Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5669/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5669/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5669/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5669
Ședința publică din 24 septembrie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâții S. I., S. E. și . obiect rectificare carte funciară, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Dezbaterile au avut în loc în ședința publică din data de 17.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
I N S T AN Ț A
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /26.03.2013, reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâții S. I., S. E. și ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
-să constate nulitatea absolută a adeverinței nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V.;
-să dispună rectificarea cărții funciare nr._ cu nr. top. 95 a localității V., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților înscris în CF sub B8 și revenirea la starea anterioară de carte funciară;
-să fie îndrumat serviciul de carte funciară din cadrul OCPI A. să întabuleze sentința în CF, după rămânerea irevocabilă;
-cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamantul a arătat că imobilul situat în localitatea M., cu nr. administrativ 150, compus din casă de locuit și grădină în suprafață de 5863 mp a fost proprietatea exclusivă a antecesorului său N. Ladislau, imobil ce a fost evidențiat în CF 1555 cu nr. top. 95 al localității M..
În anul 1963 s-a emis certificatul de moștenitor nr. 501, în baza căruia imobilul descris mai sus s-a transcris în CF 2950 al localității M., în favoarea numiților N. C. și N. I., antecesorii reclamantului.
În anul 1969, toți acești proprietari au vândut pârâtului S. I., prin contract autentic, casa de locuit împreună cu cota de 800/5863 teren.
Suprafața de 2806 mp a fost preluată de fostul CAP în anul 1971, de la antecesorii reclamantului, cu titlu gratuit, așa cum se practica.
Cu toate că acel teren a fost preluat de CAP, antecesorii reclamantului au continuat să-l lucreze și în continuare, ei fiind membri CAP și neavând alte terenuri. Imediat după anul 1989, reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților săi autori, a folosit neîntrerupt terenul în suprafață de 2806 mp până în anul 2011, când pârâții de ordin 1 și 2 s-au întabulat în CF ca fiind proprietari ai terenului.
Pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în CF asupra suprafeței de 2806 mp în baza unei adeverințe emisă de Primăria V., respectiv adeverința nr. 5184/27.09.2011, adeverință care a fost eliberată la solicitarea pârâtei S. E., pentru a atesta dacă terenul din litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar.
După emiterea adeverinței, pârâții au uzat de ea și și-au înscris dreptul de proprietate în CF pe numele lor.
La scurt timp, după ce pârâta a ocupat și terenul ce de drept aparținea reclamantului, acesta s-a adresat Primăriei V. pentru a-i da lămuriri cu privire la acea adeverință, sens în care Primăria a analizat coala CF și a emis adeverința nr. 6527/13.12.2011, prin care a anulat prima adeverință ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate în CF pe numele pârâților.
Reclamantul apreciază că acțiunea este fondată, deoarece înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele pârâților nu corespunde cu situația juridică a imobilului.
Pârâții n-au fost niciodată proprietarii tabulari ai suprafeței de teren ce a fost preluată de CAP, astfel că în niciun mod nu puteau deveni proprietarii acestuia. Temeiul de drept în baza căruia s-a dispus întabularea îl constituie art. 28 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 907, 908 alin. 3, 909, 910 Noul Cod Civil, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv adeverința nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V., adresa nr. 6527/13.12.2011 a Primăriei V., coala CF 2950 M..
P. precizarea depusă la data de 10.04.2013, reclamantul a arătat că primul capăt de cerere vizează rectificarea cărții funciare nr._ a localității V. cu nr. top. 95, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate de sub B8 al pârâților și revenirea la starea anterioară de carte funciară, respectiv a antecesorilor reclamantului.
Temeiul de drept al cererii sale este dat de art. 30, art. 31 alin. 2, art. 33 alin. 4, art. 34 alin. 1, 2 și 3, art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Reclamantul a mai arătat că motivul de nulitate invocat se referă la adeverința nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V., adeverință care, de altfel, a fost revocată de aceeași instituție prin adeverința nr. 6527/13.12.2011. Nulitatea se referă la nevalabilitatea titlului care a stat la baza întabulării dreptului de propretate în CF al pârâților, conform art. 36 din Legea nr. 7/1996, iar efectele actului juridic în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților în CF a încetat prin anularea lui de către instituția care l-a emis (art. 34 alin. 3 din Legea nr. 7/1996).
În completarea probațiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv cartea funciară_ M., încheiere emisă de notariatul de Stat Raion A., certificat de deces, certificat de naștere.
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, arătând că, potrivit extrasului CF 2950 convertit pe hârtie în CF_, pârâții S. I. și S. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 800/5868 din terenul cu întreaga casă din imobilul de sub A1 de 1 iugăr și 300 stp.
În consecință, pârâta a eliberat adeverința 5184/27.09.2011 prin care a arătat că din suprafața totală de 5863 mp de la nr. administrativ 416, suprafața de 2806 mp este proprietatea fostului CAP și nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, la solicitarea pârâților, pentru ca aceștia să-l treacă în proprietate.
P. adresa nr. 6527/13.12.2011, pârâta a revenit asupra poziției sale, atunci când pârâții au dobândit cota de 800/5863 mp, potrivit contractului, astfel că nu au consimțit la nicio procedură de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât nu au fost sesizați în acest temei.
Astfel, pârâta apreciază că în temeiul art. 911 Cod civil, în lipsa consimțământului ei, pârâții nu puteau să dobândească mai mult decât au dobândit prin contractul încheiat cu antecesorii reclamantului.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 907 și următoarele Cod procedură civilă, art. 205 Cod procedură civilă.
Pârâții S. I. și S. E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., cu motivarea că se solicită anularea unui act administrativ, modalitate reglementată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prin care se solicită rectificarea cărții funciare, pârâții au arătat că în mod greșit reclamantul a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 907 și următoarele din noul Cod civil, având în vedere că actul administrativ în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară a fost emis în data de 27.09.2011, iar noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, astfel că actului administrativ în cauză nu îi sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, ci cele ale Legii nr. 7/1996, republicată.
Referitor la condițiile de admisibilitate a cererii privind rectificarea de carte funciară prevăzută de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, pârâții au invocat prematuritatea introducerii acestei cereri.
Temeiul de drept pe care reclamantul ar fi trebuit să-și întemeieze această cerere, respectiv art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, impune existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, însă, în speță, nu există vreo astfel de hotărâre.
Condiția impusă de dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/199 nu este îndeplinită prin formularea cererii în rectificare de carte funciară, ca o acțiune subsecventă unei acțiuni principale, întrucât chiar dacă, capătul principal de cerere ar fi admis la prima instanță, hotărârea acesteia nu este definitivă și irevocabilă, atâta timp cât, potrivit legislației în vigoare, orice hotărâre judecătorească este supusă uneia sau a două grade de jurisdicție, în funcție de obiectul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, arătând că nulitatea absolută intervine doar în cazul în care la încheierea actului s-au încălcat norme juridice imperative care au ca scop ocrotirea unor interese generale, obștești, ceea nu este cazul în speța de față, fiind vorba despre un interes personal, individual.
Din sumara motivare a reclamantului nu reiese care dintre dispozițiile legale imperative ar fi fost încălcate odată cu emiterea actului administrativ nr. 5184/27.09.2011 de către Primăria comunei V..
În ceea ce privește actul administrativ nr. 5184/27.09.2011 emis de Primăria V., pârâții apreciază că acesta îndeplinește toate condițiile esențiale de validitate, el fiind emis cu respectarea și în lumina dispozițiilor Legii nr. 18/1991 republicată și ale Deciziei nr. 6119/2001 a Curții Supreme de Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală.
Referitor la susținerea reclamantului că suprafața de 2806 mp i-ar aparține de drept, motivat de faptul că acest teren a fost preluat de CAP în anul 1971 de la antecesorii săi, cu titlu gratuit, pârâții apreciază că aceasta nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 11 din Decretul nr. 144/1958, potrivit căruia, până în anul 1974, dovada existenței dreptului de proprietate se făcea numai în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, fiind aplicabile totodată și dispozițiile Codului civil privind transmiterea dreptului de proprietate pe cale succesorală, precum și cele privind uzucapiunea și accesiunea ca moduri originare de dobândire a dreptului de proprietate.
Reclamantul nu a probat existența dreptului de proprietate cu privire la terenul în cauză în patrimoniul defuncților săi autori la data decesului lor.
În ceea ce privește prevederile art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, conform cărora dovada dreptului de proprietate se poate face inclusiv prin mențiunile din registrul agricol, pârâții consideră că aceste dispoziții, reprezentând o derogare de la dreptul comun, sunt de strictă interpretare și aplicare, având în vedere exclusiv procedura administrativ jurisdicțională de stabilire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991. Mai mult, Legea nr. 18/1991 nu era în vigoare la momentul decesului autorilor reclamantului, astfel încât aplicarea dispozițiilor sale privind dovada dreptului de proprietate ar contraveni și principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Cu privire la invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 42/1990 și art. 23 din Legea nr. 18/1991, pârâții au arătat că odată cu . Legii nr. 18/1991 interpretarea art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 trebuie să se realizeze prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar, acest decret fiind o lege temporară care nu putea fi aplicată decât până în momentul adoptării legii fondului funciar. Totodată, art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi interpretat și aplicat decât prin prisma dispozițiilor din această lege care stabilesc procedura ce trebuie urmată de către persoana interesată pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă și din actul atacat, respectiv adeverința nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria V., reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de acest act normativ pentru a putea invoca în folosul său vreun drept asupra imobilului în litigiu, întrucât este specificat că terenul în suprafață de 2806 mp nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005.
Pârâții au mai arătat că probele administrate în cauză relevă faptul că atât casa de locuit, cât și terenul aferent ce formează obiectul acțiunii se află în posesia lor, având înscris atât în cartea funciară cât și în rolul fiscal, din care rezultă că au achitat impozitul aferent întregului teren de 5863 mp.
Astfel, condițiile prevăzute de lege pentru aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, în beneficiul reclamantului, care nu a probat parcurgerea procedurii prevăzută de acest act normativ, precum și posesia actuală asupra casei de locuit și a terenului, nu sunt îndeplinite.
În drept, pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, iar în probațiune au depus înscrisuri în copie, respectiv dispoziția nr. 233/01.06.2005, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2395/05.03.1969, contract de donațiune autentificat sub nr._/02.12.1985, încheierea CF nr._/07.11.2011, extras CF nr._ V., coala CF 2950 M., adeverința nr. 5127/22.09.2011 emisă de Primăria comunei V..
Cu privire la întâmpinarea formulată de pârâta . E. și S. I. au arătat că apărările acesteia nu pot fi luate în considerare, având în vedere că aceasta nu a analizat și nu și-a exprimat poziția față de primul capăt de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V. și nici față de cel de-al doilea capăt de cerere privind rectificarea cărții funciare nr._ V., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților de sub B.8 și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
P. răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat înlăturarea apărărilor pârâților-persoane fizice ca nefondate și fără suport juridic.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A., cu motivarea că adeverința emisă de Primăria V. nu îmbracă forma unui act administrativ, ci este o adeverință care atestă o stare de fapt, prin care nu se nasc obligații fiscale sau de altă natură ce ar face obiectul unui litigiu în contencios administrativ.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâți, în sensul că acțiunea nu poate fi motivată în drept pe dispozițiile noului Cod civil, reclamantul a arătat că prin înscrisul depus la dosar, urmare a adresei emisă de instanță la data de 27.03.2013, a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 30, 31 alin. 2, art. 33 alin. 4, art. 34 alin. 1, 2 și 3, art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Reclamantul a solicitat respingerea și a excepției prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâți, cu motivarea că se află în situația imposibilă de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situației prevăzută de art. 34 din Legea nr. 7/1996, singurul mijloc de apărare a dreptului său fiind acțiunea în rectificare de carte funciară, în acest sens pronunțându-se și ÎCCJ prin decizia civilă nr. 2279/18.03.2004 în soluționarea recursului în anulare.
P. încheierea din data de 20.06.2013, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., potrivit considerentelor acelei încheieri.
În completarea probațiunii s-au depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv raport de expertiză tehnică extrajudiciară, plan de situație al imobilului, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr._/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 37/19.02.2013 a Tribunalului A..
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
Imobilul situat în localitatea M., cu nr. administrativ vechi 150 (actualmente 416), compus din casă de locuit și grădină în suprafață de 5863 mp a fost proprietatea exclusivă a antecesorului reclamantului, N. Ladislau, imobil ce a fost evidențiat în CF 1555 cu nr. top. 95 al localității M..
În anul 1963 s-a emis certificatul de moștenitor nr. 501, în baza căruia imobilul descris mai sus s-a transcris în CF 2950 al localității M., în favoarea numiților N. G., N. C. și N. I., antecesorii reclamantului.
La data de 05.03.1969, toți acești proprietari au vândut pârâtului S. I., prin contractul autentificat sub nr. 2395/1969, casa de locuit împreună cu cota de 800/5863 teren. Ulterior întregul teren a fost preluat de CAP.
Conform susținerilor reclamantului, recunoscute de pârâți și confirmate de expertiza topografică extrajudiciară efectuată, antecesorii reclamatului și ulterior acesta, au folosit până în anul 2011 terenul în suprafață de 2806 mp, (în realitate de 2847 mp) delimitat în cuprinsul expertizei prin puncteleC-D-E-F-C, teren pe care l-au primit în folosință de la CAP în anul 1971, după preluarea de către acesta a întregului teren.
P. încheierea de carte funciară nr._/03.11.2011 s-a înscris în CF nr._ V. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 2950 M.) dreptul de proprietate al pârâtei S. E. asupra suprafeței de 2806 mp, apreciindu-se că, raportat la conținutul adeverinței nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V., aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza art. 23 din Legea 18/1991.
P. adeverința ante-menționată se atestă că suprafața de 2806 din terenul situat la numărul administrativ 416 M., înscris în CF nr._ V., a fost cooperativizată și că acest teren nu a făcut obiectul legilor fondului funciar. De asemenea în cuprinsul adeverinței se precizează că aceasta s-a eliberat în vederea radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate a CAP-ului și înscrierea dreptului de proprietate al pârâților.
Raportat la această stare de fapt se impun câteva considerații prealabile cu privire la lămurirea obiectului acțiunii și a dispozițiilor legale aplicabile.
Prezentul litigiu reprezintă în fapt un litigiu de fond funciar întrucât instanța este investită cu o cerere prin care se solicită, în esență, verificarea aplicării corecte a dispozițiilor Legii 18/1991 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților.
Așa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/06.11.2012 și prin Decizia nr. 37/19.02.2013 pronunțată în apel, adeverința nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V. reprezintă într-adevăr un act administrativ, însă un act administrativ emis în aplicarea legilor fondului funciar, astfel că verificarea legalității și temeiniciei acestuia se poate face doar în procedura specială reglementată de Legea 18/1991, ce atribuie judecătoriei competență de primă instanță.
Dispozițiile legale în funcție de care urmează a se analiza legalitatea și temeinicia actului emis sunt ar. 23 și 25 din Legea 18/1991 care prevăd următoarele:
„ART. 23
(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(2^1) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
......................................................................................................................
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
ART. 25
(1) În cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau a moștenitorilor acestora.
.......................................................................................................................”
Referitor la aceste texte legale este de subliniat faptul că acestea reglementează două cazuri de reconstituire de drept, ope legis, a dreptului de proprietate, cu consecința faptului că persoana îndreptățită dobândește dreptul de proprietate în temeiul legii, putând formula oricând o cerere de eliberare a unui titlu de proprietate care în această situație va avea un caracter declarativ. De asemenea se poate oricând adresa instanței cu o cerere în constatarea dreptului său de proprietate. În această privință atât literatura de specialitate cât și practica judiciară este constantă și unanimă (în acest sens decizia nr. 2036/09.09.2002 a Curții de apel Timișoara, decizia nr. 1523/16.11.2004 a Curții de apel C.).
În concordanță cu interpretarea acestor dispoziții legale, în practică persoanele îndreptățite au urmat fie procedura Legii 18/1991 formulând o cerere în acest sens, soluționată prin hotărâre de comisia locală, validată de comisia județeană și în baza acestora eliberându-li-se titlul de proprietate, fie s-au adresat direct instanței, fie, precum în cazul de față, au solicitat autorității administrative locale eliberarea unei adeverințe în baza căreia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
În speță eliberarea adeverinței nr. 5184/27.09.2011 s-a făcut contrar prevederilor dispozițiilor legale amintite mai sus.
Astfel prin contractul autentificat sub nr. 2395/1969, pârâtul a dobândit doar cota de 800/5863 de teren, restul rămânând în proprietatea autorilor reclamantului de la care a fost preluat de către CAP L. și care ulterior le-a atribuit ca lot în folosință suprafața de 2806 mp pe care au și folosit-o efectiv până în 2011.
Așadar, pe de o parte suprafața respectivă nu a făcut parte din „terenul aferent casei de locuit”, pentru ca să poată fi reconstituit pârâților în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, iar pe de altă parte, ca foști proprietari, aceștia au dobândit de drept proprietatea asupra terenului conform art. 25 din Legea 18/1991.
În acest context înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților s-a făcut în temeiul unui act nevalabil astfel că, față de dispozițiile art. 24 pct.1 din Legea 7/1996, în vigoare la data efectuării notării, se impune rectificarea cărții funciare și revenirea la situația anterioară.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate instanța va admite acțiunea precizată și în consecință va dispune anularea adeverinței nr. 5184/27.09.2011, rectificarea cărții funciare și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
În baza art. 453 din noul Cod de procedură civilă va obliga pârâții S. I. și S. E. să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul N. A., cu domiciliul în M., nr. 391, ., CNP_, împotriva pârâților S. I., CNP_, S. E., CNP_, ambii cu domiciliul în M., nr. 416, . și . în V., nr. 27, județul A..
Dispune anularea adeverinței nr. 5184/27.09.2011 emisă de Primăria comunei V..
Dispune rectificarea CF_ V. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S. E. notat sub B.8, cu privire la cota de 2806/5863 din teren și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Îndrumă Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF.
Obligă pârâții S. I. și S. E. să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 24.09.2013.
Președinte,Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 30.10.2013/8 ex. din care 4 ex. se .> - N. A.-M., nr. 391, .
- S. I.-M., nr. 416, .
- S. E.-M., nr. 416, .
- .. 27, județul A.
1 ex. se va comunica OCPI A. după rămânerea definitivă a hotărârii
1 ex. se va comunica AFP A. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 5865/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5660/2013.... → |
|---|
