Evacuare. Sentința nr. 1704/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1704/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6527/189/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1704/2015
Ședința publică din 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanții E. HUȘI cu sediul în Huși . nr. 1 jud. V., P. B. cu sediul în . și P. HUȘI cu sediul în Huși .. 1 jud. V., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocatură L. B. în Iași .. 21 . în contradictoriu cu pârâtul B. L. cu sediul procesual ales în Iași .. 43 jud. Iași la cab. avocat C. M. A., având ca obiect evacuare - rejudecare, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 19 iunie 2015 și ulterior la 26 iunie și la 3 iulie 2015 când s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 21.12.2012 sub număr de dosar_, reclamanții E. Hușilor, P. Huși, P. B. au chemat în judecată pe pârâtul B. L. solicitând instanței, să se dispună evacuarea pârâtului din Biserică și Casa Parohială a Parohiei B., obligarea pârâtului la predarea gestiunii și a întregului inventar, inclusiv a actelor de proprietate ale Parohiei, ștampila și codul fiscal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că pârâtul a fost preot paroh în cadrul Parohiei B., P. Huși, parohie ce intră sub administrarea Protopopiatului Huși și implicit a Episcopiei Hușilor. În cursul anului 2011 pârâtul a săvârșit abateri ce constau în neascultarea întru îndeplinirea datoriilor bisericești și a executat acte pentru care era necesară în prealabil aprobarea de la autoritățile superioare. Pârâtul a săvârșit și delictul de calomniere și acuzare neîntemeiată de fapte necinstite față de clerici și față de căpeteniile și superiorii bisericești și nu a îndeplinit, cu rea credință, îndatoririle preoțești. Pentru abaterile săvârșite, Consistoriul Eparhial a procedat la judecarea pârâtului, conform Regulamentului de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, prin Hotărârea nr.6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial, în temeiul art. 4 alin. B lit. d din Regulamentului de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, s-a stabilit că pârâtul este vinovat de faptele săvârșite și s-a pronunțat caterisirea acestuia (scoaterea din rândul preoțimii/retragerea calității de preot). Hotărârea menționată produce efecte de la data comunicării ei către pârât, dată de la care acesta nu mai are dreptul de a mai profesa, chiar dacă declară căi de atac împotriva hotărârii și nici nu suspendă executarea hotărârii. În temeiul Hotărârii nr. 6/2.11.2011 a fost emisă Decizia nr. 192/2011 prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al pârâtului și a tuturor drepturilor ce derivă din acesta. Decizia menționată a fost atacată la instanța civilă, în dosarul nr._ al Tribunalului V., care a respins acțiunea, reținând că suspendarea raporturilor de muncă a fost legală. Așadar, începând cu data de 2.11.2011, pârâtul nu mai are calitatea de preot, astfel că, prin Decizia nr. 194/2011 s-a dispus ca postul din P. B. să fie suplinit de preotul din P. Rânzești. În acest scop, se impunea ca pârâtul să predea către P. Huși oficiul parohial, întreaga gestiune și inventarul, obligație pe care pârâtul nu a îndeplinit-o nici până în prezent. Totodată, deși caterisit, pârâtul a continuat să slujească în biserică, contrar hotărârii Consistoriului eparhial. Reclamanții au arătat că art. 226 din regulamentul de procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată al Bisericii Ortodoxe Române dispune că preotul sau diaconul condamnat la caterisire este de drept suspendat din serviciu și nu primește leafă chiar dacă a făcut recurs.
Reclamanții au arătat că, potrivit art. 67 din Regulamentul de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, pedepsele pronunțate de Consistoriile eparhiale au caracter definitiv și executoriu. Conform art. 23 din Legea nr. 489/2006, cultele religioase își aleg, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări, personalul cultelor putând fi sancționat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări. Potrivit art. 64 din Regulamentul B., parohul este administratorul averii bisericești împreună cu Consiliul parohial, sub controlul Centrului Eparhial. Ca urmare, dacă pârâtul nu mai are dreptul de exercitare a profesiei, decizia de caterisire fiind executorie de drept, el nu mai are nici dreptul de a administra bunurile primite, respectiv casa parohială, Biserica, actele contabile, ștampila, bunurile de inventar etc. Susține că parohia B. se află în imposibilitatea să beneficieze de îndrumare preotului suplinitor. Arată că practica judiciară (Decizia nr. 169 din 18.01.2011 pronunțată în recurs de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a stabilit că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului pentru apărarea folosinței bunului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. În cadrul acestei acțiuni nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci folosința acestuia. Susține că pârâtul ocupă fără titlu imobilul în litigiu,, iar reclamantele în calitate de proprietar nu au solicitat obligarea pârâtului să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci evacuarea acestuia și predarea bunului în materialitatea sa. Sub acest aspect, Înalta Curte a reținut că în mod eronat instanțele inferioare au apreciat că acțiunea în evacuare constituie un mijloc procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune între părți, considerând că neopunerea unui titlu de către pârât nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare.
În drept, reclamanta nu a invocat nici o dispoziție legală.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform art. 3 lit. b din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aferentă cererii privind evacuarea și cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei, conform art. 13 din același act normativ aferent cererii privind obligația de a face. A fost aplicat timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei conform O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pârâtul a depus întâmpinare (fila 46), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Episcopiei Huși și a Protopopiatului Huși.
În susținerea excepției, pârâtul a arătat că art. 178 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, în speță, doar a reclamantei Parohiei B.. Așa cum reclamantele au menționat în cererea introductivă, acțiune în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului, pentru apărarea folosinței bunului, dezmembrământ al dreptului de proprietate. Reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate, ele nu pretind nici un drept de folosință asupra acestor imobile, singura proprietară fiind reclamanta P. B. așa cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 2695/_/20.03.2002 eliberat pe numele acesteia.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că în anul 2011 el a formulat plângere penală împotriva protopopului și a unor angajați ai Protopopiatului Huși, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, motivat de faptul că timp de 8 ani de zile el nu a primit salariul cuvenit, statele de plată fiind semnate de alte persoane în locul său. Din cauza plângerii formulate, el, pârâtul, a fost caterisit prin Decizia nr. 6/2.11.2011 a Consorțiului Eparhial, decizie ce nu este definitivă și executorie. După 6 luni de la data pronunțării acestei decizii, pârâtului i-a fost comunicată decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 192, decizie pe care pârâtul a contestat-o la Tribunalul V., în dosarul nr._, contestația fiind respinsă ca inadmisibilă. În prezent pe rolul Curții de Apel Iași se află recursul împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul V., recurs ce este suspendat până la soluționarea dosarului nr._ . Pârâtul a mai arătat că el a atacat cu recurs și hotărârea de caterisire la Consistoriul Superior Bisericesc din cadrul Patriarhiei Române, recurs ce a fost admis, întrucât faptele imputate nu există, iar dosarul a fost retrimis la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Privitor la obligația predării gestiunii și a actelor contabile ale Parohiei B., pârâtul a arătat că acestea au fost predate organelor judiciare, fiind necesare soluționării plângerii penale și efectuării expertizei contabile.
Arată că hotărârea nu este definitivă și executorie, aflându-se în stadiul de recurs la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Susține că nici unul din cele două imobile nu se află în posesia sa. casa parohială este un imobil aflat în stare de autodemolare, imposibil de locuit, el deținând o casă proprietate personală în ., jud. V.. Nu a refuzat să predea biserica către reprezentații Episcopiei și nu s-a prezentat la fața locului, întrucât nu deține cheile lăcașului de cult, acestea aflându-se în posesia reprezentaților Parohiei B., respectiv Consiliului Parohial. Organul cu putere decizională al Parohiei B. este Adunarea parohială, iar Consiliul parohial ales conform prevederilor legale este organul execuțional al hotărârilor luate de Adunare. Consiliul parohial a fost ales, conform Hotărârii nr. 4/2010, în mod legal, stabilindu-se un număr de membri permanenți –mireni care au calitate de reprezentanți ai acesteia. În ceea ce privește obligația predării gestiunii și a actelor contabile ale Parohiei B., susține că acestea au fost predate organelor judiciare fiind necesare pentru soluționarea plângerii penale și efectuarea expertizei contabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2013 (fila 191) instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților E. Huși și a P. Huși, invocată de pârât, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013, instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a reclamantei P. B., invocată de pârât, la termenul din data de 12.03.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului (filele 242-243) și interogatoriul reclamantei E. Huși (fila 233-235), interogatoriul reclamantului P. Huși (filele 230-232), proba testimonială cu martorii C. V. și S. A.-M. - pentru pârât (filele 282-283), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele indicate.
Prin sentința civilă nr. 1247/21.05.2013, instanța a admis excepția prematurității acțiunii invocată de instanță, din oficiu și a respins acțiunea cu cele două capete de cerere, respectiv cererea privind evacuarea pârâtului B. L. din Biserica și Casa Parohială a Parohiei B. și cererea privind predarea gestiunii, a întregului inventar, inclusiv actele de proprietate ale Parohiei, stampila și codul fiscal, formulată de reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. în contradictoriu cu pârâtul B. L., ca prematur formulată.
Prin decizia nr. 1148/A/2014 din 26.12.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de E. Huși, P. Huși și P. B. împotriva sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, fiind păstrată sentința.
La data de 04.03.2015, Curtea de Apel Iași a pronunțat decizia nr. 193/2015 prin care a admis recursul declarat de E. Huși, P. Huși și P. B. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă și a sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care le-a casat, a respins excepția prematurității acțiunii invocată de instanță din oficiu și a trimis cauza la Judecătoria Bârlad, pentru rejudecare.
În urma acestei soluții a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad prezentul dosar sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamanților.
În urma analizării probelor din dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.09.2003, prin contractul individual de muncă nr. 529/10.09.2003, pârâtul B. L. a fost angajat de E. Hușilor- Protoieria Fălciu, începând cu data de 1.09.2003, în funcția de preot paroh la P. B., ..
Cu numărul nr._ pe rolul Tribunalului V. a fost înregistrată acțiunea formulată de pârâtul B. L. în contradictoriu cu reclamantele E. Hușilor, P. Huși, având ca obiect - litigiu de muncă - drepturi bănești. Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2012, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct.2 C.proc. civ., apreciindu-se că aspectele invocate prin plângerea penală formulată de pârâtul B. L. pot influența soluția din cauză.
Prin Hotărârea nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial- E. Hușilor, s-a aplicat preotului B. L., paroh în P. B., pedeapsa prevăzută la art. 4 par. B, lit. d din Regulamentul de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române și anume: caterisirea.
Ulterior, ca urmare a Hotărârii nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial- E. Hușilor, a fost emisă Decizia nr. 192/2.11.2011 a Episcopiei Hușilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 2.11.2011, suspendarea contractului individual de muncă, din oficiu, al preotului B. L., din postul de preot paroh de la P. B., până la pronunțarea sentinței definitive și irevocabile. Prin aceeași decizie s-a dispus ca preotul B. L. să nu se prezinte la locul de muncă și să nu beneficieze de salariu pe durata suspendării. Pentru aducerea la îndeplinire a deciziei, au fost desemnați protopopul, secretarul și contabilul Protopopiatului Huși.
Prin Sentința civilă nr. 991/2012 de la 02.07.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă + drepturi bănești.
Prin Decizia nr. 194/2.11.2011 a Episcopiei Hușilor, s-a dispus ca, începând cu data de 2.11.2011, preotul P. I., paroh al Parohiei Rânzești, să suplinească postul de preot la P. B..
Din adresa nr. 665/15.04.2015 emisă de E. Hușilor rezultă faptul că urmare a raportului nr. 301/2015, înregistrat la Centrul Eparhial Huși, însoțit de memoriul Consiliului Parohial al parohiei B., protopopiatul Huși, jud. V., a fost delegat P.C.Pr. C. F. D., paroh la parohia Copăceana, protopopiatul Huși, să oficieze slujbele religioase începând cu data de 15.04.2015 pentru credincioșii din satul B., până la clarificarea situației juridice și canonice a acestei parohii.
Totodată, din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul adresat reclamanților rezultă că, casa parohială este în stare de degradare, stare la care a contribuit pârâtul B. L., acesta fiind numit ca preot paroh în 2003 și locuind în casa parohială mai mulți ani, dar după o perioadă s-a mutat într-o altă casă din satul B., abandonând casa parohială, încălcând astfel Statului B..
Din procesul-verbal nr.1090/23.11.2011, întocmit de inspectorul Eparhial și de preoții însoțitori, rezultă că, la data de 25.11.2011, preotul inspector eparhial B. G. s-a deplasat la P. B. unde a constatat că acolo erau adunați, în jurul bisericii, vreo 30 de persoane care au protestat împotriva deciziei de caterisire a preotului paroh B. L.. Totodată, preotul B. L. a refuzat să primească decizia de suspendare. Din conținutul procesului-verbal menționat rezultă că preotul inspector a fost însoțit de un echipaj al Poliției M., de un echipaj al Jandarmeriei și de un echipaj al Poliției de frontieră.
Din corespondența depusă la dosar, rezultă că, prin adresele din datele de 21.11.2011 și 12.03.2012, E. Hușilor a solicitat pârâtului B. L. că, urmare a caterisirii acestuia, să efectueze predarea-primirea gestiunii și inventarului la zi, incluzând actele de proprietate ale Parohiei, ștampila și codul fiscal, la sediul bisericii parohiale B., fie a Protopopiatului Huși.
Prin răspunsurile la interogatoriu luat, reclamanții E. Huși și P. Huși nu au recunoscut că Hotărârea de caterisire nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor este nulă, potrivit art. 61 din Regulamentul de procedură al instanțelor Disciplinare de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, susținând că hotărârea este executorie prin aprobarea de către chiriarh, conform procesului verbal de predare primire a gestiunii, pârâtul fiind cel care trebuie să predea bunurile primite în gestiune. De asemenea, reclamanții au mai arătat că preotul suplinitor nu poate intra în Biserică, deoarece pârâtul nu a predat-o, iar cheile de la imobil au fost predate odată cu acesta.
Prin răspunsurile la interogatoriu-filele 242-243, pârâtul B. L. nu a recunoscut că nu mai are calitatea de preot, susținând că hotărârea de caterisire este nulă, conform art. 60-61 din Regulamentul de procedură, arătând că nu știe în ce stadiu se află contractul de muncă. Precizează că nu poate respecta hotărârea judecătorească, întrucât este nulă, nu a recunoscut că a refuzat să se supună obligațiilor de predare, că nu ar fi răspuns convocărilor și că preotul interimar nu-și poate exercita atribuțiile.
Din verificările efectuate în sistemul ECRIS rezultă că prin sentința civilă nr. 830/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, cererea de ordonanță președințială, în evacuare imobiliară, formulată de reclamantele E. Hușilor, P. Huși și P. B., împotriva pârâtului B. L. și s-a dispus evacuarea de către pârât a bisericii Parohiei B., ., iar prin decizia civilă nr. 595/R/2013 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de B. L. împotriva sentinței civile nr. 830 din 21 martie 2013 a Judecătoriei Bârlad și a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, în evacuare imobiliară, formulată de reclamantele E. Hușilor, P. Huși și P. B., prin Cabinetul avocatului L. B. din Iași, împotriva pârâtului B. L., domiciliat în satul B., ., motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art 581 Cod de procedură civilă, respectiv nu este îndeplinită cerința urgenței.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 03.04.2013 de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, instanța a admis cererea formulată de reclamanți și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 830 pron. la data de 21.03.2013 de Judecătoria Bârlad.
Prin sențința civilă nr. 593 din 08.08.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul_ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. L., în contradictoriu cu intimații E. Huși, P. Huși, P. B., și s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 214/2013 de Biroul Executorului Judecătoresc Huși – „G. A.”, respectiv a somației nr. 214 din 07.05.2013 și a încheierii nr. 214 din 07.05.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 32/A din 21.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Totodată, din aceleași verificări rezultă că prin Decizia nr. 190/A din 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de B. L. împotriva sentinței civile nr. 699 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, fiind păstrată această sentință. S-a reținut că prin ordonanța președințială dată de Judecătoria Bârlad s-a dispus evacuarea apelantului din lăcașul de cult – biserica Parohiei B. – fără somație și fără trecerea unui termen până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Bârlad, soluție reformată în calea de atac a recursului la data de 24.04.2013, dată însă la care apelantul nu mai era în posesia cheilor lăcașului de cult și a inventarului acestuia, întrucât la data de 19.04.2014 creditorul executase ordonanța.
În drept, art. 555 Civil civil statuează că, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Art. 67 alin. 3 din Regulamentul de procedură a instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române prevede că pedepse pronunțate de Consistoriile Eparhiale au caracter definitiv și executoriu, după aprobarea lor de către Chiriarh. A.. 4 stabilește că singurele pedepse cu drept de recurs, pronunțate de Consistoriile Eparhiale sunt cele prevăzute în art. 4, par B, lit. c și d (depunerea și caterisirea).
Art. 223 prevede că, în cazul în care Consiliul Eparhial a pronunțat pedeapsa caterisirii contra unui preot sau diacon, condamnatul va putea face recurs la Sfântul Sinod.
Art. 226, stabilește că, preotul sau diaconul condamnat la caterisire este de drept suspendat din serviciu și nu primește leafă chiar dacă a făcut recurs.
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (fila 11), pentru cauzele de judecată ale personalului bisericesc clerical de mir și monahal, în activitate sau pensionat (…), funcționează următoarele consistorii: 1. de judecare în fond: consistoriul disciplinar protopopesc; Consistoriul eparhial, Consistoriul eparhial monahal; 2 de judecare în apel: Consistoriul mitropolitan; consistoriul mitropolitan monahal; 3. de judecare în recurs: Consistoriul Superior Bisericesc.
Potrivit art. 14 lit. t). din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (fila 11), Sfântul Sinod aprobă sau respinge hotărârile Consistoriului Superior Bisericesc privind recursurile clericilor în materie de caterisire (…).
Art. 153 prevede că Consistoriul mitropolitan este instanță disciplinară și de judecată a recursurilor cerului de mir aparținând de eparhiile sufragane mitropoliei, sancționat cu depunerea din treapta preoției, precum și a apelurilor împotriva hotărârilor de caterisire ( alin. 1). Hotărârile Consistoriului metropolitan privind apelul împotriva pedepsei caterisirii se aprobă de către mitropolitul locului și pot fi atacate cu recurs la Consistoriul Superior Bisericesc.
Potrivit art. 155 alin. 1 din Statul Consistoriul Superior Bisericesc este cea mai înaltă instanță disciplinară și de judecată pentru clerul de mir și monahal, care judecă recursurile împotriva hotărârilor de caterisire pronunțate de un consistoriu eparhial și menținute de un consistoriu mitropolitan. Hotărârile Consistoriului Superior Bisericesc privind recursurile împotriva pedepsei caterisirii sunt definitive și irevocabile, după aprobarea lor de către Sfântul Sinod.
Art. 48 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române prevede că, pe durata activității lor în parohie, preoții și diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea există sau în case închiriate și au drept de folosință gratuită asupra unei suprafețe de teren, proprietatea parohiei, aprobată de Centrul eparhial. Pentru asigurarea unei prezențe stabile a preotului în parohie, acolo unde nu se află casă parohială, aceasta va fi construită, iar dacă nu sunt condiții pentru construire, Consiliul parohial va lua măsuri pentru achiziționarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuinței preotului, până când se va construi o casă parohială nouă (…).
În conformitate cu art. 50 lit. k). din același statut, parohul administrează patrimoniul parohiei în conformitate cu hotărârile Adunării parohiale și ale Consiliului parohial și controlează modul de administrare a bunurilor instituțiilor culturale, sociale –filantropice și fundaționale bisericești din parohie.
Același articol, la pct. l). stabilește că parohul întocmește și ține la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natură, biblioteca, precum și arhiva parohiei. Deține sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.
Potrivit art. 64 din statut, parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile și imobile împreună cu Consiliul parohial, sub controlul Centrului eparhial (…).
Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune având două capete de cerere, prin care se solicită de către reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. evacuarea pârâtului B. L. din Biserica și Casa Parohială a Parohiei B., jud. V., obligarea pârâtului la predarea gestiunii, a întregului inventar, inclusiv actele de proprietate ale Parohiei, stampila și codul fiscal.
Cauza acțiunii este reprezentată de pedeapsa caterisirii aplicată pârâtului B. L. - Preot Paroh al Parohiei B. prin Hotărârea nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor și consecința acesteia, respectiv Decizia nr. 192/2011 a Episcopiei Hușilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 02.11.2011, suspendarea contractului individual de muncă, din oficiu, al preotului B. L. din postul de preot paroh de la P. B., până la pronunțarea sentinței definitive și irevocabile.
Acțiunea în evacuare este caracterizată, atât în practica judiciară cât și literatura de specialitate de faptul că se pune în discuție folosința asupra imobilului și nu dreptul de proprietate. Acțiunea în evacuare presupune că între părți să se fi stabilit anterior un raport referitor la folosința bunului, un acord, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Acestor raporturi li se circumscrie și situația celor care folosesc cu titlu gratuit imobilul. Intre proprietarul unei locuințe și cel ce folosește cu titlu gratuit locuința se încheie un "negotium", prin care se permite folosința locuinței, proprietarul convenind să împartă unul din atributele dreptului sau, având oricând dreptul sa solicite încetarea raportului stabilit.
Casa Parohială a Parohiei B. prezintă caracterele unei locuințe de serviciu, în sensul legii civile, și este destinată și acordată preotului paroh, pentru a se asigura prezența permanentă în localitate a acestuia, în vederea exercitării profesiei, în baza unei convenții în sens de ,,negotium", accesorie contractului individual de muncă, pentru perioada desfășurării activității.
Tot astfel, Biserica și bunurile din gestiunea Bisericii reprezintă bunuri date în administrare preotului paroh al căror regim de predare - primire decurge din același raport de muncă încheiat, și care, în sensul legii civile, este accesoriu contractului individual de muncă.
Având în vedere acest caracter, reținând principiul accesorium sequitur principale, instanța apreciază că efectele acestor raporturi încetează, definitiv, o dată cu încetarea contractului individual de muncă.
Așa cum s-a reținut la secțiunea în drept, art. 226 din Regulamentul de procedură a instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române prevede că, preotul față de care s-a dispus pedeapsa caterisirii este de drept suspendat din serviciu, nu primește salariu. Rezultă așadar că, contractul individual de muncă, respectiv raporturile de muncă încheiate între E. Huși, P. Huși, în calitate de angajator, și pârâtul B. L., nu au încetat, ci au fost suspendate până la rămânerea definitivă a hotărârii de caterisire.
Contrar susținerii reclamanților, în raport de dispozițiile art. 67 din Regulamentul de procedură a instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, hotărârile prin care se aplică pedeapsa caterisirii nu este definitivă, acestea având calea de atac a recursului la Sfântul Sinod, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 din regulament.
Această concluzie este întărită de prevederile art. 183 din același act normativ intern, care prevăd că nu dau drept de recurs pedepsele date pe cale disciplinară direct de chiriarh, prevăzute de regulament, precum și cele prevăzute cu drept de recurs și neintroduse în termen legal. Tot astfel, art. 184 stabilește că orice hotărâre dată de Consistoriul Eparhial, care va fi rămas definitivă, fie din cauză că cel pedepsit n-a uzat de dreptul de recurs, fie că a fost dată fără acest drept, pentru executare va fi supusă Chiriarhului spre a dispune aplicarea ei. Pe de altă parte, analizând dispozițiile Statutului pentru funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că împotriva hotărârii prin care s-a dispus caterisire se poate formula apel la Consistoriul mitropolitan și apoi, recurs la Consistoriul Superior Bisericesc ( art. 155 din statut).
Din înscrisurile existente la dosar de către pârât și răspunsurile la interogatoriu rezultă că, împotriva Hotărârii nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, prin care s-a aplicat pedeapsa caterisirii, pârâtul B. L. a formulat căile de atac prevăzute de reglementările interne, aspect ce nu a fost contestat de reclamanți.
Relevantă este adresa nr._/29.11.2012 emisă de Administrația Patriarhală –Consistoriul Superior Bisericesc (fila 280), prin care, se transmite pârâtului că recursul a fost înregistrat la Consistoriul Superior Bisericesc și luat în considerare, ca fiind depus în termen legal. Se comunică că Consistoriul Superior Bisericesc a studiat dosarul cauzei, în forma transmisă de Consistoriul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, urmare apelului judecat. Prin aceeași adresă, se menționează că, în acord cu hotărârea nr. 9077/2012 a Sfântului Sinod, dosarul a fost retrimis la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, iar până la soluționarea în instanțele civile de judecată, nici o instanță bisericească nu are posibilitate pronunțării unei hotărârii până ce nu există o hotărâre din partea instanțelor civile.
Pe de altă parte, pârâtul nu a prezentat o decizie de desființare a hotărârii de caterisire, deși prin apărările formulate a susținut că hotărârea este nulă, aspect ce este contestat de reclamanți prin răspunsul la interogatoriu nr. 1.
Pentru stabilirea stadiului procesual în care se află dosarul și hotărârea de caterisire nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, sunt relevate dispozițiile prevăzute de Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române menționate la secțiunea în drept, respectiv art. 14 lit. t)., art. 153, art. 155 alin. 1, care stabilesc atribuțiile Sfântul Sinod, Consistoriului mitropolitan, și Consistoriului Superior Bisericesc prin raportare la adresa nr._/29.11.2012 emisă de Administrația Patriarhală – Consistoriul Superior Bisericesc (fila 280).
Rezultă așadar, că Hotărârea nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, prin care pârâtului B. L. i s-a aplicat pedeapsa caterisirii, nu este definitivă, ea se află spre soluționare la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, soluționare ce este suspendată, în sensul legii civile, până la pronunțarea de către instanțele civile a unei hotărâri privind litigiul de muncă și dosarul penal-aspect necontestat de reclamanți.
Prin urmare, drepturile afirmate de reclamanți, de a solicita evacuarea pârâtului B. L. din Biserica și Casa Parohială a Parohiei B., jud. V., obligarea pârâtului la predarea gestiunii, a întregului inventar, inclusiv actele de proprietate ale Parohiei, ștampila și codul fiscal, formulată de reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B., sunt afectate de condiția rămânerii definitive a Hotărârii de caterisire nr. 6/2.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, a încetării contractul individual de muncă încheiat între E. Hușilor, pe de o parte și pârâtul B. L., condiție care, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a împlinit.
În lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus invocate, instanța urmează să respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate în cauză, instanța reține că pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 232 din 11.06.2015.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea pârâtului de rambursare a cheltuielilor efectuate în prezentul proces și să respingă cererea reclamanților, ca neîntemeiată.
Instanța mai are în vedere că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a celui care pierde procesul.
Prin urmare, instanța va obliga pe reclamanți să ramburseze pârâtului B. L. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea privind evacuarea pârâtului B. L. cu sediul procesual ales în Iași .. 43 jud. Iași la cab. avocat C. M. A., din Biserica și Casa Parohială a Parohiei B., cererea privind obligarea pârâtului la predarea gestiunii, a întregului inventat, inclusiv a actelor de proprietate ale Parohiei, ștampila și codul fiscal, formulată de reclamanții E. Hușilor cu sediul în Huși . nr. 1 jud. V., P. Huși sediul în Huși . nr. 1 jud. V., și P. B. cu sediul în . jud. V., formulată în contradictoriu cu pârâtul B. L..
Obligă reclamanții la plata către pârât a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 03.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. D. M. H. D. C.
Tehnored. Jud. D.M.T. 04.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1754/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1787/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
