Pretenţii. Sentința nr. 2711/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2711/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 2711/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2711
Ședința publică din data de 03 aprilie 2013
Președinte: A. B. V.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare în vederea pronunțării acțiunea civilă exercitată de reclamantul M. A. I., în contradictoriu cu pârâta . – prin S. Z. Timișoara și intervenientul forțat M. D. A., având ca obiect pretenții.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 897,7 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 6 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 27.03.2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare .
JUDECĂTORIA
Constată că, pe rolul acestei instanțe, s-a înregistrat la data de 09 mai 2012, sub numărul de dosar_, acțiunea civilă exercitată de reclamantul M. A. I., în contradictoriu cu pârâtul B. E. solicitându-se obligarea acestuia la plata sumei de 4808 lei, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că, la data de 20.01 2012, într-o zi de vineri, în jurul orei 19 fiul acestuia conducea autoturismul proprietatea personală a reclamantului, fiind implicat într-un incident rutier cu pârâtul B. E., produs în A. pe ., în sensul de mers spre C.. Menționează că fiul acestuia conducea regulamentar pe banda sa de mers când în față a observat o mașina care staționa, iar în fața acelei mașini era staționată și mașina pârâtului. În momentul în care s-a apropiat de cele două autovehicule, mașina pârâtului a pornit brusc, tăindu-i calea, încercând să traverseze șoseaua de pe care venea fiul acestuia, pentru a intra pe o altă stradă, în partea opusă a locului unde era staționat. În acel moment fiul reclamantului a încercat instinctiv să evite coliziunea virând spre stânga, dar a fost acroșat de mașina pârâtului în partea dreaptă a autoturismului și proiectat în afara părții carosabile, într-o bancă și o bordură de beton, pe care le-a lovit cu partea stângă. Reclamantul precizează că vina pentru producerea tamponării o poartă exclusiv pârâtul, deoarece acesta nu s-a asigurat niciun moment înainte să schimbe direcția de mers, el staționând înainte de producerea tamponării. La momentul producerii incidentului în zonă se afla și o patrulă a poliției care a contactat serviciul poliției rutiere, dar care a refuzat să se implice nefiind victime.
După acel moment s-a luat legătura cu asigurătorul pârâtului care i-a comunicat fiului acestuia că poate fi primit doar luni dimineața după ora 9, în condițiile în care accidentul a avut loc vineri seara. Pârâtul i-a dat fiului reclamantului datele asigurării sale, recunoscându-și vina pentru producerea accidentului, reclamantul urmând a-și recupera suma reparațiilor de la asigurătorul pârâtului,
Solicitând să fie despăgubit cu suma de 4808 lei, sumă dovedită cu chitanțe pe care le anexează cererii, asigurătorul pârâtului i-a răspuns prin adresa Nr._/27.02.2012 că se respinge la plată cererea de despăgubire conform raportului de investigare, fără a motiva sau detalia motivul respingerii despăgubirii.
Pentru motivele arătate, consideră_că pârâtul este cel care trebuie să suporte contravaloarea daunelor, având în vedere că este vinovat de producerea accidentului și ținând cont de faptul că asigurătorul acestuia refuză să-l despăgubească, astfel încât a suportat din mijloacele proprii reparația autoturismului.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1349, art. 1381, 1386 din Noul Cod de proc. civ, iar în probațiune a depus un set de înscrisuri, respectiv în copie polița de asigurare, facturi, certificat de calitate și garanție al automobilului.
La termenul din 27. 06.2012, reclamantul formulează precizare de acțiune prin care arată că înțelege să cheme în judecată asigurătorul ..A., ca urmare a avarierii autoturismului, proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare_, marca Wolkswagen, solicitând obligarea asigurătorului în solidar cu asiguratul B. E., ce a condus autoturismul marca Dacia 1310 nr. de înmatriculare_, la plata sumei de 4808 lei, cu titlul de despăgubiri, cu dobânda legală până la data plății efective, începând cu 09.05.2012, respectiv doânda practicată de BNR.
P. întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul din 27.06.2012, pârâtul B. E., solicită respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu este titular al dreptului de a primi despăgubiri, dreptul la despăgubiri revenindu-i persoanei care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului și care avea paza juridică a autoturismului.
Mai arată că între acesta și reclamant nu există niciun raport juridic, iar în cazul în, care excepția invocată va fi respinsă, solicită introducerea în cauză a asigurătorului . cu sediul în Sibiu, .. 5, T. A, .,6, jud. A..
Cu privire la fondul cauzei arată că nu contestă culpa sa în producerea accidentului și nici valoarea prejudiciului, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 115-118 din Cod proc. civ.
În întâmpinare, pârâta ., solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantul M. A. I. ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere că legea specială aplicabilă în domeniu este Legea 136/1995 care prevede la art. 69 ind. 1 faptul că la toate problemele privind asigurările și reasigurările în România se aplică prevederile prezentei legi, de asemenea art. 69 al.2 din aceeași lege prevede "Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prezentei legi", la data producerii evenimentului era în vigoare Ordinul 14/2011 emis de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Relevă că la data de 20.01.2012, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate doua autoturisme, dintre care unul fiind marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ asigurat la societatea pârâtă în baza poliței de asigurare HR_.
Arată că la data de 20.01.2012, societatea pârâta, a fost avizată de către M. A. I. de producerea unui eveniment rutier petrecut din culpa unui asigurat al acesteia, ocazie cu care în calitate de păgubit, a dat în fața inspectorilor de daune ai societății . o declarație cu privire la cele petrecute în data de 20.01.2012, făcând totodată și o schiță a accidentului.
Menționează că în conformitate cu prevederile Normelor de aplicare a prevederilor Legii 136/1995, adoptate prin Ordinul CSA 14/2011, respectiv a prevederilor art. 38, aceasta a deschis și instrumentat dosarul de daună RA0023AR12.
În urma analizării documentelor care formează obiectul dosarului de daună mai sus menționat precum și declarațiilor celor doi participanți la trafic, a schițelor, a planșelor foto ale ambelor autoturisme, a avariilor celor două autoturisme precum și a mecanismului de producere a evenimentului rutier s-a desprins ideea potrivit căreia nu există complementaritate între avariile suferite de cele 2 autovehicule implicate.
Pentru că legislația în materie de asigurări permite efectuarea unor investigații proprii în legătură cu producerea evenimentului rutier, specialiștii societății desfășurând investigații în temeiul prevederilor art. 36 alin (2) din Ordinul 14/2011 emis de către CSA care prevede faptul că asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice, relevând că, pentru o mai mare siguranță societatea acestora a efectuat astfel de investigații privind cauzele și împrejurările producerii, accidentului de circulație, astfel că pentru a lămuri aspectul și anume dacă avariile celor două autoturisme sunt urmare a evenimentului rutier din data de 20.01.2012, subscrisa a dispus efectuarea unor cercetări, întocmindu-se un raport de investigație.
Astfel, analizând dinamica producerii evenimentului rutier pe baza avariilor suferite de către cele doua autovehicule, a declarațiilor părților implicate în eveniment și a planșelor foto în baza raportului de investigație s-au reținut următoarele:
1.La autoturismul păgubitului marca Volkswagen Passat cu nr. înmatriculare_ au fost identificate următoarele avarii: bara protecție față, bandouri bară față, far dreapta, capotă motor, scut motor, aripă dreapta față, portiere dreapta față
2.La autoutilitara asiguratului marca Dacia cu nr. înmatriculare_ au fost identificate următoarele avarii: bara protecție față, aripa stânga, dreapta capotă motor.
3.Conform Raportului de Expertiză au rezultat următoarele aspecte: Vizualizarea, studiul și analiza autoturismului păgubit, scoate în evideță amprente de avarii la nivelul ansamblului fața, cu predilecție partea stânga, așa cum este menționat în documentul de Introducere în reparație a autoturismului. Analiza dinamicii, intensității formei și dispunerea avariilor, au dus la concluzia că avariile depistate nu s-au produs urmare a accidentului rutier așa cum a fost el declarat, arătând că păgubitul ar fi trebuit să prezinte avarii majore la partea față având în vedere grosimea plăcii precum și poziționarea băncuței, aceasta nereprezentând nicio amprentă de contact fizic direct cu un autoturism sau două în cazul de față autoturismul asigurat, dezmembrat și dispărut în condițiile si împrejurări suspecte, aceste avarii provin ca urmare a accidentului așa cum a fost el declarat.
În aceste condiții, societatea pârâtă și-a întemeiat refuzul de a nu proceda la plata despăgubirilor în baza reglementărilor de la art. 45 alin 3 din Ordinul CSA 14/2011 care prevede ca: „despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de ducerea prejudiciului, la cauzele și împrejurăriile producerii accidentului precum și la cuantumul prejudiciilor produse”, iar conform art. 36 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011, reclamantul a luat la cunoștiință rezoluția adoptată de către pârâtă și anume ca se află în imposibilitatea acordării despăgubirilor în dosarul de dauna RA0023AR 12. În condițiile în care societatea a fost avizată de producerea evenimentului rutier la data de 20 01.2012, solicitarea reclamantului privind obligarea acesteia la plata dobânzii legale este neîntemeiată și nelegală, iar cu privire la petitul referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, solicită respingerea și a acestui petit.
La termenul din 05 decembrie 2012 reclamantul arată că înțelege să cheme în judecată pe numitul M. D. A., in temeiul art. 57alin.- 1 și 3, art. 54 din Legea 136/1995, renuntând la cerere de chemare în judecată în calitate de intervenient a numitului Baletan E., proprietarul autoturismului, calitatea de intervenient considerând că o are persoana care a condus autoturismul la momentul producerii pagubei.
Față de împrejurarea că din concluziile raportului de expertiză care indică valoarea maxima a despăgubirilor ca urmare a avariilor cauzate autoturismului reclamantului la suma de_ lei, având în vedere și faptul că până la acest moment reclamantul nu a remediat partea mecanică-direcția, motor partea de distribuție în întregime, arată că înțelege să majoreze pretenția la valoarea de_ lei, stabilită prin expertiză.
În cauză s-au administrat următoarele probe: polița de asigurare RCA din data de 20 08 2011, facturile fiscale privind reparațiile la autoturismul reclamantului, cererea reclamantului adresată asigurătorului- pârât în cauză, dosarul de daună, raportul de expertiză tehnică auto, răspunsul la obiecțiunile pârâtei, declarațiile martorilor M. E. și M. M..
Din probele administrate instanța reține în fapt, că la data de 20 01 2012 pe timp de noapte și în condiții de ploaie, intervenientul forțat a efectuat o manevră de întoarcere într-o zonă în care era interzisă această manevră, respectiv în zona de intersecție dintre străzile 6 Vânători și C., de asemenea nici nu s-a asigurat, cauzând în acest fel un accident cu autoturismul proprietatea reclamantului și care era condus regulamentar de fiul acestuia. Autoturismul condus de intervenient era asigurat RCA la pârâta societate de asigurări.
În urma tamponării, autoturismul Dacia condus de intervenient lovește stâlpul de iluminat, iar autoturismul marca Wolkswagen se lovește de bordura trotuarului, după care ambele mașini intră în placa de beton denumită cămin.
Starea de fapt reținută, rezultă din coroborarea expertizei judiciare tehnice auto cu declarațiile martorilor.
În baza art.1357 C.civ. sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în persoana intervenientului forțat și anume: fapta ilicită constând în efectuarea unei manevre prin care s-au încălcat regulile de circulație, vinovăția sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre faptă și avarii și prejudiciul cauzat.
Față de cele ce preced nu se pot reține concluziile investigațiilor efectuate de către societatea de asigurări în sensul că nu s-a putut identifica dinamica producerii accidentului.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, tot din raportul de expertiză judiciară rezultă că valoarea reparațiilor în urma avariilor suferite de autoturismul reclamantului este de_,82 lei, ceea ce depășește valoarea mașinii la data producerii accidentului, fiind vorba de o daună totală. În acest sens valoarea maximă a despăgubirii conform Ordinului CSA nr.14/2011 este de_ lei.
Art. 50 alin.1, 51 alin.1 și 54 alin.1 din L nr.136/1995 prevăd că:
,, Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
Pentru considerentele expuse se va admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. A. I. în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul forțat M. D. A., și în consecință:
Se va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 11.322 de lei reprezentând contravaloare despăgubire.
Întrucât acțiunea se va admite, conform art.274 C.proc.civ. se va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.003,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. A. I. în contradictoriu cu pârâta .-prin S. Z. Timișoara și intervenientul forțat M. D. A., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 11.322 de lei reprezentând contravaloare despăgubire.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.003,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2013.
Președinte, pentru Grefier,
A.- B. V. L. M. în concediu
Semnează Grefier șef,
D. V.
Red./Tehn.
ABV/LM/25.04.2013
5 Ex. /3 . - reclamantul M. A. I. – mun. A., .> nr. 9, jud. A.
- pârâta . prin S. Z.
Timișoara – mun. Timișoara, .. 23-25
- interv. forțat M. D. A. – mun. A., ., ., .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2430/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2815/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
