Ordin de protecţie. Sentința nr. 2753/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2753/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 4998/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 2753/2014
Ședința din camera de consiliu de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Ministerul Public reprezentat de Procuror I. G. din cadrul Parchetului de pe Lângă Judecătoria Bârlad
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta C. V., domiciliată în ., jud. V. și pe pârâtul C. V., cu același domiciliu, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu a răspuns pârâtul C. V. asistat de av. G. C. și martora A. D., lipsă fiind reclamanta C. V. pentru care a răspuns av. N. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Sub prestare de jurământ s-a procedat la audierea martorei A. D., declarația acesteia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Apărătorii părților și reprezentatul Ministerului Public arată că nu au cereri sau probe de formulat.
În temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă declară închisă cercetarea judecătorească și declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul.
Av. N. M., pentru reclamantă, având cuvântul pe fond, arată că din probele administrate în cauză a rezultat că între reclamantă și pârât există o relație conflictuală accentuată ori de câte ori reclamanta se întoarce acasă. Și relația de căsătorie a părților a fost una zbuciumată. Din anul 2013 și până în prezent reclamanta nu a avut acces în imobilul dobândit împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei. Din actele depuse la dosar și declarația martorei rezultă că reclamanta a fost internată, a suferit o depresie pe fondul stării de pericol la care a fost supusă de către pârât.
Consideră că starea de pericol a fost dovedită și în consecință solicită admiterea cererii și să se dispună reintegrarea reclamantei în locuință.
Av. G. C., pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de reclamantă de emitere a ordinului de protecție ca fiind neîntemeiată având în vedere că nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile prevăzute de legea nr. 217/2003 care prevede că ordinul de protecție se emite pentru înlăturarea unei stări de pericol iminente și are ca scop înlăturarea acestei stări de pericol. Din probele administrate a rezultat că reclamanta a fost plecată din țară, revine sporadic în țară, aspect ce a reieșit si din declarația martorei care a declarat că reclamanta este plecată de 5 ani din țară.
Apreciază că cererea reclamantei nu a fost dovedită, nu au fost dovedite acte recente de violență ale pârâtului, nu s-a dovedit starea de pericol și consideră că cererea de chemare în judecată trebuie respinsă în integralitate.
Arată că este apărător din oficiu, onorariu a fost achitat de către pârât sens în care depune la dosar chitanța nr._/29.10.2014.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pentru emiterea unui ordin de protecție sunt necesare îndeplinirea a 3 condiții: condițiile prev. de art. 4,5 și 23 din legea nr. 217/2003, calitatea de membru de familie, existența de acte de violență, starea de pericol.
În prezenta cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială și față de probatoriul administrat apreciază că nu s-a dovedit existența de violențe față de reclamantă și nici starea de pericol.
Reclamanta a fost plecată în străinătate, s-a reîntors în țară, nu s-a dovedit existența unei stări de pericol.
Pune concluzii de respingere a cererii reclamantei prin care solicită emiterea ordinului de protecție, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, av. N. M., pentru reclamantă, arată că reclamanta are un drept locativ asupra imobilului iar în ceea ce privește violența fizică și psihică a fost dovedită, din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamanta a suferit o depresie ce a fost favorizată de violența verbală și psihologică la care a fost supusă de către pârât.
În prezent reclamanta se află în țară, nu are unde locui.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de emitere a ordinului de protecție
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ la data de 15.10.2014 reclamanta C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. V. emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună, următoarele măsuri:
- reintegrarea victimei în locuința familiei;
- limitarea dreptului de folosință al pârâtului doar asupra unei părți din locuința familiei;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime;
- interzicerea oricărui contract, inclusiv telefonic cu reclamanta.
În fapt, reclamanta a arătat că, de la pronunțarea divorțului și până în prezent, pârâtul nu-i permite accesul în locuința proprietatea lor comună.
Cererea de emitere a ordinului de protecție este scutită de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în conformitate cu art. 27 indice 2 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.
B. Apărările formulate
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței, arătând că nu este de acord cu solicitările reclamantei, imobilul nu are intrări separate, reclamanta consumă alcool, vine o dată pe an în țară ocazie cu care consumă alcool și îl jignește. Mai arată că este divorțat de reclamantă.
C. Probe
La cerere reclamanta a atașat copie carte de identitate.
D. Aspecte procesuale
În conformitate cu art. 27 indice 3 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 a fost asigurată asistența juridică a pârâtului de avocatul din oficiu - Av. G. C. .
În conformitate cu art. 27 indice 6 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012, judecata s-a efectuat cu participarea reprezentatului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.
II. În fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta C. V. și pârâtul C. V. au fost soți. Prin Sentința civilă nr. 498/2014 de la data de 19.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Bârlad a pronunțat desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din vina ambilor soți.
Reclamanta lucrează de aproape patru ani în Italia și vine ocazional în țară. Relațiile dintre foștii soți sunt tensionate.
Prin Sentința civilă nr. 2741 de la data de 20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Bârlad a fost respinsă cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâtul C. V., ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii s-a reținut că, pericolul iminent nu a fost dovedit de reclamanta victimă și nu se impune ca aceasta să fie protejată prin emiterea ordinului de protecție. De asemenea, s-a reținut că martorii propuși de reclamantă au relatat aspecte spuse de aceasta cum este cazul martorului C. V. sau nu au avut cunoștință de vreo agresiune sau vreun conflict între părți așa cum a susținut martora propusă de reclamantă, G. R.. Martorii propuși de pârât la rândul lor nu au relatat fapte percepute direct de ei. Martorul A. V. nu a aflat de vreun conflict sau agresiune ce s-ar fi petrecut în oct.2013 iar martorul, C. T. a relatat spusele pârâtului în sensul că relațiile de familie sunt tensionate.
III. În drept:
În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Art.1 indice 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu principiul legalității; principiul respectării demnității umane; principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; principiul celerității; principiul parteneriatului; principiul egalității de șanse și de tratament
Art. 2 din același act normativ decretează că, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 26, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsurile - obligații sau interdicții, prevăzute în mod expres.
IV. Soluția instanței
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța constată că, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie, a violenței asupra membrilor de familie, astfel cum sunt definiți de art. 2^2 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
În raport de ansamblul probelor administrate în fața instanței, rezultă că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative ce ar putea justifica emiterea ordinului de protecție solicitat de reclamantă, respectiv nu a fost dovedită starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta ca efect al atitudinii pârâtului.
Probele administrate în cauză dovedesc că între părți există o stare conflictuală generată de divorț și de disputa cu privire la dreptul de proprietate și posesia exercitată asupra locuinței comune.
În vederea soluționării cererii pentru emiterea ordinului de protecție, trebuie făcută o distincție între starea conflictuală dintre părți generată de anumite situații și starea de pericol iminent în care s-ar afla reclamanta ca urmare a violențelor, de orice natură, exercitate de pârât și care, trebuie dovedit în cauză.
Instanța constată, că prin cererea introductivă, tipizată, înregistrată la data de 15.10.2014, reclamanta nu a invocat nici un act de violență săvârșit de pârât, motivând cererea prin faptul că pârâtul nu-i permite accesul în locuința proprietate comună.
Singurul act de violență menționat în cursul procesului este cel indicat de martorul A. D., audiat în susținerea acțiunii, care a relatat că a găzduit-o pe reclamantă, plângându-se că pârâtul a amenințat-o că ,,îi taie capul" dacă intră în curtea comună. Martorul relatează că incidentul s-a petrecut în urmă cu două săptămâni.
Așadar, singura probă cu privire la acte de violență este indirectă, nu este percepută personal de martor ci aflată de acesta de la reclamantă.
Martorul propus de pârât, respectiv C. G. nu a avut cunoștință de vreo agresiune sau vreun conflict între părți.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care s-ar reține că pârâtul a amenințat-o pe reclamantă, acest act nu este de natură că conducă la emiterea ordinului de protecție, întrucât, în raport de probele administrate nu rezultă că a creat o stare de pericol iminent.
La formarea concluziei instanța a avut în vedere ritmicitatea și intensitatea săvârșirii actelor dovedite – un singur incident, prin care pârâtul ar fi amenințat-o pe reclamantă, împrejurări care exclud existența pericolului iminent la care ar putea fi expusă reclamanta.
Reclamanta invocă, depunând acte medicale, că suferă de depresie, iar martorul audiat A. D. relatează că reclamanta este cuprinsă de frică și s-a internat în spital.
În raport de natura actului violent invocat în cadrul prezentei acțiuni, instanța apreciază că temerea reclamantei, manifestată într-o asemenea manieră nu se justifică.
Nu rezultă că, în raport de împrejurările din dosar, actul pârâtului, adresate în circumstanțele reținute în prezenta cauză, ar fi de natură să insufle o temere justificată reclamantei. Nu s-a făcut dovada că starea reclamantei de depresie este determinată de actul singular la pârâtului. Se observă că, martorul A. D. a precizat că reclamanta spune ,,că a fost bătută și că din acest motiv a cuprins-o o frică și s-a internat în spital".
Conflictele dintre părți vor fi soluționate pot fi soluționate prin promovarea de acțiuni civile, însă nu pe calea ordinului de protecție, care este o măsură cu caracter special, cu un scop bine definit - înlăturarea unei stări de pericol iminent, pericol ce nu a fost dovedit în cauză.
Prin urmare, apreciind că nu este dovedit pericolul social și că nu se impune emiterea ordinului de protecție pentru reclamantă, instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamanta C. V., ca fiind neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc. civ., instanța urmează să oblige reclamanta să ramburseze pârâtului suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat, achitată cu chitanța . C. nr._ din data de 29.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA,
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta C. V. CNP:_ domiciliată în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul C. V. CNP:_ ., jud. V., ca neîntemeiată.
2. Obligă reclamanta C. V. să plătească pârâtului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit art. 27 indice 6 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012.
4. Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
Red. B.G. 12.11.2014
Tehnored. V.B. 12 Noiembrie 2014/ 5 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3377/2014. Judecătoria BÂRLAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 835/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
