Anulare act. Sentința nr. 785/2015. Judecătoria BÂRLAD

Comentarii

0

Sentința nr. 785/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 785/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

Sentința civilă nr. 785

Ședința publică din data de 19 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T.

Grefier: L. G.

Pe rol soluționarea acțiunii pentru constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive înscrise în convenția de credit nr._/22.01.2008 și pentru plata de despăgubiri civile contractuale, acțiune formulată de reclamanții O. A. (CNP-_) și O. G. (CNP-_), domiciliați în satul/., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului C. C. din Bârlad, . B, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, Șoseaua P. nr.42, . 2, înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, C. RO_, reprezentată în proces prin Cabinetul avocatului O. A. Ș., cu sediul în V., ., ., ..

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul O. A., personal și asistat de avocat C. C., legitimat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, pentru reclamanta O. G., avocat C. C., legitimat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, pentru pârâtă, avocat O. A., legitimat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind reclamanta O. G..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul dedus judecății este anulare act-clauză abuzivă; procedura este legal îndeplinită; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Avocat C. C., pentru reclamanți, având cuvântul cu privire la calculul formulat de pârâtă arată că nu mai este necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare in specialitatea contabilitate și renunță la proba cu expertiza tehnică judiciară contabilă apreciind că sunt suficiente probe pentru capetele de cerere rămase spre soluționare după ce reclamanții au renunțat la capetele de cerere individualizate în înscrisul depus la dosar la termenul din 5 martie 2015.

Cu privire la lipsa celor doi reclamanți la termenul de astăzi precizează că aceștia lipsesc justificat, motiv pentru care nu s-au putut prezenta la interogatoriu.

Avocat O. A., pentru pârâtă, față de precizarea apărătorului reclamanților arată că renunță la proba cu interogatoriul reclamanților.

Avocat C. C., pentru reclamanți, depune la dosar chitanța reprezentând contravaloare onorariu avocat.

Avocat O. A., pentru pârâtă, depune la dosar precizare referitoare la acordul pârâtei cu privire la renunțarea de către reclamanți la judecata capetelor de cerere individualizate în înscrisul depus la dosarul cauzei la termenul din 5.03.2015.

Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția prescripției extinctive cu privire la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive (fila 46 dosar) și cu privire la excepția lipsei de interes ( fila 47 dosar), excepții ridicate de pârâtă.

Avocat O. A., pentru pârâtă având cuvântul cu privire la excepția prescripției extinctive cu privire la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive (fila 46 dosar), susține că cererile referitoare la comisionul de risc nu pot face obiectul cenzurii instanței, așa cum prevede art. 4 alin.2 al Directivei nr.93/13/CEE și art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000, acest rol revenind pieței, consacrată prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cât și în Constituția României. Prin implementarea prevederilor OUG nr.50/2010, clauza de la art. 3 lit. d din convenția de credit a fost abrogată, rămânând ca rata dobânzii să fluctueze exclusiv în funcție de fluctuația indicelui Libor CHF la 3 luni. Comisionul de analiză dosar reprezintă contravaloarea serviciilor de consultanță oferite de bancă până la data încheierii convenției de credit, iar plata acestui comision a fost asumată de către reclamanți odată cu întocmirea cererii de acordare a creditului. Totodată, comisionul de analiză dosar este reglementat prin OUG nr.50/2010. Cu privire la comisionul de risc, arată că acesta reprezintă o componentă a prețului contractual, clar și inteligibil exprimat atât la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, cât și în planul de rambursare. Comisionul de rambursare în avans a fost înlăturat odată cu implementarea prevederilor OUG nr.50/2010. Conform Condițiilor speciale ale convenției de credit, comisionul de monitorizare polițe de asigurare este 0, ca urmare cererea reclamanților privitor la comisionul de rambursare în avans este lipsită de interes. Comisionul de monitorizare/evaluare garanții este un cost solicitat de către evaluatorii bunului constituit garanție și, față de cele două lucrări efectuate în legătură cu acest bun, suma de 740,56 lei ron este onestă. Clauzele de la art. 8.1 lit. c și d din Condițiile generale, conform cărora banca poate proceda la scadențarea anticipată a creditului, au fost abrogate odată cu implementarea dispozițiilor OUG nr.50/2010. Conținutul Secțiunii 10 a fost modificat prin același act adițional. Sancțiunea invalidării ca abuzive a unor clauze contractuale nu este echivalentul constatării nulității absolute a acestora ci este echivalentul anulabilității și, din această perspectivă se impune a se constatat intervenirea prescripției extinctive cu privire la capetele de cerere ce se referă la clauzele adoptate la 10.01.2008 și la despăgubirile solicitate subsecvent măsurii invalidării acelor clauze cu efecte pecunaire. Solicită admiterea ambelor excepții.

Av. C. C. pentru reclamanți având cuvântul cu privire la excepția lipsei de interes ( fila 47 dosar) solicită respingerea excepție ridicată de pârâtă, motivat de faptul că, Convenția produce efecte și în prezent chiar dacă a fost modificată prin adiționare amiabilă la data de 26.04.2013, când s-a întocmit actul adițional nr.2, în temeiul căruia a fost novat obiectul obligației inițiale, aceasta fiind înlocuită cu obligație definită în moneda EUR și de o altă structură de cost. Acel act adițional nu a avut ca efect încetarea efectelor convenției de credit încheiată în 22.01.2008. Primul act adițional nu există și nu există nici dovada că a fost comunicat părților și nici că pârâta ar fi făcut vreun demers în acest sens.

Față excepția prescripției extinctive cu privire la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive, (fila 46 dosar), solicită respingerea excepție ridicată de pârâtă, motivat de faptul că la data de 22.01.2008, când reclamanții au încheiat convenția de credit, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice. Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, nefiind supusă vreunui termen de prescripție. Nulitatea absolută este imprescribtibilă.

Interogați de instanță, avocat C. C., pentru reclamanți și avocat O. A., pentru pârâtă, declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.

Avocat C. C., pentru reclamanți, având cuvântul la fond arată că reclamanții O. A. și O. G. au renunțat la judecata cererilor prin care au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta .: să se constate că pentru perioada cuprinsă între 22.01._10 banca nu a încasat dobânda în procent de 3,99% pe an; să fie obligată pârâta să restituie sumele de bani plătite în plus față de trata dobânzii curente de 3,99% pe an, începând cu data de 22.01.2008, până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume (cuantum estimat 1000 CHF); să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010); să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii- Libor la 3 luni plus marja fixă-, începând cu data de 21.06.2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestora (cuantum estimat 1000 CHF); să fie obligată pârâta la modificarea contractului de credit_/22.01.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii potrivit dispozițiilor legale (OG nr. 21/1992); să fie obligată pârâta la convertirea în ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului. Precizează că reclamanții au solicitat soluționarea următoarelor capete de cerere:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise în convenția de credit nr._/22.01.2008, respectiv în art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, b, c, d, f, art.11 din Condițiile speciale ale convenției, art. 3.5, art. 3.7, art. 3.9, art. 3.10, art. 8.1 lit. c, d, art. 8.3, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că reclamanții au achitat suma de 7.642,32 CHF, reprezentând comision de risc și comision de administrare, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută (sumă calculată conform extrasului de cont depus la dosar);

- să fie obligată pârâta să restituie suma de 7.642,32 CHF reprezentând: 3.840,47 lei, comision de risc; 3.801,85 CHF, comision de administrare, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume;

- să fie obligată pârâta să comunice un nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat O. A., pentru pârâtă având cuvântul la fond solicită respingerea acțiunii, așa cum a fost modificată, motivat de faptul că legea nr.193/200 este inaplicabilă în cauza de față, iar convenția de credit inițială și criticată de reclamanți nu se mai află în derulare, nu-și mai produce efectele. Reclamanții își construiesc acțiunea escamotând cu bună - știință realități contractuale constând în adiționări ce au condus la abrogări/modificări de clauze, în restructurări ce au schimbat moneda creditului, respectiv invocând cu rea-voință pretinse intervenții contractuale unilaterale ale pârâtei, defavorabile interesului lor financiar. Scopul unei asemenea construcții este acela ca, prin cantitate/repetitivitate, să inoculeze ideea de abuziv cu privire la comportamentul contractual al pârâtei. Realitatea de interes pentru împrumutați este aceea financiară, realitate care a avut o devenire continuu favorabilă lor, așa cum aceștia cunosc din chiar plățile efectuate raportate monedelor în care au accesat creditul, respectiv în care au obținut conversia creditului: CHF, respectiv EUR ( anexa I – istoric al dobânzilor). Și din acest istoric se observă că, peste manifestarea concursuală de voințe ce a stat la baza încheierii convenției, s-a suprapus, în luna aprilie 2013 o altă asemenea manifestare ce a novat obligația inițială înlocuind moneda creditului și costurile acestuia, inclusiv din perspectiva structurării lor ( a dispărut componenta comisionului de risc/ de administrare). Actualele relații financiare sunt, așadar, exprimate în moneda EUR și sunt definite de un cost total (D.), de 5,82% pe an. Fără cheltuieli de judecată, cu precizarea că le va solicita pe cale separată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 28.11.2014, reclamanții O. A. și O. G. au chemat în judecată pârâta . București, prin Sucursala Bârlad, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise în convenția de credit nr._/22.01.2008, respectiv în art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, b, c, d, f, art.11 din Condițiile speciale ale convenției, art. 3.5, art. 3.7, art. 3.9, art. 3.10, art. 8.1 lit. c, d, art. 8.3, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că pentru perioada cuprinsă între 22.01._10 banca nu a încasat dobânda în procent de 3,99% pe an;

- să fie obligată pârâta să restituie sumele de bani plătite în plus față de trata dobânzii curente de 3,99% pe an, începând cu data de 22.01.2008, până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume (cuantum estimat 1000 CHF);

- să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010);

- să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii- Libor la 3 luni plus marja fixă -, începând cu data de 21.06.2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestora (cuantum estimat 1000 CHF);

- să fie obligată pârâta la modificarea contractului de credit_/22.01.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii potrivit dispozițiilor legale (OG nr. 21/1992);

- să se constate că reclamanții au achitat suma de 7.770,63 CHF, reprezentând comision de risc, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută;

- să fie obligată pârâta să restituie suma de 7.770,63 CHF reprezentând comision de risc, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume;

- să fie obligată pârâta să comunice un nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

- să fie obligată pârâta la convertirea în ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin convenția de credit nr._/22.01.2008, ei au împrumutat de la pârâta . suma de 60.000 CHF, pentru o perioadă de 300 luni. Reclamanții s-au obligat să restituie suma împrumutată, având ca premisă cursul valutar al CHF de la data încheierii contractului, însă pe durata derulării contractului cursul s-a dublat, cu consecințe grave asupra capacității reclamanților de a-și îndeplini obligațiile. Banca are obligația informării complete, corecte și precise a consumatorului cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit, conform art. 18 din OG nr.21/1992 și deci are obligația informării cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cu reiese din OG nr. 50/2010. În convenția de credit încheiată de reclamanți, la art. 3 lit. a din condițiile speciale ale convenției se menționează că dobânda este de 3,99%, iar la art. 3 lit. d se menționează dreptul băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară. Această clauză oferă băncii dreptul de a modifica rata dobânzii curente fără ca noua rată să fie negociată cu clientul. Art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nu prezintă concret care sunt schimbările semnificative pe piața monetară la care se referă, limitele acestora, criteriile care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început în ce situație concretă dobânda va fi mărită. Conform art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nu conține criterii obiective de stabilire a dobânzii curente, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 4 alin.3 și alin.6 din Legea nr.193/2000, limbajul folosit nefiind ușor inteligibil. Prin art. 9³ sunt prevăzute regulile pe care banca trebuie să le respecte în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, însă niciuna dintre aceste cerințe nu este respectată prin clauza de la art. 3 lit. d din convenția de credit, din cauză că nu s-a precizat în funcție de ce anume variază rata dobânzii. Referitor la modalitatea de calcul a dobânzii, art. 7 din OUG nr. 50/2010 prevede că în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință Euribor/Robor/Libor/rata dobânzii de referință a BNR în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului. Față de aceste dispoziții legale, reclamanții apreciază că dobânda trebuia percepută de către pârâtă după formula Libor la 3 luni plus marja fixă. Deși în convenția de credit nu s-au prevăzut elementele componente ale dobânzii, în condițiile în care dobânda a fost stabilită la 3,99%, iar indicele Libor era 1,76, reclamanții consideră că, la încheierea convenției banca a avut în vedere o marjă a băncii de 1,23 (3,99-2,76=1,23).

La art. 5 din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008 sunt menționate: a) comisionul de risc, de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toată durata de derulare a convenției; b) comisionul de analiză dosar credit- 60 CHF, care se plătește integral cel mai târziu la data încheierii convenției de credit; c) comision de rambursare în avans-2% flat, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data rambursării pentru primii 5 ani, respectiv de 1% calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data rambursării după primii 5 ani; d) comisionul de administrare garanții, de 740,56 ron; f) comision de monitorizare polițe de asigurare. Comisionul de risc nu a fost definit prin convenția de credit, nu a fost menționată modalitatea în care a fost determinat, motivele de fapt care îl impun și nici temeiul legal, nu a fost justificat economic și nici legal.

Clauza de la art. 5 lit. a) din condițiile speciale și de la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la comisionul de risc, este abuzivă deoarece nu menționează riscul acoperit și nici dacă, la achitarea integrală a împrumutului, sumele plătite cu acest titlu vor fi restituite. Atât timp cât riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale, cât și prin încheierea unei polițe de asigurare în favoarea băncii, prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților.

Privitor la art. 5 lit. b) din condițiile speciale ale convenției de credit (comisionul de analiză dosar), nici acest comision nu a fost definit, nu a fost negociat cu reclamanții, astfel că și acest comision este abuziv.

Referitor la art. 5 lit. c) din condițiile speciale le convenției de credit (comisionul de rambursare în avans), acest comision este prevăzut de art. 67 alin.2 din OUG nr. 50/2010. În convenția de credit încheiată de părți, comisionul de rambursare în avans este dublu față de limita prevăzută de OUG nr.50/2010, astfel că acest comision este abuziv.

Referitor la art. 5 lit. d) din condițiile speciale ale convenției de credit și art. 3.10 din condițiile generale ale convenției de credit (comisionul de administrare garanții), acest comision este în valoare de 200 euro, plătibil în 2 tranșe, și este perceput de bancă asupra fiecăruia dintre bunurile constituite garanții reale imobiliare pentru primii 3 ani din durata creditului. După expirarea primilor 3 ani din durata creditului, banca își rezervă dreptul de a percepe un nou comision de administrare garanții, a cărui valoare nu va depăși 100 euro pentru fiecare bun asupra căruia au fost constituite garanțiile reale imobiliare și care va deveni scadent la data indicată în notificarea transmisă în acest sens de către bancă, împrumutatului. Acest comision este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind necesar să fie apreciat prin raportare și la celelalte prevederi ale contractului. Acest comision împovărează în mod nejustificat consumatorul, în condițiile în care acesta plătește deja dobânda și celelalte comisioane, având de restituit băncii o sumă aproape dublă față de cea primită. Totodată, clauza nu este clar și inteligibil exprimată, deoarece obligațiile asumate de bancă în schimbul acestui comision nu pot fi determinate.

Referitor la art. 5 lit. f din condițiile speciale ale convenției de credit și art. 3.9 alin.2 din condițiile generale ale convenției de credit (comisionul de monitorizare polițe de asigurare), reclamanții au susținut că și acest comision, împreună cu celelalte clauze contractuale referitoare la dobândă și comisioane, este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Totodată, urmărirea, gestionarea polițelor de asigurare a bunurilor aduse drept garanție este un serviciu în beneficiul băncii, și nu al celui împrumutat.

Referitor la art. 8.1 lit. c și lit. d din condițiile generale ale convenției de credit (scadența anticipată), reclamanții au susținut că și aceasta creează un dezechilibru semnificativ deoarece generează obligația împrumutatului de a rambursa imediat întreg creditul, împreună cu dobânda și cu celelalte costuri, deși continuă să-și execute obligațiile contractuale. Un drept similar de a rezilia contractul nu este prevăzut și în favoarea împrumutatului în cazul neexecutării de către bancă a oricăreia dintre obligațiile sale contractuale. Banca are dreptul de a declara creditul ca fiind scadent anticipat, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător. Noțiunea de „situație neprevăzută” nu este definită, nu sunt oferite exemple de asemenea situații, intervenția unor asemenea împrejurări fiind decisă doar de bancă. Ca urmare și aceste clauze sunt abuzive.

Referitor la art. 8.3 din condițiile generale ale convenției de credit, reclamanții au susținut că această clauză are un caracter prea general, astfel că și aceasta este abuzivă.

Referitor la art. 10 din condițiile generale ale convenției de credit (costuri suplimentare), reclamanții au susținut că și această clauză este abuzivă deoarece impune în sarcina împrumutatului solduri ce apar ca urmare a unor modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile. Practic, în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii în legătură cu creditul acordat să fie suportată de către bancă sau riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma. Banca își acoperă astfel orice risc, inclusiv cel provenit din relația sa cu terțe persoane sau instituții, transferându-l în totalitate în sarcina consumatorului.

Cu privire la obligarea pârâtei la convertirea în ron a creditului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului, reclamanții au arătat că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului de credit, astfel că efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile le-au stabilit. Reclamanții au invocat prevederile art. 969 din Codul civil, potrivit cărora părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe durata executării lui. În sensul admiterii teoriei impreviziunii, a statuat și Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la preț într-un contract cu executare succesivă. Schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamanții nu au avut cunoștințe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le fi permis anticiparea unei devalorizări a leului față de CHF. Art. 3 alin.1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar prevede că plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în monedă națională, cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr.2. Achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută în anexa nr.2 la Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar, astfel că se impune ca executarea obligațiilor decurgând din acest contract să se facă în moneda națională. Efectuarea plăților în valută implică suportarea unor costuri suplimentare în sarcina consumatorului, constând în comisioanele de schimb valutar din leu în euro și din euro în CHF. Denominarea în moneda națională a plăților constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale și a principiului echității. Este de menționat și Directiva europeană care prevede convertirea creditelor în valută la moneda națională, în cazul în care clientul dorește acest lucru. Reclamanții au invocat și decizia Curții Europene de Justiție C-602/10 care a decis că limitarea comisioanelor percepute la credit prin OUG nr. 50/2010 nu încalcă directivele europene, iar limitarea comisioanelor constituie o măsură de protecție a consumatorilor.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 9³ lit.e, art. 10 lit. b din OG nr.21/1992, art. 1 alin.2-3, art.4, art. 6, art.13 din Legea nr.193/2000, art. 37 din OUG nr.50/2010.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar, în copie: convenția de credit nr._/22.01.2008; condițiile generale ale convenției; planul de rambursare a creditului. Pârâta V. România SA a formulat întâmpinare (filele 32-37 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților. Pârâta a arătat că reclamanții au obținut conversia creditului din CHF, în euro și a dispărut comisionul de risc/de administrare; în prezent, relațiile financiare sunt exprimate în euro și sunt definite de un cost total (D.) de 5,82 pe an. Cererea referitoare la înghețarea cursului de schimb CHF-ron la cotația de la data accesării creditului trebuie motivat în fapt în raport cu situația că în prezent obligațiile contractuale sunt stabilite în euro și trebuie timbrat. Cererea reclamanților de aplicare a instituției prev. de art. 1271 din noul cod civil referitoare la impreviziune nu este o cerere în materia protecției drepturilor consumatorilor, ca urmare acestei cereri nu îi sunt aplicabile prevederile art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care exceptează de la plata taxei judiciare de timbru. Cu privire la dobândă, Legea nr. 193/2000 transpune principiul permisivității fluctuării ratei dobânzii. În luna ianuarie 2008, când reclamanții au accesat creditul cu o rată a dobânzii curente de 3,99% pe an și un comision de risc de 0,22%, rata dobânzii la care băncile se împrumutau între ele în moneda CHF a avut o medie de 2,7% pe an. Suprimarea costului comisionului de risc/de administrare solicitată de reclamanți lasă pârâta (care a împrumutat de pe piața interbancară suma pe care a dat-o cu împrumut reclamanților) cu un venit brut de aproximativ 1% pe an, neîndestulător pentru acoperirea măcar a cheltuielilor operaționale. Prin art. 36 din OUG nr.50/2010 s-a prevăzut că banca poate percepe numai comision de analiză dosar, comision de administrare credit pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului; comision de administrare cont curent; comision în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, dobânda penalizatoare; alte costuri percepute de terți; un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Împrumutații din convențiile cărora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din OUG nr.50/2010, cum este și în cazul de față, și folosesc doar ca pretext dispozițiile Legii nr. 193/2000, în realitate ei speculează prin confundarea ideii de clauză abuzivă cu aceea de clauză ce instituie un cost și care pare a fi declarat nelegal prin OUG nr. 50/2010. Pârâta a susținut că reclamanții sunt consumatori avizați de credite deoarece, anterior încheierii contractului cu V. România, ei au mai încheiat contracte cu Raiffeisen Bank, contract încheiat în euro, și cu B.R.D. SA, contract încheiat în ron. Reclamanții au încheiat cu V. convenția de credit urmare a campaniei generale de informare pe care pârâta a promovat-o cu privire la costurile produselor sale financiare, cu reliefarea inclusiv a comisionului de risc. Față de costurile convențiilor de credit încheiate anterior cu Raiffeisen și cu B.R.D., costul convenției încheiate de reclamanți cu pârâta este mai redus. Reclamanții au conștientizat condițiile de cost ale convenției încheiate cu pârâta deoarece demersurile lor pentru încheierea acestei convenții au durat 2 săptămâni; astfel, la data de 10.01.2008 reclamanții au întocmit cererea de acordare a creditului, iar convenția de credit a fost încheiată la data de 22.01.2008. Ulterior, în temeiul art. 95 și art. 40 alin.3 teza I din OUG nr.50/2010, convenția de credit încheiată de reclamanți cu pârâta a suferit o redefinire a drepturilor și obligațiilor prin adiționarea tacită din 20.08.2010, în sensul că: a fost abrogată clauza de la pct. 3 lit. d privind posibilitatea intervenției unilaterale a băncii asupra ratei dobânzii, fiind introdus algoritmul Libor CHF la 3 luni plus marja fixă a băncii de 3,39% pe an; costul cu comisionul de risc a fost explicitat; a fost abrogată clauza de la pct. 5 lit. c privind comisionul de rambursare anticipată; au fost abrogate toate clauzele din condiții generale care reglementează și/sau contravin clauzei privind comisionul de administrare; au fost modificate dispozițiile secțiunii 10 din condițiile generale. Urmare a adiționării tacite, costul total al creditului a scăzut de la 6,98% pe an, la 6,30% pe an și a fost emis un nou grafic de rambursare și acest nou grafic este chiar cel atașat de către reclamanți la cererea de chemare în judecată. De asemenea, convenția de credit a fost modificată prin adiționare amiabilă la data de 26.04.2013, când a fost întocmit actul adițional nr.2, prin care obligația a fost stabilită în euro. Prin această novare a raporturilor contractuale, s-a pus capăt obligației inițiale, astfel că reclamanții nu își mai pot întemeia acțiunea pe prevederile Legii nr. 193/2000.

Pârâta V. România SA a depus la dosar, în copie: cererea de acordare a creditului din data de 10.01.2007; planul de rambursare a creditului din convenția de credit inițială; actul adițional la convenția de credit nr._ pentru adiționarea tacită intervenită la data de 20.08.2010; actul adițional nr.2/26.04.2013 la convenția de credit nr._; graficul de rambursare actualizat; raportul de dobânzi;raportul de evaluare a imobilului constituit garanție; extras de cont deschis pentru moneda CHF până la momentul conversiei în moneda euro; convenția de credit nr. RM_/17.11.2006 încheiată cu Raiffeisen Bank; oferta de creditare emisă de B.R.D.

Prin note scrise depuse la dosar la data de 13.01.2015, pârâta a ridicat excepția prescripției extinctive cu privire la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive (fila 46 dosar). S-a mai susținut că cererile referitoare la comisionul de risc nu pot face obiectul cenzurii instanței, așa cum prevede art. 4 alin.2 al Directivei nr.93/13/CEE și art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000, acest rol revenind pieței, consacrată prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cât și în Constituția României. Prin implementarea prevederilor OUG nr.50/2010, clauza de la art. 3 lit. d din convenția de credit a fost abrogată, rămânând ca rata dobânzii să fluctueze exclusiv în funcție de fluctuația indicelui Libor CHF la 3 luni. Comisionul de analiză dosar reprezintă contravaloarea serviciilor de consultanță oferite de bancă până la data încheierii convenției de credit, iar plata acestui comision a fost asumată de către reclamanți odată cu întocmirea cererii de acordare a creditului. Totodată, comisionul de analiză dosar este reglementat prin OUG nr.50/2010. Cu privire la comisionul de risc, pârâta a arătat că acesta reprezintă o componentă a prețului contractual, clar și inteligibil exprimat atât la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, cât și în planul de rambursare. Comisionul de rambursare în avans a fost înlăturat odată cu implementarea prevederilor OUG nr.50/2010. Conform Condițiilor speciale ale convenției de credit, comisionul de monitorizare polițe de asigurare este 0, ca urmare pârâta a susținut că cererea reclamanților privitor la comisionul de rambursare în avans este lipsită de interes. Comisionul de monitorizare/evaluare garanții este un cost solicitat de către evaluatorii bunului constituit garanție și, față de cele două lucrări efectuate în legătură cu acest bun, suma de 740,56 lei ron este onestă. Clauzele de la art. 8.1 lit. c și d din Condițiile generale, conform cărora banca poate proceda la scadențarea anticipată a creditului, au fost abrogate odată cu implementarea dispozițiilor OUG nr.50/2010.

Prin note scrise depuse la dosar la data de 2.03.2015 (fila 121), pârâta a precizat că, referitor la cererea reclamanților de a li se restitui de către bancă sumele pe care ei le-au plătit cu titlu de comision de risc/comision de administrare, din extrasul de cont rezultă că reclamanții au achitat, cu titlu de comisioane, suma totală de 7.642,32 CHF, din care: 3.840,47 CHF, comision de risc; 3.801,85 CHF, comision de administrare.

În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar extras de cont din data de 18.12.2014 (filele 122-139).

Urmare a întâmpinării, a precizărilor și a înscrisurilor depuse la dosar de către V. România SA, la termenul de judecată din 5.03.2015 reclamanții au precizat că renunță la judecata capetelor de cerere prin care au solicitat:

- să se constate că pentru perioada cuprinsă între 22.01._10 banca nu a încasat dobânda în procent de 3,99% pe an;

- să fie obligată pârâta să restituie sumele de bani plătite în plus față de trata dobânzii curente de 3,99% pe an, începând cu data de 22.01.2008, până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume (cuantum estimat 1000 CHF);

- să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010);

- să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii- Libor la 3 luni plus marja fixă-, începând cu data de 21.06.2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestora (cuantum estimat 1000 CHF);

- să fie obligată pârâta la modificarea contractului de credit_/22.01.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii potrivit dispozițiilor legale (OG nr. 21/1992);

- să fie obligată pârâta la convertirea în ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului.

Urmare a celor de mai sus și potrivit art. 406 alin.6 Cod.proc.civ., se va constata că reclamanții O. A. și O. G. au renunțat la judecata cererilor prin care au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta .: să se constate că pentru perioada cuprinsă între 22.01._10 banca nu a încasat dobânda în procent de 3,99% pe an; să fie obligată pârâta să restituie sumele de bani plătite în plus față de trata dobânzii curente de 3,99% pe an, începând cu data de 22.01.2008, până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume (cuantum estimat 1000 CHF); să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010); să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii- Libor la 3 luni plus marja fixă-, începând cu data de 21.06.2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestora (cuantum estimat 1000 CHF); să fie obligată pârâta la modificarea contractului de credit_/22.01.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii potrivit dispozițiilor legale (OG nr. 21/1992); să fie obligată pârâta la convertirea în ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului.

Se va reține că reclamanții au solicitat soluționarea următoarelor capete de cerere:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive înscrise în convenția de credit nr._/22.01.2008, respectiv în art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, b, c, d, f, art.11 din Condițiile speciale ale convenției, art. 3.5, art. 3.7, art. 3.9, art. 3.10, art. 8.1 lit. c, d, art. 8.3, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției;

- să fie obligată pârâta să modifice contractul aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- să se constate că reclamanții au achitat suma de 7.642,32 CHF, reprezentând comision de risc și comision de administrare, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută (sumă calculată conform extrasului de cont depus la dosar);

- să fie obligată pârâta să restituie suma de 7.642,32 CHF reprezentând: 3.840,47 lei, comision de risc; 3.801,85 CHF, comision de administrare, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume;

- să fie obligată pârâta să comunice un nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Asupra excepției prescripției extinctive privind cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive, ridicată de pârâta V. România SA, se reține că, la data de 22.01.2008, când reclamanții au încheiat convenția de credit, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Conform art. 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004, „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, nefiind supusă vreunui termen de prescripție.

Față de considerentele arătate, se va respinge, ca neîntemeită, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita constatarea abuzivă a clauzelor înscrise în convenția de credit încheiată de părți.

Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților privind plata despăgubirilor, instanța apreciază că dreptul reclamanților la acțiunea pentru restituirea sumelor pe care ei le pretind în baza unor clauze contractuale eventual abuzive, se naște la momentul constatării pe cale judiciară a nulității clauzelor înserate în convenția de credit și nu la data la care aceste sume au fost plătite de către reclamant. Astfel, în jurisprudență și în doctrină s-a reținut că acțiunea în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic anulat este asimilată acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este, conform art. 8 alin.1-2 din Decretul nr. 167/1958, data la care actul juridic a fost desființat sau s-a constatat desființarea lui. Acțiunea în restituirea sumelor achitate în baza clauzelor contractuale constatate nule este o acțiune patrimonială pentru care termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data constatării nulității clauzei contractuale, și nu de la data plății. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale și aplicarea sancțiunii nulității acesteia este un atribut al instanței și până la acest moment consumatorul nu poate invoca plata nedatorată.

În condițiile de mai sus, se va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției extinctive cu privire la cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive, ridicată de pârâta V. România SA.

Asupra excepției lipsei de interes cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1 lit. c, d din Condițiile generale ale convenției de credit, excepție ridicată de pârâta V. România SA, se apreciază că reclamanții au interes în a formula o astfel de cerere, motiv pentru care excepția lipsei de interes, ridicată de pârâtă, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Cu privire la fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:

Prin cererea de credit pentru persoane fizice nr. 22/10.01.2008, reclamanții O. A. și O. G., soți, au solicitat pârâtei V. România SA- Sucursala Bârlad să li se acorde un credit. În cerere, reclamanții au declarat că sunt de acord să plătească următoarele comisioane: comisionul de analiză dosar credit, plătibil integral în moneda creditului la data depunerii dosarului de credit-35 euro/125 ron/60 CHF; comisionul de administrare garanții-200 euro.

La data formulării cererii, reclamanții mai aveau încheiat un contract de credit (în euro) cu Raiffeisen Bank –Sucursala Bârlad și un contract de credit (în lei) cu B.R.D.

Urmare a cererii sus arătate, a fost încheiată convenția de credit nr._/22.01.2008, prin care V. România SA a împrumutat reclamanților O. A. și O. G. 60.000 CHF, pentru o durată de 300 luni de la data încheierii convenției.

Restituirea sumei împrumutate a fost garantată de către reclamanți prin garanție reală imobiliară- ipotecă de rang II asupra imobilului situat în Bârlad, ..17, ., .. cadastral 766/3;56, imobil ce constituie proprietatea reclamanților.

Parte din convenția de credit îl constituie Planul de rambursare, în care s-a prevăzut că D. este de 6,98 % (filele 60-69 dosar).

Convenția de credit nr._/22.01.2008, încheiată de reclamanți cu V. România SA, este structurată în „Condițiile speciale ale convenției” și „Condițiile generale ale convenției”.

La art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției („data ajustării dobânzii”) s-a menționat că „Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

La art. 5 din Condițiile speciale ale convenției („comisioane”) au fost menționate următoarele comisioane:

- lit.a- comisionul de risc de 0,22%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit;

- lit.b- comisionul de analiză dosar credit, de CHF 60, se plătește integral cel mai târziu la data încheierii convenției de credit. În cazul de față, reclamanții au plătit acest comision la data de 22.08.2008;

- lit.c- comisionul de rambursare în avans, de 2% calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, pentru primii 5 ani; 1%, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, după primii 5 ani;

- lit.d- comisionul de administrare garanții, de 740,56 ron (contravaloarea a 200 euro) ce se plătește cel târziu la data semnării convenției de credit.

- lit.f- comisionul de monitorizare polițe de asigurare- CHF 0, datorat anual, conform punctului 3.9 din Condițiile generale pe toată durata convenției de credit.

La art.11 din Condițiile speciale ale convenției de credit („alte mențiuni”) s-a prevăzut că în cazul reînnoirii de către împrumutat/garantul ipotecar, pe parcursul duratei creditului, a polițelor de asigurare aferente bunurilor aduse în garanție, valoarea comisionului de monitorizare polițe de asigurare prevăzută la pct.5 din Condițiile speciale ale convenției, va fi de 80 CHF.

În Condițiile generale ale convenției de credit încheiate de părți, la art. 3.5 („comisionul de risc”) s-a menționat că „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența plății acestuia se stabilesc în Condițiile speciale”.

La art. 3.7 din Condițiile generale ale convenției de credit („comisionul de rambursare în avans”), s-a menționat că, „În cazul rambursării parțiale/totale în avans a sumei principale, împrumutatul datorează băncii un comision calculat la valoarea sumei rambursate în avans, datorat integral, la data efectuării rambursării”.

La art. 3.9 din Condițiile generale ale convenției de credit („alte comisioane”), s-a prevăzut că „Banca poate percepe plata altor comisioane; valoarea/modul de calcul al acestora, precum și scadența/scadențele, se vor menționa expres în Condițiile speciale; Comisionul pentru monitorizare polițe este datorat anual, în avans, pentru urmărirea, monitorizarea și gestionarea acelor polițe de asigurare aferente bunurilor aduse în garanție în favoarea băncii, care sunt încheiate sau reînnoite de către împrumutați și/sau garanți ipotecari, cu societăți de asigurare care nu au încheiate parteneriate cu V. România și care nu pun la dispoziția băncii semestrial, anual sau oricând, la cerere expresă, rapoarte privind polițele scadente, restante sau care trebuie reînnoite, precum și situația daunelor constatate cu privire la bunurile asigurate și care fac obiectul contractelor de garanție încheiate cu banca”.

La art. 3.10 din Condițiile generale ale convenției de credit („comision de administrare garanții”) s-a prevăzut că „Pentru administrarea de către bancă a fiecăruia dintre bunurile asupra căruia se constituie garanțiile reale imobiliare, împrumutatul datorează și va plăti băncii, pentru primii trei ani din durata creditului, un comision ale cărui scadențe și valoare se stabilesc în Condițiile speciale. După expirarea primilor trei ani din durata creditului, precum și ulterior, la expirarea fiecărei noi perioade de trei ani din durata creditului, banca își rezervă dreptul de a percepe un nou comision de administrare garanții, a cărui valoare nu va depăși 100 euro pentru fiecare bun asupra căruia au fost constituite garanțiile reale imobiliare și care va deveni scadent ca urmare și la data indicată în notificarea transmisă în acest sens de către bancă împrumutatului”.

La art. 8.1 lit. c) și lit. d) din Condițiile generale ale convenției de credit („scadența anticipată”), s-a prevăzut că banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției: c) în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției; d) în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.

La art. 8.3 din Condițiile generale ale convenției de credit s-a prevăzut că „În cazul declarării scadenței anticipate a creditului, banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care această procedură, precum și cea subsecventă de executare silită, în scopul recuperării sumelor datorate în baza convenției, le au asupra împrumutatului/codebitorului”.

La art. 10 din Condițiile generale ale convenției de credit („Costuri suplimentare”) s-au prevăzut următoarele:

10.1 „Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile, care:

- lit. a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca;

- lit. b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite”;

- lit. c) al căror rezultat este: 1) creșterea costurilor băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit; 2) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii, în baza convenției.

10.2 „În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.

Ulterior, după . OUG nr.50/2010 privind creditele pentru consumatori, convenția de credit nr._/22.01.2008 a fost modificată tacit prin actul adițional din data de 20.09.2010 (fără număr), aflat în copie la filele 70-76 dosar instanță. Prin acest act adițional rata dobânzii curente a fost stabilită conform formulei Libor CHF la 3 luni plus marja de 3,39 puncte procentuale pe an, dobânda anuală efectivă (D.) fiind de 6,3% pe an.

La art. 3 din Actul adițional sus menționat s-a prevăzut că art. 5 din Condițiile speciale ale convenției va purta denumirea „Comisioane/Alte costuri aferente contului curent” și se modifică. În urma modificării, singurul comision menționat în convenția de credit este comisionul de administrare credit (art. 5.1 din Condițiile speciale ale convenției de credit), de „0,22% pe lună, aplicat la soldul creditului, datorat și plătibil de către împrumutat, băncii, lunar, pe toată durata creditului, la data de scadență stabilită la pct.6 „Rambursări și plăți” din condițiile speciale ale convenției, pentru administrarea de către bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutatului, în termenii și în condițiile prevăzute în convenție. Comisionul de administrare credit vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/codebitorilor/garanților pe toată durata convenției; modul de îndeplinire de către împrumutat/codebitori/garanți, întocmai și la timp, pe toată durata convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare și este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând următoarea formulă: (soldul creditului x comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360”.

La pct. 4 din capitolul „Alte mențiuni” din actul adițional s-a prevăzut că dispozițiile secțiunii 10 din Condițiile generale ale convenției de credit au fost înlocuite în totalitate cu următoarea prevedere: „Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, oricând pe parcursul derulării sale, modificări ale oricăror cerințe ori reglementări legale aplicabile în România sau pe teritoriul Uniunii Europene cu cerințe sau reglementări legale noi, stabilite prin acte normative nou emise în România sau la nivelul Uniunii Europene, care impun modificări ale clauzelor/costurilor contractuale convenite anterior de către părți. În orice astfel de situație, banca va informa împrumutatul cu privire la semnarea uni act adițional la convenție prin care clauzele contractuale să fie modificate în mod corespunzător. Nesemnarea de către împrumutat a actului adițional anterior menționat este considerată acceptare tacită”.

La pct. 5 din capitolul „Alte mențiuni” din actul adițional s-a prevăzut că „În cazul neîndeplinirii de către împrumutat/codebitori a obligației de plată a sumelor restante, a comisioanelor datorate, precum și a altor costuri aferente convenției, banca este îndreptățită să aplice prevederile secțiunii 8 din Condițiile generale ale prezentei convenții”.

Actul adițional din data de 20.09.2010 la convenția de credit nr._/2008 a fost înmânat reclamanților, aceștia semnând de primire.

În urma adiționării tacite a convenției de credit prin Actul adițional din data de 20.09.2010, a fost întocmit un nou Plan de rambursare credit, în care s-a consemnat că D. este de 6,30% (filele 77-80 dosar).

La data de 26.04.2013, reclamanții și pârâta V. România SA-Sucursala Bârlad au încheiat actul adițional nr.2/26.04.2013 la convenția de credit nr._/22.01.2008 (filele 81-87 dosar). Prin acest al 2-lea act adițional, s-a realizat conversia creditului din moneda CHF, în moneda euro, respectiv valoarea creditului rămasă de rambursat de 51.576,36 CHF s-a convertit în suma de 41.818,09 euro. În acest act adițional s-a prevăzut că rata variabilă a dobânzii curente este Euribor la 3 luni plus marja de 5,59% puncte procentuale pe an.

În baza celui de-al 2-lea act adițional la convenția de credit a fost întocmit un nou Plan de rambursare a creditului (filele 88-108), în care s-a prevăzut că D. este de 5,82%.

Față de probele administrate, se reține că, la data de 22.01.2008, când a fost încheiată convenția de credit nr._ erau în vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Conform art. 3 lit. b din OG nr. 21/1992, între drepturile consumatorilor este prevăzut și „dreptul de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor (…)”.

Articolul 9³ lit. a-jdin același act normativ prevede că, în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;

c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

Cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, art. 10 lit.a-c, f din OG nr.21/1992 prevede că drepturile consumatorilor la încheierea contractelor sunt:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului.

Sunt de menționat și prevederile art. 3 alin.1-2 din Directiva 93/13/CEE A Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, conform cărora:

„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune.

În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei”.

Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, se reține că această clauză (data ajustării dobânzii) a fost modificată prin actul adițional nr.2/26.04.2013 la convenția de credit nr._/22.01.2008, prin care s-a prevăzut că rata variabilă a dobânzii curente este Euribor la 3 luni plus marja de 5,59% puncte procentuale pe an.

În condițiile arătate, se apreciază că cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenții de credit nr._/22.01.2008, este rămasă fără obiect, urmând să fie respinsă pentru acest considerent.

Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la comisionul de risc, art. 4 alin. 1-3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, prevede că:

„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Din actele dosarului, nu rezultă că reclamanții ar fi avut posibilitatea să negocieze și că ar fi negociat cu pârâta V. România SA comisionul menționat la art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit încheiate. Totodată, pârâta nu a dovedit că acest comision ar fi fost negociat cu reclamanții, această clauză fiind una standard, preformulată.

Cu privire la comisionul de risc, în art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit încheiate de părți, s-a menționat că „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului (…)”.

Urmare a primului act adițional din data de 20.09.2010 la convenția de credit nr._/2008, singurul comision perceput de bancă a rămas comisionul de administrare credit. Conform acestui prin act adițional, comisionul de administrare credit vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/codebitorilor/garanților pe toată durata convenției; modul de îndeplinire de către împrumutat/codebitori/garanți, întocmai și la timp, pe toată durata convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare /uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare și este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând următoarea formulă: (soldul creditului x comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360.

Din extrasul de cont din data de 18.12.2014, depus la dosar de către pârâtă, rezultă că reclamanții au achitat suma totală de 7.642,32 CHF, din care: 3.840,47 CHF reprezintă comision de risc, iar 3.801,85 CHF, reprezintă comision de administrare.

În jurisprudență, s-a reținut că, atât timp cât riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale, prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar principiului bunei-credințe în executarea contractelor. Ca urmare, este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe comisionul de risc, atât timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, consumatorul fiind într-o poziție dezavantajată față de bancă.

În aceste condiții, instanța apreciază că, prin prevederea comisionului de risc/de administrare se creează un dezechilibru semnificativ între obligațiile reclamantului și drepturile pârâtei.

Față de considerentele arătate, clauzele înscrise la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și la art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la comisionul de comision de risc/de administrare credit, de 0,22% aplicat la soldul creditului, sunt abuzive, astfel că se va constata nulitatea absolută a acestora.

Ca urmare, se va admite cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și la art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la comisionul de comision de risc/de administrare, de 0,22% aplicat la soldul creditului.

Se va dispune obligarea pârâtei să modifice convenția de credit nr._/22.01.2008, precum și actele adiționale la această convenție, în sensul înlăturării din acestea a clauzelor referitoare la comisionul de risc/comisionul de administrare credit.

Totodată, se va admite cererea prin care reclamanții au solicitat ca pârâta să le restituie sumele pe care ei le-au plătit cu titlu de comision de risc/de administrare credit și, în consecință, pârâta V. România SA va fi obligată să plătească (să restituie) reclamanților suma totală de 7.642,32 CHF, din care: 3.840,47 CHF, comision de risc și 3.801,85 CHF, comision de administrare, precum și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula începând cu data plății fiecărei sume, până la plata efectivă.

Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 5 lit. b, c, d, f din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, se reține că, prin primul act adițional din data de 20.09.2010, de adiționare tacită a convenției de credit, prevederile din convenția de credit încheiată inițial referitoare la comisioanele de analiză dosar credit (art.5 lit. b), de rambursare în avans (art. 5 lit. c), de administrare garanții (art. 5 lit. d) și de monitorizare polițe de asigurare (art. 5 lit. f) au fost abrogate. Din actele dosarului rezultă că, până la încheierea primului act adițional la convenția de credit, reclamanții au plătit doar sumele de 60 CHF, reprezentând comision de analiză dosar credit și de 740,56 lei ron, reprezentând comision de administrare garanții, sume care, în opinia instanței, au fost percepute în mod justificat de către banca pârâtă, deoarece analiza cererii și a documentelor necesare încheierii convenției de credit, precum și evaluarea imobilului constituit garanție pentru rambursarea creditului au implicat costuri bănești. Este de menționat și articolul 19 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform căruia „Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă”. Rezultă că, în situația în care acordă creditul, banca poate percepe un comision pentru analiza dosarului de credit, așa cum s-a întâmplat și prezenta cauză. Din actele dosarului nu rezultă că reclamanții ar fi plătit vreo sumă cu titlu de comision de rambursare în avans. În aceste condiții, clauzele înscrise la art. 5 lit. b, c, d, f din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, în conținutul ei inițial, nu pot fi apreciate ca fiind abuzive.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 5 lit. b, c, d, f din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la comisioanele de analiză dosar credit, de rambursare în avans, de administrare garanții și de monitorizare polițe de asigurare, va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art.11 din Condițiile speciale ale convenției de credit, („Alte mențiuni”), referitoare la valoarea comisionului de monitorizare polițe de asigurare, precum și să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 3.7 din Condițiile generale ale convenției de credit (comisionul de rambursare în avans), la art. 3.9 din Condițiile generale ale convenției de credit (alte comisioane), la art. 3.10 din Condițiile generale ale convenției de credit (comision de administrare garanții), așa cum s-a expus mai sus, prin primul act adițional din data de 20.09.2010, prevederile din convenția de credit încheiată inițial referitoare la comisioanele de analiză dosar credit (art.5 lit. b), de rambursare în avans (art. 5 lit. c), de administrare garanții (art. 5 lit. d) și de monitorizare polițe de asigurare (art. 5 lit. f) au fost abrogate. Totodată, din actele dosarului nu rezultă că, până la încheierea primului act adițional la convenția de credit, reclamanții ar fi plătit alte sume în afara sumei de 60 CHF, reprezentând comision de analiză dosar credit, și a sumei de 740,56 lei ron, reprezentând comision de administrare garanții.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art.11 din Condițiile speciale ale convenției de credit, („Alte mențiuni”), referitoare la valoarea comisionului de monitorizare polițe de asigurare, precum și nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 3.7 din Condițiile generale ale convenției de credit (comisionul de rambursare în avans), la art. 3.9 din Condițiile generale ale convenției de credit (alte comisioane), la art. 3.10 din Condițiile generale ale convenției de credit (comision de administrare garanții), va fi respinsă ca neîntemeiată.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1 lit. c, d din Condițiile generale ale convenției de credit, conform cărora banca va avea dreptul, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, în cazurile: lit. c: „în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției”; lit. d: „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător”, se reține că aceste prevederi au fost abrogate prin primul act adițional la convenție de credit, astfel că, prin abrogare, ele nu mai pot produce efecte juridice.

În condițiile arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1 lit. c, d din Condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la scadența anticipată, va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 8.3 din Condițiile generale ale convenției de credit, instanța apreciază că această clauză nu este abuzivă, deoarece este firesc ca, în cazul declarării scadenței anticipate a creditului, consecințele să fie suportate numai de către împrumutat.

Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 8.3 din Condițiile generale ale convenției de credit va fi respinsă ca neîntemeiată.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la „Costuri suplimentare” se reține că, prin primul act adițional la convenția de credit din 20.09.2010, aceste prevederi au fost înlocuite în totalitate cu următoarea prevedere: „Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, oricând pe parcursul derulării sale, modificări ale oricăror cerințe ori reglementări legale aplicabile în România sau pe teritoriul Uniunii Europene cu cerințe sau reglementări legale noi, stabilite prin acte normative nou emise în România sau la nivelul Uniunii Europene, care impun modificări ale clauzelor/costurilor contractuale convenite anterior de către părți. În orice astfel de situație, banca va informa împrumutatul cu privire la semnarea uni act adițional la convenție prin care clauzele contractuale să fie modificate în mod corespunzător. Nesemnarea de către împrumutat a actului adițional anterior menționat este considerată acceptare tacită”.

În condițiile arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției de credit, referitoare la „Costuri suplimentare”, va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să fie obligată pârâta să comunice un nou grafic de rambursare, urmare a înlăturării din convenția de credit și din actele adiționale la aceasta a comisionului de risc /comisionului de administrare credit, se impune ca pârâta să emită un nou grafic de rambursare.

Pentru considerentele arătate, se va dispune obligarea pârâtei să comunice reclamanților un nou grafic de rambursare a creditului.

Potrivit art. 29 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea formulată de reclamanți este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod.proc.civ., pârâta . București va fi obligată să plătească reclamantului O. A. cheltuielile de judecată efectuate în proces (500 lei onorariu avocat, plătit cu chitanța nr. 707/12.12.2014).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiate, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea clauzelor adoptate la data de 10.01.2008 și la plata despăgubirilor subsecvente măsurii invalidării acestor clauze ca abuzive și excepția lipsei de interes cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 8.1 lit. c, d din Condițiile generale ale convenției de credit, excepții ridicate de pârâta V. România SA.

Admite în parte acțiunea pentru constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive înscrise în convenția de credit nr._/22.01.2008 și pentru plata de despăgubiri civile contractuale, acțiune formulată de reclamanții O. A. (CNP-_) și O. G. (CNP-_), domiciliați în satul/., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului C. C. din Bârlad, . B, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, Șoseaua P. nr.42, . 2, înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, C. RO_, reprezentată în proces prin Cabinetul avocatului O. A. Ș., cu sediul în V., ., ., ..

Constată nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și la art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, încheiată de reclamanții O. A. și O. G. cu pârâta ., referitoare la comisionul de comision de risc/comision de administrare credit, de 0,22% aplicat la soldul creditului.

Obligă pârâta . să modifice convenția de credit nr._/22.01.2008, precum și actele adiționale la această convenție, în sensul înlăturării din acestea a clauzelor referitoare la comisionul de risc și la comisionul de administrare credit.

Admite cererea prin care reclamanții au solicitat ca pârâta să le restituie sumele pe care ei le-au plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit și, în consecință, obligă pârâta . să plătească (să restituie) reclamanților suma totală de 7.642,32 CHF, din care: 3.840,47 CHF, comision de risc și 3.801,85 CHF, comision de administrare, precum și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula începând cu data plății fiecărei sume, până la plata efectivă.

Respinge, ca rămase fără obiect, cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive înscrise la:

- art. 3 lit. d (data ajustării dobânzii) din Condițiile speciale ale convenții de credit nr._/22.01.2008;

- art. 8.1 lit. c, d din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la scadența anticipată;

- art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la „Costuri suplimentare”.

Respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la:

- art. 5 lit. b, c, d, f din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la comisioanele de analiză dosar credit, de rambursare în avans, de administrare garanții și de monitorizare polițe de asigurare;

- art.11 din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/22.01.2008 („Alte mențiuni”), referitoare la valoarea comisionului de monitorizare polițe de asigurare;

- art. 3.7 din Condițiile generale ale convenției de credit (comisionul de rambursare în avans), art. 3.9 din Condițiile generale ale convenției de credit (alte comisioane), art. 3.10 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008 (comision de administrare garanții);

- art. 8.3 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/22.01.2008, referitoare la răspunderea băncii în cazul scadenței anticipate a creditului.

Admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să comunice un nou grafic de rambursare și, în consecință, obligă pârâta să comunice reclamanților un nou grafic de rambursare a creditului.

Constată că reclamanții au renunțat la judecata cererilor prin care au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta .: să se constate că pentru perioada cuprinsă între 22.01._10 banca nu a încasat dobânda în procent de 3,99% pe an; să fie obligată pârâta să restituie sumele de bani plătite în plus față de trata dobânzii curente de 3,99% pe an, începând cu data de 22.01.2008, până la data de 21.06.2010, cu obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestor sume (cuantum estimat 1000 CHF); să se constate că pârâta nu a încasat dobânda după formula indicele Libor la 3 luni plus marja fixă începând cu data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010); să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani plătite în plus față de metoda de calcul a dobânzii- Libor la 3 luni plus marja fixă-, începând cu data de 21.06.2010 și până în prezent; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la plata efectivă a acestora (cuantum estimat 1000 CHF); să fie obligată pârâta la modificarea contractului de credit_/22.01.2008 cu privire la dobândă, în sensul încasării dobânzii potrivit dispozițiilor legale (OG nr. 21/1992); să fie obligată pârâta la convertirea în ron a creditului acordat reclamantului la cursul de schimb CHF-ron de la data acordării creditului.

Obligă pârâta . București să plătească reclamantului O. A. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

T. I. G. L.

Red.T.I.

Tehnored. G.L./24.03.2015/5ex. comunicari 3 /

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 488/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 806/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 597/2015. Judecătoria BÂRLAD Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 457/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 488/2015. Judecătoria BÂRLAD