Ordin de protecţie. Sentința nr. 7234/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7234/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 5300/182/2013
cod operator - 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7234/2013
Ședința publică din 02 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier N. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror B. C. V. A.
de la P. de pe lângă Judecătoria Baia M.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de reclamanta S. C. S. în nume propriu și în numele minorei S. D. R. și S. R. în contradictoriu cu pârâtul S. V., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții S. C. S., personal și în reprezentarea minorei S. D. R., și S. R. asistați de av. G. W., pârâtul asistat de av. S. C., se mai prezintă martorii S. T. M., Baboșan N. M. și Sacalos E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorilor S. T. M., Baboșan N. M. și Sacalos E., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Martora Baboșan N. M. arată că este asistent privind protecția copilului.
Pârâtul învederează că nu este de acord cu acțiunea. Arată că din luna decembrie 2012 nu mai locuiește în Berchezoaia nr. 3A, părăsind în mod voluntar imobilul datorită unor neînțelegeri cu familia.
Reprezentantul pârâților depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa nr. 16/30.04.2013, adresa nr._/07.06.2013 emisă de Postul de Poliție Remetea Chioarului, copia releve-ului restaurant etaj 1 și parter, iar un exemplar din acestea îi comunică reprezentantului reclamanților.
Reprezentantul reclamanților depune o caracterizare a minorei din partea învățătoarei, iar un exemplar din aceasta îi comunică reprezentantului pârâtului. Mai depune rețeta medicală din 27.06.2013.
Instanța o îndepărtează pe reclamantă din sala de judecată.
Reclamantul S. R. învederează că în ultimii trei ani, când tatăl său venea acasă, era scandal. Acest scandal l-a afectat, însă mai mult se teme pentru mama sa având în vedere amenințările din partea tatălui aduse la adresa mamei.
Reclamanta este chemată în sala de judecată.
Instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului, declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Raportat la faptul că se invocă o boală psihică a pârâtului, reprezentantul acestuia solicită expertizarea pârâtului, costul expertizei urmând a fi suportat de către pârât.
Reprezentantul reclamanților se opune probei cu expertiza psihiatrică, la dosarul cauzei existând suficiente acte medicale din care reiese faptul că pârâtul a mai fost la psihiatrie, tot timpul tratamentul acestuia a fost schimbat.
Reprezentantul pârâtului arată că a depus înscrisuri medicale care dovedesc contrariul.
Instanța respinge proba privind efectuarea unei expertize psihiatrice a pârâtului, raportat la înscrisurile medicale depuse la dosar, apreciind proba ca nefiind utilă cauzei.
Reprezentantul reclamanților învederează că nu solicită audierea minorei, doar dacă instanța apreciază necesar această probă.
Instanța apreciază că nu se impune audierea minorei, proba nefiind utilă cauzei dată fiind și vârsta minorei.
Reprezentantul reclamanților arată că nu are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului arată că nu are alte cereri în probațiune.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri în probațiune.
Instanța unește excepția lipsei de obiect a petitului privind evacuarea cu fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei de obiect a petitului privind evacuarea și asupra fondului cauzei:
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea apărărilor pârâtului cu consecința admiterii acțiunii și emiterea ordinului de protecție, respectiv evacuarea pârâtului din imobilul situat în Berchezoaia nr. 3A și interzicerea pe o perioadă de 6 luni ca pârâtul să se apropie la mai puțin de 50 de metri de reclamanți. Arată că, contrar apărărilor pârâtului, în cauză s-a dovedit violența verbală a acestuia, nu neapărat violența fizică. Pârâtul a agresat-o pe reclamantă, nu devastator, însă amprenta comportamentului psihic a pârâtului s-a făcut resimțită asupra reclamanților majori și minoră care a ajuns să facă tratament psihiatric. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților privind evacuarea pârâtului, reprezentantul reclamanților arată că cererea nu e lipsită de interes, pârâtul revenind acasă. În realitate firma pârâtului nu are activitate, însă ea există și funcționează acolo. Reclamanții și minora nu îndrăznesc să se întoarcă la domiciliu, întrucât acolo au avut loc scandaluri și întotdeauna a fost chemată poliția. Menționează că nu intenționează să facă plângere penală mamei pârâtului care a susținut că nora nu lucrează. Depune concluzii scrise, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în sumă de 500 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar chitanța nr. 436/22.05.2013 reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1500 lei. Solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cererea promovată de reclamanți fiind lipsită de interes cu privire la evacuarea pârâtului întrucât acesta nu mai locuiește în imobil de aproximativ 2 luni, pârâtul părăsind domiciliul conjugal la solicitarea avocatului său, din acest punct de vedere cererea privind evacuarea a rămas fără efect. La acest domiciliu se află și sediul societății, pârâtul urmează să desfășoare activitate. Chiar dacă pârâtul s-ar afla la sediul societății acesta se obligă să nu intre în domiciliu până la partaj. Pârâtul solicită să aibă acces numai la partea din imobil cu destinația restaurant și pensiune, obligându-se să nu se apropie de domiciliul conjugal. Solicită admiterea excepției lipsei de obiect privind evacuarea pârâtului din imobil, fiind dovedit faptul că ambele părți au părăsit domiciliul conjugal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la interzicerea pârâtului de a se apropia de reclamanți la mai puțin de 50 de metri. În ce privește petitul privind evacuarea, nici reclamanții și nici pârâtul nu mai locuiesc în imobil. Arată că manifestarea pârâtului în cadrul familiei se circumscrie violenței în familie, nu e neapărat o violență fizică, însă este o violență verbală și psihică mai cu seamă asupra reclamantei, dar care s-a manifestat și asupra celor doi copii. Problemele copilului minor au apărut tocmai în ultima perioadă în care problemele de cuplu s-au concretizat. Dorința reclamantei cât și a copiilor a fost de a se îndepărta de fostul domiciliu conjugal. Apreciază că cel de-al doilea capăt de cerere este fondat.
Reprezentantul reclamanților arată că cererea reclamanților nu este lipsită de obiect, reclamanta și copii nu pot să stea la nesfârșit la mama reclamantei, aceștia nu se pot întoarce la domiciliu de teamă. Simplul fapt că pârâtul locuiește cu concubina îndreptățește să se dispună evacuarea lui din imobil. Reclamanții nu se pot întoarce în imobil întrucât pârâtul se poate întoarce oricând în imobil. Arată că reclamanții nu se vor întoarce în imobil dacă instanța nu va dispune cu privire la acest capăt de cerere.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ reclamanta S. C. S. în nume propriu și în numele minorei S. D. R. și S. R. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul S. V.:
- evacuarea temporară a acestuia din imobilul situat în com. Remetea Chioarului . și
- interzicerea pârâtului să se apropie la mai puțin de 50 de metri de reclamanți.
În fapt reclamanta precizează că este căsătorită cu pârâtul din 1994 având împreună doi copii.
Căsnicia, susține reclamanta, a fost marcată de o tensiune continuă cauzată de comportamentul deosebit de violent al pârâtului care în mod constant a agresat-o fizic și verbal pe reclamantă, punând în pericol integritatea corporală și chiar viața acesteia. Pârâtul este angajat într-o relație extraconjugală din toamna anului trecut provocând aproape zilnic scandaluri la domiciliul conjugal terorizând-o pe reclamantă și pe copii.
Reclamanta a fost bătută de nenumărate ori, jignită, umilită, în mod constant fiind amenințată cu moartea.
Pârâtul îi înjură pe copii și îi amenință, minora având nevoie de consiliere psihologică.
Pârâtul are tulburări de comportament fiind diagnosticat cu manifestări schizofrenice.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, reclamantei fiindu-i încuviințată și proba testimonială și interogatoriul pârâtului.
La dosar a fost depusă și o anchetă socială.
Formulând întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii apreciind susținerile reclamantei ca fiind nereale. Pârâtul precizează că deși au existat certuri în familie în principal legate de copii nu a agresat-o niciodată fizic pe reclamantă.
Pârâtul precizează că nu suferă de vreo boală fiind internat la spital în Sighet fără acordul său.
Cererea vizând evacuarea este apreciată ca fiind lipsită de obiect, în condițiile în care locuința nu a mai fost vizitată din luna aprilie 2013. Deși societatea la care este administrator are sediul în incinta spațiului amintit și în domiciliul conjugal, activitatea a fost suspendată pe durată nedeterminată tocmai pentru a evita contactul cu reclamanta.
Imobilul de la nr. administrativ 3A din Berchezoaia este alcătuit din 2 corpuri, unul adăpostind domiciliul conjugal și unul sediul firmei . administrată de pârât.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, pârâtului fiindu-i încuviințată la rândul său proba testimonială.
Analizând plângerea formulată prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile art. 23 din Legea 217/2003 instanța o apreciază ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor audiați confirmate de atitudinea reclamantei S. C. S. și a pârâtului în instanță rezultă în afara oricărui dubiu o relație de familie tensionată cu accente verbale marcate de violență.
Contrar susținerilor reclamantei cel puțin la data examinării, respectiv 03.05.2013 (fila 82) pârâtul nu suferea de vreo boală sau tulburare psihică.
Teama principală a reclamantei că ar putea fi omorâtă de către pârât a fost infirmată de toți trei martorii audiați, aceștia apreciind că nu pot fi credibile amenințările cu moartea proferate de către pârât la adresa reclamantei.
Potrivit susținerilor celor trei martori pârâtul nu constituie un pericol pentru integritatea fizică a minorilor, pe care îi iubește.
Potrivit declarațiilor martorilor reclamanta a avut o atitudine excesiv de protectoare față de fetiță, a izolat-o social și a sensibilizat-o aceasta fiind afectată de certurile părinților ei.
La rândul lui reclamantul S. R. a ajuns să-și urască tatăl după ce reclamanta a intentat divorț. Textual reclamantul a precizat în instanță că nu se teme de amenințările pârâtului.
După aprecierea instanței, raportat la cele enunțate, vinovați de tensiunile din ultima vreme sunt ambele părți, atât reclamanta S. C. S., cât și pârâtul. Pentru a nu escalada lucrurile și pentru a asigura minorilor un răgaz de liniște și reflecție instanța apreciază că se impune interzicerea pârâtului de a se apropia de reclamantă la mai puțin de 50 de metri.
Interzicerea este nefondată însă față de minori, nerezultând din vreo probă faptul că pârâtul ar fi periclitat sau ar putea periclita în vreun fel, siguranța fizică sau psihică a minorilor, certurile având loc exclusiv între părinți din păcate, în prezența minorilor.
Nu există motiv pentru care pârâtul ar fi lipsit de dreptul natural de a avea contacte nemijlocite cu minorii, de a veghea la creșterea și educarea lor și nici motiv pentru care minorii să fie lipsiți de contactul direct cu pârâtul, inclusiv pentru a afla (raportat la vârsta pe care o au) situația reală a părților.
Cu toate problemele minorei, accentuate după aprecierea instanței inclusiv de modul defectuos în care reclamanta a manageriat relația de familie cu pârâtul, recomandabil pentru minoră fiind continuarea investigațiilor medicale și recomandarea profesională a unor remedii, dacă este cazul, aceasta nu trebuie izolată de tată mai cu seamă în perioada actuală (de vacanță) când poate lucrurile ar fi mai ușor de explicat și înțeles de ambele părți (minoră și tată).
Cererea vizând evacuarea este lipsită de obiect instanța urmând să admită excepția susținută atât de pârât cât și de procuror, în condițiile în care pârâtul nu mai locuiește la fostul domiciliu comun (de unde se solicită evacuarea), obligându-se să nici nu treacă pe acolo.
În altă ordine de idei imobilul în discuție are o dublă destinație, domiciliu comun și sediul firmei administrată de pârât.
Chiar dacă la acest moment activitatea este suspendată pârâtul nu poate fi împiedicat să intre în spațiul cu destinație sediu firmă pentru a asigura activitatea curentă a firmei, a asigura integritatea documentelor care se țin potrivit legii la sediul unei firme.
Dreptul pârâtului de a-și administra firma nu poate fi obstrucționat nici măcar consecință a aplicării dispozițiilor Legii 217/2003, art. 23 alin.1, lit. „a” și „d” din legea amintită vizând exclusiv raporturi personale nepatrimoniale și spațiul afectat de „locuința familiei”.
Deși locuința este comod partajabilă (spațiul alocat activității comerciale fiind separat de cel alocat domiciliului comun) reclamanta nu a înțeles să uzeze de prevederile art. 23 alin.1 lit. „c” din Legea 217/2003, situație în care evacuarea ar comporta exclusiv asupra părții din locuință constituită în reședința (domiciliul) părților nu asupra întregului imobil cum s-a solicitat.
În temeiul art. 457 alin.2 Cod procedură civilă instanța urmează a admite reciproc cheltuielile de judecată solicitate cu compensarea lor până la suma cea mai mică. Reclamanta care a probat cheltuieli de judecată de 500 lei va achita pârâtului 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, acesta probând cheltuieli de 1500 lei cu același titlu, respectiv onorariu avocat, diferența de 500 lei urmând a fi compensată între părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. C. S. în nume propriu și în numele minorei S. D. R. și S. R., domiciliați în loc. Remetea Chioarului . în contradictoriu cu pârâtul S. V. cu domiciliul procesual ales în loc. Baia M. . . consecință:
Interzice pârâtului, pentru o perioadă de 6 luni de zile începând cu momentul pronunțării prezentei hotărâri să se apropie la mai puțin de 50 de metri de reclamanta S. C. S..
Admite excepția lipsei de obiect.
Respinge cererile vizând evacuarea temporară a pârâtului și instituirea ordinului de protecție față de reclamantul S. R. și minora S. D. R..
Obligă pe reclamanți la 1000 lei cheltuieli de judecată față de pârât compensând între părți restul cheltuielilor de judecată avansate.
Executorie.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 02.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. N. B.
Red. / D.D.
dact. / N.B.
6 ex. / 05 iulie 2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5337/2013. Judecătoria BAIA MARE | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7927/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
