Cereri. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 46/187/2015/a1
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 223/2015
Ședința publică de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cererii privind pe reclamantul D. I., cu domiciliul în localitatea Suplacu de T., nr. 186, ., având ca obiect alte cereri - revizuire a sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Cererea se soluționează, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 11.02.2015, prin registratura instanței, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a arătat că renunță la judecarea cererii de revizuire depusă la data de 15.01.2015 și solicită restituirea chitanței doveditoare a taxei judiciare de timbru.
Astfel, potrivit art.406 din C.pr.civ. și în temeiul principiului disponibilității părților ce guvernează procesul civil, precum și în temeiul prevederilor art. 9 C.pr.civ. și art. 237 alin. 2 pct.6 C.pr.civ. instanța reține cauza spre soluționare pe baza cererii de renunțare la judecată depusă la dosar de către reclamant.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 15.01.2015, timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței aflată la fila 4 în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei Beiuș, reclamantul D. I., a solicitat revizuirea sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, bănuiala legitimă în sensul prevăzut de lege are la bază faptul că, prin frauda pârâtului și a rudelor acestuia, precum și datorită neglijenței, greșelilor și abuzului din partea magistraților care au judecat din anul 2005 litigiile cu privire la acest teren, a fost privat de dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de teren din imobilul nr. top 295, înscris în CF 502 Suplacu de T.. A arătat că acest teren a fost însușit pe nedrept de către pârâtul M. și rudele acestuia cu largul concurs al autorităților publice și al organelor judecătorești prin menținerea, în continuare, a sentinței civile nr. 1314/2006 a Judecătoriei Beiuș, deși este nelegală și, potrivit legii, nulă.
Cererea nu a fost motivată în drept, iar în probațiune reclamantul nu a depus la dosar niciun fel de înscris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că, sub dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, a fost înregistrată cererea având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de către reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâtul M. D..
Această cauză a fost soluționată de către președintele completului civil nr. 7 - doamna judecător C. D. M., prin Sentința civilă nr. 1040/25.11.2014, în sensul că a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat, invocată de către pârât și totodată respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâtul M. D., ca nefondată.
Inițial dosarul nr._ 15 a fost repartizat aleatoriu completului 7 civil, prezidat de către doamna judecător C. D. M., situație față de care doamna judecător a formulat cererea de abținere, astfel că, prin încheierea din data de 29.01.2015 a fost admisă această cerere de abținere, iar cauza a fost repartizată completului 3 civil, fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș sub dosar nr._ .
Prin rezoluția din data de 29.01.2015, instanța a dispus regularizarea cererii reclamantului, solicitându-i acestuia să depună toate actele doveditoare în susținerea cererii de chemare în judecată, în exemplare suficiente pentru a fi comunicate cu pârâții, conform art. 194, lit.„e” C.pr.civilă și să arate care este temeiul de drept pe care se întemeiază cererea, conform art.194, lit.„d” C.pr.civilă.
La data de 11.02.2015, prin registratura instanței, reclamantul D. I., a depus la dosar o cerere, prin care a arătat că renunță la judecarea cererii de revizuire depusă la data de 15.01.2015 și solicită restituirea chitanței doveditoare privind plata taxei judiciare de timbru.
Față de modalitatea în care reclamantul a înțeles să stingă litigiului, aspectele solicitate de către instanță prin rezoluția emisă în procedura regularizării se dovedesc a fi lipsite de efecte, cât timp reclamantul a renunțat la judecată, renunțare care a avut loc anterior comunicării cererii de chemare în judecată către pârâtul-intimat.
Astfel, instanța reține incidența prevederile art.406 alin. 1, 2, 3 și 6 din Cod de procedură civilă potrivit cărora „ (1)Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecata, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se poate face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (6) Renunțarea la judecata se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioara celei care a luat act de renunțare…”,
În raport de aceste dispoziții legale instanțaapreciază că este firesc ca reclamantul să aibă dreptul de a renunța la judecată chiar fără a-și justifica în vreun fel manifestarea de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal și constată că din înscrisul depus la dosar de către reclamant la data de 11.02.2015 rezultă că renunțarea acestuia la judecată este expresă și neechivocă, astfel că, instanța va lua act de renunțarea reclamantului la judecată.
Având în vedere modul de soluționare a cauzei, instanța apreciază că nu se impune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât renunțarea acestuia la judecată a intervenit chiar în etapa de regularizare a cererii de chemare în judecată (art. 200 din C.pr.civ.), respectiv înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.
Referitor la cererea privind restituirea chitanței doveditoare a plătii taxei judiciare de timbru, instanța apreciază că aceasta are ca obiect inclusiv restituirea taxei judiciare de timbru achitată de către reclamant.
Ca atare, pentru soluționarea prezentei cereri de restituire a taxei judiciare de timbru instanța are în vedere incidența următoarelor dispoziții legale:
ART. 31 alin.1 din OUG nr. 80/2013:
(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată.
ART. 45 din OUG nr. 80/2013:
(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:
d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin 3 din C.pr.civ sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.
(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
(4) Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de restituire se adresează acestuia.
(5) Cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.
(7) Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aprobă prin ordin (Ordinul ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr._ ) comun al viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, și al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice.
Față de aceste prevederi, instanța reține că, odată cu depunerea cererii de revizuire, reclamantul a anexat chitanța . nr._ din 15.01.2015, emisă de Primăria Municipiului Beiuș, aflată la fila 4, în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei Beiuș, chitanță a cărei valoare totală este de 100 lei.
Analizând cererea reclamantului pentru restituirea taxei judiciare de timbru, prin prisma dispozițiilor legale mai sus indicate, instanța o apreciază întemeiată, în speță fiind incidentă situația prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. d, teza a II-a din OUG nr. 80/2013, întrucât în procedura regularizării cererii, respectiv anterior comunicării acesteia către pârât, a intervenit renunțarea reclamantului la judecată.
Pentru ansamblul considerentelor prezentate, instanța va constata renunțarea reclamantul la judecată și totodată, va dispune restituirea către reclamant a sumei de 100 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, în baza chitanței . nr._ din 15.01.2015, emisă de Primăria Municipiului Beiuș, aflată în original la fila 4 în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei Beiuș și restituirea originalului acestei chitanțe de la fila indicată, în locul acestuia urmând a fi atașată xerocopia respectivei chitanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza prevederilor 406 C.pr.civ. constată renunțarea reclamantului D. I., cu domiciliul în localitatea Suplacu de T., nr.186, ., la judecarea cererii de chemare în judecată având ca obiect revizuirea sentinței civile pronunțată în dosarul nr.1505/187/ 2014 al Judecătoriei Beiuș.
Dispune restituirea către reclamantul D. I. a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, achitată în baza chitanței . nr._ din 15.01.2015, emisă de Primăria Municipiului Beiuș, aflată în original la fila 4 în dosarul nr._ 15 al Judecătoriei Beiuș și restituirea originalului acestei chitanțe de la fila indicată, în locul acestuia urmând a fi atașată xerocopia respectivei chitanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M., judecător B. A.
RED. M.A.M.
Tehnored. B.A.
4 exemplare /09.03.2013
Emis o comunicare:
- reclamantul D. I., cu domiciliul în localitatea Suplacu de T., nr. 186, .
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 184/2015. Judecătoria BEIUŞ | Succesiune. Sentința nr. 259/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
