Fond funciar. Sentința nr. 3922/2013. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 3922/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3922/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A.Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3922

Ședința publică din 28 mai 2013

Președinte: F. V. B.

Grefier: C. B.

S-a luat în examinare plângerea formulată de petenții S. A., Curticean S., C. I., D. M. S., D. A. E. R., B. M., B. I., B. D., R. P., T. M., V. D., V. M., L. Ș., L. M. D., M. S., M. A., S. E., V. A., V. Ș., H. V., B. F., Cighereanu F., U. D., F. C., T. G., - prin mandatar ., prin mandatar ., în contradictoriu cu intimații C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. L. Z. N., . prin P. și C. L. al C. Z. N., având ca obiect fond funciar, în vederea pronunțării.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depuse prin registratura instanței la data de 24.05.2013, note de ședință formulate de intimații C. locală Z. N., C. L. al comunei Z. N. și . P., precum și concluzii scrise formulate de intimați și depuse prin registratura instanței la data de 27.05.2013.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezent hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28.05.2013.

INSTANȚA

Constată că prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ /28.11.2011, petenții S. A., Curticean S., C. I., D. M. S., D. A. E. R., B. M., B. I., B. D., R. P., T. M., A. E., V. D., V. M., L. Ș., L. M. D., M. S., M. A., S. E., V. A., D. S., H. V., B. F., Cighereanu F., U. D., F. C., T. G., - prin mandatar ., prin mandatar ., în contradictoriu cu intimații C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

-modificarea Hotărârii nr. 91/10.10.2000 adoptată de pârâta de ordinul 2, în sensul transferării petenților sau a autorilor lor, după caz, din Anexa 39 privind acordarea de despăgubiri în Anexa nr. 29 a lucrării de fond funciar;

-obligarea pârâtei Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A., la predarea către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica a terenului în suprafață de 123,62 ha, situat pe amplasamentele înscrise în parcelele identificate în schița executată de ., denumită Planul de contur cadastral, respectiv parcelele: A386; A385/1; A256; A257; A373; A381; A384/2; A366/1; A364; A366/3 și A521, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite conform anexei la prezenta acțiune, cu suprafețele solicitate și validate prin Hotărârea nr. 91/10.10.2000 emisă de pârâta de rangul 2;

-obligarea pârâtei de ordinul 1 la punerea în posesie a petenților cu suprafețele solicitate;

-obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. la emiterea titlurilor de proprietate pe numele persoanelor îndreptățite pentru suprafețele solicitate, în caz contrar, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de titluri de proprietate pe numele persoanelor îndreptățite pentru suprafețele solicitate și să fie autorizați petenții să procedeze la punerea în posesie, prin intermediul unui executor judecătoresc, pe amplasamentele indicate în baza măsurătorilor ce se vor efectua de către o persoană legal autorizată pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenții au arătat că prin Hotărârea nr. 91/10.10.2000, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a validat lucrarea de fond funciar a comunei Pecica în baza legii nr. 1/2000. Hotărârea Comisiei locale, respectiv cea a Comisiei județene A., prin care a fost validată lucrarea de fond funciar nu a fost comunicată petenților, aceștia aflând ulterior, că deși prin actele anexate cererilor depuse la pârâta de ordinul 1 au făcut dovada că au deținut teren în perimetrul pe care se află amplasată azi pârâta de ordinul 3, au fost validați prin înscrierea în anexa nr. 39 pentru acordarea de despăgubiri.

Petenții apreciază aceste hotărâri ca fiind nelegale prin faptul că le-a fost încălcat dreptul de proprietate și aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta de ordinul 3 nu a deținut niciodată o suprafață atât de mare cât i-a fost atribuită de pârâta de ordinul 2, și anume suprafața de 1417,34 ha, parte din acest teren fiind preluat de la petenți sau autorii lor.

Pârâta de ordinul 3 este continuatoarea Stațiunii de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor M. înființată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 170/1981, act normativ prin care acesteia nu i-a fost dată în administrare nicio suprafață de teren.

Petenții sau autorii acestora au adresat cererile de reconstituire Primăriei Pecica, întrucât locul de predare a terenurilor lor s-a aflat în fosta „Plasa” Pecica formată din comunele Pecica, T. și Varias și care ulterior au devenit teritoriu administrativ al comunei Pecica. Din actele anexate cererilor de reconstituire ale petenților, rezultă că aceștia au deținut teren agricol pe localitățile anterior menționate, respectiv pe amplasamente situate în Pecica, Pecica-Sederhat, T., în perimetrul Orezariei, Variaș, care în prezent se regăsesc în terenurile administrate de Stațiune. Astfel, prin suprapunerea Hărții cadastrale întocmită în anul 1886 cu Planul de situație în care este identificat cadastralul actual rezultă, conform planului de identificare că terenul solicitat de petenți se află în perimetrul Stațiunii de cercetare.

P. protocolul de predare-preluare nr._/15.11.2006 încheiat între ADS și stațiune în baza HG nr. 35/2006 și a Legii nr. 290/2002 s-a predat în administrarea acesteia din urmă suprafața de 1417,34 ha, fără însă a se ține cont și de prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea 247, în vigoare la momentul predării terenului de către ADS, potrivit cărora „Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire”. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe A. și S. „G. I.-Șisești”, cu modificările și completările ulterioare”. Or, este evident că intimatele nu au procedat de această manieră, ci ADS, la propunerea ASAS a predat întreaga suprafață ce o deținea în administrare, fără a mai verifica dacă acest fapt afectează drepturile foștilor proprietari. De altfel, și HG nr. 35/2006 în baza căreia s-a făcut predarea terenului prevedea la art. 4 faptul că pentru terenurile prevăzute la art. 2 alin. 3 și alin. 4 (terenurile ce urmau a face obiectul protocolului de predare-preluare), urmează a se aplica prevederile art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997 cu modificările ulterioare, potrivit cărora actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie”. Or, cele două comisii nu au înțeles să dea eficiență acestor texte de lege și de a-i pune pe petenți în posesie pe amplasamentele la care erau îndreptățiți, ci au făcut demersuri ca de acestea să beneficieze Stațiunea.

Petenții apreciază că prin atribuirea acestui teren Stațiunii le-au fost grav prejudiciate interesele, iar atribuirea s-a făcut cu încălcarea legilor fondului funciar.

Raportat la prevederile art. I pct. 1 alin. 6 și alin. 7 din HG nr. 1832/2005, petenții apreciază că, în situația în care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, ce sunt situate în perimetrul stațiunilor, nu sunt aplicabile restricțiile menționate la alin. 6, respectiv reconstituirea urmează să se facă pe acele amplasamente, chiar și în situația existenței de teren disponibil în județul respectiv sau în județe învecinate.

Aspectul semnalat rezidă cu mai multă forță din prevederile alin 8 al aceluiași act normativ.

Ca atare, atâta vreme cât petenții au solicitat reconstituirea asupra vechilor amplasamente și au făcut dovada că vechile amplasamente se regăsesc în perimetrul Stațiunii, apreciază că atribuirea acestor terenuri în favoarea pârâtei de rangul 3 a fost făcută cu înfrângerea dispozițiilor legale, fiind astfel afectat vechiul amplasament, situație în care se impune aplicarea art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997.

Având în vedere faptul că terenurile solicitate de petenți nu sunt situate în mod compact, pentru a nu afecta activitatea Stațiunii și totodată pentru a respecta prevederile art. 9 alin. 1 teza a 2-a din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247, petenții au solicitat amplasamente compacte situate la marginea stațiunii, chiar dacă nu corespund exact amplasamentelor deține de aceștia.

Ca urmare a celor expuse, petenții solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, petenții au invocat art. 53 și urm., art. 64 alin. 2 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare, art. I din HG nr. 1832/2005, art. 9 alin. 1 și art. 24 alin. 6 din Legea nr. 1/2000, art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997 (introdus prin pct. 2 din Titlul V al Legii nr. 247/2005).

Intimata Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar în ceea ce privește fondul acesteia a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală.

În susținerea excepției, intimata a arătat că Hotărârea nr. 91/2000 a fost emisă la 10.10.2000, ori în conformitate cu disp. art. 12 alin. 6 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 și a HG, termenul de contestație împotriva acestei hotărâri era de 30 de zile, iar plângerea formulată după 10 ani pe motiv de necomunicare, este nefondată, această hotărâre fiind comunicată Comisiei locale și făcută publică.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că proprietarul terenurilor agricole solicitate de petenți este Statul Român, astfel încât în conformitate cu disp. art. 12 alin. 4 și 5 din Legea 213/1998, în litigiile privind dreptul de proprietate asupra terenurilor, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar reclamanții sunt obligați să indice instanței titularul dreptului de proprietate, ceea ce reclamanții nu au făcut.

Conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor în zonele de câmpie se face pe sole stabilite de comisia locală, în acest caz stabilirea amplasamentului fiind atribuția exclusivă a Comisiei locale de fond funciar, solicitanții neputând indica și stabili amplasamentul terenurilor ce îl cer.

Intimata apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile pct. 2 din titlul V al Legii 247/2005, conform cărora actele de trecere în domeniul public al unor terenuri își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de comisia locală, ci sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 10 alin. 3 din Legea 213/1998, conform cărora trecerea se face prin hotărâre de guvern, la propunerea prefectului (art. 10 alin. 2 din Legea 1/2000).

Regimul juridic al proprietății publice este reglementat de Legea 213/1998, al cărei art. 3 alin. 2 prevede că „domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constituție, din cele prevăzute la pct. 1 din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege”.

În lista anexă cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statutului și al unităților administrativ-teritoriale, figurează la art. I pct. 5 terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă.

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, potrivit art. 11 din aceeași lege, neputând fi înstrăinate ci date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale și nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile, act5ele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută.

Intimata apreciază că derogarea de la dispozițiile imperative ale Legii 213/1998 prin art. III alin. 1¹ din Legea 169/1997 acreditată de reclamanți nu poate fi reținută în cauză, arătând că aceste dispoziții nu derogă de la cele ale Legii 213/1998, ci suspendă efectele unor acte administrative prin care au fost trecute în domeniul public al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire.

Este evident că dispozițiile Legii 213/198 nu au putut fi suspendate în baza acestui articol, având în vedere că acesta este un act normativ și nu unul administrativ, iar suspendarea nu poate fi extinsă pe cale de interpretare și asupra actelor normative.

De asemenea, intimata solicită instanței înlăturarea apărărilor reclamanților și în ceea ce privește parcurgerea procedurii prevăzute de HG 890/2005, având în vedere că emiterea hotărârii contestate s-a realizat cu ignorarea prevederilor art. 10 alin. 8, introdus prin HG 1832/2005 și a art. 24 alin. 6 din Legea 1/2000.

P. întâmpinare, intimata C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea ca nelegală și nefondată a acțiunii, arătând că, prin Protocolul de predare-preluare încheiat la data de 13.11.2006, Agenția Domeniilor Statului București a predat suprafața de 1417,34 ha teren agricol și neagricol proprietate publică a Statului aflată în administrarea sa, în proprietatea publică a Statutului și administrarea Stațiunii de C.-D. pentru Creșterea B. A..

Intimata apreciază că sunt aplicabile litigiului dedus judecății dispozițiile art. 10 din Legea nr. 1/2000 care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare, în alin. 2 al textului de lege statuându-se in terminis „în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri”.

Acest text de lege trebuie interpretat prin coroborarea sa cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, normă de drept la care trimite sintagma „în condițiile legii” din textul art. 10 alin. 2 din Legea 1/2000.

În atare condiții, intimata consideră că este obligatorie parcurgerea procedurii de trecere din domeniul public al Statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, prin hotărâre a Guvernului.

În consecință, nu se poate recunoaște Comisiei județene de fond funciar A. competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a suprafeței de 123,62 ha teren, aflată în administrarea pârâtei de ordinul 3 Stațiunea de C.-D. pentru Creșterea B. A., comisia neputându-se imixtiona în atribuțiile puterii executive.

În acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justișie prin decizia nr. 23/17.10.2011.

Astfel, intimata arată că este nelegal și nefondat capătul 2 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei Stațiunea de C.-D. pentru Creșterea B. A. la predarea către C. locală de fond funciar Pecica a terenului în suprafață de 123,62 ha situate pe amplasamentele indicate în petit, în vederea punerii în posesie a reclamanților cu suprafețele solicitate și validate prin Hotărârea nr. 91/2000 emisă de pârâta de ordin 2.

Celelalte petite sunt accesorii în raport cu petitul nr. 2, soluția dată acestora depinzând de modul de soluționare a petitului nr. 2, astfel că intimata solicită respingerea acestora.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 213/1998.

A. de Științe A. și S. „G. I.-Șișești” a formulat cerere de intervenție în interesul Stațiunii de C.-D. pentru Creșterea B. A., solicitând respingerea plângerii formulată de petenți și menținerea HCJ nr. 91/2000.

Având în vedere Decizia ÎCCJ nr. 23/2001, petenții au formulat precizare de acțiune, prin care au arătat că înțeleg să împrocesueze C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Z. N., . prin Primarul comunei Z. N. și C. L. al C. Z. N. și au renunțat la judecată față de Stațiunea de C.-D. pentru Creșterea B. A..

Petenții au solicitat instanței să dispună:

-să constate că dreptul lor de proprietate la reconstituirea în natură a terenului pe teritoriul altei unități administrativ-teritoriale decât cea pe teritoriul căreia au formulat cerere de reconstituire inițial, s-a născut la data de 13.07.2002, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 400/2002;

-să se constate că pârâtele, în calitate de autorități ale statului, prin ignorarea obligațiilor stabilite în sarcina lor printr-o lege, în speță Legea nr. 400/2002 și HG nr. 890/2005, stând într-o pasivitate voită au refuzat să recunoască dreptul de proprietate al petenților prin reconstituirea în natură asupra terenului disponibil în alte localități în contextul în care la nivelul localității nu mai există teren disponibil, fiindu-le astfel încălcat dreptul fundamental de proprietate prevăzut de art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, acesta fiind și un drept constituțional prevăzut de art. 20 din Constituția României și totodată un drept legal garantat prin dispozițiile art. 480 și urm. din vechiul Cod civil;

-ca urmare a constatării încălcării drepturilor arătate l a pct. 1 și 2, în vederea reparării prejudiciului cauzat, petenții au solicitat să se dispună modificarea în parte a Hotărârii nr. 91/10.10.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în sensul radierii pozițiilor privind atribuirea de despăgubiri pentru persoanele identificate cu suprafețele de teren corespunzătoare și includerea acestora în anexa corespunzătoare reconstituirii în natură a comunei Z. N.;

-să se dispună transferul din Anexa nr. 39 de pe . petenților astfel cum au fost identificate în anexa la acțiune, în Anexa corespunzătoare reconstituirii în natură pe .>

-să fie obligată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Z. N. la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite conform anexei la acțiunea introductivă cu suprafețele solicitate și validate pe teritoriul administrativ al comunei Z. N., respectiv pe amplasamentele înscrise în parcelele identificate în schița executată de ., denumită Planul de contur cadastral, respectiv parcelele Ps 245, F 291, Ps 292/1, A188, F 188, A 199/2, A199/3, Ps 196/2, A196/2, Ps 196/3, Ps196, Ps 187, A199/1, Ps199/4, A168, A 466, Ps 451, Ps 438, A 437 înscrise în CF nr._ Z. N., nr. cad_, CF nr._ Z. N., nr. cad 2082, CF nr._ Z. N. nr. cad 2455, CF nr._ Z. N. nr. cad 2080, CF nr._ Z. N., nr. cad 2078, CF nr._ Z. N., nr. cad 2077, CF nr._ Z. N. nr. cad_, CF nr._ Z. N. nr. cad Ps 199/2, CF nr._ Z. N., nr. cad Ps 199/3, CF nr._ Z. N. nr. cad Ps 196, CF nr._ Z. N., nr. cad_, CF nr._ Z. N. nr. cad_, CF nr._ Z. N. nr. cad 2075, CF n._ Z. N. nr. cad 2074, CF nr._ Z. N. nr. cad 2066, Ps 187/2, CF_ Z. N. nr. cad 2067, Ps 187/3, CF nr._ Z. N. nr. cad 2068, Ps 187/4, CF nr._ Z. N. nr. cad 2065, Ps 187/1, CF nr._ Zimand Cuz nr. cad 2462, CF nr._ Zimand Cuz nr. cad 2461, CF nr._ Zimand Cuz nr. cad 2459, cu suprafața de 123,62 ha, sub sancțiunea obligării Primarului comunei Z. N., în baza art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare la plata de daune cominatorii în valoare de 100 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța și până la punerea efectivă în posesie;

-în subsidiar, dacă instanța va aprecia că art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 nu este aplicabil ca urmare a abrogării acestuia după introducerea acțiunii, petenții au solicitat ca în vederea realizării obligațiilor statuate conform celor solicitate prin capetele 3 și 4 de cerere, respectiv de punere în posesie și emitere titluri, să fie obligați . calitate de proprietară a terenului și C. local al comunei Z. N., în calitate de administrator al domeniului privat al comunei, să pună la dispoziția Comisiei locale Z. N. terenurile solicitate în vederea punerii în posesie a petenților, iar în caz contrar sentința ce se va pronunța să țină loc de act de punere la dispoziție a terenului identificat prin prezenta precizare;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea precizării, petenții au arătat că, potrivit prevederilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000 modificată și completată „în cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricole trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află teren agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile”.

Acest text de lege este în vigoare din data de 13.07.2002, iar pârâta C. locală Pecica nu a înțeles să facă demersuri pentru punerea petenților în posesie cu terenuri din alte localități, în condițiile în care la nivelul comunei Pecica nu mai există teren disponibil.

Faptul că pârâta C. locală Pecica avea această obligație rezultă și din dispozițiile art. 10 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.

Din economia textelor de lege prevăzute la art. 3 din Legea nr. 1/2000 și la art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a statua principiul reconstituirii în natură a terenurilor, fie din terenurile aflate la dispoziția comisiilor, fie din cele trecute în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale decât cele la nivelul cărora s-au formulat cereri de reconstituire, fie din terenurile aparținând statului și numai în măsura în care acest lucru nu este posibil se va recurge la măsura reparatorie a despăgubirilor.

Astfel, petenții apreciază că le-au fost încălcate drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.

P. precizarea de acțiune, petenții au solicitat să se constate că dreptul lor privind reconstituirea în natură asupra terenurilor solicitat s-a născut la data de 13.07.2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 400/2002. Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 era în vigoare la momentul nașterii în patrimoniul petenților a dreptului la reconstituirea în natură pe altă localitate și nașterii obligației corelative a comisiei locale de a face demersuri pentru a-i pune în posesie chiar și cu terenuri din alte localități. Astfel, petenții apreciază că acest temei este aplicabil procesului în speță, în baza principiului neretroactivtății legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 2 din vechiul cod civil (de asemenea, în vigoare la data nașterii raportului juridic). În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1354/2010.

În situația în care instanța va aprecia că în raport de cauza petenților legea retroactivează și prin urmare art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 fiind abrogat nu poate sta la baza adoptării hotărârii instanței, petenții înțeleg să-și fundamenteze cererea și pe prevederile art. 14 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Petenții au mai arătat că au înțeles să împrocesueze și . prin P., în calitate de proprietar al terenului alături de C. local al comunei Z. N., administrator al terenului în baza art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, pentru ca această unitate administrativ-teritorială să nu poată invoca inopozabilitatea hotărârii judecătorești ce se va pronunța, având în vedere abrogarea temeiului legal indicat, astfel că pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu aceasta în calitate de proprietar și cu C. local în calitate de administrator al terenului, să facă inadmisibilă o astfel de opoziție pe argumentul invocat.

În drept, petenții au invocat art. 3 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 36 alin. 2 lit. c și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, art. 15 și 20 din constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și textele legale invocate prin precizarea de acțiune și acțiunea introductivă.

Intimata C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune, prin care a arătat că nu se opune admiterii cererilor formulate prin capetele 3-7 de cerere, arătând că reclamanții sau antecesorii acestora au fost înscriși în Anexa nr. 39 (despăgubiri) a lucrării de fond funciar Pecica, întocmită în baza Legii nr. 1/2000, anexă care a fost validată prin Hotărârea nr. 91/10.10.2000 a Comisiei județene de fond funciar A., a cărei modificare parțială se solicită prin capătul 3 de cerere.

Ca atare, a fost recunoscută reclamanților sau antecesorilor acestora calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren evidențiate în Anexa nr. 39, însă în modalitatea acordării de despăgubiri.

Intimata apreciază că, deși în vigoare la data nașterii în patrimoniul reclamanților sau antecesorilor acestora a dreptului la restituirea în natură a terenurilor, erau dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, este incident litigiului pendinte principiul aplicării imediate a legii civile noi, consacrat prin dispozițiile art. 6 alin. 6 din noul Cod civil.

Astfel, intimata consideră că dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 nu mai pot constitui temei de drept pentru admiterea pretențiilor deduse judecății, întrucât este aplicabilă Legea nr. 267/07.12.2011 care abrogă aceste dispoziții legale.

Așa fiind, este întemeiată cererea formulată prin petitul nr. 7 având ca obiect obligarea pârâtei . calitate de proprietară a terenurilor solicitate, împrejurare probată cu cărțile funciare depuse la dosar și a Consiliului L. Z. N., în calitate de administrator al domeniului privat al comunei, să pună la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Z. N. terenurile solicitate în vederea punerii în posesie a reclamanților ci aceste terenuri.

În acest sens, intimata a arătat că dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, raportat la dispozițiile art. 10 alin.1 teza I și alin. 2 din HG nr. 890/2005, reglementează posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în natură în favoarea persoanelor îndreptățite, din terenurile aparținând altor unități administrativ-teritoriale, prin transfer de anexă.

Din adresa nr. 708/17.02.2011 a Primăriei Z. N. rezultă că, în proprietatea acestei unități există suprafața de 152,85 ha teren pășune.

Deși petitul nr. 7 este ultimul formulat, intimata apreciază că acesta are caracter principal, celelalte capete de cerere nr. 3-6 (având ca obiect modificarea Hotărârii nr. 91/2000, transferul de anexă, punerea în posesie a reclamanților și emiterea titlurilor de proprietatea în favoarea acestora) sunt accesorii în raport cu petitul nr. 7.

Față de caracterul întemeiat al acestui din urmă petit, intimata a arătat că nu se opune admiterii cererilor formulate prin petitele 3-6.

P. aceste considerente de fapt, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care consacră principul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate, intimata apreciază ca fiind fondată acțiunea precizată exercitată de reclamanți, la a cărei admitere nu se opune.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115, art. 132 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, Legea nr. 1/2000, HG nr. 890/2005.

Intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., C. local al comunei Z. N. și . prin P., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că Hotărârea nr. 91/10.10.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. în temeiul căreia li s-au acordat despăgubiri putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.

Reclamanții nu fac trimitere la faptul că au atacat această hotărâre a Comisiei județene, astfel că au acceptat întru totul conținutul hotărârii din anul 2000, fiind tardiv în anul 2012 să solicite modificarea acesteia.

Raportat la cererea de la pct. 4, prin care reclamanții solicită transferul din Anexa 39 de pe . reclamanților astfel cum au fost identificate în anexa la acțiunea introductivă, în Anexa corespunzătoare reconstituirii în natură pe . arată că, raportat la art. 38 din Legea nr. 1/2000 modificată, acest capăt de cerere nu este legal.

În primul rând, planurile de situație depuse la dosar nu sunt avizate de OCPI, astfel că nu au valoare juridică.

Mai mult, intimații au arătat că din terenurile depuse de reclamanți o parte din ele sunt afectate de obiective de utilitate publică, pe alte terenuri sunt emise titluri de proprietate, însă neîntabulate în CF.

Conform prevederilor Legii nr. 67/2010 pentru modificarea alin. 3 al art. 18 din Legea nr. 18/1991, doar terenurile neatribuite rămase la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului se pot restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile.

Terenurile indicate de reclamanți nu sunt la dispoziția Comisiei locale Z. N., astfel că reconstituirea în natură este inadmisibilă.

Prevederile Legii nr. 67/2010 se coroborează cu prevederile Legii nr. 267/2011, publicată în M.O. mr. 87/09.12.2011, în vigoare la data de 12.12.2011, în sensul că art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 se abrogă.

Întrucât terenurile identificate de reclamanți nu îndeplinesc cerințele legale, având în vedere principiul autonomiei locale, intimații solicită respingerea acțiunii reclamanților.

P. încheierea din data de 07.02.2012 instanța a luat act de renunțarea petenților la judecarea plângerii în contradictoriu cu intimata Stațiunea de C.-D. pentru Creșterea B. A. și a constatat ca rămasă fără obiect cererea de intervenție formulată de A. de Științe A. și S. „G. I.-Șișești” în interesul intimatei Stațiunea de C.-D. pentru Creșterea B. A., potrivit considerentelor acelei încheieri.

P. completare la întâmpinare, intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., C. local al comunei Z. N. și . prin P., au invocat și Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, prin care se întărește în plus principiul autonomiei locale prevăzut de Legea nr. 215/2001, art. 10, republicată.

P. încheierea din data de 03.04.2012, instanța a respins excepția tardivității invocată de intimata C. locală Z. N., potrivit considerentelor acelei încheieri.

La data de 06.06.2012, petenții au depus la dosar cerere precizatoare și note de ședință, raportat la informațiile comunicate de OCPI A. și C. locală Z. N., prin care au arătat că înțeleg să restrângă amplasamentul solicitat la următorul amplasament ce este liber în prezent și anume: suprafețele de teren înscrise în CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N., CF nr._ Z. N..

Din informațiile transmise de OCPI și C. locală rezultă că au fost emise titluri de proprietate în parcele solicitate de petenți, dar aceste parcele au o suprafață mai mare decât cea ocupată de suprafețele din titlurile respective, suprafața din aceste parcele fiind înscrisă în mai multe CF-uri.

Cin cele 21 de extrase de CF ce au stat la baza precizării de acțiune a petenților numai suprafața din 6 extrase CF este ocupată total, iar două extrase CF reflectă drumuri de acces, astfel că suprafața din celelalte 13 extrase CF este liberă.

Așadar, din suprafață totală a amplasamentului solicitat inițial, petenții au scăzut suprafețele pentru care au fost emise titluri (inclusiv diferența de 2561 mp din CF_) și suprafețele ce reprezintă drum de acces, astfel că rămâne liber din amplasament suprafața de_ mp.

P. urmare, dacă se reduce amplasamentul asupra căruia petenții au solicitat reconstituirea cu suprafețele ce au fost deja atribuite altor persoane și cu suprafața drumurilor de acces, rezultă că din amplasamentul solicitat este liberă suprafața de 123,67 ha, astfel că petenții restrâng solicitarea de a fi puși în posesie pe acest amplasament ce este liber și anume cel reprezentat de suprafețele de teren înscrise în CF-urile menționate mai sus.

De altfel, din schițele depuse la dosar, în care sunt reflectate atât parcelele din punct de vedere cadastral cât și nr. extraselor de CF ce reflectă suprafețele solicitate rezultă în mod indubitabil că suprafața rămasă liberă după scăderea suprafețelor reflectate în titlurile de proprietate indicate de OCPI ce au corespondență cu extrasele CF, rămâne liberă o suprafață de 123,67 ha.

Intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., C. local al comunei Z. N. și . prin P. au formulat note de ședință la cererea precizatoare depusă de petenți, arătând că din extrasele CF depuse la dosar reiese că terenurile indicate intră în categoria de folosință „pășune”. Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 214/2011 „pajiștile sunt, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bunuri de interes național”.

Mai mult, raportat la prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 214/2011 „administrația publică locală are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona pajiștile proprietatea publică și privată a localității, în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, pe criterii obiective și nediscriminatorii, în condițiile legii”.

Raportat la extrasele CF indicate de reclamanți ca fiind libere, intimații au arătat următoarele:

-CF_ – terenul este zona de siguranță și protecție a conductei de aducțiune a gazului metan de înaltă presiune până la SRM (Stație de Reglare și Măsurare a gazului metan), respectiv terenul este și intravilan;

-CF_ – este obiectul HCL nr. 73/2009 prin care s-a modificat inventarul bunurilor domeniului public al comunei Z. N., destinat canalizării comunei, iar conform noului PUG terenul este și intravilan;

-CF_ – conform noului PUG terenul este și intravilan;

-CF_ – conform extrasului CF se poate observa că suprafața măsurată și suprafața din acte este identică, și anume_ mp;

Intimații nu înțeleg de unde reclamanții au desprins concluzia că la terenul de 148.639 mp s-a mai adăugat suprafața de 2561 mp din extrasul CF nr._. Mai mult, CF_ nr. cadastral 2066 este de sine stătător.

La data de 11.03.2013 petenții D. S. și A. E., prin mandatar ., prin mandatar . au depus la dosar cerere de renunțare la judecată, instanța luând act de această cerere prin încheierea din data de 26.03.2013.

P. termenul din data de 21.05.2013, intimata C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că la nivelul localității Z. N. a fost finalizată aplicarea legilor fondului funciar, iar în lucrarea de fond funciar a acestei unități administrativ-teritoriale nu există întocmită Anexa nr. 9 (despăgubiri).

P. note de ședință depuse pentru același termen de judecată, intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., C. local al comunei Z. N. și . prin P. au arătat că la nivelul comunei Z. N. există Anexa 39 – despăgubiri, care nu este pusă în executare.

Pe perioada derulării dosarului nr._/55/2007, având ca obiect reconstituirea în natură a suprafeței de teren de 46 ha teren arabil după autoarea Hortenzia R., acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1871/25.02.2009, au mai existat litigii având ca obiect fond funciar, respectiv reconstituire în natură pe raza comunei Z. N., dar care au fost pierdute de către petenți.

Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția față de plângerea formulată.

Intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., C. local al comunei Z. N. și . prin P. au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea acțiunii.

P. concluzii scrise, petenții, prin mandatar ., prin mandatar . au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri în copie, respectiv procuri speciale autentificate de BN Veritas, Hotărârea nr. 91/10.10.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., Protocol de predare-preluare încheiat la data de 13.11.2006, Anexa nr. 1.c) din M.Of. nr. 107 bis/03.11.2006, cereri de reconstituire de dreptului de proprietate, Anexa nr. 39 a comunei Pecica, extras din registrul agricol, adeverințe emise de Primăria Pecica, hartă cadastrală întocmită de ., extrase CF, plan de situație extravilan . de încadrare în zonă extravilan . nr. 708/17.02.2011 emisă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Z. N., adresele nr. 97/21.02.2012, nr._/23.08.2012 emise de U.A.T. oraș Pecica-Serviciul Registrul Agricol, adresa nr. 1552/19.03.2012 emisă de C. județeană de fond funciar A., adresa nr. 1552/C 2 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., adresele nr. 976/19.03.2012, nr. 1133/19.03.2012, nr. 1811/28.05.2012 emise de . nr. 73/24.09.2009 emisă de C. L. al comunei Z. N., Hotărârea nr. 1213/23.12.2002 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., titluri de proprietate, procese-verbale de punere în posesie, plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan urbanistic general . nr. 8202/30.05.2012 emisă de C. Județean A., PUG-uri în actualizare la 25.10.2011, PUG-uri avizate de C.J. A. și probate de Consiliile locale la 25.10.2011, Hotărârile nr. 31/09.09.2003, nr. 53/27.10.2005, nr. 56/24.11.2005, nr. 78/29.09.2011 ale CL Z. N., plan urbanistic general, adresa nr. 348/17.01.2011 emisă de Instituția Prefectului-Județul A., adresa din data de 09.07.2012 emisă de Transgaz SA Mediaș, încheierea nr. 4315/CF/2006, precum și proba cu expertiza topografică.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Autorilor petenților din prezenta acțiune, li s-a recunoscut dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 88,44 ha teren, fiind înscriși în anexa 39 a orașului Pecica în vederea acordării de despăgubiri întrucât pe raza respectivei localități nu mai exista teren disponibil. Acest lucru rezultă din extrasul din anexa 39 aflat la filele 51-53 dosar și din Adresa nr. 5004/10.04.2013 a Serviciului Registru Agricol și cadastru al Orașului Pecica de la fila 574 dosar.

Problema de drept care se pune în prezentul litigiu este aceea de a stabili dacă este posibil reconstituirea în natură a dreptului de proprietate a persoanelor înscrise în anexa 39 în vederea acordării de despăgubiri, în situația în care, pe raza unei alte localități mai există teren disponibil aflat fie la dispoziția comisiei local fie în proprietate privată a acesteia.

Dispozițiile legale incidente în cauză sunt prevederile art. 3 alin. 3 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 400/2002 și art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea 67/2010.

Potrivit art. 3 alin. 3 din Legea 1/2000 „în cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.”

Articolul art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991 prevede următoarele „Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.”

Din interpretarea respectivelor texte legale se desprind următoarele concluzii: este posibil reconstituirea dreptului de proprietate și pe raza altor localități și că, pentru aceasta, este necesar ca în localitatea respectivă să se fi finalizat lucrările de fond funciar.

Dacă din textul art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991 rezultă explicit condiția necesității finalizării lucrărilor de fond funciar pe raza localității unde se solicită reconstituirea în natură, această condiție se deduce implicit din textul art. 3 alin. 3 din Legea 1/2000 și se coroborează cu prevederile exprese ale art. 10 din HG 890/2005 care se referă la „terenurile rămase disponibile”. Această interpretare este și logică întrucât ar fi absurd a se interpreta în sensul că, ar fi posibil ca pe raza unei localități, să se reconstituie în natură dreptul de proprietate pentru cetățeni din alte localități, iar la final să se constate că pentru proprii cetățeni nu mai există teren disponibil.

Cele două texte legale sunt diferite sub câteva aspecte esențiale.

Astfel art. 3 alin. 3 din Legea 1/2000 pune la dispoziția comisiei legale o procedură prin care poate încerca reconstituirea în natură a dreptului de proprietate a propriilor cetățeni, în condițiile în care nu mai are teren disponibil, solicitarea terenului disponibil de la comisiile locale limitrofe. Așadar comisa locală nu are posibilitatea de a solicita teren de la orice altă comisie locală ci doar de la cele din localitățile cu care se învecinează. Această condiție rezultă din prevederile articolului ante-menționat în care este folosită expresia „limitrofă”, precum și din prevederile art. 10 alin. 1 din HG 890/2005 care utilizează expresia de „învecinate”.

Raportat la acest fundament legal invocat de petenți, acțiunea acestora apare ca neîntemeiată sub aspectul săvârșirii vreunei fapte imputabile de către C. locală Pecica, întrucât nu au dovedit că pe raza vreunei alte localități din vecinătatea orașului mai există teren disponibil pe care acesta nu l-a solicitat. De altfel petenții nici nu sunt interesați de vreun alt teren decât de cel indicat în acțiune.

În acest context instanța apreciază că fundamentul legal al acțiunii petenților îl reprezintă prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991.

Aceste prevederi legale au urmărit să pună la dispoziția beneficiarilor legilor fondului funciar, care nu au putut beneficia de reconstituirea în natură a dreptului de propritate, posibilitatea de a opta pentru reconstituirea în natură pe raza oricărei localități unde mai există teren disponibil. Întrucât textul legal nu instituie vreo restricție, localitatea aleasă poate să fie sau nu învecinată cu localitatea pe raza cărora au deținut terenul.

Așadar, în temeiul acestor prevederi legale petenții sunt îndreptățiți să solicite în natură reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei Z. N.. Această solicitare se poate face necondiționat de obținerea anulării hotărârii comisiei locale și județene prin care s-a hotărât reconstituire prin echivalent a dreptului lor de proprietate, întrucât premisa textului legal este chiar aceasta: să existe o hotărâre prin care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin acordare de despăgubiri.

P. a se putea obține reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pe raza altei localități, conform acestui text legal, este necesar ca pe raza localității respective să se fi finalizat lucrările de fond funciar și să mai existe teren rămas la dispoziția comisiei locale.

Finalizarea lucrărilor de fond funciar pe raza localității Z. N. rezultă din adresele 1552/19.03.2012 și_/15.05.2013 a Comisiei județene pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. ( filele 317 și 594 dosar). Același aspect rezultă și din adresa Comisiei locale Z. N. înregistrată la Instituția Prefectului Județului A. sub nr. AD384/18.02.2011 (fila 318 dosar).

Susținerile intimaților din notele de ședință depuse la termenul din data de 21.05.2013, nu reprezintă argumente care să convingă instanța că pe raza localității Z. N. nu au fost finalizate lucrările de fond funciar întrucât acest lucru presupune soluționarea cererilor depuse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Faptul că ar mai putea exista litigii viitoare nu înseamnă că respectivele lucrări nu au fost finalizate.

Suprafața de teren rămasă la dispoziția Comisiei locale Z. N. rezultă din adresa nr. 976/19.03.2012 a C. Z. N. în care se artă că acesta este de 13,22 ha, fiind indicat și amplasamentul terenului (fila 320 dosar).

Este neîntemeiată susținerea petenților că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 1/2000 care prevedeau că „pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective.”

Astfel aceste prevederi legale au fost abrogate expres prin Legea 267/07.12.2011, astfel că la data de 21.01.2012, când petenții au modificat acțiunea introducând în cauză intimații C. L. Z. N., . prin P. și C. L. al C. Z. N., și solicitând reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pe raza acestei localități, dispozițiile legale respective nu mai erau în vigoare.

P. aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate și a prevederilor art. 54 și urm. din Legea 18/1991, instanța va admite în parte plângerea formulată și va dispune transferul din anexa 39 a Orașului Pecica, a pozițiilor petenților cu privire la suprafața de 13,22 ha, în anexa corespunzătoare a comunei Z. N. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 13,22 ha.

De asemenea, în baza art. 5 alin. 1 lit. i din HG 890/2005 va obliga C. locală pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor Z. N. să procedeze la punerea în posesie a petenților cu privire la suprafața de 13,22 ha.

În baza art. 6 lit. f) din HG 890/2005 va obliga intimata C. județeană pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să emită titlu de proprietate, pe seama petenților, cu privire la suprafața de 13,22 ha.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către petenți.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea precizată formulată de plângerea formulată de petenții S. A., Curticean S., C. I., D. M. S., D. A. E. R., B. M., B. I., B. D., R. P., T. M., V. D., V. M., L. Ș., L. M. D., M. S., M. A., S. E., V. A., V. Ș., H. V., B. F., Cighereanu F., U. D., F. C., T. G., - prin mandatar ., prin mandatar ., cu sediul în A., ., județul A., în contradictoriu cu intimații C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica, cu sediul în Pecica, ., județul A., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., ., județul A., C. L. Z. N., . prin P. și C. L. al C. Z. N., cu sediul în Z. N., nr. 248, județul A., având ca obiect fond funciar.

Dispune transferul din anexa 39 a Orașului Pecica, a pozițiilor petenților cu privire la suprafața de 13,22 ha, în anexa corespunzătoare a comunei Z. N. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 13,22 ha.

Obligă C. locală pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor Z. N. să procedeze la punerea în posesie a petenților cu privire la suprafața de 13,22 ha.

Obligă intimata C. județeană pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să emită titlu de proprietate, pe seama petenților, cu privire la suprafața de 13,22 ha.

Respinge în rest acțiunea formulată

Fără cheltuieli de judecată

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 28.05.2013.

Președinte,Grefier,

F. V. B. C. B.

FVB/ CB/ 06.06.2013/ 8 ex. din care 6 ex. se .> - mandatar ., prin mandatar .-A., ., județul A.

- C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Pecica-Pecica, ., județul A.

- C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.-A., ., județul A.,

- C. L. Z. N.-Z. N., nr. 248, județul A.

- . prin P.-Z. N., nr. 248, județul A.

- C. L. al C. Z. N.-Z. N., nr. 248, județul A.

← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr....		Evacuare. Sentința nr. 3889/2013. Judecătoria ARAD →

Fond funciar. Sentința nr. 3922/2013. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 3922/2013. Judecătoria ARAD