiv la persoana minorului și impune părinților o obligație de educare și creștere a copilului printr-o conlucrare armonioasă a celor doi, în spiritul interesului superior al acestuia. Părinții urmează a se consulta cu privire la deciziile importante care îl privesc pe copil, iar în caz de neînțelegere urmează să stabilească instanța ceea ce este în interesul minorului.
Se instituie astfel o obligație de exercitare a autorității părintești de către ambii părinți, iar pentru cazuri excepționale, reglementate expres și limitativ în art. 507 Cod civil, se poate acorda doar unui singur părinte.
În fapt, instanța constată, în urma probatoriului administrat, nu a rezultat existența vreunei situații excepționale care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către reclamantă, astfel încât urmează să dispună, în baza art. 397 cod civil exercitarea autorității părintești cu privire la minora L. Elissa-A., în comun de ambii părinți.
Conform cererii formulate și raportat la prevederile legale în vigoare, instanța urmează a stabili locuința minorei la unul dintre părinți.
Astfel conform art. 400 alin. 1) Cod civil instanța remarcă că nu există înțelegere între părți cu privire la locuința minorului.
Reclamanta a solicitat ca locuința minorei să fie stabilită la aceasta, iar pârâtul nu și-a exprimat opinia, neformulând întâmpinare și neprezentându-se în instanță, deși a fost legal citat.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă însă că părțile s-au înțeles cu privire la modul de exercitare a autorității părintești, propunându-se exercitarea acesteia în comun de ambii părinți și stabilirea domiciliului la mamă (filele 18 - 20). În același sens este și declarația martorei audiate în cauză, D. M. A. potrivit căreia minora este îngrijită corespunzător de către reclamantă, pârâtul nepreocupându-se de copil și necontribuind nici financiar la creșterea acestuia (fila 25 dosar).
Instanța mai ia act că, după despărțirea părților, minora a continuat să locuiască cu mama, reclamanta D. A. fiind dedicată creșterii acesteia.
Instanța, potrivit art. 400 alin. 1) Cod civil, luând în calcul interesul superior al copilului, precum și voința acestuia, acordul părților și concluziile anchetei sociale, urmează să stabilească locuința minorei L. Elissa-A. la mama sa, reclamanta D. A..
Cu privire la capătul de cerere privitor la acordarea unei pensii de întreținere, în temeiul prevederilor art. 402 coroborat cu art. 529 alin. 1) și 2), art. 530 alin. 3) Cod civil, părinții sunt obligați la plata unei contribuții în natură sau bănești pentru creșterea și educarea copilului într-un mod care va răspunde cerințelor și nevoilor acestuia. Conform art. 524 Cod Civil, dreptul la întreținere aparține aceluia care se află în stare de nevoie și nu se poate întreține din munca proprie. Acest articol trebuie coroborat cu prevederile art. 525 alin. 1) din Codul civil care instituie o prezumție a stării de nevoie a minorului.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate și ținând cont de interesul superior al copilului, instanța urmează să oblige pârâtul L. V. M. la plata către reclamantă a unei pensii lunare de întreținere pe seama minorei, în cuantum de ¼ din veniturile nete lunar, începând cu data de 26.10.2015 și până la majoratul copilului.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului să-și dea acordul ca mama să plece cu minora în străinătate instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, constatând că reclamanta nu a făcut proba necesității suplinirii de către instanță a acordului tatălui minorei, pârâtul L. V. M..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere complexitatea redusă a cauzei și faptul că cererea reclamantei a fost admisă în parte, instanța urmează să admită în parte cererea acesteia de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Astfel, instanța va dispune ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul avocațial achitat conform chitanței nr. 12 din 01.02.2016 (fila 30 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D. A., CNP_, domiciliată în mun. A., ., apt. 7, jud. A. și cu domiciliul procesual ales în mun. A., ., apt. 8, jud. A. la Cabinet de Avocat A. C., în contradictoriu cu pârâtul L. V. M., CNP_, domiciliat în mun. A., ., apt. 1, jud. A. și, în consecință:
Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la minora L. Elissa-A., născută la data de 30 aprilie 2014.
Stabilește locuința minorei L. Elissa-A. la mamă, reclamanta D. A..
Obligă pârâtul L. V. M. la plata către reclamantă a unei pensii lunare de întreținere pe seama minorei, în cuantum de ¼ din veniturile nete lunar, începând cu data de 26.10.2015 și până la majoratul copilului.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului să-și dea acordul ca mama să plece cu minora în străinătate ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
L. C. A. T.
Red./dact.
LC/AT/29.02.2016
4 ex./2 ex. se comunică cu: reclamanta D. A., cu domiciliul procesual ales în mun. A., ., apt. 8, jud. A. la Cabinet de Avocat A. C.,
pârâtul L. V. M., domiciliat în mun. A., ., apt. 1, jud. A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 32/2016. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
