Pensie întreţinere. Sentința nr. 605/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 605/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 605/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 605
Ședința publică din data 1 februarie 2016
Președinte: R. F. B.
Grefier: R. F.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul I. A., în contradictoriu cu pârâta D. D., având ca obiect reducere cuantum obligație de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la judecată, potrivit art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este timbrată cu 20 lei taxă judiciară, potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei după care, procedând la verificarea competenței, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța trece la soluționarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., invocată de pârâtă prin întâmpinare, și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță în data de 04.12.2015 sub nr._, reclamantul I. A., în contradictoriu cu pârâta D. D., a solicitat reducerea cuantumului obligației de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 978/26.10.2011 pronunțată de Judecătoria L., în dosar nr._ .
În esență, în motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința susmenționată a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului D. C.-Ș. în cuantum de 25% din venitul lunar net realizat, începând cu data de 11.10.2011 și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
Reclamantul a arătat că la data pronunțării hotărârii avea un singur copil, D. C.-Ș., însă în prezent mai are un copil, I. V.-M., născut la data de 26.02.2015, rezultat din căsătorie, motiv pentru care solicită recalcularea pensiei de întreținere datorată minorului D. C.-Ș. începând cu data de 26.02.2015, data nașterii celui de-al doilea copil.
În drept, a invocat art. 529 Cod civil.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta a depus întâmpinare în data de 11.01.2016 (fila 21) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și declinarea competenței la Judecătoria L..
Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii în ceea ce privește data de la care va fi recalculată pensia de întreținere, în sensul ca aceasta să fie recalculată de la data introducerii prezentei cereri și nu de la data nașterii minorului I. V.-M..
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 22.01.2016 (fila 31) reclamantul a solicitat respingerea invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., apreciind că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 113 alin. (2) Cod procedură civilă privitoare la competența alternativă a instanței, care poate fi și cea de la domiciliul reclamantului.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., invocată de pârâtă prin întâmpinare, în baza art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, care stabilește regula de drept comun în determinare a instanței competente din punct de vedere teritorial, „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă prevede o normă de competență teritorială alternativă în cazul cererilor referitoare la obligația de întreținere, în sensul că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii”. Acest text de lege stabilește o favoare pentru creditorul pensiei de întreținere (ascendent sau descendent al celui obligat la întreținere) care formulează cererea, astfel încât se aplică în cazul în care se solicită acordarea pensiei de întreținere ori majorarea acesteia, nu însă și atunci când debitorul obligației de întreținere pretinde reducerea sau sistarea pensiei.
Așadar, în materia litigiilor având ca obiect stabilire ori majorare pensie de întreținere formulate de creditorul întreținerii poate fi sesizată, la alegerea creditorului reclamant, fie instanța de drept comun, de la domiciliul pârâtului, fie instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, iar în materia litigiilor având ca obiect reducerea ori sistarea pensiei de întreținere formulate de debitorul întreținerii poate fi sesizată de către debitorul reclamant instanța de drept comun, de la domiciliul pârâtului, fără ca acesta să se poată prevala de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă care, de altfel, se referă în mod expres la creditorul reclamant.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul din prezentul litigiul nu este creditorul obligației de întreținere, ci debitorul acesteia, rezultă că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă nu îi sunt aplicabile, ci că se vor aplica regulile de drept comun pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial în prezentul litigiu având ca obiect reducere cuantum obligație de întreținere în sensul că instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia domiciliază pârâtul/pârâta.
Or, având în vedere că, raportat la litigiul dedus judecății, pârâta are domiciliul în L., ., județ A., care se află, potrivit H.G. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția teritorială a Judecătoriei L., județul A., rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere, iar nu Judecătoria A., care a fost în mod greșit sesizată de reclamant.
Pentru aceste considerente, în baza 129 alin. (3), art. 130 alin. (3), art. 132 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă raportat la art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., invocată de pârâtă prin întâmpinare, și va declina competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei L., județul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii având ca obiect reducere cuantum obligație de întreținere formulată de reclamantul I. A., CNP_, cu domiciliul în V., ., nr. 1A, jud. A., în contradictoriu cu pârâta D. D., CNP_, cu domiciliul în L., ., jud. A., în favoarea Judecătoriei L., județul A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2016.
Președinte, Grefier,
R. F. B. R. F.
RFB/RF/09.02.2016/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- I. A. - V., ., nr. 1A, jud. A.
- D. D. - L., ., jud. A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 332/2016. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
