Pretenţii. Sentința nr. 485/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1127/185/2012
Dosar nr._ pretenții
Operator de date cu caracter personal -5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.485
Ședința publică din 18 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. D., judecător
Grefier - I. A.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul G. C. A., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul M. O. C., domiciliat în ., județul V..
Prezența, susținerile și dezbaterile fondului procesului au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării la 18 septembrie 2013, ora 1500, pentru a da posibilitatea reclamantului, prin apărătorul său ales, să depună și concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea remisă la 23.10.2012, reclamantul G. C. A., din ., județul V., a chemat în judecată pe pârâtul M. O. C., din ., județul V., pentru a fi obligat să-i plătească 3.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale, constând în contravaloarea lucrării dentare și a celor 14 zile de concediu medical, cheltuieli de transport, taxa de eliberare a certificatului-medico-legal, tratamentul urmat, onorariul de avocat ș.a.
Într-o manieră extrem de succintă reclamantul a susținut în motivare că a fost victima agresiunii pârâtului, care i-a produs o sluțire prin ruperea a doi dinți din față, acordându-i-se pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, fapta comisă a format obiectul dosarului de cercetare penală nr. 497/P/2011 al parchetului local, iar prin rezoluția de finalizare pârâtului i s-a aplicat o amendă administrativă, soluție rămasă definitivă ca urmare a respingerii plângerii și căilor de atac declarate.
Temeiul juridic nu a fost menționat, o astfel de neregularitate complinindu-se la primul termen de judecată, când s-au invocat prevederilor art.998-999 C.civ., care consacră răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Pentru corectă învestire, cererea s-a timbrat potrivit reglementărilor normative în materie (fila 10 dosar).
În dovedire, reclamantul a depus, în copie, certificatul medico-legal, scrisoare, rețetă și adeverință medicale, bonuri fiscale, fișă de tratament stomatologic, chitanțe eliberate de Spitalul Județean de Urgență V. (filele 36-44 dosar).
Totodată, a uzat de celelalte acte și lucrări îndeplinite în cursul urmării penale, sens în care s-a acrivat dosarul unității parchetare, proba testimonială, concretizată în audierea a doi martori, și proba mărturisirii judiciare, prin consemnarea răspunsurilor oferite de pârât la întrebările adresate (filele 17, 29, 30 dosar).
În apărare, acesta din urmă nu s-a conformat exigențelor prescrise de art.1141 și 115 C.proc.civ., și anume de a-și exprima opinia asupra pretențiilor formulate prin întâmpinare, dar, prezent personal la primele termene de judecată, a recunoscut fără echivoc comiterea faptei de lovire, negând numai anumite consecințe ale acesteia, și anume fracturarea dinților, ori locul de petrecere a agresiunii, aspecte în confirmarea cărora nu a înțeles să se folosească de vreun mijloc de probă, singurul martor propus și la ascultarea căruia reclamantul, prin apărător ales, s-a opus în mod expres față de statuările art.189 C.proc.civ., fiind soția sa.
Determinat de caracterul indirect al probelor administrate, în scopul clarificării situației și stabilirii adevărului, prin raportare la art.129 alin.5 C.proc.civ, materialul de cercetare judecătorească s-a complinit ulterior, din oficiu, cu depoziția martorului D. D. D. (fila 50 dosar).
Din examinarea coroborată a ansamblului doveditor, instanța reține în fapt că, în noaptea de 01.05.2011, în jurul orei 130, pe când se întorcea împreună cu mai mulți tineri de la discoteca din centrul localității de domiciliu, reclamantul s-a desprins din grupul acestora și, în spirit de glumă, s-a dus și a lovit cu piciorul poarta metalică de la . pârâtului, situată pe partea stângă a drumului public, în direcția Târgu J. -D..
Mai mult, însoțit de martorul D. D. D., reclamantul s-a întors în scurt timp la fața locului cu intenția de a deschide poarta respectivă, numai că, atunci când s-a apropiat de aceasta, pârâtul, care tocmai ieșise afară să vadă ce se întâmplă, trezit de zgomotul produs, a început să le aducă injurii și a aruncat în direcția sa cu o sapă găsită lângă zidul casei.
Izbit în zona capului, reclamantul a căzut cu fața în jos la circa 2 m distanță, pe carosabil, după care s-a ridicat și a plecat înspre grupul de prieteni, care l-au ajutat să ajungă acasă.
Din cauza stării grave în care se afla, acesta a fost transportat cu un autoturism la unitatea sanitară din . de aici cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență din municipiul Râmnicu V., unde a rămas internat în Secția chirurgie și ortopedie pediatrică până la 09.05.2011.
Pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate prin agresiune, reclamantului i s-au recomandat 12-14 zile de îngrijiri medicale, având nevoie de o lucrare protetică la nivelul celor doi incisivi centrali fracturați, tratament stomatologic efectuat într-un cabinet individual din același municipiu.
Sesizat cu plângere penală, parchetul de circumscripție a dispus prin ordonanța din 23.04.2012 scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei, soluția pronunțată fiind confirmată ulterior pe calea contestației atât de procurorul ierarhic superior, cât și de Judecătoria Bălcești prin sentința penală nr.170 din 01.10.2012.
Conform statuărilor înscrise în art.998-999 C.civ., incidente prin trimitere la art.6 din Legea nr.71/2011, orice faptă cauzatoare de prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală, neglijență sau imprudență s-a ocazionat, a-l repara în integralitate, în principiu, în natură, ori, în caz de imposibilitate, prin echivalent bănesc.
Textul de lege citat instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, după cum s-a arătat mai sus, răspundere pentru angajarea căreia trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume existența unui prejudiciu material sau moral, săvârșirea unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate între aceste elemente și vinovăția făptuitorului sub forma intenției sau culpei, chiar și a celei mai ușoare.
În speță, sub aspect obiectiv, actele de violență fizică exercitate de către pârât prin lovirea părții vătămate cu o unealtă agricolă, având ca rezultat direct și indirect, ca urmare a antrenării căderii, pricinuirea a numeroase vătămări corporale sub formă de excoriații, plăgi și tumefacții, inclusiv fracturarea piramidei nazale și a doi incisivi din partea superioară a maxilarului, ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 14 zile de tratament medicamentos, reprezintă fără îndoială o faptă ilicită, prin acțiunea întreprinsă aducându-se atingere dreptului la integritate corporală ca atribut, valoare a personalității umane și, prin aceasta, climatului de securitate individuală.
În plan subiectiv, circumstanțele concrete și obiectul material uzitat au reliefat că pârâtul a intenționat săvârșirea acestei faptei, prefigurându-i consecințele negative și acceptând fără îndoială eventualitatea producerii lor, cunoașterea sau nu a victimei ori scopul vizat neavând vreo importanță.
În sfârșit, activitatea delictuoasă la care acesta a recurs în context a provocat reclamantului un anumit prejudiciu de natură materială, având în vedere cheltuielile de protezare a dinților fracturați în momentul căderii pe carosabil și procurare a unor medicamente, precum și un prejudiciu nepatrimonial, configurat de durerile fizice și psihice generate de agresiune, relația de interdependență rezultând cu elocvență.
Astfel, chitanțele și bonurile fiscale exhibate au ilustrat că reclamantul a achitat suma de 423 lei pentru tratamentul stomatologic necesar remedierii danturii, din care 380 lei a reprezentat lucrarea ca atare și 43 lei radiografii, cumpărând medicamente în valoare de 94,80 lei, adică un total de 517,80 lei.
Lipsită de suport probator, susținerea cum că asemenea costuri au ajuns la cifre și mai mari ori că acesta presta diverse activități în gospodărie după programul școlar, fiind substituit pe durata celor 14 zile estimate în vederea recuperării sănătății de terțe persoane, nu avea cum să primească semnificație juridică, martorul V. A., care a făcut relatări pe marginea întinderii pagubei, neputând indica un cuantum fix, rezumându-se la a declara doar că lucrarea dentară a atins ordinul milioanelor.
Pe de altă parte, provenind dintr-o sursă mijlocită, nepercepută imediat și, deci, cu caracter indirect, depoziția martorului nominalizat rămâne fără putere probatorială pe acest aspect, neconjugându-se cu alte dovezi.
Adiacent, față de natura și gravitatea leziunilor traumatice, localizarea acestora, timpul necesar pentru vindecare, intensitatea durerilor, perioada de spitalizare, care a însemnat o izolare de mediul familial și o privare de activitățile firești, cotidiene, dar și o întrerupere a cursurilor școlare, la acea dată reclamantul fiind elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Grădiștea, disconfortul creat și complexul inesteticii resimțit până la terminarea lucrării stomatologice, rezonanța evenimentului în comunitate, reacțiile și comentariile ironice în rândul colegilor după reluarea procesului educațional, fără a ignora absența oricăror altor repercusiuni asupra sănătății și contribuția la declanșarea evenimentului, compensația pecuniară pentru prejudiciul moral suportat nu va depăși suma de 1.200 lei.
Din perspectiva considerentelor ce preced, instanța urmează să admită în parte cererea dedusă judecății și să oblige pârâtul la plata despăgubirilor civile cuantificate, menite să asigure repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită-culpabilă sau, cu alte cuvinte, restabilirea situației anterioare, precum și obținerea de către reclamant a unei satisfacții echitabile și rezonabile pentru dreptul nesocotit, totodată îndeplinindu-se și funcția preventiv-educativă a răspunderii civile.
Proporțional cu culpa procesuală stabilită, denotată de maniera de rezolvare a pretențiilor, în baza art.274 C.proc.civ., pârâtul va trebui să restituie finalmente parte din cheltuielile judiciare avansate de reclamant, compuse din taxa judiciară de timbru, onorariul de avocat, remunerația cuvenită martorilor audiați, taxele pentru eliberarea certificatului și raportului medico-legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul G. C. A., din ., județul V., împotriva pârâtului M. O. C., din ., județul V..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 517,8 lei daune materiale și 1.200 lei daune morale.
Obligă pârâtul la 1.895 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,
Grefier,
TehnoredA.D.
4ex./28.10.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 523/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 597/2013.... → |
|---|
