Plângere contravenţională. Sentința nr. 7029/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7029/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 3075/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7029
Ședința publică din 26 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Danuț Ș.
Grefier F. S.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. C. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.02.2013 și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19 Iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 C.pr.civ., având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26 Iunie 2013, când în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 05.03.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ petentul S. C. A. a solicitat, în principal, în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.02.2013, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 450 lei și a sancțiunii avertismentului, precum și înlăturarea sancțiunilor complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce 30 de zile și de aplicare a 4 puncte de penalizare. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale și a sancțiunii complementare cu sancțiunea avertisment.
În motivare petentul arată că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450, sancțiunea avertismentului, precum și sancțiunile complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce o perioadă de 30 de zile și de aplicare a 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de OUG nr. 195/2002. În acest sens a fost amendat cu amendă în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului, cu amendă în cuantum de 150 lei pentru că ar fi utilizat telefonul mobil fără a avea un dispozitiv „mâini libere” și cu avertisment pentru că nu ar fi purtat centura de siguranță.
Mai precizează că la data de 27.02.2013, în jurul orei 16, se deplasa pe . M. și urma să vireze dreapta înspre . care semaforul indica culoarea verde. Și-a continuat deplasarea, fiind atent la trafic și la semnele de circulație, întrucât nu cunoaște orașul, când a observat în spatele său echipajul de poliție, care l-a oprit și i-a comunicat că a fost surprins traversând pe culoarea roșie a semaforului, că ar fi vorbit la telefon și că nu avea centura de siguranță și i s-a întocmit procesul verbal atacat.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținere petentul depune în copie procesul verbal atacat, copie carte identitate.
Plângerea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Intimatul la data de 05.04.2013 a formulat întâmpinare la care s-au atașat: înregistrarea video, proces verbal în original, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, certificat aprobare model radar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, încheiat la data de 27.02.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei pentru prima faptă imputată, cu 150 lei pentru cea de-a doua faptă și i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru cea de-a treia faptă reținută în sarcina sa.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, cele ale art.36 alin.1 și alin. 3, din OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunea conform 100 alin. 3, lit. d, din OUG nr. 195/2002, pentru prima faptă imputată respectiv conform art. 99 alin.2, din același act normativ, prima faptă reținută în sarcina acestuia fiind aceea că în timp ce conducea auto nr._ pe ., nu respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric aflat în stare normală de funcționare cea de-a doua că a folosit telefonul mobil fără a avea dispozitiv mâini libere, iar cea de-a treia că nu purta centura de siguranță.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Petentul a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal faptul că acesta cuprinde doar o descriere deficitară a faptei fără a indica împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și de asemenea că în cazul primei fapte fapta a fost încadrată greși, greșită fiind și norma sancționatoare în cazul celorlalte două fapte.
Din analiza procesului verbal contestat, instanța reține că acesta conține o descriere în detaliu a faptei imputate petentului, faptul că nu au fost arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, neproducând nicio vătămare petentului, în condițiile în care, aceasta a avut posibilitatea să se adreseze instanței, să arate toate aspectele care pot contura imaginea faptei săvârșite și a persoanei petentei, direct în fața acesteia.
Cu privire la greșita încadrare a primei fapte, instanța reține că motivarea petentului este lipsită de temei, procesul verbal arătând că fapta imputată este prevăzută de art. 52 alin.1 din ROUG nr. 195/2002 adică din regulamentul de aplicare a respectivei ordonanțe, ceea ce este corect.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, faptele fiind constatată de acesta cu ajutorul înregistrării aparatului video radar așa cum se menționează în cuprinsul procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prima faptă reținută în sarcina petentului, menționează agentul constatator, a fost filmată cu aparatul video radar, aspect reiterat de intimat prin întâmpinare, astfel încât nu se pune problema incidenței prezumției relative de veridicitate a procesului verbal în baza constatării directe a faptei de agentul constatator cu privire la această faptă, urmând a fi analizat conținutul probei, în baza cărei s-a luat măsura sancționării petentului cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru prima faptă imputată acestuia, aceea a nerespectării semnificației culorii roșu a semaforului electric aflat în funcțiune.
Instanța constată că intimatul prin proba cu înregistrarea video, a făcut dovada existenței situației de fapt reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,,constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției” condiție îndeplinită în cauză fapta fiind înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, aplicându-se sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei, conform 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin.1 și 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006:
(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
(2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.
Din înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice de către intimat, depusă la dosarul cauzei, se observă la data de 27.02.2013, ora 16:02:19, o intersecție semaforizată, un semafor în funcțiune, culoarea roșie pentru sensul de mers la dreapta. La aceeași ora, se observă, apariția în cadru a unei mașini de culoare roșie, care pătrunde în intersecție și care virează la dreapta.
La ora 16:02:19 se observă că numărul de înmatriculare al autovehiculului respectiv este_ .
Din probele administrate în cauză a rezultat că petentul a pătruns în intersecție în timp ce semaforul avea culoarea roșie pentru sensul de mers la dreapta iar acesta nu a propus administrarea de probe din care să rezulte contrariul astfel încât acesta se face vinovat de prima faptă imputată.
Celelalte fapte reținute în sarcina petentului, au fost la rândul lor contestate de acesta prin motivarea adusă plângerii, iar din cuprinsul înregistrării nu rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea acestora, deși mașina condusă de petent a fost înregistrată pe o perioadă mare de timp, și în afara care i-ar permis agentului constatator să înregistreze și aceste fapte imputate petentului.
Având în vedere cele mai sus menționate, și probatoriul administrat în cauză, reținând din evaluarea judiciară a acestuia, că instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă, privind cea de-a doua și cea de-a treia faptă reținute în sarcina petentului, în lipsa vinovăției neexistând contravenție și ca atare nefiind posibilă aplicarea unei sancțiuni., plângerea contravențională fiind întemeiată sub acest aspect.
Cu privire la sancțiunea constând în amendă aplicată pentru prima faptă imputată petentul a solicitat transformarea acesteia în avertisment, și revocarea măsurii suspendării dreptului de a conduce.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 300 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei, a semaforului fiind de altfel minimul prevăzut de norma sancționatoare, neoprirea autovehiculului la culoarea roșie a semaforului constituind o faptă gravă și care poate avea consecințe tragice asupra participanților la trafic.
Instanța consideră că înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se justifică, întrucât petentul nu a avut o atitudine sinceră, contestând situația de fapt prin însăși procesul verbal arătând că semaforul era verde intermitent în contradicție cu înregistrarea video a faptei .
Cu privire la măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța constată că și această măsură a fost în mod legal luată de agentul constatator prin prisma faptei săvârșite de petent și nu se impune înlăturarea acesteia.
Pentru motivele ce preced instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează să admită, în parte, plângerea contravențională formulată, și în consecință, să dispună modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, încheiat la data de 27.02.2013, în sensul înlăturării din cuprinsul acestuia a sancțiunilor principale, constând în „Amendă în cuantum de 150 lei” și „Avertisment” și complementare, constând în „4 puncte de penalizare” aplicate petentului pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 36 alin.1 și art. 36 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Întrucât nu există alte motive de modificare a procesului verbal, instanța va menține celelalte prevederi ale acestuia.
Instanța urmează ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul S. C. A., având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., .,.,, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, încheiat la data de 27.02.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, încheiat la data de 27.02.2013, în sensul înlăturării din cuprinsul acestuia a sancțiunilor principale, constând în „Amendă în cuantum de 150 lei” și „Avertisment” și complementare, constând în „4 puncte de penalizare” aplicate petentului pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 36 alin.1 și art. 36 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. F. S.
-în concediu, semnează Grefierul Șef-
Red. D.Ș.
Dact. F.S.
4 ex./30 august 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4609/2013.... → |
|---|
