Revendicare imobiliară. Sentința nr. 596/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 596/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 1106/185/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
Operator de date cu caracter personal nr.5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.596
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – D. P.-E., judecător
Grefier – D. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul P. G., cu domiciliul în ., județul V. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la P. M. din aceeași localitate, în contradictoriu cu pârâta D. E., cu domiciliul în ., județul V..
Prezența părților și dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 noiembrie 2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 22 noiembrie 2013, pentru a se depune concluzii scrise.
Grefierul referă asupra cauzei și arată că ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Cererea a fost timbrată cu suma de 171 lei prin chitanța nr.8755/18.10.2012 eliberată de Primăria orașului Bălcești și timbru judiciar în valoare de 30 lei (fila 7 dosar).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.10.2012, sub nr._, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta P. M., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i respecte deplina proprietate și liniștita posesie a unui teren intravilan în suprafață de 1885 mp. situat în curtea casei din ., județul V., cu vecini la R-drum, la A- mișt.S. C., la Mn. D. C. și la Mzi-moșt.S. C-tin și drumul, dobândit prin titlul de proprietate nr. 222/_/ 7.10.1997. S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul exclusiv al terenul indicat mai sus, dobândit în nume personal prin reconstituirea dreptului de proprietate, teren pe care a edificat o casă. Prin hotărâre judecătorească s-a dispus evacuarea pârâtei din casă, însă aceasta nu-i permite să folosească terenul.
În drept au fost invocate disp.art. 555 și urm. C.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată (fila 7 dosar).
În scop probator au fost anexate, în copie, titlul de proprietate nr.222/_/07.10.1997, proces-verbal de punere în posesie, sentința civilă nr.747/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Bălcești, decizia civilă nr.161/A/M. din 09.09.2011 pronunțată de Tribunalul V., proces-verbal din 07.08.2012 întocmit de executorul judecătoresc V. I. în dosarul de executare nr.150/2012, procese-verbal de constatare nr.1643 și 1640 din 08.08.2012 și întocmite de Comisia locală Roșiile, procura judiciară aut. nr.1326/08.09.2011 de BNP E. G. din Rm.V. (filele 8-19 dosar).
La data de 23.11.2012 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă și neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că terenul în litigiu se află în codevălmășie, având regimul juridic de bun comun, fiind dobândit în proprietate în timpul căsătoriei părților, prin constituirea dreptului de proprietate.
Au fost anexate întâmpinării, tabelul nominal anexa 1 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1500/13.05.1993 de notariatul de Stat local D. (filele 28-29 dosar).
La termenul de judecată din data de 14.12.2012, reclamantul, prin apărător, a invocat prezumția puterii lucrului judecat dată de decizia civilă nr.161/A/M./09.09.2011 pronunțată de Tribunalul V. (fila 36 dosar).
Prin încheierea de ședință din 18.01.2013, instanța a unit excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu fondul cauzei, și a apreciat că prezumția puterii lucrului judecat, fiind un mijloc de probă, va fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii.
Pentru soluționarea cauzei, au fost administrate probatorii scrise, fiind depuse la dosar, în copie, filă din registrul de transcripțiuni privind actul de vânzare din 11.12.1938 transcris de Grefa Tribunalului V. sub. nr. 204/1939, foaie de zestre către S. M., filă evidență agricolă S. N. A. (filele 50-53 dosar), proba testimonială (filele 47-49 dosar), proba cu interogatoriul luat pârâtei la cererea reclamantului (fila 46 dosar), și s-a efectuat expertiză tehnică judiciară de specialitate topografie (filele 90-103 dosar).
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Bălcești.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Terenul în litigiu, în suprafață de 1885 mp. este înscris în titlul de proprietate nr. 222/_ din 07.10.1997 emis pe numele reclamantului P. G..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, aceasta urmează a fi respinsă, pentru considerente care se vor arăta în continuare.
Prin sentința civilă nr. 747 din 23.12.2010, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă în evacuare, formulată de același reclamant P. G., în contradictoriu cu aceeași pârâtă D. E., dispunându-se evacuarea pârâtei din imobilul casă situat în ., județul V..
În considerentele sentinței menționate, s-a reținut că „după desfacerea căsătoriei pârâta a continuat să locuiască în imobilul in litigiu. De asemenea, se reține si că pe terenul pe care a fost construită casa s-a eliberat titlul de proprietate nr. 222/_/07.10.1997 prin care s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1885 mp. Acest teren constituit în favoarea reclamantului a aparținut bunicilor acestuia și a fost dat de către aceștia pentru a construi casa.
Chiar dacă titlul de proprietate a fost eliberat in timpul căsătoriei părților, din probatoriul administrat rezultă că acesta a fost atribuit in favoarea reclamantului, atribuirea având astfel un caracter intuitu personae, fapt ce determină ca terenul să fie bun propriu”.
Sentința civilă nr. 747 din 23.12.2010 a rămas definitivă la data de 09.09.2011, prin decizia civilă nr. 161/A/M. pronunțată de Tribunalul V., prin care s-a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de pârâtă, bucurându-se de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. 1 pct. 2 din C. pr. civ., atunci în vigoare.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. de la 1864, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Ori, în puterea lucrului judecat intră nu numai dispozitivul hotărârii, ci și considerentele acesteia, în măsura în care explică și justifică dispozitivul. În acest sens, trebuie observat că, instanța nu putea dispune evacuarea pârâtei din imobilul casă situat pe terenul în litigiu, dacă aceasta ar fi probat că este codevălmașă a terenului respectiv. De altfel, în procesul anterior, s-a invocat de către pârâtă, excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, susținându-se o pretinsă stare de codevălmășie asupra imobilului casă și teren, excepție respinsă de către instanța de fond. Mai mult, respingerea greșită a excepției a fost invocată ca și motiv de apel, așa încât a fost analizată și de instanța de control judiciar.
Mai mult, probatoriul efectuat în cauză a confirmat caracterul intuitu personae al constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, întrucât terenul în litigiu aparținuse bunicilor acestuia S. C. și S. A., care, la rândul lor o înzestraseră pe fiica lor S. M. (mama reclamantului) pentru a-și construi casă. Lângă această casă, în anul 1985, înainte de căsătoria părților, a fost construită de către părinții reclamantului, casa din care pârâta a fost evacuată, așa cum s-a arătat. De altfel, în nota de pe verso a procesului-verbal de punere în posesie premergător titlului de proprietate (fila 9 dosar), este menționat în calitate de autor tatăl reclamantului, P. N. N..
Acțiunea în revendicare imobiliară este o acțiune reală și petitorie prin care proprietarul unui bun imobil, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
Prin expertiza efectuată în cauză, expertul topograf a identificat terenul în litigiu în suprafață de 1885 mp, înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului, teren încadrat, în partea de sud și respectiv nord, de alte două terenuri achiziționate de părți în timpul căsătoriei, conform schiței Anexa nr. 1 aflată la pagina 103 dosar.
Ocuparea terenului de către pârâtă rezultă din declarațiile de martori (filele 48, 49 dosar), procesele-verbale (filele 17, 18 dosar), interogatoriul pârâtei (răspunsurile la întrebările 9 și 10, fila 46 dosar). De asemenea, expertul a arătat că pârâta folosea o parte din teren pentru acces în curte, porțile de acces fiind situate pe acest teren.
Față de această situație de fapt sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 563 din Codul civil, în vigoare la data introducerii cererii, acțiunea în revendicare promovată de reclamant fiind întemeiată. D. urmare aceasta va fi admisă cu consecința obligării pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren în litigiu.
În ceea ce privește îmbunătățirile și plantațiile pretins realizate pe teren în timpul căsătoriei, pârâta este în drept să își valorifice un eventual drept de creanță, constând în cota-parte din contravaloarea acestora.
În temeiul art. 274 C. pr. civ. pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu apărător, onorariu expert și cheltuieli de transport, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.
Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul P. G., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu pârâta D. E., cu același domiciliu.
Obligă pârâta să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 1885 mp, așa cum a fost identificat în schița Anexa nr. 1(fila 103 dosar), la raportul de expertiză efectuat de expert P. S. A..
Obligă pârâta la plata sumei de 2350 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert și cheltuieli de transport, către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte, Grefier,
Red.D.P.E.
Tehn.D.M.
4 ex./30.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 597/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 87/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI → |
|---|
