Plângere contravenţională. Sentința nr. 597/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 597/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 927/241/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator de date cu caracter personal 5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.597
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - D. P.-E., judecător
Grefier - D. M.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta N. A. R., domiciliată în localitatea Berbești, satul Dealu Aluniș, județul V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., împotriva procesului-verbal . nr._/30.03.2013 întocmit de Postul de Poliție Grădiștea, județul V..
Prezența părților și dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din 08 noiembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 15 noiembrie 2013, apoi la data de 22 noiembrie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la data de 22.04.2013, sub nr._, petenta N. A. R., domiciliată în localitatea Berbești, satul Dealul Aluniș, județul V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/ 30.03.2013 întocmit de Postul de Poliție Grădiștea, județul V. și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în sumă de 500 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Motivând cererea, petenta a arătat că, a fost sancționată contravențional cu suma de 500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.3 lit.a pct. 2 din HG 984/2005, întrucât ar fi oferit spre vânzare găini, la poarta târgului săptămânal Grădiștea, fără a avea documentele prevăzute de legislația sanitar-veterinară în vigoare. Arată că găinile proveneau din gospodăria proprie și nici ea nici soțul nu au alte surse de venit, având în întreținere și un minor, solicitând instanței să țină cont de disp. art 21 pct.3 din OG 2/2001. Mai arată că martorul menționat în procesul-verbal de contravenție este încasator în târgul respectiv și nu i-a adus la cunoștință că nu are voie să vândă găini în acel târg. Solicită instanței să facă aplicarea art.5 lit. a din OG 2/2001 prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
În drept au fost invocate disp. HG 984/2005 și OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.03.2013 (f.4).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul I.P.J V. a formulat întâmpinare (f.11), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea măsurilor procesului verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal întocmit, arătând că nu există niciun motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond, prevăzute. de OG.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, invocând prev.art.17din OG._, text de lege care prevede în mod expres care sunt acele mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea procesului verbal de contravenție. Astfel „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal”.
In privința legalității, procesul- verbal cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar in ceea ce privește temeinicia acestuia, situația de fapt expusă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, nefiind combătută de nicio probă.
Pentru dovedirea celor susținute în întâmpinare intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri ce constituie materialul probator: punct de vedere al agentului constatator privind întocmirea procesului verbal . nr._ din 30.03.2013 și, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, dovada comunicării procesului-verbal, procesul-verbal . nr._ din 30.03.2013 (filele 16-21 dosar).
La termenul de judecată din data de 10.09.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Horezu.
Prin sentința civilă nr.953/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, reținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 OG 2/2001 raportat la art. 132 alin 1,3 C.pr.civ., competența teritorială este exclusivă și aparține instanței în raza căreia a fost săvârșită contravenția, în speță, instanței în circumscripția căreia se află localitatea Grădiștea, astfel cum a fost stabilită prin HG 337/1993, respectiv Judecătoria Bălcești județul V..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești la data de 02.10.2013, sub același număr,_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 30.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 500 lei, în baza art.3 lit. a din HG.984/2005 pentru că la data de 30.03.2013 a oferit spre vânzare, la poarta târgului săptămânal din . fără a avea documente prevăzute de legislația sanitar veterinară în vigoare.
Contravenienta a refuzat să semneze procesul-verbal.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravenționala formulată de către petentă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 3 lit. a, pct. 2 din HG 984/2005, constituie contravenție la normele sanitare veterinare privind circulația animalelor: vânzarea sau înstrăinarea în orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislația sanitară veterinară în vigoare;
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul-verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul de lege menționat.
Petenta a solicitat anularea procesului-verbal, fără a indica motivele de nelegalitate sau netemeinicie, susținând că găinile oferite spre vânzare proveneau din gospodăria proprie, că împreună cu soțul nu dispun de alte surse de venit și au în întreținere un copil minor.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul-verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.pr.civ.
În considerarea celor expuse, instanța reține faptul că procesul verbal menționat cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care, apreciază că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementul esențial, determinant, pentru o astfel de calificare este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul sancțiunii amenzii aplicate.
Astfel, în pofida cuantumului relativ redus al amenzii, atât timp cât aceasta reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală în sensul Convenției.
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și, pe de altă parte, prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
Situația de fapt este stabilită în procesul verbal de contravenție, ceea ce constituie o proba din punct de vedere juridic, însă acest act sancționator nu stabilește și vinovăția petentului, acest aspect fiind stabilit ulterior, în cursul judecații, în condițiile respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.
Situația de fapt reținută de agentul sancționator nu a fost infirmată, petenta recunoscând săvârșirea faptei, motivând-o prin situația economică precară a familiei și necunoașterea faptului că nu avea voie să vândă păsări.
În cauza Gaucher împotriva Frantei, Curtea Europeană a stabilit, în motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, că este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profita celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contravenției nu este suficientă pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nicio dovadă sau un indiciu pertinent care să confere veridicitate acestei afirmații.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, a decis CEDO in cauza A. împotriva României. În acest context Curtea menționează ca prezumțiile de fapt (precum cea de temeinicie a procesului verbal) sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de convenție, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Vostberga taxi Aktiebolag si Vulic c Suediei).
Consecința acestui fapt îl reprezintă – în aprecierea instanței – răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură, în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.
În ceea ce privește sancțiunea stabilită, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 7 din aceiași ordonanță, care prevăd:
„(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
În speță, instanța apreciază că fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social scăzut, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, atitudinea sinceră a acesteia, lipsa veniturilor și faptul că se află la prima abatere de acest gen, astfel că atingerea adusă valorii sociale ocrotite este minimă.
În acest sens, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni cu „avertisment”, instanța va admite în parte plângerea contravențională dedusă judecății și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată, cu sancțiunea „avertisment”.
Totodată, va atrage atenția petentei, în ceea ce privește respectarea normelor legale și corijarea comportamentului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din 30.03.2013, formulată de petenta N. R.-A., domiciliată în localitatea Berbești, satul Dealu Aluniș, județul V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în Rm.V., . nr.95, județul V..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate în cuantum de 500 lei, cu sancțiunea „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Atrage atenția petentei privind respectarea pe viitor a dispozițiilor legale.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Bălcești..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte, Grefier,
Red.D.P.E.
Tehn.D.M.
4 ex./24.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 485/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 596/2013. Judecătoria... → |
|---|
