Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 290/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 290/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1889/187/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 290/2015
Ședința publică din data de 04.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. O., CNP_ și T. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, . la Cabinetul de avocat M. R. A., în contradictoriu cu pârâții: S.C. V. R. S.A, cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, . 10, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, Registrul bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, CUI_ și S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL,cu sediul în București, sector 4, Calea Ș. V., nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, etaj 2, corp A2.26, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, prin ASSET PORTOFOLIO SERVICING R. SRL, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, etaj 11 și 12, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1 București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, având ca obiect constatare nulitate act juridic, acțiune în constatare.
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18.02.2015, apoi pentru data de 04.03.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 09.10.2014, timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței de la fila 77 dosar, reclamanții T. O. și T. V., în contradictoriu cu pârâții: S.C. V. R. S.A și S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
1. - constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la alineatul 1 din pagina 2 din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. aferent Contractului de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la alineatul 1 din pagina 2 aferent Contractului de ipotecă autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L. din Contractul de credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008 privitor la renunțarea de beneficiu de diviziune si discuțiune;
2. - anularea clauzelor de la alineatul 1 din pagina 2 prevăzute de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. aferent Contractului de credit bancar nr. 9/SL din data de 02.07.2008 și anularea clauzelor de la alineatul 1 din pagina 2 prevăzute de Contractul de ipotecă autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L. aferent Contractului de credit bancar nr.15/SL din data de 30.09.2008 privitor la renunțarea de beneficiu de diviziune si discuțiune;
3. - constatarea lipsei caracterului cert al creanței, raportat la faptul că împrumutatul . a intrat in faliment la 25.02.2011 și a fost dizolvată la data de 21.09.2011 dar penalitățile și dobânzile merg în continuare;
4. - constatarea decăderii creditorului de dreptul de a cere executarea silită pentru realizarea creanței sale în baza titlului executoriu care stă la baza executării silite, respectiv Contractul de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și Contractul de credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008, garantate cu contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. și cel autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L., întrucât nu mai sunt valide, creanța nu mai există, debitoarea . fiind dizolvată din 21.09.2011;
5. - cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că, în baza Contractelor de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și nr. 15/SL din data de 30.09.2008, garantate cu contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. și cel autentificat sub nr. 2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L., . a solicitat Băncii V. ROMÂNIA SA., o facilitate de credit în valoare de 67.500 CHF și respectiv 43.000 EUR, care la data de 02.07.2008 și 30.09.2008 a fost garantată și cu contracte de ipotecă ale reclamanților asupra imobilului - casă cu anexe gospodărești și casă de locuit în regim de P+M cu teren aferent în suprafață de 500 mp, întabulat în CF 2677 BEIUS, nr. topo 973/80 situat în municipiul Beiuș, . nr.6, județul Bihor.
Reclamanții au arătat că, prin încheierea 520/F din 25.02.2011 din dosar_ al Tribunalului Bihor s-a deschis procedura simplificata a falimentului împotriva debitoarei ., iar prin Sentința 2045/F/2011 din 21.09.2011 din dosar_ al Tribunalului Bihor s-a închis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei . cu consecința dizolvării si radierii debitoarei de la Oficiul Registrului Comerțului
Totodată, prin notificarea nr. 1035/31.07.2014, aceștia au fost înștiințați ca V. ROMÂNIA SA a transferat toate drepturile decurgând din Contractul de credit nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 si din Contractul de credit nr.l5/SL din data de 30.09.2008 în favoarea lui R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL.
De asemenea, reclamanții au solicitat instanței să constate lipsa caracterului cert al creanței, întrucât în somația de plata din dosarul execuțional 46/2013 al B. G. notată în cartea funciară în data de 12.03.2013 apare suma de 252.117,32 lei reprezentând 242.416,77 lei debit și 9700,55 cheltuieli de executare, iar în notificarea nr. 1035/31.07.2014 trimisa de R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin ASSET PORTOFOLIO SERVICING ROMÂNIA SRL apare suma de 51.658,18 CHF adică în lei 188.546,5 la 03.10.2014, fiind invocate prevederile art.41 din Legea 85/2006, potrivit căruia „Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”.
Or, având în vedere că procedura falimentului s-a deschis de la 25.02.2011, de la aceasta dată nu mai pot fi calculate penalități și dobânzi, astfel ca suma debitului total este mult mai mică și, cu toate că procedura s-a închis la data de 21.09.2011, iar debitoarea . a fost dizolvată penalitățile merg în continuare, situație față de care au fost invocate prevederile art. 136 din Legea insolvenței 85/2006.
Totodată, reclamanții au invocat radierea ipotecii, raportat la art. 1683 Cod civil, când, datorită culpei creditorului V. care nu a urmărit executarea veniturilor ., astfel ca, garantul nu mai poate dobândi, ca efect al plății principale, privilegiile și ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art.1676 cod civil "cel ce e dator să dea garanție e liber să dea un amanet sau altă asigurare, care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanței".
Astfel că, din neglijenta creditorului nu au fost conservate garanțiile care asigurau creanța principală, astfel că, aceste garanții accesorii ale creanței principale, se pierd din culpa exclusiva a creditoarei.
De asemenea, reclamanții au arătat faptul că lichiditatea creanței nu este dovedităîn condițiile în care dobânda de la 25.02.2011 trebuie oprită, cu atât mai mult cu cât pârâta nu s-a înscris în tabelul de creanțe al creditorilor din dosarul de insolvență, pe cale de consecință, toate sumele calculate ca dobânzi de la 25.02.2011, până acum conform art.41 din Legea 85/2006, sunt nedatorate.
Exigibilitatea creanței nu existaraportat la dispozițiile exprese ale art.76 alin. 1 si 2 din Legea 85/2006 si art. 1682 si art. 2.318 Cod Civil, situație față de care reclamanții au solicitat decăderea creditoarei din dreptul de a mai cere executarea silită,în baza dispozițiilor art.76 din Legea 85/2006 coroborate cu dispozițiile art.1682-1683 din Codul civil, în vigoare la semnarea contractului de ipoteca și art.2318 din Codul civil in vigoare la data când a intervenit decăderea din calitatea de creditor al V. ROMÂNIA SA față de aceștia, în calitate de garanți ipotecari, fiind invocate prevederile art. 76, al.1 și 2, precum și art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Reclamanții au arătat totodată faptul că aceștia nu au renunțat la beneficiul de diviziune de discuțiune si diviziune, astfel cum se prevede în alineatul 1 din pagina 2 din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. aferent Contractuluide credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și din Contractul de ipotecă autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L. aferent Contractuluide credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008 și apreciază că Banca trebuia să ceară executarea garanțiilor societății care fac obiectul contractului de credit, precum și restul bunurilor societății în cadrul procedurii de faliment și aceștia nu au fost de acord cu plata pentru întreg debitul ci numai pentru jumătate în cadrul unei diviziunisi asta ulterior numai după ce s-a finalizat executarea silită a garanțiilor societății.
Prin renunțarea la beneficiul de diviziune si discuțiune, reclamanții, din punct de vedere juridic, au devenit fidejusori, garantând rambursarea întregii creanțe cu toate bunurilor acestora, fiind invocate prevederile art. 1652 Cod civil, potrivit căruia Fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligație validă.
D. în condițiile în care creditorul V. ROMÂNIA ar fi depus diligente în urmărirea, conservarea și recuperarea debitului înainte ca împrumutatul . sa intre în insolvența sau de-a lungul procesului de insolvență debitoarei ., descărcarea de obligații a fidejusorului nu ar fi fost posibilă.
Or, creditoarea .> SRL nu a făcut niciun efort în a-și proteja creanța si garanțiile de la debitoare, pe cale de consecință a fost decăzută din dreptul și din calitatea de creditor asupra debitoarei si garantilor-fidejusori ai acesteia. Conform Codului civil in vigoare la 19.05.2008 Art. 1679- Obligația ce naște din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting și celelalte obligații
Reclamanții au invocat stingerea fidejusiunii, raportat la art. 1683 Cod civil, când, datorită culpei creditorului V. ROMÂNIA care nu s-a înscris la masa credală a insolvenței .> SRL, fidejusorul nu mai poate dobândi, ca efect al plății principale, privilegiile și ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art. 1676 Cod civil "cel ce e dator să dea garanție e liber să dea un amanet sau altă asigurare, care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanței".Astfel că, din neglijenta creditorului nu au fost conservate garanțiile care asigurau creanța principala, astfel ca aceste garanții accesorii ale creanței principale, se pierd din culpa exclusivă a creditoarei.
Art. 1682 — Cauționatorul /fidejusorul / se liberează de garanția sa, când nu poate să intre în drepturile, privilegiile și ipotecile creditorului din cauza acestuia.
Conform Noului Cod civil art. 2.318 - Urmărirea debitorului principal
(1) Fidejusorul rămâne ținut și după împlinirea termenului obligației principale, în cazul în care creditorul a introdus acțiune împotriva debitorului principal în termen de 6 luni de la scadență și a continuat-o cu diligentă.
În contractul de credit nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 si Contractul de credit nr. 15/SL din data de 30. 09.2008, încheiate între . si pârâta V. ROMÂNIA se menționează că garanția contractului de împrumut este imobiliară. Pentru garantarea împrumutului s-a încheiat contractul de ipotecă, în care este înscrisă clauza renunțării la beneficiul de discuțiune și diviziune, dar această clauză nu are ca efect răspunderea solidară a pârâților și nici angajarea unei fidejusiuni.
Părțile nu au încheiat contract de fidejusiune, pârâții, persoane fizice sunt garanți ipotecari și nu fidejusori, astfel că, sunt aplicabile dispozițiile art.42 alin (3) C.. solidară pentru cazul în care una dintre părți nu este comerciant. Clauzele din contractul de împrumut au fost interpretate corect, în sensul că ipoteca a fost constituită pentru suma împrumutată și nu există nici o convenție prin care părțile să fi convenit o solidaritate între debitor și garanți.
Reclamanții au arătat că, în cuprinsul alineatului 1 din pagina 2 prevăzute de contractele de credit bancar și al contractelor de ipotecă ale cărui caracter abuziv au solicitat a se constata, prin care reclamanții renunță la beneficiul de diviziune și de discuțiune nu le-au fost explicate de către nimeni și această clauză nu a fost negociată cu aceștia, motiv pentru care reclamanții se circumscriu noțiunii de consumator în acceptul art.2 din Legea 193/2000, întrucât nu au studii juridice, ca sa înțeleagă consecințele renunțării la beneficiul de diviziune si discuțiune.
Termenul de „consumator" face obiectul mai multor acte internaționale, cum ar fi Convenția de la Bruxelles din 1968, Convenția de la R. din 1980, Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate de consumatori, Directiva 97/7/CE privind protecția consumatorilor în materia contractelor la distanță, fiind în general definit ca persoana fizică ce încheie - în afara cadrului comerțului său, a afacerilor sale sau a profesiei sale - un contract cu un furnizor aflat în exercițiul activității sale profesionale sau comerciale.
În legătura cu acest aspect, reclamanții au arătat că noțiunea uzitată de legiuitor - de activitate comerciala, industriala sau de producție a persoanei fizice trebuie interpretata în înțelesul strict al art.7 din codul comercial (în vigoare la data încheierii contractelor de credit) si OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de persoane fizice autorizate, Întreprinderi individuale si Întreprinderile familiale, astfel ca aceștia nedesfășurând nici una din activitățile susmenționate nu au calitatea de profesioniști în acest contract de credit, au acționat-semnat ca si garanți persoane fizice în scopuri care se află în afara activității noastre profesionale, fapt confirmat de parata care a considerat ca un este necesar sa ne notifice cu privire la scadenta anticipată.
Reclamanții au arătat că, întrucât nu li s-a dat posibilitatea să negocieze clauzele contractuale, respectiv renunțarea la beneficul de diviziune,aceasta este o clauză abuzivă în sensul definit de art. 4 din Legea 193/2000 rep. conform căruia "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ îi drepturile și obligațiile părților".
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 193/2000, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo, prevăzută de art. 983 Cod civil).
În raport de toate considerentele arătate, reclamanții au solicitat a se constata, fără echivoc, faptul că, clauza prin care girantul a renunțat la beneficiul de discuțiune și de diviziune este lovită de nulitate absolută și ca atare începerea în acest mod a executării silite de către creditoare fără a trece mai întâi la urmărirea debitorului principal si mai ales prin neînscrierea la masa credală a debitorului din neglijenta exclusiva a creditoarei, este nelegală.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au dispozițiile art. 1, 2, art. 4 și art. 14 din Legea 193/2000 rep., art. 5, art. 948 alin. 4 și art. 966 din Cod civil, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, Convenția de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008, actul adițional încheiat la această convenție de credit, Contractul de garanție reală imobiliară, având încheierea de autentificare nr. 1856/02.07.2008 a BNP I. Tocoian, actele adiționale nr. 2 și 3 încheiate la Convenția de credit nr. 15/SL din data de 30.09.2008, Contractul de garanție reală imobiliară, având încheierea de autentificare nr. 2147/30.09.2008 a BNP CHINDLEA L., procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la data de 28.01.2013, în dosarul de executare nr. 6/2013, notificarea privind transferul creanțelor, Sentința comercială nr. 2045/F/2011, pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea în dosarul nr._, notificarea emisă la data de 31.07.2014 privind transferul creanțelor, somația emisă la data de 29.01.2013, în dosarul de executare nr. 6/2013 și extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._ .
La data de 28.10.2014, reclamanții au depus la dosar un înscris, calificat de instanță ca reprezentând cerere de renunțare la judecata și precizare de acțiune, prin care au arătat că renunță la punctul 3 din acțiune privind constatarea lipsei caracterului cert al creanței, iar în privința capătului 4 de cerere, având în vedere notificarea nr._/31.07.2014 privind transferul creanțelor de la cedentul V. ROMÂNIA la cesionarul S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, solicită constatarea decăderii creditorului S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, din dreptul de a cere executarea silită pentru realizarea creanței sale în baza titlului executoriu care nu mai este valid și care stă la baza executării silite, respectiv a Contractului de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și Contractului de credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008, garantate cu contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. și cel autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L. și au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei.
La data de 12.12.2014, pârâta S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, prin împuternicit ASSET PORTFOLIO SERVICING R. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Totodată, pârâta a arătat că, prin cererea introductiva reclamanții au solicitat constatarea existentei unor clauze abuzive în contractul de credit 9/SL/02.07.2008 si pe cale de consecință imposibilitatea punerii în executare a convenției invocate.
La data de 25 iulie 2014, V. România SA transmite către R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL creanța deținută asupra debitoarei, conform Contractului de Cesiune de Creanță autentificat sub nr. 346 din data de 25 iulie 2014, cesionând toate drepturile si garanțiile accesorii ale acesteia.
Ca urmare a acestei cesiuni, dreptul de proprietate al V. România SA asupra creanței împreună cu toate drepturile si obligațiile ce decurg din calitatea de creditor al debitoarei, terților garanți si avaliștilor, se vor transmite către R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL, care a achitat prețul cesiunii la data de 25 iulie 2014, subrogându-se astfel în drepturile V. România SA, dobândind toate drepturile creditorului plătit.
În mod legal, ambele societăți, au făcut aplicarea dispozițiilor legale si au trimis debitorului cedat notificarea prin care i-a fost adusă la cunoștința cesiunea de creanță, fiind invocate prevederile art. 1578 din Codul civil, potrivit căruia: „Debitorul este ținut sa plătească cesionarului din momentul în care: a) „primește o comunicare scrisa a cesiunii pe suport de hârtie sau in format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanța cedata si se solicita debitorului sa plătească cesionarului, notificare ce a fost transmisa către debitor”
Pârâta a arătat faptul că, în mod legal, debitorii cedați au fost înștiințați cu privire la cesiunea de creanța si în mod rezonabil le-a fost comunicat atât de cedent, cât si de cesionar, ca a intervenit cesiunea si le-a fost indicat contul în care se vor achita sumele datorate.
Totodată, pârâta a arătat faptul că, reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate în contractul de credit menționat, respectiv art. 9.1.1: „În cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile de plata a sumelor datorate Băncii în baza și în legătura cu contractul sau în cazul notificării de către Banca a declarării scadentei anticipate in condițiile art. 10.1, fiecare garant se obliga solidar si indivizibil cu împrumutatul si cu ceilalți garanți sa plătească sumele datorate de împrumutat in temeiul Contractului”, iar reclamanții din prezenta cauză, au calitatea de garanți ipotecari, în contractul de credit menționat, garantând restituirea Împrumutului acordat societății S.C. ROCK MELODY SRL.
Totodată, în susținerea prezentei cereri de chemare in judecată, reclamanții afirma ca prin încheierea 520/F din data de 25.02.2011 s-a deschis procedura simplificata a falimentului împotriva societății Rock Melody, iar la data de 21.09.2011, se închide procedura simplificata a falimentului cu consecința dizolvării si radierii debitoarei de la Oficiul Registrului Comerțului.
În mod neîntemeiat aceștia afirma ca V. S.A., în calitate de creditor, a avut o conduita pasivă și nu a făcut o cerere în sensul admiterii creanței sale.
Conform extrasului din Buletinul Procedurilor de Insolvență din data de 30.05.2011, V. S.A. s-a înscris în tabelul preliminar de creanțe cu următoarele sume: 41.550,12 ron si 58.846,15 CHF și a fost acceptata cu suma de 235.224,57 lei.
Având în vedere ca societatea pârâtă, în calitate de creditor, nu și-a acoperit integral creanța pe care o deținea împotriva debitorului, conform convenției de credit si a contractelor de garanție încheiate este îndreptățită sa își acopere și restul de creanță, rămas neacoperit și a solicitat instanței să constate ca inadmisibilă solicitarea reclamantei cu privire la eliminarea clauzelor pretins abuzive din convenția de credit, în condițiile în care acest contract de credit a fost declarat scadent anticipat.
Pârâta a solicitat, de asemenea, a se constata faptul că nu suntem in prezenta unui caz de nulitate absoluta, întrucât, astfel cum s-a reținut în literatura de specialitate, în mod unanim, sancțiunea ce intervine în cazul cererii prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractele încheiate între consumatori si profesioniști este nulitatea relativă.
Din definiția nulității relative reiese ca scopul acesteia este sa sancționeze încălcarea prevederilor legale de ordine privata, ce apară interese de ordine privata, iar în materia consumului, nu exista o ordine juridică de ordine publică, ci doar exclusiv raporturi juridice individuale.
Așadar, din prevederile Legii 193/2000 nu rezultă ca suntem in prezenta unui interes obștesc care sa atragă incidența nulității absolute, ci are in vedere protecția consumatorului individual in raporturile sale cu un profesionist.
Mai mult decât atât, caracterul abuziv al clauzelor contractuale se apreciază in concret, de la caz la caz, fiind imposibilă generalizarea si abstractizarea acestor situații.
Cu privire la solicitarea reclamanților de constatare a nulității clauzelor din contractul de garanție reala imobiliară, pârâta a arătat faptul că și in acest caz este vorba despre o cauza de nulitate relativă, deoarece nu este vorba despre ocrotirea unui interes general, apreciind că dreptul reclamanților de a solicita nulitatea clauzelor contractului de garanție este prescris, fiind vorba de o nulitate relativă.
Sancțiunea ce se poate aplica în cazul constatării existentei unor clauze cu caracter abuziv într-o convenție de credit, este încetarea producerii efectelor respectivelor clauze pe viitor, nicidecum retroactiv.
Aceasta soluție se desprinde si din prevederile art. 6 alin (1) ale Directivei Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Așadar, reiese in mod cert ca singura sancțiune aplicabilă în cazul constatării unei așa zise clauze abuzive, este lipsirea acesteia de efecte pe viitor.
Totodată, pârâta a arătat faptul că, încheierea prezentului contract, a avut loc în urma acceptării ofertei de către reclamanta, care avea posibilitatea de a se orienta către alta instituite de creditare, dacă aceasta convenție nu era avantajoasă, iar solicitarea ca instanța să intervină în convenția de credit pentru a adapta anumite clauze este inadmisibilă, având în vedere ca legea părților este contractul încheiat de către acestea, exprimând voința lor reală.
Interpretarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale trebuie realizată în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 193/2000, luându-se în considerare „toți factorii care au stat la baza încheierii contractului”, dar și împrejurarea că la data semnării convenției clauzele au fost aduse la cunoștința reclamantei, aceasta fiind de acord cu aceste clauze, fiind invocate prevederile art. 4 alin 6 din Legea 193/2000 .
Invocarea nenegocierii contractului, este de asemenea inadmisibilă, deoarece nu reiese în concret daca reclamanta a solicitat clarificări cu privire la oferta băncii, daca si-a exprimat dorință de a modifica oferta băncii daca a inițiat sau nu orice alte discuții cu privire la oferta propusa de banca. O negociere din punct de vedere juridic reprezintă o succesiune de oferte si contraoferte pana când una din părti accepta oferta si se ajunge la un acord de voință.
Faptul ca din lipsa de interes sau din alte motive, reclamanții nu au înțeles să formuleze o contraoferta și nu au solicitat lămurirea sau modificarea clauzelor înscrise în contract, nu înseamnă ca este vorba de un contract nenegociat.
Anterior semnării, reclamanților le-a fost prezentata oferta de creditare a băncii, i-au fost înmânate simulări de costuri si modele de contracte, aceasta având posibilitatea reala de a le citi si înțelege.
Posibilitatea clientului de a modifica după bunul plac costurile creditului acordat, ar duce la sacrificarea unor principii fundamentale de drept (pacta sunt servanda), fiind absurd ca banca sa propună clientului modificarea propriei oferte.
Relevant de subliniat este faptul ca noțiunea de „contract preformulat” nu este sinonima cu cea de „contract de adeziune”, contractul preformulat este supus negocierii si poate fi modificat, la cerere, în funcție de interesele pârtii care solicită acest lucru.
În aprecierea caracterului abuziv al unui contract preformulat, in condițiile art. 4 alin (1) este absolut necesar sa se pornească de la certitudinea ca un contract preformulat nu este, in sine, un contract abuziv. O alta concluzie contrara nu numai ca este profund eronata si de neacceptat, dar transforma în mod nepermis contractual preformulat, dintr-un contract perfect legal, . si nepermis de lege.
Comportamentul băncii nu ar putea fi calificat ca fiind contrar bunei credințe.
Mai mult decât atât, dispozițiile contractuale au fost configurate în funcție de solicitările exprese ale reclamanților, aceștia exprimându-si acordul pentru clauzele propuse, în care aveau posibilitatea reala de a le influența.
În motivarea în drept, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 193/2000, Codul de procedură civilă, dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării, precum și principiile în care își are sediul materia iar, în probațiune, aceasta a depus la dosar, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: procura încheiată între R. C. SOLUTIONS R. SRL și ASSET PORTOFOLIO SERVICING R. SRL, având încheierea de autentificare nr. 4212/16.10.2014 a Biroului Notarilor Publici Asociați ,,C., S. și Asociații;, -prin notarul public PELIZARU E. A., Contractul de cesiune de creanțe din 25.07.2014, încheiat între V. R. SA, în calitate de cedent, R. C. SOLUTIONS R. SRL, în calitate de cesionar, autentificat sub nr. 346/25.07.2014 de S.P.N. D. A. și Z. M., notificarea privind transferul creanțelor nr._/31.07.2014 și dovada comunicării acesteia cu reclamanții la data de 06.08.2014.
La data de 29.12.2014, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării sau insuficientei timbrări conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013 cu referire la Legea nr. 193/2000 și a inadmisibilității contestației la executare, ca neîntemeiate.
Cu referire la faptul că pârâta R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL consideră că nulitatea clauzelor abuzive ar fi de fapt relativă și un nulitate absoluta, reclamanții au solicitat a le respinge pentru următoarele motive:
Sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze, în sistemul Legii 193/2000, în sistemul vechiului Cod civil, nulitatea absolută putea fi invocată oricând. Persoana care invocă nulitatea absolută putea solicita prin aceeași acțiune sau printr-o acțiune separată și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută.
Reclamanții au solicitat a se constata faptul că, clauza prin care aceștia au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune este lovită de nulitate absolută, nefiind negociată direct și creând în detrimentul acestora și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, mai exact între obligația pe care aceștia și-au asumat-o prin semnarea în calitate de giranți ai contractului de credit și modalitatea de interpretare a acesteia de către bancă.
Aceste clauze de renunțare la beneficiul de diviziune si discuțiune sunt o practică a societăților bancare care, pe lângă faptul că încalcă orice principiu de echitate și morală, se materializează prin adoptarea unor contracte de adeziune ce sunt impuse consumatorilor fără posibilitatea de a fi negociate și impunând cerințe și condiții favorabile creditorilor.
Prin urmare, este evident că noțiuni de genul beneficiul de discuțiune sau beneficiul de diviziune, în lipsa unor clauze de interpretare pe înțelesul consumatorilor, sunt străine acestora și, în speță, nu au fost înțelese de către contestator efectele asumării unei asemenea obligații, acesta nefiind calificat pentru a înțelege astfel de noțiuni.
Chiar și în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, potrivit art. l alin.2 din același act normativ, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, fiind inechitabil ca girantul, respectiv contestatorul din prezenta cauză să fie obligat la plata unei datorii pe care acesta a înțeles să o achite numai dacă debitorul principal ar fi insolvabil și nu de drept, în locul său.
În raport de toate considerentele arătate, reclamanții au solicitat a se constata, fără echivoc, faptul că, clauza prin care girantul a renunțat la beneficiul de discuțiune și de diviziune este lovită de nulitate absolută și ca atare începerea în acest mod a executării silite de către creditoare fără a trece mai întâi la urmărirea debitorului principal și mai ales prin neînscrierea la masa credală a debitorului din neglijenta exclusiva a creditoarei, este nelegală.
Cu referire la inadmisibilitatea acțiunii prin care clauzele abuzive din contractul de garanție imobiliară ar fi parte din obiectul principal al contractului, reclamanții au solicitat respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C 484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) și prin ordonanța din 16 noiembrie 2010, dată în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv ai unei clauze chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat și prin Hotărârea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudența CJUE, care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României Ia Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale, rezultă că Directiva 93/13, în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractual.
Ulterior, reclamanții au reiterat aspectele invocate în motivarea cererii de chemare în judecată.
Totodată, la data de 20.01.2015, ORC de pe lângă Tribunalul Bihor a depus la dosar certificatul constatator pentru ROCK MELODY SRL, după care:
La termenul de judecată din data de 04.02.2015, reclamanții prin reprezentant la solicitarea expresă a instanței au învederat faptul că susțin capătul 4 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat la data de 28.10.2014 ca pe o acțiune în constatare în baza Legii nr. 193/2000, iar nu ca pe o contestație la executare. Tot la acest termen instanța a respins excepția netimbrării invocată în cauză de pârâta și a apreciat excepția inadmisibilității cererii, invocată în cauză de pârâta ca reprezentând o apărare de fond, astfel că o va analiza odată cu fondul cauzei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cererea precizată, prin prisma motivelor formulate a apărărilor invocate și a probațiunii administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Între S.C. V. R. S.A, pe de o parte, în calitate de bancă și ., în calitate de împrumutat și reclamanții T. O. și T. V., în calitate de garanți ipotecari, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit nr. 9/SL din data de 02.07.2008, aflat la filele 12-25 dosar, având ca obiect acordarea de către bancă ca urmare a refinanțării, în favoarea împrumutatului a unui credit în valoare de 67.500 CHF, rambursabil în 120 de rate lunare.
La contractul de credit mai sus indicat a fost încheiat actul adițional nr. 1, aflat la filele 26-27 dosar.
Pentru garantarea executării obligației de rambursare a creditului în sumă de 67.500 CHF, a dobânzilor și comisioanelor aferente, acordat de S.C. V. R. S.A, în favoarea împrumutatului ., în baza contractului de credit nr.9/SL/02.07.2008, între reclamanții T. O. și T. V., în calitate de proprietari și garanți ipotecari, pe de o parte și S.C. V. R. S.A, pe de altă parte, în calitate de creditor ipotecar a intervenit Contractul de garanție reală imobiliară, aflat la filele 42-45 dosar, având încheierea de autentificare nr.1856/02.07.2008 a BNP TOCOIAN I..
Prin acest contract a fost constituită o garanție constând în ipoteca de rang III, asupra imobilului - casa cu anexe gospodărești și casă de locuit în regim P+M cu teren aferent în suprafață de 500 mp, întabulat în Cf nr. 2677 Beiuș nr. top 973/80, situat în municipiul Beiuș, ., nr. 6, iar printre alte obligațiile asumate prin acest contract de ipotecă, prin clauza inserată la pct. 1 din contract, pagina 2 garanții ipotecari au declarat în mod expres, irevocabil și necondiționat că renunță la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Totodată, între S.C. V. R. S.A, pe de o parte, în calitate de bancă și ., în calitate de împrumutat și reclamanții T. O. și T. V., în calitate de garanți ipotecari, pe de altă parte, s-a încheiat Convenția de credit nr. 15/SL din data de 30.09.2008, aflată la filele 28-41 dosar, având ca obiect acordarea de către bancă în favoarea împrumutatului a unui credit în valoare de 43.000 ron .
La acest contract de credit au fost încheiate actele adiționale nr. 1, 2 și 3 aflate la filele 46-52 dosar, însușite de către părți prin semnătură.
Pentru garantarea executării obligației de rambursare a creditului în sumă de 43.000 RON, a dobânzilor și comisioanelor aferente, acordat de S.C. V. R. S.A, în favoarea împrumutatului ., în baza contractului de credit nr.15/SL/30.09.2008, între reclamanții T. O. și T. V., în calitate de proprietari și garanți ipotecari, pe de o parte și S.C. V. R. S.A, pe de altă parte, în calitate de creditor ipotecar a intervenit Contractul de garanție reală imobiliară, aflat la filele 54-57 dosar, având încheierea de autentificare nr.2147/30.09.2008 a BNP CHINDLEA L..
Prin acest contract de garanție reală imobiliară a fost constituită o garanție constând în ipoteca de rang II, asupra imobilului - casa cu anexe gospodărești și casă de locuit în regim P+M cu teren aferent în suprafață de 500 mp, întabulat în Cf nr. 2677 Beiuș nr. top 973/80, situat în municipiul Beiuș, ., nr. 6 (fost nr. administrativ 4), dobândit de garanții ipotecari cu titlu de moștenire, reconstituire și construire.
Printre alte obligații asumate prin acest contract de ipotecă, prin clauza inserată la pct.1 din contract, pagina 2 garanții ipotecari au declarat în mod expres, irevocabil și necondiționat că renunță la beneficiul de diviziune și discuțiune.
La data de 25 iulie 2014, V. România SA, în calitate de cedent a transmis către pârâta R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL, în calitate de cesionar, mai multe creanțe, printre care și creanța deținută împotriva debitoarei ., conform Contractului de Cesiune de Creanță autentificat sub nr. 346/25.07.2014 de S.P.N. D. A. și Z. M..
Ca urmare a acestei cesiuni este evident că, drepturile V. România SA dobândite în baza convenției de credit și a contractelor de garanție accesorii s-au transmis către R. C. SOLUTIONS ROMÂNIA SRL, care s-a subrogat astfel în drepturile creditorului inițial V. România SA. Debitoarea inițială . și garanții ipotecari T. O. și T. V., au fost înștiințați despre transferul creanțelor cuprinse în contractul de credit 15/SL/30.09.2008, conform notificărilor nr. 9983/31.07.2014 și nr._/31.07.2014, aflate la filele 59,62-63, 111-112 dosar și dovezilor comunicării acestora cu garanții ipotecari de la filele 109-110 dosar.
Înscrisurile aflate la filele 58, 64 relevă faptul că, anterior transferului creanțelor, conform contractului de cesiune de creanță mai sus indicat, V. România SA, a inițiat împotriva debitorilor garanți ipotecari T. O. și T. V., procedura executării silite în dosarul execuțional nr. 6/2013 al B. G. M. F., în vederea recuperării creanțelor rezultate din titlurile executorii reprezentate de Convenția de credit nr. 9/SL /02.07.2008 și Convenția de credit nr. 15/SL/30.09.2008.
De asemenea, din examinarea înscrisurilor aflate la filele 60 și 134 dosar reprezentate de Sentința comercială nr.2045/F/21.09.2011 pronunțată de Tribunalului Bihor-Oradea în dosarul nr._ și certificatul constatatornr. 1914/16.01.2015 emis de ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța reține faptul că, împotriva debitoarei ., s-a dispus închiderea procedurii simplificate a falimentului și radierea acesteia din registrul comerțului, astfel că, . la data de 06.10.2011 a fost radiată din evidentele Oficiul Registrului Comerțului.
Având în vedere această stare de fapt instanța apreciază cererea reclamanților, astfel cum a fost precizată ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La art. 9.1.1 din convențiile de credit încheiate între părți se arată:„În cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile de plata a sumelor datorate Băncii în baza și în legătura cu contractul sau în cazul notificării de către Banca a declarării scadentei anticipate in condițiile art. 10.1, fiecare garant se obliga solidar si indivizibil cu împrumutatul si cu ceilalți garanți sa plătească sumele datorate de împrumutat in temeiul Contractului”,
Reclamanții din prezenta cauză, au calitatea de garanți ipotecari, în contractele de credit mai sus menționate, garantând restituirea împrumutului acordat societății S.C. ROCK MELODY SRL, care în prezent este radiată, conform contractelorde garanție reală imobiliară, având încheierea de autentificare nr.1856/02.07.2008 a BNP TOCOIAN I. și având încheierea de autentificare nr.2147/30.09.2008 a BNP CHINDLEA L..
Trebuie menționat că potrivit datelor inserate în contractele de credit, garantul ipotecar T. V. a deținut funcția de asociat unic și administrator al societății comerciale împrumutate.
La art. 2 din Legea nr. nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în forma în vigoare la data încheierii convențiilor în litigiu se pevede:
(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
(2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
În acest context, instanța constată că aceste contracte de credit bancar nu intră sub incidența Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutatul . nu a avut calitatea de consumator, ci de profesionist, astfel încât contractele de credit ce fac obiectul litigiului au fost încheiate între profesioniști/ comercianți.
Ca atare prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, nu sunt incidente nici în privința contractelor de garanție reală imobiliară, având încheierea de autentificare nr.1856/02.07.2008 a BNP TOCOIAN I. și având încheierea de autentificare nr.2147/30.09.2008 a BNP CHINDLEA L., care reprezintă contracte accesorii față de convențiile de credit și preiau natura și caracterul contractelor principale.
D. urmare, apreciind că nu există temei si nici motive pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la pct. 1 din contracte, pagina 2 potrivit cărora garanții ipotecari au declarat în mod expres, irevocabil și necondiționat că renunță la beneficiul de diviziune și discuțiune, instanța va respinge cererea reclamanților privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la alineatul 1 din pagina 2 din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. aferent Contractului de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la alineatul 1 din pagina 2 aferent Contractului de ipotecă autentificat sub nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDELA L. din Contractul de credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008 privitor la renunțarea de beneficiu de diviziune si discuțiune.
Ca o consecință a acestui fapt instanța va respinge și solicitarea reclamanților privind anularea acestor clauze contractuale, precum și celelalte solicitări referitoare la radierea ipotecii, întrucât titlurile de credit și contractele de garanție sunt valabil încheiate și nu se impune anularea în vreun fel a acestora.
Chiar dacă nu mai prezintă relevanță în cauză, instanța reține că interesul protejat prin Legea nr.193/2000 este unul general, iar nu particular, astfel încât, acțiunea pentru constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale ce intră sub incidența Legii nr. 193/2000 este imprescriptibilă extinctiv, iar sancțiunea care intervine în cazul unei eventuale clauze abuzive este nulitatea absolută, iar nu nulitatea relativă cum susține pârâta, context în care dreptul material la acțiune poate fi exercitat oricând, nefiind prescris.
Considerând însă că, titlurile executorii reprezentate de contractele de credit, actele adiționale aferente și contractele de garanție reală imobiliară sunt valide, va fi respinsă și solicitarea reclamanților din capătul 4 de cerere, astfel cu a fost precizată prin înscrisul depus la fila 75 dosar privind constatarea decăderii creditorului S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, din dreptul de a cere executarea silită pentru realizarea creanței sale în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit bancar nr. 9/SL din data de 02. 07.2008 și Contractul de credit bancar nr. 15/SL din data de 30.09.2008, garantate cu contractele de ipotecă autentificate sub nr. 1856/02.07.2008 de BNP TOCOIAN I. și cu nr.2147/30.09.2008 de BNP CHINDLEA L. .
Pentru ansamblul considerentelor prezentate, în temeiul art. 35 C.pr.civ, coroborat cu prev. Legii nr. 193/2000, art. 1746-1814 C.civ. de la 1864 sub incidenta cărora au fost încheiate contractele de garanție imobiliară, instanța va respinge cererea precizată conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Totodată, văzând înscrisul depus la dosar la data de 28.10.2014, de către reclamanții-fila 75, în temeiul art. 406 C.pr.civ., instanța va constata renunțarea reclamanților la judecarea capătului 3 din acțiune prin care s-a solicitat a se constata lipsa caracterului cert al creanței.
În baza art. 453 alin.1 C.pr.civ. instanța va respinge solicitarea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmând a lua act de faptul că pârâtele nu au solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată și precizată de către reclamanții T. O., CNP_ și T. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, . la Cabinetul de avocat M. R. A., în contradictoriu cu pârâții S.C. V. R. S.A, cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, . 10, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, Registrul bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, CUI_ și S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL,cu sediul în București, sector 4, Calea Ș. V., nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, etaj 2, corp A2.26, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, prin ASSET PORTOFOLIO SERVICING R. SRL, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, etaj 11 și 12, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1 București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI RO_.
În temeiul art. 406 C.pr.civ., ia act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului 3 de acțiune prin care s-a solicitat a se constata lipsa caracterului cert al creanței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare în privința renunțării la judecată, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, în privința celorlalte aspecte, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A.-M., judecător B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
6 ex./ 03.04.2015
Emise 4 comunicări:
reclamanții:
- T. O., CNP_ și
- T. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, . la Cabinetul de avocat M. R. A.;
pârâții:
- S.C. V. R. S.A, cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, . 10, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, Registrul bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, CUI_ și
- S.C. R. C. SOLUTIONS R. SRL, cu sediul în București, sector 4, Calea Ș. V., nr. 133, Central Business Park, Clădirea A, etaj 2, corp A2.26, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, prin ASSET PORTOFOLIO SERVICING R. SRL, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, etaj 11 și 12, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1 București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI RO_.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria BEIUŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
