Revendicare imobiliară. Sentința nr. 100/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2015 pronunțată de Judecătoria BAIA DE ARAMĂ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 445/181/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BAIA DE A.
JUD BAIA DE A.
Sentința Civilă Nr. 100/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. U.
Grefier de ședință A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. G., reclamantul T. P. și pe pârâtul S. P. G. și pârâtul S. LORENȚA, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții, prin avocat
S. C., pârâtul S. P. G., personal și asistat de av. C. I. și pârâta S. Lorența prin avocat C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul reclamanților arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Apărătorul pârâților, având cuvântul, arată instanței că are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, depunând obiecțiunile în scris, la dosarul cauzei.
Totodată, apărătorul pârâților arată că la punctul 4 al obiectivelor s-a solicitat ca expertul să arate dacă este o suprapunere reală a terenurilor, dar acesta nu a răspuns obiectivului, arătând că există o suprapunere ireală, totodată, acesta neidentificând terenurile după actele dosarului.
De asemenea, apărătorul pârâților arată că la punctul 4, expertul susține că a mai fost efectuat un alt raport de expertiză, de unde rezultă că expertul nu a studiat lucrările dosarului, neavând în vedere înscrisurile și succesiunea.
Mai arată apărătorul pârâților că reclamanții au dobândit terenul printr-un contract de vânzare-cumpărare, care la rândul lui a avut un Ordin de proprietate al Prefectului din care rezultă că pârâții nu se învecinează cu reclamanții, existând doar un punct pe latura de sud în care părțile sunt vecini.
Totodată, apărătorul pârâților arată că expertul nu a avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză Ordinul Prefectului, arătând, de asemenea, că potrivit hotărârii judecătorești din anul 2006, se arăta cu cine se învecinează pârâții la nord, astfel cum rezultă din lucrările cadastrale. Astfel, arată apărătorul pârâților că reclamanții i-ar avea pe pârâți vecini la sud, dar pârâții pe reclamanți la nord nu, potrivit Ordinului Prefectului.
De asemenea, apărătorul pârâților arată că în decizia de casare se spune că se admite petitul cu privire la expertiză, pentru a se stabili dacă pârâții se învecinează cu reclamanții.
Apărătorul pârâților, având cuvântul, arată instanței că nu își explică diferența, arătând, de asemenea, că la OCPI a fost intabulat dreptul pârâților având în vedere_ mp, totodată, arătând că din lucrarea cadastrală rezultă că pârâții și reclamanții nu se învecinează, expertiza actuală fiind cu totul diferită de lucrarea cadastrală.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, arată instanței, cu privire la obiecțiunea referitoare la identificarea terenurilor, că expertul a răspuns corect la respectivul obiectiv, a identificat terenul cu raportare la actele reclamanților, făcând referire la contractul de vânzare-cumpărare din anul 2004, Ordinul Prefectului și actele de la OCPI. În schimb, în ceea ce privește terenul pârâților, expertul arată că amplasamentul este greșit, pârâții neavând amplasamentul corect și nu rezultă că reclamanții se învecinează cu aceștia..
De asemenea, apărătorul reclamanților arată că din actele acestora rezultă că se învecinează cu pârâții la sud.
În ceea ce privește faptul că nu s-a avut în vedere succesiunea dreptului de proprietate, apărătorul reclamanților arată că potrivit art. 480 C. trebuie raportat la indicațiile deciziei de casare, trebuind identificate terenurile proprietatea părților, conform actelor de dobândire și documentației cadastrale și în caz că se constată suprapuneri, instanța de fond urmând să aplice regulile de la revendicare.
Totodată, apărătorul reclamanților că este o problemă de fond care se referă la comparația de titluri, arătând, de asemenea, că expertul a avut ambele seturi de titluri de proprietate și a făcut comparație între acestea, arătând, totodată că expertul în mod sigur a avut în vedere și raportul de expertiză anterior, întrucât reclamantul i l-a înmânat.
Instanța, analizând obiecțiunile apărătorului pârâților, le apreciază ca fiind neîntemeiate și le respinge, având în vedere că expertul a răspuns punctual obiectivelor stabilite în contradictoriu cu părțile.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată instanței că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii și obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5201 mp cu vecinătățile din actele acestora de proprietate și din raportul de expertiză efectuat în prezentul ciclu procesual.
De asemenea, apărătorul reclamanților solicită instanței omologarea raportului de expertiză.
Totodată, apărătorul reclamanților arată că își menține cererea pentru 5201 mp astfel cum a fost solicitat în primul ciclu procesual și nu pentru 5486, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză.
Mai arată apărătorul reclamanților că în conformitate cu art. 480 C. instanța de fond, după rejudecare, a procedat în mod corect în a supune probatoriul care a fost desemnat prin decizia de casare, proba cu expertiza fiind administrată.
De asemenea, apărătorul reclamanților arată cu privire al cea de-a doua indicație din decizia de casare, faptul că instanța va aplica regulile de la revendicare, fiind vorba despre situația în care ambele părți au exhibă dreptul de proprietate, trebuind să se procedeze la compararea titlurilor, instanța trebuind să se refere la regulile din art. 565 C.civ, raportat la art. 885 C.civ, apărătorul reclamanților arătând, de asemenea, că aceștia au dreptul de proprietate intabulat, terenul revendicat corespunde cu vecinătățile din actele de proprietate, lucru confirmat și de expert.
Totodată, apărătorul reclamanților arată că titlul de proprietate al acestora este mai bine caracterizat, fiind anterior față de cel al pârâților, în anul 2004 fiind emis Ordinul Prefectului, care se referă la autoarea de la care reclamanții au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare și documentația cadastrală.
Mai arată apărătorul reclamanților că titlul de proprietate este confirmat de măsurătorile din raportul de expertiză al expertului P. I., fiind dovedit dreptul de proprietate al reclamanților și faptul că pârâții au ocupat din terenul reclamanților, acest lucru reieșind și din depozițiile martorilor din primul ciclu procesual.
Cu privire la exprimarea expertului că nu există suprapunere reală, ci una virtuală, apărătorul reclamanților arată că atunci când sunt litigii cu privire la înscrierea dreptului de proprietate se face referire și la suprapunerea virtuală.
De asemenea, apărătorul reclamanților arată că faptul ocupațiunii a fost dovedit în primul ciclu procesual.
Totodată, apărătorul reclamanților arată că reclamanții au fost puși în posesie cu 8 ani înaintea titlului de proprietate al pârâților, realizându-se și proces-verbal de punere în posesie, pârâții neputând să susțină că nici măcar nu îi recunosc vecini.
Mai arată apărătorul reclamanților că terenul ocupat de pârâți este greșit în ceea ce privește amplasamentul, titlul de proprietate al reclamanților este mai bine caracterizat, titlul de proprietate al pârâților fiind ulterior și neclar în ceea ce privește amplasamentul, solicitând instanței admiterea acțiunii formulate.
Apărătorul reclamanților depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
De asemenea, apărătorul reclamanților solicită instanței obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorarii de expert pentru cele două rapoarte de expertiză.
Apărătorul pârâților, având cuvântul, solicită instanței respingerea acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată a căror dovadă au făcut-o în primul ciclu procesual.
De asemenea, apărătorul pârâților arată că proprietarul are drept de a revendica terenul de la o posesor sau altă persoană care îl deține fără drept, nefăcându-se dovada că pârâții dețin terenul fără drept, acesta fiind înțărușat, expertul arătând că se dețin 20.500 mp, identificați corect.
Totodată, apărătorul pârâților arată că instanța de apel spune că doar petitul 2 nu este întemeiat, respectiv refacerea expertizei și nu primul petit, în care trebuiau comparate titlurile.
Mai arată apărătorul cauzei că prezenta cauză este o revendicare și nu o anulare de titluri.
De asemenea, apărătorul pârâților arată că martorii nu au arătat că aceștia dețin terenul fără drept, probele, respectiv expertiza arătând că terenul pârâților nu se suprapune real cu terenul reclamanților, nefiind făcute probele cu privire la revendicare.
Totodată, apărătorul pârâților arată că titlul de proprietate al acestora este mai bine caracterizat, respectiv o hotărârea judecătorească în care sunt menționați vecinii, pe când reclamanții au un Ordin al Prefectului.
Mai arată apărătorul pârâților că nu se discută în prezenta cauză anularea titlului de proprietate, raportându-se la dispozițiile art. 563 și urm. N.C.civ.
Constatând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 14.06.2013 sub nr._, reclamanții T. G. și T. P. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligați pârâții S. P. G. și S. Lorența, să lase în deplină proprietate și pașnică posesie un teren plaț de casă, situat în intravilanul Satului Isverna, în suprafață de circa 7000 mp, din totalul de 20.589 mp, situat în punctul numit „Moara lui Isverceanu” cu următoarele vecinătăți: Est – D. G., Nord – D. D., S. P., Ș. M., Vest – Drum, Sud – S. P..
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii acestei suprafețe de teren, de categorie arabil și fânețe pe care l-au dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1174 din 23.07.2009, în baza căruia au dobândit un drept de proprietate asupra terenului revendicat prin cumpărare de la numiții Beniog M., Beniog C. M., Beniog I. F. și N. A. M..
Au precizat reclamanții că proprietarii terenului înstrăinat au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, conform Ordinului Prefectului nr. 474/F din 28.12.2004, ordin ce a fost trecut în Cartea funciară a localității Isverna sub nr. 88 din 11.05.2005 la OCPI M..
Au susținut reclamanții că la data de 10.03.2013, pârâții profitând de faptul că se învecinează cu terenul acestora pe latura de sud, au ocupat o suprafață de circa 7000 mp din totalul de 20.589 mp, prin mutarea semnelor de hotar și prin plantarea de țăruși.
Au menționat reclamanții că terenul este înregistrat în Cartea Funciară, având numărul cadastral 183 și au solicitat pârâților să le elibereze terenul însă aceștia au refuzat, motivând că au fost puși în posesie de Primăria comunei Isverna.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art.563 și urm. Cod civil.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar: plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, extras de carte funciară, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1174/23.07.2009, Ordinul Prefectului nr. 474/F/28.12.2004, proces verbal nr. 75/30.05.2013 și au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale și proba cu expertiză în specialitatea topografie.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâții S. Lorența și S. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta S. Lorența a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că într-un proces civil calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. A menționat că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, de tulburarea proprietății reclamanților este învinuit doar soțul său S. G., iar terenul care se învecinează cu cel al reclamanților este bun propriu al soțului său.
A menționat pârâta S. Lorența că terenul revendicat de reclamanți nu este situat în intravilanul satului Isverna, fiind la o distanță de 4 km de . de casă, ci teren extravilan, iar terenul ce face obiectul revendicării este situat pe un alt amplasament.
A precizat că soțul său S. G. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 1/2000, în calitate de fiu al defunctului S. P., pentru suprafața de 1200 mp, dobândit în baza actelor de vânzare cumpărare din data de 29.02.1914, din 13.06.1929, a sentinței civile nr. 7/14.09.1966 și a procesului verbal de punere în posesie.
A susținut pârâta S. Lorența că soțul său S. G. a folosit suprafața de 12.140 mp până în anul 2003, când primăria i-a comunicat că nu îi aparține întreaga suprafață, acesta formulând plângere, înregistrată sub nr._, în contradictoriu cu intimatele CLFF Isverna și CJFF M., hotărârea fiindu-le, astfel, opozabilă.
A menționat pârâta S. Lorența că dreptul de proprietate pentru suprafața de 12.000 mp, situată în punctul Moara lui Isverceanu, a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 447/20.09.2004, iar prin sentința civilă nr. 426/12.07.2006, pronunțată în dosarul nr. 508/2006 de Judecătoria Baia de A. s-a dispus obligarea CLFF Isverna să întocmească documentația în vederea eliberării titlului definitiv de proprietate pentru suprafața de 12.000 mp, situată în punctul și vecinătățile arătate, reținându-se că atribuirea prin Ordinul Prefectului nr. 474/28.12.2004 a unei părți din suprafața totală altor persoane nu prezintă relevanță.
Pârâtul S. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că terenul revendicat de reclamanți nu este situat în intravilanul satului Isverna, fiind la o distanță de 4 km de . de casă, ci extravilan, iar terenul ce face obiectul revendicării este pe un alt amplasament.
A precizat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 1/2000, în calitate de fiu al defunctului S. P., pentru suprafața de 12.000 mp, dobândit în baza actelor de vânzare cumpărare din data de 29.02.1914, din 13.06.1929, a sentinței civile nr. 7/14.09.1966 și a procesului verbal de punere în posesie.
A susținut pârâtul S. G. că a folosit suprafața de 12.140 mp până în anul 2003, când primăria i-a comunicat că nu îi aparține întreaga suprafață, acesta formulând plângere, înregistrată sub nr._, în contradictoriu cu intimatele CLFF Isverna și CJFF M., hotărârea fiindu-le, astfel, opozabilă.
A menționat că dreptul de proprietate pentru suprafața de 12.000 mp, situată în punctul Moara lui Isverceanu, a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 447/20.09.2004, iar prin sentința civilă nr. 426/12.07.2006, pronunțată în dosarul nr. 508/2006 de Judecătoria Baia de A. s-a dispus obligarea CLFF Isverna să întocmească documentația în vederea eliberării titlului definitiv de proprietate pentru suprafața de_ mp, situată în punctul și vecinătățile arătate, reținându-se că atribuirea prin Ordinul Prefectului nr. 474/28.12.2004 a unei părți din suprafața totală altor persoane nu prezintă relevanță.
În drept, pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205-207 C..
În apărare, pârâții pârâții S. lorența și S. G. au depus la dosarul cauzei: act de vânzare din data de 28.02.2014, act de vânzare din anul 1929, sentința civilă nr. 447/2004, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr. 518/2004, raport de expertiză, sentința civilă nr. 426/2006, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr. 508/2006, adresa nr. 877/17.07.2003, proces verbal de punere în posesie nr. 5/26.04.2010, încheierea nr._/16.11.2012, extras de carte funciară, plan de amplasament și delimitare a imobilului, încheierea nr._/16.11.2012, extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament, certificat de deces, certificat de naștere, cărțile lor de identitate, Ordinul Prefectului nr. 364/F/16.10.2012, decizia nr. 572/R/01.06.2006 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr. 1621/2006 și au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La termenul din data de 09.10.2013, în cauză a fost desemnat expert I. C., urmând ca acesta să identifice prin punct, suprafață și învecinări terenul situat în intravilanul satului Isverna în punctul „ Moara lui Isverceanu”; să se precizeze dacă, terenul în litigiu a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1174/23.07.2009, Ordinului Prefectului nr. 474/F, emis la data de 28.12.2004 și procesului verbal de punere în posesie nr. 5/26.04.2010, să se aibă în vedere planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate având numărul cadastral 183 invocat de reclamanți și înscrisurile invocate prin întâmpinare de pârâți ( filele 39-46), concluzionând dacă terenurile se suprapun; să se precizeze categoria de folosință a terenului; să se precizeze dacă terenul este delimitat de proprietățile învecinate și în posesia cărei persoane se află terenul revendicat.
Au fost audiați martorii G. H., B. N., C. E. și D. M. declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar, iar expertul I. C. a înaintat raportul de expertiză la data de 21.01.2014.
Prin sentința civilă nr. 124/2014, pronunțată de Judecătoria Baia de A., la data de 19.03.2014, în dosarul nr._, instanța a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. Lorența, respingerea acțiunii formulate de reclamanții T. G. și T. P., în contradictoriu cu pârâții S. P. G. și S. Lorența, ca neîntemeiată și, în baza art. 453 alin. 1 C., obligarea reclamanților T. G. și T. P. să plătească pârâților S. P. G. și S. Lorența, cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 124/2014, reclamanții au formulat cerere de apel la data de 14.05.2014, dosarul fiind înaintat spre competentă soluționare către Tribunalul M..
Prin decizia civilă nr. 502/A, pronunțată la data de 26 Septembrie 2014 de Tribunalul M., Secția I Civilă, s-a dispus admiterea apelului formulat de către apelanții-reclamanți T. G., T. P. împotriva sentinței civile nr. 124/19.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. P. G. și S. Lorența, având ca obiect revendicare imobiliară, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind înregistrată de către Judecătoria Baia de A. sub numărul_, la data de 06.11.2014.
La termenul de judecată din data de 15.01.2015, apărătorul pârâților au depus la dosarul cauzei o cerere către Primăria Isverna, răspunsul acesteia și un înscris. Totodată, la același termen de judecată, instanța a procedat la numirea în calitate de expert a d-lui P. I., în vederea întocmirii și depunerii la dosarul cauzei a raportului de expertiză specialitatea topografie având ca obiective: să se identifice prin punct, suprafață și vecinătăți terenurile reclamanților și ale pârâților, să se arate dacă cele două terenuri se regăsesc în cele două ordine ale Prefectului respectiv nr. 474/F/28.12.2014 și nr. 364/F/16.10.2012, expertul la data identificării terenurilor să aibă în vedere documentele cadastrale ce au stat la baza intabulării părților în cartea funciară, să se arate dacă există suprapunere reală și în caz afirmativ pe ce suprafață și să se comunice cine este în posesia acestei suprafețe, expertul să aibă în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 17.03.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin Ordinul nr. 474/F din 28.12.2004 Prefectul Județului M. a atribuit numiților A. V. și moștenitorilor autorilor Beniog S. și Beniog Ș. teren agricol în suprafață de 97.910 mp, teren arabil în suprafață de 34.980 mp, teren fânețe în suprafață de 50.335 mp și teren pășune în suprafață de 12.595 mp pe raza comunei Isverna, județul M., terenul arabil și fânețe situat în punctul Moara lui Isverceanu fiind în suprafață de 20.589 mp, având ca vecinătăți: Nord – D. D., S. P., Ș. M., Sud – S. P., Est – D. G. și Vest – drum sătesc.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1174/23.07.2009, numiții Beniog M., Beniog C. M., Beniog I. F. și N. A. M. au înstrăinat reclamanților T. G. și T. P. terenul fânețe în suprafață de 20.589 mp, situat în punctul Moara lui Isverceanu, înscris în Cartea Funciară a comunei Isverna sub nr._, având nr. cadastral 183 și următoarele vecinătăți: Nord – D. D., S. P., Ș. M., Sud – S. P., Est – D. G. și Vest – drum sătesc.
Prin sentința civilă nr. 447/20.09.2004 pronunțată în dosarul nr. 518/2004, Judecătoria Baia de A. a admis plângerea formulată de petentul S. P. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia cu privire la terenul agricol în suprafață de 12.000 mp, situat în punctul Moara lui Isverceanu, cu vecini: Nord – moștenitorii lui Isverceanu I., Sud – Râul Coșuștea, Est – D. G., Vest – moșt. lui Isverceanu I..
La data de 12.07.2006, prin sentința civilă nr. 426 pronunțată în dosarul nr. 508/2006, Judecătoria Baia de A. a admis în parte acțiunea formulată de petentul S. G. și a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Isverna să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar M. în vederea eliberării titlului definitiv de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,20 ha, situat în punctul Sub Gutui – Moara lui Isverceanu, cu vecinii: Nord – moștenitorii lui Isverceanu I., Sud – Râul Coșuștea, Est – D. G., Vest – moșt. lui Isverceanu I..
Ulterior, respectiv la data de 26.04.2010 pârâtul S. G. a fost pus în posesie, conform Anexei nr. 318/2008, asupra terenului în suprafață de 1,1866 ha, la data de 16.10.2012 Prefectul județului M. emițând Ordinul nr. 364/F prin care s-a atribuit, în proprietate, numitului S. G. terenul situat în punctul Sub Gutui – Moara lui Isverceanu, cu privire la care fusese anterior pus în posesie.
Se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții T. G. și T. P. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligați pârâții S. P. G. și S. Lorența, să lase în deplină proprietate și pașnică posesie un teren plaț de casă, situat în intravilanul Satului Isverna, în suprafață de circa 7000 mp, din totalul de 20.589 mp, situat în punctul numit „Moara lui Isverceanu” cu următoarele vecinătăți: Est – doandeș G., Nord – D. D., S. P., Ș. M., Vest – Drum, Sud – S. P..
Potrivit art.563 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Așadar, potrivit regulii „actori incubit probatio”, (cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul P. I., a identificat prin punct, suprafață și vecinătăți terenul situat în punctul Moara lui Isverceanu, susținând că terenul indicat de reclamanți are suprafața de_ mp, având ca vecini la N- D. D., S. P. și Ș. M., la E- D. G., la S- S. P. și la V- drum, iar cu privire la terenul indicat de pârâți, expertul a menționat că are suprafața de 5481 mp și are vecinătățile la N- T. G., T. P. (reclamanți), la E- D. G., la S- rîul Coșuștea și la V- drum.
A mai arătat expertul că cele două terenuri se regăsesc în cele două ordine ale Prefectului, respectiv nr. 474/F/28.12.2004 și nr. 364/F/16.10.2012(față de suprafața de_ mp înscrisă în ordinul Prefectului nr. 364/F/16.10.2012 la măsurători expertul a determinat numai 5481mp.
De asemenea, a arătat expertul că imobilul reclamantului este amplasat greșit și necreând o suprafață evidențiată în baza de date digitală a OCPI M., lucrarea cu CF_ a pârâtului a fost acceptată, dar la o lucrare de actualizare date a imobilului reclamantului cu CF_ se ajungea tot la un litigiu pentru că pârâtul nu deține un amplasament real de_ mp cât a arătat la măsurători și nu se acceptă suprapuneri de mii de metri de regulamentul ANCPI.
A concluzionat expertul că există suprapunere virtuală pe suprafața de 6389 mp, pârâtul dorind să dețină amplasamentul de 6389 mp cu care au fost puși în posesie vânzătorii reclamanților în anul 2004, pârâtul trebuind să fie pus în posesie pe alt amplasament cu cei 6389 mp.
În raport de probatoriul administrat, se reține că reclamanții T. G. și T. P. deși au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit reiese că există o suprapunere virtuală pe suprafața de 6389 mp datorită amplasamentului greșit al imobilului reclamanților, astfel că în cauza dedusă judecății instanța nu poate analiza care titlu de proprietate invocat de părți este mai bine caracterizat, acesta lucru putând fi materializat după corectarea lucrărilor de cadastru întocmite de reclamanți.
Se reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză la data efectuării inspecției, terenul reclamanților este înțărușat pe toate laturile iar suprafața determinată este de_ mp, aproximativ suprafața de teren deținută potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.1174/23.07.2009, astfel că pentru admiterea unei acțiuni în revendicare este necesar ca pârâtul să ocupe suprafața de teren pretinsă de reclamant.
Pentru aceste considerente instanța va respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 C., instanța va obliga reclamanții Tudorscu G. și T. P. să plătească pârâților S. P. G. și S. Lorența, cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții T. G. și T. P., domiciliați în comuna Isverna, ., în contradictoriu cu pârâții S. P. G., domiciliat în ., jud. M. și S. Lorența, domiciliată în ., jud. M..
Obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile, care se va depune la sediul Judecătoriei Baia de A..
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2015.
PREȘEDINTE, C. A. U. | GREFIER, A. S. |
Red.C.A.U./Tehn.A.S.
Ex.6/ 08.05.2015
O.P.Date 2633
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 111/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 119/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ → |
|---|
