Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7274/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7274/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2816/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 7274/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.
Grefier E. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. M. A. și pe pârât T. D., autoritate tutelară P. M. BACĂU, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2013, care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cereri;
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 01.03.2012 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta M. M. A. în contradictoriu cu pârâtul T. D. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să îi fie încredințat spre creștere și educare minorul T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010 și pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Ulterior reclamanta a precizat acțiunea în sensul că solicită ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de reclamantă, iar pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în cuantumul legal. De asemenea, în concluziile pe fond reclamanta a cerut și obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorului un coeficient de corecție, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru stresul cauzat reclamantei și minorului.
În motivarea cererii reclamanta arată, în rezumat, că a trăit în concubinaj cu pârâtul din anul 2008 până în august 2011 și că din relație a rezultat minorul Ricardo A.. Reclamanta susține că a formulat prezenta cerere deoarece pârâtul are tentative de sinucidere, este violent și avea momente când se lovea singur și își provoca răni. Cât timp a locuit în Italia, arată reclamanta, pârâtul a avut un comportament agresiv și periculos, a lovit-o în public, iar din august 2011 de când a încetat orice relație cu pârâtul, acesta nu a mai contribuit la întreținerea minorului decât sporadic, amenințând-o că dacă introduce acțiune și cerere pensia de întreținere își va reduce programul de lucru sau va lucra la negru.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea a doi martori. În cele din urmă a fost audiat la propunerea reclamantei martorul M. E. reclamanta declarând că nu mai insistă în audierea celui de al doilea martor în condițiile în care acesta nu a fost prezent la ultimul termen de judecată.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La prezenta cerere a fost conexat la data de 09.10.2012 dosarul nr._/180/2012 în care pârâtul din prezenta cauză a solicitat exercitarea autorității părintești în comun în ce privește minorul T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului în Italia, localitatea Calenzano, .. 169 și stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei raportat la venitul minim.
În subsidiar reclamantul a solicitat încuviințarea unui program de vizită a minorului, astfel: o săptămână de Sărbătorile P., în anii pari, la domiciliul reclamantului, o săptămână de Sărbătorile de C., în anii impari, la domiciliul reclamantului și în luna august în concediul reclamantului, la domiciliul acestuia.
În motivarea cererii reclamatul arată în cererea conexată că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, au locuit în Italia unde el a avut loc de muncă permanent, iar pârâta nu a lucrat deloc și în luna iulie 2011 au decis să se despartă, iar pârâta s-a întors în țară cu minorul. De când s-au despărțit pârâtul susține că a trimis periodic sume de bani și pachete copilului, însă pârâta i-a restricționat dreptul de a avea legături personale cu minorul. De asemenea, se susține de reclamant că pârâta nu are un loc de muncă și că aceasta mai are un copil minor de 6 ani în grija sa.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 397, art. 400 și art. 530 din Noul Cod Civil.
În susținerea cererii reclamantul din acțiunea conexă a solicitat încuviințarea probei cu anchetă socială, a probei cu interogatoriul reclamantei, a probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În cauză s-a administrat proba cu martori și proba cu înscrisuri și a fost efectuată ancheta psihosocială la domiciliul din Bacău al reclamantei din acțiunea principală și la reședința din Italia a reclamantului din acțiunea conexă.
Din analiza probelor administrate instanța reține următoarele;
În perioada 2008-august 2011 reclamanta și pârâtul au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minorul T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010. Părțile au locuit o vreme în Italia și s-au separat când copilul avea un an. Pârâtul este și în prezent în Italia. De la naștere până în prezent minorul a fost în grija exclusivă a reclamantei, așa cum a relatat chiar martorul pârâtului din acțiunea principală, H. I.. Pârâtul a contribuit sporadic la creșterea și întreținerea minorului, i-a trimis copilului pachete din Italia(așa cum a declarat martorul pârâtului C. T.) și l-a văzut ultima dată în perioada Sărbătorilor de iarnă din 2012.
Potrivit martorei reclamantei, M. E., reclamanta se străduiește să îi asigure copilului tot ce are nevoie astfel că pentru aceasta lucrează în două locuri, ca brutar/patiser și ca îngrijitoare și i-a sugerat pârâtului să vină să își viziteze copilul, fără ca vreodată să îi restricționeze dreptul de a-și vedea copilul.
Autoritatea părintească comună se referă la situația în care domiciliul de bază al copilului este la un părinte, dar ambii părinți participă la luarea deciziilor importante cu privire la creșterea copilului lor (deciziile cu privire la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație – spre exemplu la ce grădiniță sau la ce școală să fie înscris copilul, etc.). Această prevedere - art. 503 alin. 1 C.civ. - are la bază prezumția că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun și în situația părinților separați. Autoritatea părintească comună asigură dreptul copilului la grijă părintească normală și permanentă din partea ambilor părinți precum și prezența celor doi părinți în viața copilului și după separare, aceștia având aceeași responsabilitate și posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele copilului.
Cum în cauză exercitarea autorității părintești în comun se dovedește a nu fi în interesul minorului în condițiile în care pârâtul este plecat de mai mulți ani în Italia unde are un loc de muncă așa cum rezultă din ancheta psiho-socială efectuată de autoritățile din Italia, vine rar să își vadă copilul, iar după spusele reclamantei acesta cu greu își mai amintește de tatăl său, aspecte de natură chiar să îngrădească anumite drepturi ale minorului prin faptul că tatăl trebuie să participe la orice decizie majoră în ce îl privește, inclusiv cu privire la sănătate și educație, se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de mamă. Principiul exercitării comune a autorității părintești are ca principal beneficiar copilul astfel că nu poate fi gândit în limite absolute cu consecința denaturării de la finalitatea sa.
În consecință, pentru considerentele care au fost expuse și față de interesul superior al minorului instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010 să se exercite exclusiv de mamă, reclamanta din cererea principală, M. M. A., astfel că, în temeiul art. 496 alin. 3 și 4 C.civ., va stabili locuința minorului la mamă, reclamanta din cererea principală M. M. A., în Bacău, ., județul Bacău.
În temeiul art. 499 alin. 1 și 4 raportat la art.529 alin. 2 din Noul Cod civil
va obliga pârâtul T. D. să plătească reclamantei în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere de 240 euro(contravaloarea în lei la data plății, 1200 eurox20%=240 euro), de la data introducerii acțiunii(01 martie 2012) și până la majoratul minorului. Instanța are în vedere la stabilirea pensiei de întreținere veniturile realizate de pârât în Italia în cuantum de 1200-1300 euro net lunar, comunicate în ancheta socială efectuată în Italia.
În temeiul art. 401 alin. 1 din Noul cod civil părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin. 2, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. În conformitate cu prevederile legale enunțate va stabili dreptul pârâtului din acțiunea principală T. D., de a avea legături personale cu minorul T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010, de două ori pe lună, sâmbăta de la ora 1200 la ora 1800, la locuința reclamantei din Bacău, ., județul Bacău sau în altă locație din municipiul Bacău, cu obligarea pârâtului de a-l aduce pe minor la domiciliul reclamantei la expirarea perioadei de vizită.
Instanța nu se va pronunța asupra cerii reclamantei de obligare a pârâtului să plătească în favoarea minorului un coeficient de corecție, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru stresul cauzat reclamantei și minorului, fiind formulate tardiv odată cu concluziile pe fondul cauzei.
Va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 8,30 lei și obligă reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat în măsura admiterii în parte a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală precizată formulată de reclamanta M. M. A. domiciliată în Bacău, ./ ., județ Bacău contradictoriu cu pârâtul T. D.. domiciliat în com. Luizi Călugăra, . și în Carraia, Via Vicenza Bellini 169, Comune Colenzana, Italia.
Admite în parte cererea conexă care face obiectul dos. nr._/180/2012 formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu cu pârâta M. M. A..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010 să se exercite exclusiv de mamă, reclamanta din cererea principală, M. M. A..
Stabilește locuința minorului la mamă, reclamanta din cererea principală M. M. A., în Bacău, ., județul Bacău.
Obligă pârâtul T. D. să plătească reclamantei în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere de 240 euro(contravaloarea în lei la data plății), de la data introducerii acțiunii(01 martie 2012) și până la majoratul minorului.
Stabilește dreptul pârâtului din acțiunea principală T. D., de a avea legături personale cu minorul T. Ricardo A., născut la data de 14 iulie 2010, de două ori pe lună, sâmbăta de la ora 1200 la ora 1800, la locuința reclamantei din Bacău, ., județul Bacău sau în altă locație din municipiul Bacău, cu obligarea pârâtului de a-l aduce pe minor la domiciliul reclamantei la expirarea perioadei de vizită.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 8,30 lei și obligă reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat în măsura admiterii în parte a cererii.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2013.
Președinte, A. C. P. | ||
Grefier, E. L. |
Red. P.A.C./19.12.2013
Tehnored. L.E./19.12.2013
5 ex.
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 6475/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5221/2013.... → |
|---|
