Revendicare imobiliară. Sentința nr. 19/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 11806/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19.12.2012
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, ca urmare a declinării, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții J. I. și J. Florița în contradictoriu cu pârâții M. A. reprezentat prin P. și S. R. prin M. Finanțelor P.–Direcția Generală a Finanțelor P. A., având ca obiect revendicare imobil.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care,instanța constată că părțile au pus concluzii în ședința publică din data de 12.12.2012, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel că instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 29.05.2012, ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul A., reclamanții J. I. și J. Florița au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. reprezentat prin P. și S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. A. să se dispună lăsarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de teren de 324 mp, intravilan fără construcții, înscris în CF_ A. (nr. CF. vechi 4072 Micalaca ), nr. top.2419-2420/662/1/16/2 Micalaca, dobândit de S. R. prin expropriere în baza Decretului Consiliului de Stat nr.460/1977, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că până în anul 1977, au fost proprietarii imobilului din A., Micalaca, ., județ A., înscris în CF. vechi 3952 Micalaca, nr. top.2419/662/240/662/1/16, intravilan cu casă 180 stânjeni pătrați. În baza Decretului Consiliului de Stat nr.460/1977s-a dispus dezmembrarea terenului rezultând două parcele noi cu: top.2419/662-2420/662/1/16/1 de 324 mp și top.2419/662-2420/662/1/16/2 de324 mp. Această ultimă parcelă s-a transcris în CF.4072 Micalaca în proprietatea Statului devenind CF_ A..
Reclamanții au mai arătat că pe . din CF nou_ A. nu s-a edificat nici o construcție, este liberă de sarcini sau rețele de utilități.
Conform schiței de identificare a imobilului din A., ., județ A., întocmită de S.C. TERRA INTERNAȚIONAL S.R.L, rezultă pe de o parte că terenul revendicat nu este ocupat de construcții și nu are supra sau subteran rețele de utilități.
În conformitate cu dispozițiile art.16 alin.3 din Legea nr.10/2001 în cazul în care imobilul nu mai este necesar scopului stabilit, foștii proprietari ar putea opta pentru restituirea în natură.
Reclamanții apreciază că acțiunea în revendicare, bazată pe dreptul comun, este admisibilă chiar și după Hotărârea din 12.10.2010 în cauza A. c/a României, publicată în M.O. 778/2010 și practica recentă a Î.C.C.J.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480-481 cod civil vechi.
P. întâmpinare, pârâtul M. A., și P. M. A., au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și a Primarului M. A., întrucât imobilul în cauză a fost preluat prin Decretul de expropriere nr.460/1997, deci de organele centrale ale Statului R., nicidecum de administrația locală. De altfel, art.223 din Codul civil prevede că în raporturile civile în care S. se prezintă nemijlocit, ca titular de drepturi și obligații acesta participă prin M. Finanțelor P..
Pârâții consideră acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă, având în vedere și dispozițiile art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Această lege este o lege specială, cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat, fiind de imediată aplicare, întrucât interesează atât procedural, cât și substanțial ordinea publică. Aceasta rezultă neechivoc și din dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 care prevăd că bunurile preluate de stat, fără titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparații.
Caracterul de „lege specială” a Legii nr.10/2001 rezultă din procedurile speciale de restituire, afectate de diverse termene și sancțiuni. Rezultă astfel că după apariția Legii 10/2001, foștii proprietari trebuiau să uzeze de prevederile acestei legi speciale. Faptul că, în speță, reclamanții nu au uzat de prevederile acestei legi, pierzând termenele instituite de lege, dă expresia principiului de drept potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă, astfel că reclamanții nu mai sunt îndreptățiți să invoce prevederile dreptului comun pentru revendicarea imobilului preluat de stat.
Indiferent de modul, cu sau fără titlu, în care se consideră că imobilul în litigiu a fost preluat de stat, el este un bun imobil preluat abuziv în perioada 06 martie 1945- 22 decembrie 1989, aspect ce rezultă din prevederile art.2 alin.1, lit. h sau lit. i din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel că el constituie obiect al reglementării instituite de această lege, ori reclamantul nu a invocat prevederile acestei legi, ci a invocat dreptul comun, respectiv art.480 Cod civil.
Pârâții au arătat că admisibilitatea unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect un imobil preluat abuziv în perioada 06 martie–22 decembrie 1989, formulată după . Legii 10/2001, a fost soluționată de I.C.C.J – Secțiile unite prin Decizia nr.33/09.06.2008 unde se prevede că „de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art.480 Cod civil” (principiul generalibus derogant). Ori, chiar dacă prin alineatul final al deciziei se recunoaște posibilitatea părților de a promova o acțiune în revendicare întemeiată pe prevederile Codului civil ( în situația în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială- Legea 10/2001- și Convenția Europeană a Drepturilor Omului), consideră că reclamanții nu dețin un bun care să fie protejat de art.1 din protocolul 1 al Convenției. Astfel, imobilul în cauză a fost preluat de S. R. în anul 1977, deci cu peste 30 de ani în urmă, la acea dată România nu aderase la Convenție iar în tot acest interval de timp reclamanții nu au întreprins nici un demers pentru a redobândi proprietatea care îi aparține, nebeneficiind de vreo hotărâre care să îi recunoască dreptul de proprietate cu privire la imobilul revendicat sau care să constate preluarea abuzivă a acestuia.
Reclamanții J. I. și J. Florița, prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 19 ianuarie 2012, au solicitat chemarea în judecată a Statului R. –prin M. Finanțelor P., prin Direcția Finanțelor P. A..
P. precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 01.03.2012, reclamanții J. I. și J. Florița au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului asupra terenului în suprafață de 324 mp intravilan, înscris în CF_ A. ( nr. CF. vechi 4072 Micalaca), nr. top 2419-2420/662/1/16/2, de care au fost deposedați abuziv prin expropriere în baza Decretului nr.460/1977; să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr._ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și restabilirii situației anterioare de carte funciară cu consecința revenirii suprafeței de 324 mp teren în proprietatea reclamanților și urmare a celor de mai sus, să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 324 mp, intravilan fără construcții înscris în CF._ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top.2419-2420/662/1/16/2 dobândită de S. R. prin expropriere în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 460/1977, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea precizării de acțiune, în plus față de considerentele expuse în acțiunea introductivă de instanță, reclamanții apreciază că cererea acestora de rectificare a cărții funciare este pe deplin întemeiată prin prisma dispozițiilor art.908 alin.1 pct.1 Cod civil nou, întrucât actul de expropriere a suprafeței de 324 mp teren în baza Decretului nr.460/1977, nu poate constitui un titlu valabil de preluare a acestui teren de către stat, acest act contravenind prevederilor Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece, potrivit art.1 paragraf 1 din primul Protocol Adițional la Convenție „Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Așadar, în condițiile în care acest teren nu a mai fost întrebuințat pentru vreo cauză de utilitate publică, reclamanții consideră că titlul de proprietate al Statului R. asupra acestui teren nu este unul valabil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.480-481 Cod civil vechi raportat la art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, art. 908 alin. 1 pct.1 Cod civil nou.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată împotriva Ministerului Finanțelor P. ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că reclamanții nu invocă nici un temei de drept, respectiv dispozițiile de care se prevalează pentru chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor P. și în ceea ce privește motivarea acțiunii de constatarea a preluării abuzive de către S. R. a imobilului în litigiu.
De asemenea, reclamantul nu au depus la dosarul cauzei copie certificată, in extenso de pe CF 2697, ștampilată de BCPI la zi precum și înscrisuri cu privire la preluarea imobilului de către S. R..
Pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P., cu motivarea că imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al Orașului A., având în vedere faptul că nu se regăsește în inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public potrivit H.G. nr.976/2002 privind atestarea domeniului public al județului A..
Potrivit prevederilor art.3 alin.1A pct.81 din HG. nr.34/2009, privind
organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor P., art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 M. Finanțelor P. reprezintă S. în litigiile referitoare la domeniul public. De asemenea, potrivit art.21 alin.1 și 2 și alin.5 lit. b) din Legea nr.215/2001 republicată, printre atribuțiile Consiliului Local se numără și aceea de a hotărî vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei în condițiile legii. Întrucât bunurile în litigiu nu fac parte din domeniul public, acest aspect rezultând din faptul că a fost înstrăinat de Consiliul local A., calitatea de pârât o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială.
De asemenea, reclamanții afirmă că imobilul în cauză au fost preluat în mod abuziv de S. R., or pentru imobilele preluate S. R. - Consiliul local a plătit despăgubiri celor în cauză.
D. urmare, din cele arătate mai sus rezultă lipsa calității Ministerului Finanțelor P. calitatea procesuală pasivă aparținând Consiliul Local A..
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe dreptul comun, cu motivarea că imobilele fac parte din bunurile la care se referă Legea nr.10/2001. P. urmare, calea de urmat era procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001. În aceste condiții odată cu apariția Legii nr.10/2001 acțiunea în revendicare, pe calea dreptului comun, a imobilelor preluate abuziv, este inadmisibilă.
A considera altfel ar însemna a se încălca principiul „special generalibus derogant". De asemenea, a nesocoti o lege specială care este în vigoare, nefiind abrogată, în special dispozițiile care prevăd imposibilitatea exercitării acțiunii în revendicare după expirarea termenului prevăzut la art.22 alin.5 din lege. A interpreta altfel aceste prevederi legale ar însemna a se genera un climat de insecuritate și instabilitate a circuitului civil, ceea ce este inadmisibil pe termen îndelungat sau nelimitat. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale, inclusiv cea de dată recentă, este în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001, ceea ce duce la concluzia că astfel de acțiuni în justiție nu mai pot fi admise temeinic și legal.
De asemenea, invocă prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.’’
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Astfel cum a reținut C.E.D.O. în jurisprudența sa, Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de reparare a nedreptăților sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenția. De asemenea, art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care ele acceptă să restituie bunurile care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenția" (Cauza P. împotriva României, Hotărârea din 1 decembrie 2005).
În continuare, în aceeași hotărâre se arată că „Dacă Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate si cu atât mai puțin de a dispune de ele conform atributelor dreptului de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat ea trebuie implementată cu o claritate si o coerentă rezonabile, pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții".
Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. 1/1994, a statuat că „liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art.125 alin.3, potrivit cărora „Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".
În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ prin Decizia nr. 27/14.11.2011, stabilind că: ,,Acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII ai legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adiționai la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.’’
Față de motivele expuse, este fără putință de tăgadă că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, atâta vreme cât există o reglementare specială cu privire la modalitatea de despăgubire a acestora, reglementare de care reclamanții au și beneficiat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 112 - 115 Cod procedură civilă.
P. răspuns la întâmpinare, reclamanții J. I. și J. Florița au menționat referitor la excepția lipsei calității pasive a Ministerului Finanțelor P. că și dacă bunul în litigiu se afla în patrimoniul privat al M. A., consideră că în mod corect au împrocesuat în calitate de pârât S. R. prin M. Finanțelor, câtă vreme în cartea funciară - la înscrierile privitoare la proprietate - figurează S. R..
P. urmare, solicită respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.
Referitor la excepția inadmisibilitatii acțiunii pe dreptul comun, reclamanții au arătată că aceasta problemă a fost tranșata prin Decizia nr. 33/2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, în sensul ca acțiunile întemeiate pe dreptul comun sunt admisibile și după . Legii 10/2001, în măsura în care, prin admiterea unei astfel de acțiuni, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate și securității raporturilor juridice.
Condiția de admisibilitate este îndeplinită în speță, dat fiind că din răspunsurile date de Primărie și Consiliul local reiese că terenul în litigiu nu s-a înstrăinat în favoarea unei alte persoane. De unde rezultă că nu se poate pune problema aducerii unei atingeri unui alt drept de proprietate sau securității circuitului civil.
Cât privește prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, acestea sunt incidente în cauză, însă ca temei al acțiunii acestora și nicidecum ca apărare în folosul vreunuia dintre pârâți. Aceasta deoarece, din textul legal rezultă clar principiul că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite sub nici o formă în cauza de față, întrucât terenul care face obiectul prezentului proces nu a fost niciodată utilizat pentru scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat (construcția unui . plus, exproprierea acestuia fără plata efectiva a unei despăgubiri contravine atât condițiilor prevăzute de legea internă, cât și principiilor de drept internațional.
În privința dispozițiilor derogatorii ale art.1 alin.(2) din Protocolul nr.1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, acestea nu sunt sub nici o formă aplicabile, întrucât ele vizează strict numai reglementarea folosinței bunurilor și a plații impozitelor și a altor contribuții și în nici un caz nu îndreptățește autoritățile statului să priveze de proprietate un cetățean fără o cauză de utilitate publică și fără plata unei despăgubiri echitabile.
Decizia nr.27/14.11.2011 a I.C.C.J., invocată de pârât, nu are absolut nici o legătură cu obiectul acestui litigiu, întrucât obiectul prezentei cauze nu vizează plata de despăgubiri bănești, ci revendicarea în natură a unei suprafețe de teren preluate în mod abuziv de S. R. pentru care statul nu mai poate justifica nici un titlu legitim pentru deținerea acestui imobil.
Reclamantul J. I. a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelor P., prin Direcția Finanțelor P. A., M. A. prin primar și P. M. A..
P. precizare de acțiune reclamanta J. F. a solicitat instanței să constate nevalabilitatea titlului Statului asupra terenului in suprafața de 324 mp intravilan, înscris in CF_ A. ( nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, de care reclamanții au fost deposedați abuziv prin expropriere in baza Decretului nr. 460/1977; să se dispună rectificarea Cârtii Funciare nr._ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și restabilirii situației anterioare de CF cu consecința revenirii suprafeței de 324 mp teren în proprietatea defuncților M. F. si M. M.; să se constate că de pe urma defuncților au rămas moștenitori J. F., în cotă de 1 / 2 și fratele său M. N., în cotă de 1 / 2.
Urmare a celor de mai sus, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie acestora, suprafața de teren de 324 mp, intravilan fără construcții înscris în CF_ A. (nr.CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2 dobândita de S. R. prin expropriere în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 460/1977; să se dispună efectuarea de către O.C.P.I.- A. a cuvenitelor modificări în cartea funciară, respectiv intabularea în cartea funciară a terenului în cauză în proprietatea reclamantei în cotă de 1 / 2 și a fratelui acesteia M. N. în cotă de 1 / 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea precizării de acțiune, reclamanta a arătat că la data exproprierii imobilului înscris în CF_ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2 a avut loc în anul 1977 (prin Decretul de expropriere nr. 460/1977 a Consiliului de Stat), proprietari erau soții M. F. si M. M. (adică, tatăl si mama reclamantei), motiv pentru care înțelege să revendice imobilul anterior menționat în calitate de succesoare a părinților ei în cotă de 1/2, conform Certificatului de calitate de moștenitor nr. 217/15.10.2012 (dosar succesoral nr.273-274/2012 - Birou Notarial Public Bătea).
P. cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul M. N. a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului asupra terenului in suprafața de 324 mp intravilan, înscris în CF_ A. ( nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, de care reclamanta și el au fost deposedați abuziv prin expropriere în baza Decretului nr. 460/1977; să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr._ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și restabilirea situației anterioare de CF cu consecința revenirii suprafeței de 324 mp teren în proprietatea defuncților M. F. și M. M.; să se constate că de pe urma defuncților au rămas moștenitori intervenientul în cotă de 1/2 și sora acestuia J. F. în cotă de 1 / 2; solicită a fi obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie, intervenientului și reclamantei, suprafața de teren de 324 mp, intravilan fără construcții înscris în CF_ A. (nr.CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2 dobândita de S. R. prin expropriere în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 460/1977; să se dispună efectuarea de către O.C.P.I. - A. a cuvenitelor modificări în cartea funciară, respectiv intabularea în cartea funciară a terenului în cauză în proprietatea subsemnatului în cotă de 1/2 și a surorii sale J. F. în cotă de 1/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii intervenientul a arătat că la data exproprierii imobilului înscris în CF_ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2 a avut loc în anul 1977 (prin Decretul de expropriere nr.460/1977 a Consiliului de Stat), proprietari la acea data fiind soții M. F. și M. M. (adică, tatăl și mama intervenientului), motiv pentru care înțelege să revendice imobilul anterior menționat în calitate de succesor al părinților săi în cotă de 1/2, conform Certificatului de calitate de moștenitor nr.217/15.10.2012 (dosar succesoral nr. 273-274/2012 - Birou Notarial Public Bătea).
P. note de ședință, formulate ca urmare a precizării de acțiune, pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A., solicită respingerea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.
Invocă excepția tardivității formulării precizării de acțiune, aceasta fiind formulată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură
Se mai arată că reclamanții nu au motivat în drept cererea de chemare în judecată și nici precizarea la acțiune prin care au solicitat în contradictoriu cu M. Finanțelor P. constatarea preluării abuzive a imobilului situat în A., ., jud. A., înscris în CF_ A. cu titlu de expropriere, rectificarea Cărții Funciare nr._ A., nr. top 2419-2420/662/1/16/2, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și restabilirii situației anterioare, cu consecința revenirii suprafeței de teren de 324 mp în proprietatea reclamanților, precum și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 324 mp, intravilan fără construcții înscris în CF_ A. (nr. vechi 4072 Micalaca), nr. top 2419-2420/662/1/16/2 dobândită de S. R. prin expropriere în baza Decretului nr. 460/1978 (conform art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P. în reprezentarea Statului R. solicită instanței să aibă în vedere următoarele aspecte legate de natura dreptului de proprietate în discuție:
Așa cum se poate observa din copiile CF_ A. (nr. vechi 4072 Micalaca), imobilul în prezentul litigiu a fost preluat de S. R. în anul 1978 în baza Decretului nr. 460/1978, iar acest imobil s-a dat în administrarea directă a Comitetului executiv al Consiliului popular al M. A..
Imobilul în cauză face parte din domeniul public sau privat de interes local al M. A., având în vedere faptul că nu se regăsește în inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public de interes național potrivit H.G. nr. 976/2002 privind atestarea domeniului public al județului A., precum si al municipiului A., orașelor și comunelor din județul A..
În cauză sunt incidente și prevederile art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001, republicată, astfel, consideră că pârâtul M. A. prin P. are calitate procesuală pasivă în speță.
P. urmare, pârâtul M. A. prin P. ar trebui să precizeze care este regimul juridic al bunului imobil, respectiv dacă acesta se află în domeniul public al statului sau în domeniul public/privat al unității administrativ teritoriale, pentru determinarea persoanei care reprezintă S. R. în acest dosar.
În acest sens arătă faptul că bunul imobil poate aparține domeniului public al statului sau domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia sau ale Decretului nr.31/1954 privitor la persoanele fizice șl persoanele juridice, sens în care S. R. nu este reprezentat obligatoriu de M. Finanțelor P..
În plus, și potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată și actualizată, calitatea procesuală în speță revine M. A. prin P..
P. urmare, având în vedere faptul că imobilul înscris în CF nr._ A. este în proprietatea Statului R., fiind atribuit în administrarea directă a Comitetului executiv al Consililului popular al M. A. prin decizia nr. 548/1984 emisă de Consiliul popular al județului A., consideră că S. R. prin M. Finanțelor P. nu are calitate procesuală pasivă în speță, aceasta revenind M. A. prin P..
Fată de solicitările reclamanților de restituire a imobilului în cauză, consideră acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, unde se prevede că nedepunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent
Din actele dosarului, respectiv: dosar declinat - coli cărții funciare (f.5-10); contract de vânzare - cumpărare (f.11,12); extras CF (f.13,14); coală CF (f-15), aviz favorabil (f.16-18), adresa nr._/29.07.2011 (f.19); adresa nr.R4515/25.07.2011 (f.20); adresa nr.7567/26.08.2011 (f.21); aviz de informare (f.22); dosar Judecătorie – adresa nr.3484/19.03.2012 (f.11); adresa nr._/M3/18.04.2012 (f.12); adresa nr._/792/10.04.2012 (f.13); copii Decret (f.14-22); extrase CF, coli CF (f.45-47); copie contract de întreținere (f.48); certificate de deces (f.49,50); certificat de căsătorie, certificat de naștere (f.51-52); declarație dată de reclamantă (f.53 ); certificat de calitate de moștenitor (f-54 ); copie carte de identitate intervenient (f.62); copia sentinței civile nr._/09.12.2010 pronunțată în dosar nr._/55/2010 (f.76-84) instanța reține, următoarele:
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos analiza pe fond a cauzei.
Astfel, cu privire la excepția tardivității depunerii precizării de acțiune, instanța apreciază că această precizare de acțiune vizează în realitate calitatea procesuală activă în cauză, fiind în fapt o lămurire a cadrului procesual, motiv pentru care nu poate fi considerată ca tardivă, în sensul dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă. Ca urmare, excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, se constată că imobilul a fost preluat de S. R. în baza Decretului nr.460/1977, dreptul de proprietate al acestuia fiind întabulat în cartea funciară a imobilului. Ulterior, acesta a fost atribuit în administrarea directă a Comitetului executiv al Consiliului popular al M. A. prin decizia nr.548/1984 emisă de Consiliul popular al județului A.. P. urmare, titularul obligației de a răspunde în raportul juridic dedus judecății este statul în cărui patrimoniu a intrat inițial bunul și municipiul, în a cărui administrare se află, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Față de cele arătate, instanța va respinge această excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării acțiunii, instanța a apreciat-o ca fiind apărare de fond, fiind tratată în cele ce urmează.
Astfel, imobilul înscris în CF_ A. (nr. CF vechi 4072 Micalaca) nr. top 2419-2420/662/1/16/2, compus din teren intravilan în suprafață de 324 mp a fost preluat de S. R. în anul 1977, prin Decretul de expropriere nr.460/1977 a Consiliului de Stat, proprietari la acea data fiind soții M. F. și M. M., ai căror moștenitori sunt reclamanta J. Florița, în calitate de fiică și intervenientul J. N., în calitate de fiu, conform Certificatului de calitate de moștenitor nr.217/15.10.2012 (dosar succesoral nr. 273-274/2012 - Birou Notarial Public Bătea).
Potrivit Deciziei 33/2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 60/2007, obligatoriu a fi respectate conform art.329 Cod procedură civilă ,, Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, Secțiile Unite decid:
Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialii generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.”
Ori, deși imobilul în litigiu, expropriat în anul 1977 se numără printre cele ce puteau fi revendicate în condițiile Legii 10/2001, reclamanții nu au probat că au făcut, până în prezent, vreun demers în scopul redobândirii proprietății asupra lui.
P. decizia antemenționată instanța supremă a tranșat disputa cu privire la posibilitatea părților de a opta, cu ocazia revendicării imobilelor preluate abuziv de stat, între legea specială, care aste Legea 10/2001, și Codul civil, legea generală.
Cu toate acestea, prin aliniatul final al Deciziei se recunoaște posibilitatea părților de a promova o acțiune în revendicare întemeiată pe prevederile Codului civil „în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.
În această privință se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor." Ca urmare, se impune a se verifica dacă reclamanții dețin în privința imobilului revendicat „un bun”, determinat conform criteriilor stabilite prin jurisprudența CEDO.
Astfel imobilul a fost preluat de S. R. în anul 1977, deci în urmă cu 35 de ani în urmă. Reclamanții nu au întreprins niciun demers pentru a redobândi proprietatea ce îi aparținuse, nebeneficiind de vreo hotărâre care să îi recunoască dreptul de proprietate cu privire la imobilul revendicat sau care să constate preluarea abuzivă a acestuia.
În cauza CEDO M. A. și alții împotriva României (publicată în Monitorul Oficial nr.778/2010), Curtea a statuat „că un reclamant nu poate pretinde o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 decât în măsura în care hotărârile pe care le critică se referă la "bunurile" sale în sensul acestei prevederi. Noțiunea "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în baza cărora un reclamant poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" de a obține beneficiul efectiv al unui drept de proprietate (Gratzinger și Gratzingerova împotriva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 39.794/98, & 69, CEDO 2002-VII” și că ,, Curții îi este suficient să constate, ținând cont de sensul autonom al noțiunii "bunuri" și de criteriile reținute în jurisprudența Curții, că existența unui "bun actual" în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului.’’
În aceeași hotărâre s-a mai reținut că ,,transformarea într-o "valoare patrimonială", în sensul art.1 din Protocolul nr.1, a interesului patrimonial ce rezultă din simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către partea interesată a cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparație și de epuizarea căilor de atac prevăzute de aceste legi.
D. urmare, simpla constatare pe cale judecătorească a nelegalității titlului statului constituit asupra imobilului în litigiu, poate valora doar o recunoaștere a unui drept la despăgubire, respectiv dreptul de a încasa măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub condiția inițierii procedurii administrative și a îndeplinirii cerințelor legale pentru obținerea acestor reparații (paragrafe 141, 142 și 143), nu și temei al restituirii în natură a bunului.
În speță însă, nu se poate aprecia că reclamanții dețin „un bun actual” întrucât nu au întreprins niciun demers judiciar și nu au obținut vreun act administrativ care să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat. Ori, proprietarul care nu deține un „bun actual” nu poate obține mai mult decât despăgubirile prevăzute de legea specială, cu condiția să fi urmat procedura respectivă, astfel că față de considerente expuse întrucât reclamanții nu au întreprins până în prezent vreun demers pentru redobândirea bunului, neurmând procedura Legii 10/2001, instanța va respinge acțiunea formulată ca inadmisibilă.
În ce privește acțiunea formulată de reclamantul J. I. se constată că pentru termenul de judecată din 28.11.2012, acesta a depus la dosar o cerere scrisă prin care arată că renunță la judecata acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Pe cale de consecință, în temeiul art.246 alin.1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, instanța va lua act de voința reclamantei de a nu mai continua judecata.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. A. și M. A. reprezentat prin P..
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta J. F., cu domiciliul în A., ., jud. A. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. N., cu domiciliul în A., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții M. A. reprezentat prin P., cu sediul în A., ., jud. A. și S. R. prin M. Finanțelor P. – București, ., București reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. A., cu sediul în A., ., jud. A., pentru revendicare imobiliară.
Ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul J. I., cu domiciliul în A., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2012.
Președinte, Grefier,
H. C. A. P.
Red. CH/. ex/5 .
Se comunică: - reclamanților ¤ J. F. - în A., ., jud. A.
¤ J. I. - în A., ., jud. A.
¤ M. N. - în A., ., jud. A.
- pârâților ¤ S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. A. - în A., ., jud. A.
¤ M. A. reprezentat prin P., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 18/2012. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 758/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
