Anulare act. Sentința nr. 1659/2015. Judecătoria BÂRLAD

Comentarii

0

Sentința nr. 1659/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 3272/189/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1659/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Grefier C. M.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. G., reclamant G. A. G., ambii cu domiciliul procesual ales în Bârlad, ., jud.V. la cab.av. C. C. și pe pârât B. C. ROMÂNĂ cu sediul în București, ..5, sector 3, pârât B. C. ROMÂNĂ SUCURSALA BÂRLAD, având ca obiect anulare act clauză abuzivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - pârât - B. C. ROMÂNĂ, - pârât - B. C. ROMÂNĂ SUCURSALA BÂRLAD, - reclamant - G. A. G., - reclamant - G. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile prezentei cauze au avut loc în ședința publică din 16.06.2015 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărîre, cînd din lipsă de timp s-a dispus amînarea pronunțării pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a dat următoarea hotărâre:

I. Procedura de judecată

A. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 31.07.2014 sub număr de dosar_, repartizat în mod aleatoriu completului C. civil 2, reclamanții G. G. și G. A. G. au chemat în judecată pe pârâtele . SA București și B. comercială Română - Sucursala Bârlad, solicitând:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în Convenția de credit_ din data de 04.03.2008 respectiv: pct 5, pct. 9 lit. a, lit. b, lit. c, și a art. 2.6, art. 2.10 a, art. 3.1, art.3.3, art.3.7 și art. 3.9 din condiții generale de creditare, anexa la contractul de credit bancar ;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei: indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de1,5 PP începând cu data de 04.03.2009 și până în prezent;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit bancar pentru persoane fizice cu privire la dobânda în sensul încasării după formula: indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani plătită în plus față de următoarea formulă de calcul a dobânzii și anume indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp începând cu data de 04.03.2009 și până în prezent;

- să se constate că reclamanta a achitat suma de 2222,5 euro reprezentând comision de acordare și comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitatea absolută și că această plată este nedatorată;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2222,5 lei reprezentând comision de acordare a creditului de 875 euro, comision de administrare achitat până la data de 31.07.2014 în cuantum de 1347,5 euro;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii lege calculate de la data plății fiecărei sume și până la plata efectivă a debitului;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că la data de 04.03.2008 au încheiat cu pârâta un contract de credit în valoarea de_ euro, cu o perioadă de rambursare de 300 luni. Arată că, în momentul încheierii contractului bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008 dobânda era de 7,4 % pe an și era fixa in primele 12 luni și variabilă ulterior, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care conform prevederilor contractului se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,5 PP.

Punctul 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.03.2008 menționează ca „la data încheierii prezentului contract dobânda curenta este de 7,4% pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. Dobânda fixa se menține constanta pe o perioada de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 si 8. După aceasta data dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă l,5pp".

În condițiile generale de creditare la art. 2.6 se precizează: „pe parcursul derulării contractului, nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului fata de banca. "

La art. 2.10 a tot din Condițiile Generale de creditare se menționează: „pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fora consimțământul împrumutatului, in funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (7,4% fixa in primul an) conduce la recalcularea dobânzii datorate. "

Contractul nu este în acord cu art. 37 din Ordonanța de Urgenta nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care prevede că, dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBORJROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului

Susține că nu există un motiv întemeiat pentru modificare dobânzii, motivul întemeiat prevăzut în contractul supus analizei este acela al „ apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara ", fără prezentarea altor elemente de identificare. Motivul menționat respectiv „apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara" nu îndeplinește condiția e a fi clar stipulat, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs, fiind de netăgăduit că piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează. Modalitatea de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia. Invocă dispozițiile din Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, respectiv art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Cu privire la dovada negocierii clauzei, arată că art. 4, alin 3 din Legea nr. 193/2000 instituie in sarcina comerciantului aceasta obligație, respectiv, in speța de fata, in sarcina Băncii.

Clauza de la pct 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.03.2008, în aparenta pare sa fie redactată în mod clar, însă lipsesc de fapt lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referința variabila, iar limbajul folosit nefiind unul ușor inteligibil. Clauza de la pct. 5 nu cuprinde toate elementele prevăzute de toate elementele prevăzute de art. 9 ind. 3, al. 1, OG din OG 21/1992. În clauza de la punctul 5 nu sunt identificate criterii obiective, susceptibile de a fi verificate și înțelese de un consumator fără cunoștințe minime despre finanțe, piața monetara si evoluția acestora, limbajul fiind departe de a fi ușor inteligibil așa cum impun, imperativ, dispozițiile art. 4, alin. 6 din Legea nr, 193/2000.

Prin adoptarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, transpusa in legislația noastră prin Legea nr. 193/2000, cu modificările ulterioare, legiuitorul european si cel național au dat instanței de judecata posibilitatea de a obliga la modificarea clauzei unui contract sau de a-l anula în măsura in care retine ca aceasta cuprinde clauze abuzive.

Condițiile pentru a fi catalogata o clauza ca abuziva, rezulta din interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE si a prevederilor art. 1 alin. 3 si art. 4 alin 1, 2,3 din Legea nr. 193/2000 modificata, respectiv clauza sa nu fi fost negociata si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor in detrimentul consumatorilor si contrar cerințelor bunei credințe. Ori, variația ratei dobânzii așa cum rezulta din clauzele inserate in contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.03.2008, este dependenta de voința băncii.

În ceea ce privește pct. 6 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/03.04.2008, acesta menționează ca: „dobânda anuala efectiva (D.) este de 8,47 % pe an. In D. sunt incluse: dobânda anuala, comisionul de analiza a documentației, de acordare credit si de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viata, comisionul de urmărire riscuri, precum si alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării acestui contract) ". Tot in contractul bancar la art. 9 lit. b și lit. c se precizează ca aceste comisioane, cel de acordare si cel de administrare, sunt in procent de 2,50%flat, respectiv 0,05% din valoarea creditului, 17,5 euro.

Referitor la comisionul de rambursare in avans, prevăzut de art. 9 lit.. a din Contractul de credit bancar si de definit astfel de art. 3.3 din Condițiile Generale de creditare, „comisionul de rambursare anticipata se calculează asupra sumei rambursate anticipat. In cazul liniilor de credit acest comision se percepe numai atunci când împrumutatul renunța, parțial sau total, la plafonul aprobat al liniei de credit. Se calculează flat la suma din plafon la care se renunța ". Acest comision este prevăzut de OUG 50/2010, iar art. 67 alin. 2 prevede ca in cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabila, „ o astfel de compensație nu poate fi mai mare de a) l% din valoarea creditului rambursata anticipat, daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si data convenita pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5% din valoarea creditului rambursata anticipat, daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si data convenita pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an. "

In contractul de credit bancar comisionul de rambursare in avans are procente diferite variind între 2,5% si 4,5% în funcție de perioada de rambursare, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, fiind dublu, triplu față de limita prevăzută de OUG 50/2010.

În contractul de credit bancar pentru persoane fizice a fost stabilit un comision de administrare de 17,5 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoare creditului contractat, în valoare de_ euro.

În condițiile generale de creditare, la art. 3.9 comisionul de administrare este definit ca fiind suma fixa lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiile de luna.

Comisionul de administrare așa cum a fost stabilit de 17,50% euro, procent din valoarea creditului, respectiv_ euro, prin modul in care a fost formulat și perceput, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, urmărindu-se perceperea unei sume în plus, atât timp cât acesta putea fi prevăzut la valoarea soldului și nu la creditul contractat. Comisionul de acordare a creditului este in valoare de 2,50% din valoarea totală a creditului, adică 875 euro, așa cum este precizat în Contractul de credit bancar nr._/04.03.2008 și este un comision perceput abuziv.

Reclamanții critică art. 3.1 din condiții generale de creditare care prevede că, comisionul de acordare credit se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzut în contract. În cazul în care banca finanțează și comisioanele aferente creditului, comisionul de acordare se aplică la valoarea obiectului creditat, din care se scade avansul împrumutatului. În funcție de opțiunea împrumutatului, la creditele acordate în lei, la valoarea rezultată se adaugă și alte costuri aferente creditului. Reclamanții critică clauza prevăzută de art. 3.7 din Condițiile generale de creditare.

Susține că comisionul de administrare comision reprezintă altceva decât o dobânda mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere și mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision.

Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabilă a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase în raport cu ofertele altor banei care acționau pe aceeași piața relevantă cu banca respectiva (dar care, în realitate, datorită adăugării la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) și, pe de altă parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.

Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorii nu au avut posibilitatea sa negocieze nici o clauză din contract, întregul act juridic fiindu-le impus, în forma respectivă, de către bancă.

Întreaga convenție de credit este alcătuită din mai multe documente standardizate, denumite „ condiții generale " și „ condiții speciale " care sunt în mod evident utilizate de către pârâtă în relațiile comerciale cu toți clienții săi. Clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, întrucât sunt dinainte stabilite de către împrumutător, singurele elemente de diferențiere fiind suma împrumutată și data scadentă, contractul devenind astfel unul de adeziune, încălcând dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000.

În drept, a invocat art 9, ind. 3, lit e din OG 21/1992, art. 4 din Legea 193/2000, art. 15 lit.j din Legea 146/1997. Hotărârile CJUE.

Prin precizările depuse la dosar la fila 92, vol.II reclamanții au cuantificat diferența de dobândă pe care o solicită a fi restituită la suma de 500 euro.

B. Apărările formulate

Pârâta a formulat întâmpinare (fila 51, vol. II), prin care a invocat excepția nulității capătului de cerere privind restituirea prestațiilor, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de dobânzi și comisioane.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat adaptarea contractului în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus, respectiv valoarea indicelui de referință EURIBOR la 6 luni plus 7 puncte procentuale.

În susținerea excepției nulității capătului de cerere privind restituirea sumelor de bani plătită în plus cu titlu de dobândă, pârâta a susținut că, cererea de chemare în judecată nu cuprinde valoarea pretențiilor deduse judecății, în baza cărora solicită restituirea unor sume. Pretenția are caracter echivoc, iar din cererea de chemare în judecată nu rezultă care este dobânda totală achitată de reclamanți.

În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune a susținut că, clauzele criticate au un evident conținut evaluabil pecuniar, iar acțiunea care tinde la anularea acestora este o acțiune personală, dreptul la acțiune al reclamantului este supus prescripției extinctive, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil raportului juridic litigios. Contractul de credit ce face obiectul prezentei acțiuni a fost încheiat la data de 04.03.2008, iar acțiunea a fost înregistrată la pese 6 ani de la semnarea contractului. Prin urmare, acțiunea a fost introdusă după epuizarea termenului legal.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de dobânzi și comisioane a susținut că, sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv, încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității. Această sancțiune sui generis este consacrată în art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Invocă Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011, intrată în vigoare la data de 12.12.2011, precum și Hotărârea Curții (Camera întâi) din data de 14.06.2012 în cauza C-618/10, pronunțată în speța „Banco Espanol de Credito SA/Joaquin Calderon Camino", s-a stabilit că în ipoteza în care instanța constată că o clauză are caracter abuziv nu poate interveni în conținutul său. Legiuitorul român, prin art. 6 din Legea nr. 193/2000, a prevăzut, cu privire la clauzele abuzive cuprinse în contractele încheiate cu consumatorii și constatate prin intermediul organelor abilitate prin lege, că nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractele se vor derula în continuare, cu acordul consumatorului. Concluzionează în sensul că, sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv, încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.

Pe fondul cauzei, a susținut că, a încheiat cu împrumutații G. G. și G. A. G. contractul de credit pentru persoane fizice nr._, pentru suma de 35.000 EUR, reprezentând credit pentru nevoi personale nenominalizat (în continuare "Contractul"). Dispozițiile Contractului respectau și respectă în continuare legislația în vigoare la data încheierii lui, inclusiv reglementările privind protecția consumatorului, acesta conținând informații clare și complete, exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, de natură a permite împrumutaților să înțeleagă pe deplin atât drepturile cât și obligațiile lor.

A pus la dispoziția împrumutaților atât propunerea de contract, cât și Condițiile generale de creditare, care fac parte integrantă din Contractul de credit, iar reclamanții au avut posibilitatea să le studieze și nu au fost în nici un fel constrânși să le semneze imediat. Reclamanții au semnat pe fiecare pagină, atât Contractul de credit, cât și Condițiile generale de creditare. Reclamanții nu au fost constrânși să semneze imediat Contractul de credit, ci aceștia au avut posibilitatea să obțină o copie a Contractului, pentru a o lua acasă și a reflecta asupra conținutului și asupra oportunității încheierii unui astfel de contract. Dobânda a fost agreată de părți nu ca fiind fixă, ci variabilă, art. 5 din Contract stabilind în mod clar că dobânda curentă este de 7,4% pe an, fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior, în funcție de dobânda de referință afișată la sediile BCR. Potrivit art. 2.io.a. din Condițiile generale de creditare pentru creditele cu dobândă variabilă, banca poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare. Timp de peste 6 ani, împrumutații nu și-au exprimat vreo nemulțumire cu privire la Contract, aceștia reclamând existența unor pretinse clauze abuzive abia prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 31.07.2014. Pentru a veni în sprijinul împrumutaților, la solicitarea acestora, subscrisa am încheiat actul adițional nr._-A/15.09.2010, prin care a rescadențat creditul prin diminuarea ratei de plată timp de 12 luni.

Argumentele care se întemeiază pe dispozițiilor OUG nr. 50/2013 trebuie înlăturate de instanță, întrucât prin . Legii nr. 288/2010, câmpul de aplicare a OUG nr. 50/2010 a fost restrâns la contractele de credit încheiate după momentul intervenirii modificărilor legislative, fiind excluse în mod expres contractele aflate în derulare, inclusiv convenția de credit încheiată cu reclamanții - art. 95 din OUG nr. 50/2010. Dispozițiile aflate în vigoare la momentul încheierii contractului au fost întru totul respectate. Principiul tempus regit actum impune evaluarea legalității contractului încheiat cu reclamantul prin prisma dispozițiilor actului normativ special, Legea nr. 28g/2oo4 privind contractele de credit pentru consum destinate consumatorilor. În plus, chiar dispozițiile art. 9 ind. 3 lit. e) din OG 21/1992 sunt ulterioare încheierii Contractului și deci inaplicabile acestuia - acest text a fost introdus prin OUG nr. 174/2008 la data de 27.12.2008, iar Contractul a fost semnat în martie 2008.

Pentru niciuna dintre clauzele contractuale criticate, reclamanții nu au analizat și demonstrat împlinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru ca o clauză să fie abuzivă. Legea nr. 193/2000 nu interzice de plano nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive. Nu se interzice un anumit conținut (nu este interzis caracterul preformulat al unei clauze), ci o anumită modalitate de stabilire a acelui conținut. Modalitatea de determinare a ratei dobânzii și a comisioanelor - prețul contractului

- nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare. Aceste dispoziții au fost preluate în integralitate de Legea nr. 193/2000 în art. 4 alin. (6). Invocă jurispridența Înaltei Curți de Casație și Justiție și CJUE și apreciază că, prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.

Concluzionează că atât clauzele referitoare la dobândă, cât și cele referitoare la comisioane fac parte din prețul contractului de credit ( costuri + profit). A se anula/modifica aceste clauze ca abuzive echivalează cu „ștergerea" abuzivă a unei părți din drepturile finanțatorului dar și din prețul creditului acordat de bancă și din costurile pe care aceasta le suportă. Obiectul unui contract este reprezentat, în viziunea legiuitorului european, de prestația și contraprestația pentru care se încheie un anumit contract. Prestația și descrierea acesteia sunt excluse de la controlul caracterului abuziv contraprestația este reprezentată de prețul creditului, preț care se compune din costul creditului și profitul băncii - atât dobânda cât și comisioanele reprezintă componente ale prețului contractului

Arată că, din momentul în care instanța constată, cum este cazul în prezenta cauză, că cererea reclamantului vizează caracterul abuziv al elementelor care compun prețul contractului, aceasta urmează să analizeze cu prioritate dacă elementele ce compun prețul sunt exprimate în mod clar și inteligibil. Toate elementele prețului Contractului sunt exprimate în mod clar și ușor inteligibil.

Potrivit art. 5 din Contract, dobânda aplicabilă este una variabilă, fiind inițial de 7,4% pe an și revizuibilă ulterior - modul în care dobânda variază este indicat la același articol, respectiv în funcție de dobânda revizuibilă a băncii, afișată la sediile BCR, la care se adaugă 1.50 puncte procentuale

Dobânda revizuibilă a băncii este ea însăși definită la art. 2.10 pct. a) din Condițiile generale de creditare, prin raportare la costul resurselor de creditare. Costul resurselor de creditare are la baza următoarele elemente indicele de referința EURIBOR (care este doar un element), costul cu rezerva minima obligatorie, costurile de lichidate.

Comisionul de acordare credit este fix, reprezentând 2.50% din suma împrumutată, și se percepe o singură dată, art. 9 lit. b) fiind foarte clar în această privință. Comisionul de administrare este de asemenea fix, respectiv suma fixă de 17,50 EUR, care se percepe lunar, art. 9 lit. c) stabilind inclusiv din punct de vedere procentual modul de calcul al acestui comision - 0.05% din valoarea creditului. Comisionul de rambursare anticipată prevăzut de art. 9 pct. a) stabilește în mod clar modalitatea de calcul a acestuia, în situația în care clientul dorește să ramburseze creditul în mod anticipat. Concluzionează că aceste clauze sunt clare și inteligibile. Pârâta susține că, în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru ca o clauză să fie abuzivă. Condiția subiectivă nu este îndeplinită în cauză, întrucât oferta subscrisei nu a fost acceptată de către debitori nici ca urmare a unei violențe economice și nici ca urmare a unui element surpriză. Condiția obiectivă vizează efectele economice ale clauzei, respectiv un dezechilibru semnificativ, disproporționat între prestațiile reciproce ale părților și deci, procurarea unui avantaj excesiv pentru profesionist în cazul de față, niciuna dintre clauzele reclamate ca fiind abuzive din Contract nu determină procurarea unui avantaj excesiv pentru Bancă în detrimentul împrumutaților, respectiv comisioanele percepute de bancă au avut la bază elemente particulare de fapt care au determinat perceperea lor. Clauzele atacate de reclamanți nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Mai mult, constatarea nulității clauzelor privind dobânzile și comisioanele ar însemna lăsarea contractului fără obiectul său, fără contraprestația corespunzătoare, adică obligarea Băncii să realizeze acte de comerț gratuite sau în pierdere către fiecare reclamanți. Susține că, fiecare clauză referitoare la comisioane are o redactare clară și inteligibilă, fără utilizarea unor termeni ambivalenti, sau echivoci. Prevederile contractuale respective cuprind nu numai procente exprimate matematic, în modul cel mai simplu și concis, ci și „baza" la care se aplică, exprimată în cifre și chiar sumele fixe ce vor trebui plătite cu titlu de comision. Comisionul de acordare a creditului reprezintă una din spezele contractuale aferente creditului - riscul de credit este asumat de către Bancă în urma analizei económico-financiare a solicitantului de credit și a solidității garanțiilor - reale sau personale și acoperă în concret costurile Băncii determinate de analiza dosarului clientului, verificarea bonității acestuia, eventuale comisioane acordate intermediarilor, etc. Nivelul comisionului este determinat ca procent din valoarea creditului acordat tocmai pentru a se asigura un echilibru just între prestația Băncii și cea a clientului.

În ceea ce privește comisionul de administrare, chiar dacă OUG nr. 50/2010 nu este aplicabilă cauzei, definiția comisionului de administrare clarifică definitiv caracterul legal al clauzei referitoare la comisionul de administrare. Mai mult, clauza contractuală prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este în sine abuzivă, în raport de scopul acestui comision recunoscut de ambele părți - monitorizarea / înregistrarea / efectuarea de operațiuni în scopul utilizării / rambursării creditului acordat. Privitor la comisioanele de rambursare anticipată aceste comisioane sunt clar și inteligibil determinate de art. 9 din Contract, și reprezintă contraprestația unui serviciu punctual oferit de bancă, respectiv costul pentru acest serviciu.

Privitor la clauzele contractuale referitoare la dobândă, susține că, reclamanții urmăresc să obțină concursul instanței de judecată pentru a modifica dobânda contractuală astfel cum a fost agreată la semnarea Contractului. Reclamanții nu au optat pentru o dobândă care să se raporteze la indicele de referință EURIBOR, deși acesta era un produs oferit de bancă alături de dobânda de referință variabilă, aspect ce rezultă din clauza 2.10.b. din Condițiile generale de creditare. Dobânda de referință variabilă a BCR a fost opțiunea împrumutaților la momentul încheierii Contractului, voință pe care doresc acum să o altereze în mod unilateral, apelând în mod neîntemeiat la forța publică pentru a modifica prevederile contractuale. În cazul dobânzilor variabile raportate la indicele EURIBOR, marja fixă este considerabil mai mare decât cea practicată pentru dobânda de referință variabilă a Băncii.

La rândul său, dobânda de referință variabilă a băncii se stabilește în funcție de costul resurselor de creditare ale băncii și are la bază următoarele elemente: indicele reprezentând evoluția dobânzii indicative de pe piețele internaționale, care reflectă costurile de refinanțare ale băncii (EURIBOR/ROBOR).

Toate aceste costuri se stabilesc și au la bază Reglementări ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul, băncilor fiindu-le permis, potrivit dispozițiilor legale aplicabile contractului în discuție, să acorde credite în raport de o dobândă de referință proprie (interdicția de practica o astfel de dobândă a fost introdusă abia ulterior, prin OUG 50/2010, care la art. 95 prevede faptul că nu intră sub incidența acestui act normativ contractele de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare). Susține că, afirmațiile reclamanților în sensul că dobânda poate fi modificată în funcție de voința unilaterală a Băncii sunt neîntemeiate, întrucât dobânda de referință variabilă BCR are la bază elemente obiective, strict reglementate și controlate de BNR. Prin Condițiile speciale ale fiecărei convenții, părțile stabilesc un anumit tip de rată a dobânzii curente care poate fi fixă sau variabilă, în funcție de anumiți indici: LIBOR, EURIBOR (ipoteză corespunzătoare art. 2.io.b din Condițiile generale de creditare) sau dobânda de referință BCR (ipoteză corespunzătoare art. 2.io.a din Condițiile generale), în funcție de opțiunea clienților. Cât timp dobânda de referință a BCR este făcută publică prin afișare, este evident că și consumatorul a avut cunoștință de ea, atât la momentul semnării contractului, cât și ulterior. Aceasta cu atât mai mult cu cât acest indice nu a variat decât în limite foarte mici, în funcție exclusiv de costul resurselor de creditare. Or, potrivit art. 1, alin. 1 litera a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, o astfel de variație este permisă, fiind firească pentru împrumuturile cu dobândă variabilă și pe termen lung. Dacă instanța ar considera admisibilă susținerea că dobânda de referință a băncii nu prezintă o transparență rezonabilă, atunci la fel de admisibilă ar fi și susținerea că nici dobânda Euribor nu este suficient de transparentă, pentru că nici în cazul Euribor consumatorul nu cunoaște din ce este compus acest indice, sau care este evoluția lui posibilă în viitor. Or, o astfel de ipoteză nu poate fi acceptată pentru că în ambele cazuri, valorile dobânzii (fie ea Euribor sau dobânda de referință a băncii) sunt stabilite prin raportare la elemente ce țin de evoluția pieței, iar nu de voința băncilor. Consumatorul însă nu deține informațiile necesare pentru a calcula singur nici care va fi la un moment dat valoarea dobânzii de referință a băncii, și nici valoarea Euribor, fiind nevoit să aștepte publicarea acestor valori. Mai arată că așa-zisele modificări unilaterale ale dobânzii sunt firești, fiind rezultatul fluctuațiilor înregistrate de dobânda variabilă la care s-a convenit. Variația dobânzii este reglementată chiar în cuprinsul contractului inițial, la fel ca și posibilitatea băncii de a modifica cuantumul acesteia în funcție de costul resurselor de creditare (potrivit dispozițiilor art. 2.io.a și 2.10.b din contract, și cu respectarea prevederilor art. 1 lit. a, ultima teză din Legea nr. 193/2000).

În ceea ce privește cererea reconvențională,arată că, subsidiar, dacă instanța dă curs solicitărilor reclamanților și va modifica contractul de credit atunci, solicităm ca instanța de judecată să adapteze contractul în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus de Subscrisa, respectiv, valoarea indicelui de referința EURIBOR la 6 luni plus 7p.p.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu prevederile art. 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004 din_ privind Codul consumului, cu dispozițiile Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice în vigoare la momentul încheierii contractului, art. 969 și urm. C.Civ, precum și pe toate prevederile și actele normative cuprinse în prezenta întâmpinare, precum și pe principiile de drept relevante.

C. Răspuns la întâmpinare

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă. Nu este de acord cu cererea reconvențională, rata dobânzii nu poate fi decât indicele Euribor la 6 luni + 1,5 pp . Marja de 7 pp este stabilită de bancă, iar orice dubiu trebuie interpretat în favoarea debitorului.

D. Probe

Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar înscrisuri.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.

E. Aspecte procesuale

La terenul din data de 09.12.2014 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BCR –Sucursala Bârlad, motivat de faptul că Sucursala Bârlad nu este parte în contract. La același termen de judecată, Judecătoria Bârlad a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR –Sucursala Bârlad cu fondul cauzei.

La termenul din data de 06.01.2015 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată

La termenul din data de 10.02.2014, instanța a unit excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de restituirea a sumelor achitate cu titlu de dobânzi, comisioane cu fondul cauzei.

II. În fapt:

După analizarea probelor din dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 04.03.2008, între reclamanții G. G. și G. A. G., pe de o parte și pârâta . SA, având CUI_, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ a fost încheiată Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._, prin care reclamanții au beneficiat de un împrumut de 35.000,00 euro pentru o durată de 300 luni de la data încheierii convenției. La acesta dată a fost emis graficul de rambursare, prin care a fost stabilită rata de plată.

III. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune

Înainte de a trece la soluționarea fondului cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 248 C.proc.civ, asupra excepției invocate prin întâmpinare, excepție care a fost unită cu fondul.

A. În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Art. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Art. 3 stabilește că, termenul prescripției este de 3 ani.

Art. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă stabilește că nulitatea absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau excepție, fiind deci imprescriptibilă extinctiv.

B. Soluția adoptată: Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, în scopul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța retine următoarele:

1. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material cât privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de fond, pentru următoarele considerente:

Sancțiunea care intervine în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este nulitatea absolută, în condițiile în care norma juridică pe care se întemeiază acțiunea (art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000) este o normă de ordine publică, caracter ce rezultă inclusiv din posibilitatea invocării încălcării acestei norme din oficiu, de către organele de control din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (conform art.9 din Legea nr.193/2000).

Contrar opiniei paratei, instanța reține teza nulității absolute a clauzei abuzive, întrucât stipularea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese care interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Norma protectivă cuprinsă în lege nu ocrotește numai interese personale ale fiecărui consumator individual, ci reprezintă o normă de ordine publică ce ocrotește un interes colectiv, astfel că sancțiunea este nulitate absolută.

Pe de altă parte, legea abilitează anumite instituții, respectiv instanțele de judecată să cenzureze contractul. Astfel, legea prevede că verificarea contractelor să se facă din oficiu, or o asemenea manieră de control este specifică regimului nulității absolute a contractului. Mai mult, în jurisprudența comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale ceea ce întărește concluzia aplicării sancțiunii nulității absolute a clauzei abuzive (Cauza Oceano Grupo Editorial SA c Rocio Marciano Quintero, CJCE -27 iunie 2000).

Încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează materia dreptului consumatorului, dă dreptul acestuia a solicita pe calea acțiunii în constatare caracterul abuziv al clauzei, acțiunea în constatare fiind imprescriptibilă extinctiv ( art. 2 din Decretul 167/1958).

2. Referitor la capetele de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate cu titlu de comisioane și diferență de dobândă, se reține că, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

În condițiile în care dreptul la restituirea sumelor achitate, ca efect al constatării nulității absolute a clauzei contractuale, în temeiul căreia s-a calculat și solicitat sumele, se naște abia după constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale, nu se poate reține prescripția dreptului reclamantului de a solicita restituirea sumelor plătite, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acest capăt de cerere va fi respinsă.

Dreptul la acțiune se naște la data constatării, pe cale judecătorească, a caracterului abuziv a clauzelor pretins abuzive.

Orice alt moment anterior celui menționat, lipsește acțiunea reclamantului de orice suport legal, sumele solicitate fiind datorate în temeiul contractului asumat de părți, atât timp cât nu s-a constatat o cauză de ineficacitate a acestuia.

Față de acest considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu referire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor și restituirea prestațiilor, ca neîntemeiată.

IV. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . –Sucursala Bârlad

Așa cum s-a reținut la secțiunea în fapt a prezentei hotărâri, la data de 04.03.2008, între reclamanții G. G. și G. A. G., pe de o parte și pârâta . SA, având CUI_, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ a fost încheiată Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._. Convenția a fost încheiată în Bârlad, semnând B. C. Română - Sucursala Bârlad.

Art. 36 C.proc. civ. reglementează calitatea procesuală a părților în proces. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Rezultă că pentru a putea stabili dacă într-un anumit proces părțile au calitatea procesuală pasivă este necesar, ca mai întâi, să se identifice care sunt subiectele raportului juridic litigios.

În cauza de față contractul este încheiat de BCR București și este semnat de Sucursala Bârlad. Conform art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților.

Fiind un dezmembrământ al societății, sucursala face astfel parte din structura organică a acestuia este parte componentă a organismului societății comerciale. Sucursala acționează întotdeauna numai în virtutea și limitele mandatului dat de societatea mamă, prin organele de conducere, toate actele încheiate de către sucursală fiind considerate a fi acte și faptele societății însăși.

Rezultă că sucursala acționează întotdeauna în calitate de reprezentat al societății mamă.

Întrucât mandatarul nu poate sta în proces pentru mandant, și întrucât Sucursala Bârlad a încheiat contractul în numele societății mamă, în calitate de reprezentant, rezultă că nu există identitate între B. C. Română Sucursala Bârlad și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Față de aceste considerente, apreciază instanța că, pârâta B. C. Română - Sucursala Bârlad nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, astfel că, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar pe fondul cauzei, în contradictoriu cu această pârâtă, va respinge cererea introductivă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

V. Asupra excepției inadmisibilității cererii privind restituire prestații

Așa cum s-a reținut, sancțiunea care intervine în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este nulitatea absolută, în condițiile în care norma juridică pe care se întemeiază acțiunea (art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000) este o normă de ordine publică.

Prin efectele nulității actului juridic civil înțelegem consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, adică urmările datorate desființării în întregime sau în parte a unui act juridic care a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate. Doctrina a stabilit trei principii ale efectelor nulității, respectiv retroactivitatea efectelor nulității, repunerea în situația anterioară care se realizează prin restituirea prestațiilor efectuate și anularea atât a actului inițial, cât și a actului subsecvent.

Reținând teza nulității absolute a clauzei abuzive, restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de dobânzi și comisioane reprezintă un efect al intervenirii sancțiunii nulității, și în consecință, inadmisibilitatea acestui capăt de cerere nu poate fi reținută.

Prin urmare, instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității cererii de restituirea a sumelor achitate cu titlu de dobânzi și comisioane invocată de pârâtă ca fiind neîntemeiată.

VI. Asupra fondului cauzei

Reclamantul a învestit instanța la data de 31.07.2014 cu o acțiune prin care solicită constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din contract:

La pct. 5 din contract, prevede că, „la data încheierii prezentului contract dobânda curenta este de 7,4% pe an și este fixa in primele 12 luni și variabila ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioada de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 si 8. După această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă l,5pp".

Conform pct. 2.6 din condițiile generale, „pe parcursul derulării contractului, nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului fata de banca."

Art. 2.10 a din Condiții generale de creditare, stabilește că, „pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fora consimțământul împrumutatului, in funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (7,4% fixa in primul an) conduce la recalcularea dobânzii datorate. "

În același contract de credit, s-a prevăzut la art. 9 lit. a, lit. b, lit. c că, precizează c pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile in funcție de evoluția pieței financiar bancare:

a)comision rambursare anticipata:

- in primele 36 luni de creditare: 4,5%>, minim 30 euro sau echivalent;

- intre 37 si 60 luni: 3,00%, minim 30 euro sau echivalent;

- intre 61 si 120 luni: 2,5% minim 30 euro sau echivalent;

- peste 121 luni, 2,00%, minim 30 euro sau echivalent.

b) Comision de acordare credit de 2,50%flat;

c) Comision de administrare de 17,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1.

Reglementări referitoare la comisioane sunt prevăzute în condițiile generale de creditare, anexă al contractul de credit încheiat între părți.

Art. 3.1 stabilește că, comisionul de acordare credit se plătește la prima tragere a creditului si se calculează la valoarea creditului prevăzuta in contract. In cazul in care banca finanțează si comisioanele aferente creditului, comisionul de acordare se aplica la valoarea obiectului creditat, din care se scade avansul împrumutatului. In funcție de opțiunea împrumutatului, la creditele acordate in lei, la valoarea rezultata se adaugă si alte costuri aferente creditului.

Art. 3.3 stabilește că, comisionul de rambursare anticipata se calculează asupra sumei rambursate anticipat. In cazul liniilor de credit acest comision se percepe numai atunci când împrumutatul renunța, parțial sau total, la plafonul aprobat al liniei de credit. Se calculează flat la suma din plafon la care se renunța .

Conform art. 3.9, comisionul de administrare este in suma fixa lunara si se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzuta la pct. 1 din contract. Clientul achita comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit si dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiile de luna.

Potrivit art. 3.7 din condiții generale, pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor in funcție de evoluția pieței financiar-bancare. In cazul modificării nivelului comisioanelor in sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul in momentul in care intervine aceasta modificare, prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Pentru liniile de credit, in cazul majorării comisioanelor, banca va notifica împrumutatul, in momentul modificării, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont eliberat împrumutatului in mod gratuit. In cazul in care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul sa ramburseze anticipat creditul si sa achite dobânzile aferente in termen de… zile de la data notificării. In caz contrar părțile convin ca împrumutatul accepta in mod tacit noile niveluri ale comisioanelor. In cazul in care nivelul comisioanelor se reduce, acestea se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit, la care se va comunica in scris, in momentul modificării, prin scrisoare recomandata/extras de cont eliberat împrumutatului in mod gratuit.

În Monitorul Oficial nr. 389 din 11 iunie 2010 a fost publicată OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a intrat în vigoare în termen de 10 zile de la publicare, conform art. 94 din ordonanță.

Conform art. 95 în varianta inițială, pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au avut obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. Modificarea contractelor aflate în derulare s-a făcut prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanțe de urgență, creditorul având obligația poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.

Conform alin. 5 nesemnarea de către consumator a actelor adiționale este considerată acceptare tacită.

Ulterior, OUG 50/2010 a fost aprobată cu modificări prin Legea 288 din 28 decembrie 2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Art. 95 a fost modificat în sensul că, prevederile ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71."

Conform art. II din Legea 288 din 28 decembrie 2010 actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți. Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

După încheierea contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008, odată cu . OUG 50/2010, dar înainte de . Legii de aprobare a ordonanței, BCR a întocmit actul adițional la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 06.03.2008 care urma să intre în vigoare la data de 20.09.2010(filele 205-212, vol. II), prin care dispozițiile referitoare la dobândă s-au modificat. La pct. 1 s-a stabilit că, dobânda curentă aplicabilă creditului se calculează în funcție de cotația indicelui de referință independent, EURIBOR la 6 luni la care e adaugă 9.26 puncte procentuale marjă pe an. Valoarea marjei este formată din diferența dintre dobânda de referință BCR variabilă percepută de bancă conform prevederilor din contract și indicele EURIBOR la care se adaugă marja fixă prevăzută în contract. A.. 2 stabilește modul cum se calculează dobânda.

În cuprinsul aceluiași act, la pct. 6 s-a stabilit că, dispozițiile din contract cu privire la dobânda curentă în funcție de serviciul datoriei sunt eliminate. De asemenea, la pct. 7 sunt modificate comisioanele, în sensul că banca percepe un comision de administrare credit de 17,50 euro, și comision unic în sumă de 10 euro pentru prestarea de servicii. Comisionul de rambursare anticipată este modificat, în sensul că acesta de 1 % din valoarea creditului dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului este mai mare de un an, și de 0,50% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada este mai mare de un an.

Ulterior, banca a decis denunțarea Actului Adițional, potrivit notificării din data de 22.2.2011 (fila 1 și 2 vol.II) precizând totodată că, reclamanții vor beneficia principiile ordonanței, în sensul că rata dobânzii va fi raportată la fluctuațiile indicelui de referință Euribor la 6 luni, nivelul comisioanelor rămâne neschimbat, iar comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat.

La data de 15.09._ între B. C. Română SA și reclamanții G. G. și G. A. G. a intervenit Actul Adițional nr._-A/15.09.2010 la contractul de credit bancar.

Prin Actul adițional, creditul a fost rescadențat. Conform actului adițional, ( pct. 1 din act adițional) banca rescandențează creditului împrumutatului în valoarea totală de_,38 euro, cu o rată totală conform graficului curent de rambursare de 343,48 euro, prin diminuarea ratei lunare totale de plată în urma negocierii până la valoarea de 180 euro, lunar pe o perioadă de 12 luni. În cadrul perioadei de rescadențare, împrumutul are obligația să achite comisionul de rambursare, comisionul de urmărire și dobânda în suma negociată. Dobânda se calculează în continuare conform contractului de credit, lunar la soldul creditului, iar diferența dintre dobânda calculată și rata de dobândă negociată se capitalizează lunar, fiind adăugată la soldul creditului. La finalul perioadei de rescadențare toate creanțele împrumutatului față de BCR se consolidează rezultând un credit în valoare de_,85 euro. Creditul va fi rambursat în 270 rate lunare.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, pe parcursul derulării contractului s-au întâmpinat dificultăți și întârzieri la plata ratelor, iar în luna iulie 2014 nu s-a mai plătit nimic. La data acordării creditului s-a întocmit un grafic de rambursare a creditului unde sunt prevăzute 300 rate lunare. Încă de la data acordării creditului s-au încălcat normele de creditare cu consimțământul ambelor părți în sensul că din creditul de 35 000 euro pus la dispoziție la data de 06.03.2008 s-au făcut plăți directe din acest credit, respectiv comision de acordare a creditului - 875,00 euro, rambursare anticipată a creditului-9386,80 euro, comision de rambursare anticipată 93,21 euro.

Conform raportului de expertiză, începând cu data de 17.04.2009 banca a modificat unilateral nivelul lunar al ratelor lunare, în sensul majorării ratelor pentru dobânda și reducerii ratelor de credit. Expertul nu a putut calcula suma de bani plătită în plus de reclamanți cu titlu de dobânda față de formula Euribor la 6 luni+ marja fixă de 1,5 pp întrucât la momentul acordării creditului de 35.000 euro s-a rambursat anticipat suma de 9,386,80 euro, fără modificarea graficului de rambursare a creditului, iar dacă s-ar face aceste diferențe nu ar fi reale în condițiile în car graficul nu s-a respectat, creditul fiind rescadențat prin actul adițional.

Instanța constată că, raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta S.C. B. C. Română S.A.) și consumatori (reclamanții), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea menționată.

Instanța are în vedere că, în preambulul Directivei 2008/48/CE 2008 se arată că pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piața să le ofere un grad suficient de protecție. Astfel, libera circulație a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiții optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât și pentru cei care le solicită, ținând seama de situațiile specifice din fiecare stat membru.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Pârâta a susținut că, clauzele criticate sunt excluse de la controlul instanțelor de judecată, întrucât constituie prestații esențiale și constituie prețul contractului, invocând art. 4 alin.2 din Directivă.

Instanța reține că, art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE nu are efect direct, astfel că, nu poate aplica direct directiva, însă, poate interpreta norma de transpunere (art.4 alin.6 din Legea 193/2000) în lumina normei Uniunii Europene( Cauza C-106/89 Marleasing).

Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva 93/12/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Conform dispozițiilor art. 4 al.6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Din interpretarea acestor texte rezultă că, obiectul și prețul contractului nu sunt excluse oricărei analize și cenzuri ale instanței, ci doar definirea obiectului contractului, respectiv justețea prețului și, doar în ipoteza în care acele clauze care se referă la obiect și preț nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Potrivit art.7 pct.4 din OUG nr.50/2010, costul total al creditului pentru consumatori este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale.

Prin urmare, comisioanele criticate și dobânda reprezintă parte a costului total al creditului, dar art.4 al.6 din Legea nr.193/2000 nu exclude automat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, fiind reglementată posibilitatea analizării acestora în situația în care nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

De asemenea, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară și îndeplinirea cumulativă a altor două condiții și anume: a). clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; b). această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

Instanța va analiza îndeplinire cumulativă a acestor condiții.

1 Cererea privind caracterul abuziv al clauzei prevăzute de pct.5 din convenția de credit și cererea reconvențională

În ceea ce privește susținerea reclamanților că nu s-au negociat clauzele contractuale, instanța reține dispozițiile art.4 al.3 din Legea nr.193/2000 care instituie o prezumție relativă a caracterului abuziv al clauzelor în cazul contractelor standard, prestabilite, prezumție ce poate fi răsturnată prin dovedirea de către pârâtă a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze ale acestuia.

Reclamanții au invocat faptul că la încheierea contractului nu s-au purtat negocieri .

În cauza de față a fost încuviințată proba cu interogatoriul reclamanților, iar la termenul la care urma să fie administrată proba, la apelarea dosarului la ordine, reclamanții nu s-au prezentat, prezentându-se ulterior.

Pârâta a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 C.proc.civ., în sensul să aprecieze ca recunoscute pretențiile pârâtei, având în vedere lipsa reclamanților la termenul la care urma să fie administrat interogatoriul.

Cu privire la acest aspect, se reține că, neprezentarea la interogatoriu a uneia dintre părți poate fi considerată o prezumție de recunoaștere tacită a susținerilor părții adverse pe care legea o recomandă, fără însă să o impună, în condițiile în care pot fi administrate și alte probe.

Întrucât faptul alegat poate fi dovedit și prin alte mijloace de probă, lipsa de la interogatoriu este socotit de instanță doar ca o prezumție de recunoaștere tacită ce urmează a fi completată cu alte mijloace de probă.

Din celelalte probele administrate nu rezultă că, prealabil încheierii convenției de credit nr._ din data de 04.03.2008, au existat discuții cu privire la posibilitatea inserării sau nu a obligației de plată a comisioanelor, asupra dreptului băncii de a modifica dobânda în funcție de anumiți factori, care sunt factorii, asupra dobânzii.

Nu aceeași împrejurare poate fi reținută după adoptarea OUG 50/2010, când banca a încercat alinierea contractelor de credit, inclusiv al reclamanților cu ordonanța de urgență.

De la data intrării în vigoare și până la aprobarea prin Legea 288 din 28 decembrie 2010, OUG 50/2010 s-a aplicat și contractelor de credit încheiate.

În temeiul acestei ordonanțe, pârâta a întocmit Actul adițional care urma să intre în vigoare la data de 20.09.2010 în care erau prevăzute modificări în sensul alinierii contractului la OUG 50/2010. Ca urmare adiționării, calculul dobânzii se efectua în funcție de indicele Euribor la 6 luni și au fost eliminate comisioane din contract.

Nu s-a făcut dovada în prezenta cauză, că reclamanții au răspuns solicitării pârâtei, intervenind adiționarea tacită.

Ulterior, a fost încheiat actul adițional nr._-A/15.09.2010, prin care creditul a fost rescadențat, act din care rezultă că s-au purtat negocieri cu privire la rata lunară, în cadrul perioadei de rescadențare împrumutatul asumându-și obligația să achite comisionul de administrare și dobânda negociată ( pct.1 și pct.2).

La acel moment reclamanții au adus garanție imobilul situat în Bârlad, ., ., ..

Rezultă că reclamanții, în mod obiectiv, au avut posibilitatea să cunoască clauzele contractuale privind dobânda, au solicitat rescandențarea, respectiv schimbarea datelor ratei și a termenului de restituire, putând să le accepte sau să îl refuze.

În actul adițional semnat de părți, s-a menționat faptul că, la rescadențarea creditului și diminuarea ratei lunare, a existat între părți o negociere cu privire la dobândă.

Această împrejurare coroborată cu prezumția de recunoaștere recunoscută ca urmare a lipsei de la interogatoriu conduc la răsturnarea prezumției relative instituită de lege și a dovedit caracterul negociat al clauzelor privind dobânda.

Rezultă că, susținerea reclamanților în sensul că nu au avut posibilitatea să negocieze clauzele contractului este în contradicție cu mențiunile din actul adițional în care se arată clar faptul că dobânda este negociată, că împrumutatul are obligația să achite comisionul de administrare, părțile fiind de acord ca celelalte condiții contractuale de credit să rămână nemodificate.

În condițiile în care aceste condiții au fost inserate în actul adițional din 13.10.2010 iar în baza art. 9 alin. 2 al acestuia se menționează că împrumutații declară că au studiat cu atenție, că au primit toate explicațiile necesare și că au înțeles pe deplin și în mod corect toți termenii și toate condițiile motiv pentru care înțeleg să procedeze la semnarea acestuia, nu există un temei pentru a se considera că reclamanții au fost puși în imposibilitate de a negocia clauzele contractului.

Față de această situație, instanța apreciază că, clauza criticată referitoare la dobândă, respectiv pct. 5 din contractul de credit, nu pot fi considerată abuzivă, întrucât față de acestea nu este îndeplinită una din condițiile necesare pentru a declarată ca fiind abuzivă o clauză.

Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea privind caracterul abuziv la al pct. 5 din Contract, cererea formulată de reclamanții G. G. și G. A. G., ca neîntemeiată.

2. Referitor la clauza prevăzută de art.2.6 și art. 2.10 a din condițiile generale

Clauza prevăzută de art.2.6 stabilește că, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului de bancă, iar prin art. 2.10.a banca își rezervă dreptul de a modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare.

În cuprinsul convenției de credit nu sunt definite, clarificate de noțiunile de ,,costul resurselor de creditare" și ,, evoluția serviciului unic al datoriei".

Schimbarea nivelului dobânzii în funcție de un parametru care nu este clar definit în contract, face ca derularea contractului de credit să rămână la discreția băncii, fără a fi identificate elemente obiective care ar conduce la schimbarea nivelului dobânzii, deși părțile nu au încheiat un contract aleatoriu.

În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 2.10.a deși modificarea dobânzii (dobânda variabilă) a fost acceptată de reclamanți, aceasta nu se realizează după un indicativ clar, iar din modul de redactare a clauzei ar rezulta că, în situațiile în care, din diferitele motive costul resurselor de creditare cresc, această creștere este suportată exclusiv de client. Practic, în loc ca eventuala creștere a resurselor de creditare să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărțit între bancă și clienți, aceștia din urmă sunt obligați să acopere toată suma, în virtutea unei clauze preformulate, impuse prin contract.

Astfel de clauze creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât acestea sunt abuzive, din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.

3.În ceea ce privește clauzele referitoare la plata comisionului de acordare credit de 2,50 % flat (clauza prevăzută la pct. 9 lit. b din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ și 3.1 din Condițiile generale)

Instanța mai constată că, actul adiționat semnat de către părți nu a făcut obiectul și a comisionului de acordare credit, comisionului de rambursare anticipată și comisionul de administrare, criticate. Deși în cuprinsul actului adițional s-a făcut mențiune că împrumutatul își asumă obligația de plată a comisionului de administrare, nu rezultă că acest comision a fost negociat, mențiunile din contract referindu-se doar la dobânda negociată.

Așadar, cu referire la clauzele contractuale referitoare la comisioane instanța va analiza îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, necesare pentru a aprecia dacă clauzele contractuale contestate de reclamant sunt abuzive, dacă prin clauzele contractuale în ansamblul lor, s-a creat un dezechilibru semnificativ în ceea ce-i privește pe reclamanți, dacă pârâta a acționat cu rea credință la încheierea clauzelor contractuale.

Clauza prevăzută la pct. 9 lit b, prevede că, pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe comision de acordare credit de 2,5 % flat, în funcție de evoluția pieței financiar - bancare.

Comisionul de acordare credit este perceput pentru exercitarea obiectului pârâtei de activitate și are legătură directă cu cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit. Prin perceperea unui comision de acordare a creditului nu s-a creat reclamantului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

Reclamanții au invocat că, acest comision nu se justifică în raport de activitatea de acordare a creditului, însă, prin probele administrate, nu a făcut dovada în acest sens.

Instanța reține că aprecierea reclamanților este subiectivă, motiv pentru care, instanța constată că, cererea pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei privind plata comisionului de acordare credit și cererea de restituire a acestuia nu sunt întemeiate, motiv pentru care urmează să le respingă.

4. Clauza referitoare la comisionul de administrare (clauza prevăzută la pct. 9 lit. c din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ și clauza prevăzută de art. 3.9 din condițiile generale ).

Clauza prevăzută la pct. 9 lit b stabilește că, pentru creditul pus la dispoziție banca percepe comision de administrare de 17,50 ron lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului acordat în funcție de evoluția pieței financiar- bancare.

Conform art. 3.9 Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct.1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru facturile din lună.

Pârâta a susținut că comisioanele reprezintă elementele obiectului contractului și nu poate face analiza instanței de judecată.

Așa cum s-a reținut, comisioanele reprezintă parte a costului total al creditului, dar art.4 al.6 din Legea nr.193/2000, așa cum s-a reținut, nu exclude automat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, fiind reglementată posibilitatea analizării acestora în situația în care nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Instanța reține că, în cuprinsul convenției de credit, banca pârâtă nu a clarificat destinația comisionului de administrare, astfel că nu se poate aprecia că acestea sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Cu toate acestea, comisionul de administrare, instanța reține că, perceperea acestuia nu poate fi reținută ca fiind abuzivă având în vedere că, în art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010 comisionul de administrare este enumerat ca fiind permis. Pe de altă parte, art. 36 din OUG 50/2010 menționează că acest comision este perceput pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către bancă.

Deși OUG 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare, prevederile acestuia pot constitui un indiciu cu privire la destinația acestui comision în vedere aprecierii legalității acestuia.

Așa cum rezultă din pct. 9 lit. b din contract, comisionul de administrare este calculat la valoarea creditului contractat. Instanța apreciază că, deși perceperea comisionului nu este abuzivă, modul de calcul al acestuia prin raportarea acestuia la valoarea creditului contractat este abuziv.

Concluzionând instanța apreciază că perceperea comisionului de administrare nu este în sine abuziv, ci doar modalitatea de calcul al acestuia, întrucât nu este perceput la soldul creditului.

5. Referitor la clauza prevăzută de art. 9 lit. a din convenția de credit și art. 3.3 referitor la comisionul de rambursare anticipată

Potrivit art. 9 lit. a pentru creditul pus la dispoziție banca percepe comision de rambursare anticipată variabile în funcție de evoluția pieței financiare astfel:

- în primele 36 de luni de creditare: 4,50 %, minim 30,00 euro sau echivalente;

- între 37 și 60 luni: 3,00 %, minim 30,00 euro sau echivalent;

- între 61 și 120 luni: 2,50 %, minim 30,00 euro sau echivalent;

- peste 121 luni: 3,00 % minim 30,00 euro sau echivalent.

Reclamantul critică cuantumul comisionului de rambursare anticipată, invocând dispozițiile art. 67 alin. 2 din OUG 50/2010 care prevăd valoarea compensației la care pârâta are dreptul ca urmare a rambursării anticipate a creditului.

Instanța are în vedere modificările aduse de OUG 50/2010, potrivit căreia, (art. 67 din OUG 50/2010) este permisă perceperea unei compensații în cazul rambursări anticipate a creditului.

Astfel, potrivit art. 67 din OUG 50/2010, în cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

A.. 2 al aceluiași articol prevede cuantumul compensației, în raport de perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit.

Instanța mai reține că, din prevederile art. 95 din OUG 50/2010, rezultă că, prevederile art. 66-69 din ordonanță se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanțe de urgență.

Conform art. 68 lit. c nu se solicită o compensație pentru rambursarea anticipată în cazul în care rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

Instanța constată că dobânda prevăzută de Convenția de credit nr. este fixă în primele 12luni și variabilă în următoarele. De asemenea, se reține că reclamanții au efectuat deja o rambursarea anticipată a creditului în prima zi de acordare, respectiv în perioada în care dobânda era fixă.

Față de această împrejurare, instanța apreciază că menționarea unui comision de rambursare anticipată nu este în sine abuzivă, ci cuantumul stabilit la pct. 9 lit. a din convenția de credit creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare a contractului de credit, contrar bunei credințe, întrucât deși legea obligă banca să încaseze un comision de rambursare anticipată de 1 % și de 0,50 dacă dobânda este fixă, și să nu încaseze comision de rambursare anticipată în cazul în care rambursarea intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă, banca nu a respectat această obligație.

Deși din cuprinsul notificării din data de 22.02.2011 (fila 2, vol.II) din dosar), rezultă că, comisionul de rambursare anticipată a fost redus, în conformitate cu cerințele ordonanței, în cursul procesului nu a dovedit această împrejurare.

Instanța mai constată că, din raportul de expertiză rezultă că, la momentul contractării creditului s-a efectuat o rambursare anticipată a creditului de 9386,80 euro și s-a perceput un comision de 93,21 euro Reclamanții nu au formulat un capăt de cerere privind restituirea acestei suma de bani.

Prin urmare, apreciază instanța, clauza contractuală privind comisionul de rambursare anticipată este abuzivă ca urmare ca nealinierii ei cu OUG 50/2010, doar în ceea ce privește cuantumul acestuia.

Prin cererea principală, reclamanții nu au invocat motivele pentru care apreciază că, clauza prevăzută de art. 3.3 din condițiile generale sunt abuzive. Analizând clauza se constată că acesta stabilește modul de perceperea acestei clauze, neavându-se nici un motiv pentru care clauza ar fi abuzivă.

În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv, în parte, al clauzei prevăzute de art. 9 lit. a referitor la comisionul de rambursare anticipată, din contractul de credit, iar art. 3.3 din condiții generale nu au un caracter abuziv.

6. În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 3.7 din condițiile generale, se constată că, prin inserarea acestei clauze, banca își rezervă, dreptul de a modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare.

Instanța apreciază că această clauză care dă dreptul băncii de a modifica unilateral comisioanele nu este raportată la un indicator precis, individualizat expres în convenție, acesta fiind doar indicat generic, fiind de necontestat că piața monetară evaluează diferit în funcție de indicele la care te raportezi. Abordarea menționată în contract face ca clauza să fie interpretată doar în favoarea băncii, servește doar intereselor acesteia, fără a permite consumatorului a verifica dacă modificarea este necesară și corect dispusă. Prin neindicarea în nici un mod a elementelor cere-i permit băncii modificarea unilaterală a comisioanelor, a niciunui criteriu care să-i dea dreptul băncii acest drept, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea acestora, este de natură să-l prejudicieze pe consumator.

7. Cererea prin care reclamantul solicită să constate că dobânda nu a fost încasată după formula indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp ( capătul 3 de cerere) urmează să fie respinsă întrucât reclamanții, cei care au invocat o pretenție nu au dovedit această împrejurare.

Așa cum s-a reținut potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, probă administrată pentru reclamanți, expertul a indicat că nu a putut stabili dacă dobânda nu a fost încasată după algoritmul de calcul invocat de către reclamanți

8. Cererea prin care reclamantul solicită să se constate că a achitat suma de 2222,50 euro (capătul 6 de cerere)

Instanța constată că, reclamantul a formulat un capăt de cerere distinct prin care a solicitat ca instanța să constate a achitat o suma de bani reprezentând comision de acordare credit, comision de administrare, comision de rambursare anticipată

Este evident că cererea este în constatare, iar regimul juridic al acesteia este reglementat de art. 35 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010). Potrivit acestui articol, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. (…). Din acest text de lege, rezultă că pe calea unei cereri în constatare se poate solicita constatarea unui drept, nu însă și a unei situații de fapt. Mai mult, cererea este inadmisibilă chiar în cazul în care se solicită constatarea unui drept, dacă reclamantul are posibilitatea formulării acțiunii în realizare.

Or, în cauză, a constata că reclamanții au plătit o sumă de bani reprezentând comision de acordare credit, comision de administrare, comision de urmărire riscuri înseamnă a constata o situație de fapt, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele arătate, instanța va respinge cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate că a achitat suma de bani reprezentând comision de acordare credit, comision de administrare, comision de rambursarea anticipată.

9. Cererea referitoare la modificarea contractului de credit bancar pentru persoane fizice cu privire la dobândă, urmează să fie respinsă.

Cererea are caracter accesoriu față de cererea referitoare la constarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută de pct. 5 din convenția de credit, iar față de soluția la care a ajuns instanța, apreciază caracterul neîntemeiat la cestei cereri.

Pe cale de consecință și cererea reconvențională subsidiară formulată de pârâtă, pentru adaptarea contratului în sensul solicitat, va fi respinsă, reținând principiul libertății contractuale la momentul încheierii contractului de credit.

10. În ceea ce privește cererea referitoare la restituirea prestații

Cererea privind restituirea sumei de bani achitată în plus față de dobânda calculată după formula indicele euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp urmează să fie respinsă, în raport de caracterul accesoriu al acestei cereri față de cererea privind constatarea caracterul abuziv privind pct. 5 din contract, pe de o parte, cât și față de faptul că, perceperea diferenței de dobândă s-a efectuat în baza contractului de credit însușit de către reclamanți.

În ceea ce privește cererea privind restituirea comisionului de acordare a creditului, apreciază că este neîntemeiată, întrucât perceperea comisionului de către bancă are ca fundament convenția încheiată între părți.

Referitor la cererea privind restituirea comisionul de administrare, instanța constată că potrivit raportului de expertiză banca a încasat comision de administrare a creditului în cuantum de 1347,50 euro în perioada 06.03._14.

Așa cum s-a reținut instanța apreciază că perceperea comisionului de administrare nu este în sine abuziv, ci doar modalitatea de calcul al acestuia, întrucât nu este perceput la soldul creditului.

Prin urmare, instanța va dispune ca acest comision de administrare să fie calculat la valoarea soldului creditului, iar sumele încasate în plus să fie restituite reclamantului.

11. Referitor la cererea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plat dobânzii legale, având în vedere soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, instanța apreciază că se impune admiterea doar în parte a aceste cereri, doar cu privire la sumele de bani încasate în plus cu titlu de comision de administrare și va dispune respingerea cererilor referitoare la dobândă cu privire la restituirea celorlalte prestații.

12. În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată

Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat .

Pârâta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 6.229,50 lei, reprezentând onorariu avocat.

Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art. 453 C.proc. civ, care prevede că partea care a pierdut procesul va fi obligat la cheltuieli de judecată, având în vedere că acțiunea va fi admisă numai în parte, instanța, va admite cererile formulate de către cele două părți, proporțional cu admiterea acțiunii ( ½). Compensând cheltuielile de judecată pe care părțile urmează să le plătească, până la valoarea cea mai mică, instanța urmează să oblige reclamanții la plata sumei de 2864,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată (3114,75 lei - 250 lei ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORIA

HOTĂRĂȘTE:

1. Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

2. Respinge excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de dobânzi și comisioane, ca neîntemeiată.

3. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. C. Română SA Sucursala Bârlad, invocată de pârâtă, în ședință publică.

4. Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul reclamanții G. G. și G. A. G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. C. din Bârlad, . B, jud. V. în contradictoriu cu pârâta . SA cu sediul în București, ..5, sector 3, înregistrată la ORC sub nr. J_, Cod fiscal R361757, înregistrată în Registrul Bancar sub nr. RB-PJR-40-008/18.12.1999 cu sediul ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen cu sediul în București, Bucharest Business Park, Șoseaua București- Ploiești, nr.1A, ., sector 1.

5. Respinge cererea formulată de reclamanții G. G. și G. A. în contradictoriu cu pârâta . SA Sucursala Bârlad, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

6. Respinge cererea privind constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive prevăzute la pct. 5 (dobânda) din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008, ca neîntemeiată.

7. Constată ca fiind abuzivă clauzele prevăzute la pct. 2.6 și pct. 2.10 a din condițiile generale de creditare anexa la Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008.

8. Respinge cererea privind restituirea sumei de bani reprezentând dobândă achitată în plus față de formula de calcul indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp, cât și cererea privind plata dobânzii legale aferente acestei sume, ca neîntemeiate.

9. Constată ca fiind abuzivă, în parte, clauza prevăzută la art. 9 lit. c din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008 - comision de administrare de 17,50 eur lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat și clauza prevăzută de pct. 3.9 din condițiile generale de creditare și, dispune ca acest comision de administrare să fie calculat la valoarea soldului creditului, iar sumele încasate în plus să fie restituite reclamanților, precum și dobânda legală aferentă acestor sume calculată de la data achitării și până la plata efectivă.

10. Respinge cererea privind constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive prevăzute la pct. 9 lit. b (comision de acordare credit) din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr. nr._ din data de 04.03.2008 și clauza prevăzută de art. 3.1 din condiții generale.

11. Respinge cererea referitoarea la restituirea sumei de bani reprezentând comision de acordare credit, precum și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume, ca neîntemeiate.

12. Constată ca fiind abuzivă, în parte, clauza prevăzută la art. 9 lit. a din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ din data de 04.03.2008 - comision de rambursare anticipată;

13. Respinge cererea privind constarea caracterului abuziv la clauzei prevăzută de pct. 3.3 din condițiile generale de creditare, ca neîntemeiată.

14. Constată ca fiind abuzivă clauza prevăzută la art. 3.7 din condițiile generale de creditare anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. nr._ din data de 04.03.2008 .

15. Respinge cererea prin care se solicită să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp.

16. Respinge cererea prin care se solicită să se constate că reclamantul a achitat suma de 2222,50 euro reprezentând comision de acordare credit, comision de administrare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută și că plata este nedatorată, ca inadmisibilă.

17. Respinge cererea privind obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit bancar pentru persoane fizice cu privire la dobânda, în sensul încasării dobânzii după formula indicele Euribor la 6 luni plus marja fixă de 1,5 pp formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

18. Respinge cererea reconvențională subsidiară formulată de pârâta . SA.

19. Obligă reclamanții să ramburseze pârâtei suma de 2864,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

20. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.

21. Pronunțată în ședința publică din data de 30.06.2015.

	Președinte, G. B.
	Grefier, C. M.

Red.jude..G.B. 07 Iulie 2015

Gref.C.M. 07.07.2015/ 6 ex

← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1604/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 1505/2015. Judecătoria BÂRLAD Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 1506/2015. Judecătoria BÂRLAD Pretenţii. Sentința nr. 1532/2015. Judecătoria BÂRLAD Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 1583/2015. Judecătoria BÂRLAD Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1604/2015. Judecătoria BÂRLAD