Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 785/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 785/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 1031/187/2014
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.785 /2015
Ședința publică din 7 iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D.M. – judecător
GREFIER: Anișoara I. P.
Pe rol, se află cauza civilă privind pe reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâtele B. C. ROMÂNĂ S.A., B. C. ROMÂNĂ S.A.- Sucursala Ștei, și terții intervenienți B. A. E., B. A. T. și B. S. E., având ca obiect constatare nulitate act juridic, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că atât mersul dezbaterilor cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.06.2015, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.07.2015, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 03.06.2014, reclamantaB. F. CNP_, cu domiciliul în comuna L., ., jud. Bihor a chemat în judecată pe pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A. prin SUCURSALA ȘTEI, cu sediul în Ștei, .. 9, jud.Bihor solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:
1.Să constate ca fiind abuzive în sensul art.4 alin 1 din Legea nr. 193/2000:
- - clauza prevăzută la pct. 5 din contractul de credit nr.506PF/17.04.2007 privind modalitatea de calcul a dobânzii ,,dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p.” și implicit nulitatea acesteia.
- clauza prevăzută la punctul 9 din contractul de credit nr. 506PF/17.04.2007 privind comisionul de acordare credit 0,95% flat ; comisionul de administrare 16,50 euro lunar, reprezentând 0,05% din valoarea creditului ; comisionul de urmărireriscuri; comision de rambursare anticipată, comision de transformare și implicit nulitatea acestora.
2. Să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate și care reprezintă diferența dintre dobânda stabilită în primul an de 7,4% și dobânda percepută de bancă după primul an de creditare.
3. Să dispună obligarea pârâtei la restituirea comisionului de acordare credit de 0,95 % din valoarea creditului.
4. Să dispună obligarea pârâtei la restituirea comisionului de administrare de 0,05 % din valoarea creditului de la data primei rețineri până la zi,
5. Să dispună obligarea pârâtei la restituirea comisionului de urmărire riscuri, de la data primei rețineri până la zi,
6. Să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând diferența între dobânda contractuală și D..
7. Să dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract și restituirea sumelor reținute în temeiul clauzelor abuzive, obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii și modificarea ratei lunare prin înlăturarea comisioanelor,
8. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor solicitate, de la data reținerii până la data plății efective.
9. Să dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese de 50 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective.
10.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că, în data de 17.04.2007 a încheiat cu pârâta BCR contractul nr.506/PF, pentru un credit de nevoi personale în valoare de 33.000 Euro, pe o perioadă de 300 de luni, garantat cu ipotecă imobiliară de rang I.
Conform pct. 5 din contractul de credit, banca a acordat creditul pentru nevoi personale, cu o dobândă curentă de 7,4% pe an, dobânda fixă în primele 12 luni și variabilă de ulterior, D. fiind 8,47% pe an.
Modalitatea de calcul a dobânzii conform pct. 5 din contractul de credit rezultă ca fiind ,,dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p.”, această clauză sub aspectul modalității de stabilire a calculului dobânzii curente este și reprezintă o clauză abuzivă în sensul art.4 alin 1 din Legea nr.193/2000.
Menționează că, se poate constata că, nicăieri în contract nu este prezentată formula de calcul a dobânzii variabile, iar când Euribor crește și DRV crește. Totodată când Euribor scade, DRV crește, în situația în care Euribor a scăzut la minime istorice, banca a majorat dobânda,astfel, matematic e clar că DRV e la discreția totală a Băncii.
Prin Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianților cu consumatorii, lege care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând această directivă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero (C - 240/98) că protecția conferită consumatorului de acest act normativ permite judecătorului național să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, în măsura în care este investit cu formularea unei astfel de cereri.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".
Referitor la caracterul abuziv al clauzelor care prevăd că dobânda este formată dintr-o marjă fixă plus dobânda de referință variabilă /administrată internă a băncii și clauzele care permit băncii modificarea în mod unilateral a cuantumului dobânzilor/comisioanelor, reclamanta menționează că, aceste clauze sunt cuprinse invariabil în contracte preformulate, cărora le lipsește caracterul negociat, ele creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe. Cuantumul dobânzii de referință afișată la sediile Băncii este lăsat la discreția acesteia, astfel banca, în mod arbitrar poate să modifice cuantumul dobânzii, afectând astfel interesele legitime ale consumatorilor, întrucât nu se poate ști cu precizie prețul produsului cumpărat, acest preț nefiind predictibil, banca a convins consumatorii să încheie contractele de credit prin acordarea unei dobânzi promoționale(aparent atractive), urmând ca, dobânda să devină variabilă în funcție de dobânda de referință afișată la sediile băncii.
Față de aspectele prezentate mai sus, solicită admiterea cererii formulate și pe cale de consecință să constate caracterul abuziv al clauzelor arătate și eliminarea lor, restituirea sumelor încasate și reținute nelegal de către bancă cu titlu de comisioane, restituirea sumelor încasate și reținute nelegal de către bancă reprezentând diferența între dobânda curentă și D. cu dobânda legală calculată de la data reținerii până la data achitării.
În motivarea în drept a acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.193/2000, Directiva 93/13 CEE privind clauzele abuzive.
În probațiune, a depus la dosar în fotocopie conformă cu originalul, proces verbal informare mediere nr.70/28.04.2014, contractul de credit nr.506PF/17.04.2007, graficul de rambursare credit și extras de cont .
Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.29 al.1 lit.f din OUG 80/2013.
-/-
2. Poziția procesuală a pârâtei B. C. ROMÂNĂ S.A.:
La data de 09.07.2014 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
Cererea reclamantei cu privire la eliminarea/constatarea nulității comisionului de urmărire riscuri si implicit restituirea acestuia este lipsită de obiect, deoarece BCR nu a perceput niciodată un asemenea comision în baza contractului încheiat cu reclamanta Balj F..
Pe fond, arată pârâta că, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și netemeinică, motiv pentru care solicită instanței respingerea acesteia, având în vedere că, instanța nu poate interveni în mecanismul contractual cu încălcarea principiului pacta sunt servanda, consacrat prin dispozițiile art. 969 din vechiul cod civil.
Se mai arată că, în fapt, reclamanta solicită instanței să modifice prețul contractului de credit analizat în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor din Condițiile generale de creditare care reglementează dobânda, comisionul de acordare, comisionul de administrare și de urmărire riscuri cu consecința înlăturării lor din contract.
În condițiile în care instanța de judecată ar admite acțiunea introductivă, ar interveni o modificare a prețului contractului de credit contrară voinței părților de la data încheierii lui .
Pârâta arată că, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, comisioanele și dobânda au fost legal percepute de aceasta.
Lipsa caracterului abuziv al COMISIONUL DE ACORDARE CREDIT rezultă din faptul că acesta a fost perceput reclamantei o singură dată, respectiv la data acordării creditului, aceștia fiind pe deplin conștienți de existența și întinderea acestei obligații.
Solicită de asemenea a se constata că dobânda percepută de bancă în temeiul pct.5 din contract a fost legal prevăzută si percepută.
Potrivit pct. 5 din contractul de credit inițial, dobânda curentă percepută a fost variabilă încă de la momentul încheierii contractului și este formată din dobânda de referință variabilă afișată la sediile BCR la care se adaugă 1,5 pp.
Pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare prevede expres că, dobânda de referința variabilă a BCR se modifică în funcție de costul resurselor de creditare, cost ce are la bază următoarele elemente obiective: indicele de referința EURIBOR (care este doar unul dintre elemente) - acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de B. națională a României; costul cu rezerva minima obligatorie - este calculată ca procent din pasivele băncii cum ar fi depozitele clienților constituie un cost al băncii. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață;costurile de lichidate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.
A. Clauzele cu privire la dobânda și comisioanele fac parte din prețul contractului și sunt exprimate în mod clar și inteligibil. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din legea nr. 103/2000.
B. Chiar dacă instanță trece peste interdicția impusă de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, pentru a ajunge la o soluție justă cu privire la caracterul pretins abuziv al clauzelor indicate de reclamantă, instanța trebuie să procedeze la verificarea condițiilor impuse de legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă.
Pârâta susține că, clauzele indicate ca fiind abuzive NU creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse mai sus, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În drept: invocă art. 4 alin. (6) și art. 13 din Legea nr. 193/2000, art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. l67/1958, dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării, precum și principiile în care își are sediul materia. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate întâmpinării, interogatoriul reclamantei, sens în care solicită înfățișarea în persoană a acesteia; orice alte mijloace de probă a căror necesitate ar ieși din cercetarea judecătorească .
În probațiune, pârâta a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, grafic de rambursare credit, actul adițional la contractul de crdit, cererea de credit pentru persoane fizice formulată de reclamantă, circulara nr.89/28.11.2007 privind standardizare dobânzi credite retail în lei și valută, rata internă de referință pentru creditele acordate în lei, cerere pentru rescadențare credit aferentă categoriei de clienți angajați în sectorul public, adresa nr.1048/29.07.2010 emisă de ANPC, adresa nr. 185/29.11.2010 respectiv adresa nr. 06/08.01.2013 emisă de către BCR, privind explicații pentru serviciile prestate de către bancă, Hotărârea Curții(Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010, Hotărârea Curții(Camera întâi) din 14 iunie 2012, notă de inventar.
La data de 21.06.2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și precizare prin care solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă.
În motivare reclamanta reiterează motivele invocate și descrise pe larg în acțiune .
Precizează acțiunea introductivă în sensul că solicită instanței să constate ca fiind abuzivă potrivit art.4 alin 1 din Legea nr.193/2000 clauza referitoare la D. prevăzută la pct. 6 din contractul de credit nr. 1051/2007, cu privire la mențiunea „....precum și alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării acestui contract)"", implicit nulitatea acesteia și restituirea sumelor reținute de pârâtă.
La termenul din data de 03.11.2014 pârâta a depus întâmpinare față de precizarea de acțiune formulată de către reclamantă prin care solicită respingerea ca neîntemeiată și a capătului de cerere din cuprinsul precizării de acțiune, deoarece prin această precizare, reclamantul solicită instanței să constate clauza referitoare la D. ca fiind abuzivă și să dispună eliminarea din contractul de credit a sintagmei "precum și alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării contractului" cuprinse în art. 6 din contractul de credit precum și restituirea sumelor reținute în baza acestei clauze.
Pârâta arată că, solicitarea reclamantei este neîntemeiată, atât raportat la condițiile stabilite de Legea specială 193/2000 pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractual cât și raportat la prevederile Directivei 2008/48 și cele ale OUG 50/2010.
REFERITOR LA D.:
Articolul 6 din contractul de credit menționează, pe de o parte, valoarea D. (dobânzii anuale efective) precum și definiția acesteia.
Această definiție, este preluată din Directiva 48/2008, care, la art. art. 3 litera g) și i) stabilește că, dobânda anuală efectivă („D.") reprezintă costul total al creditului care este format din „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele "orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor...".
Mai mult, această definiție a D., a fost preluată în legislația internă în OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, definiție care se regăsește la art. 72-76 din acest act normativ.
Așadar, clauza menționată la art. 6 din contractul de credit, nu este altceva decât o descriere, redarea a definiției dobânzii anuale efective iar conținutul acestei clauze este preluat, aproape identic din conținutul definiției date D. atât de Directiva 48/2008 cât și de OUG 50/2010.
La termenul din data de 25.05.2015 instanța a respins excepția prescripției extinctive, subliniind faptul că, în speță, caracterul imperativ al dispozițiilor de la art. 6, alin. 1 din Directiva 93/13, natura și importanța interesului public, așa cum a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-76/10 (pct. 49, 50) conduc la concluzia incidenței unui alt regim juridic decât cel aplicabil în cazul nulității relative.
-//-
Instanța a încuviințat în probațiune proba cu înscrisurile și cu interogatoriul reclamantei, probă administrată la termenul de judecată din 22.06.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
I. În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a petitului 1 (parțial în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri și implicit restituirea acestuia) și a petitului 5, doar cu privire la comisionul de urmărire risc invocată de pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Din cercetarea cuprinsului contractului de credit încheiat între părți, din poziția fermă a pârâtei, însușită și de reclamantă, rezultă că reclamantei nu i –s perceput și reținut pe perioada derulării contractului nici o sumă cu titlu de comision de risc. Așadar, în patrimoniul reclamantei nu există vreun drept care să dea naștere unei obligații corelative a pârâtei, motiv care va duce la admiterea excepției.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei de obiect a petitului 1 (parțial în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri și implicit restituirea acestuia) și a petitului 5, doar cu privire la comisionul de urmărire risc invocată de pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A prin întâmpinare
IV. Pe fondul pricinii, instanța reține în fapt următoarele:
Între reclamanta B. F. CNP_,pe de o parte, și pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A. pe de altă parte s-a încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.506PF/17.04.2007 (filele 16-22), având ca obiect un credit în valoare de_ euro. Conform contractului dintre părți (pct. 5, pct. 9 din contract Condițiile speciale și 2.10., 2.11, 3.1; 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, din Condițiile Generale ale convenției de credit, reclamanta s-a obligat la plata către pârâtă a unui comision de rambursare anticipată în primele 36 luni de creditare - 4,50%, între 37 și 60 luni - 3% ; între 61 și 120 luni - 2,50%, peste 121 luni - 2%;comision de acordare credit de 0,95% flat; a unui comision de administrare de 16,50 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, prevăzut la pct. 1, precum și a unui comision de transformare pentru prima solicitare – flat de 0,50%. De asemenea s-a stipulat la punctul 5 faptul că dobânda curentă este de 7,4 % pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Ea este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p. În cadrul condițiilor generale, la pct . 2.10. s-a prevăzut că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Mai departe se prevede că modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate.
Reține instanța următoarele prevederi din Legea nr. 193/2000:
- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului.
Instanța reține că în privința contractelor de consum legiuitorul național și cel european a urmărit în anumite cazuri atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract în măsura în care se constată că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a convențiilor, consacrat de articolul 969 aliniatul 1 din Codul Civil din anul 1864, întrucât libertatea contractuală nu este una absolută și discreționară. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi încheiat cu bună-credință și utilitate pentru părțile contractante . Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul bunei-credințe și cu bunele moravuri, în caz contrar el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată. Prin Legea nr. 193/2000care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competența instanței de a constata caracterul abuziv .
Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunitățior Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murano Quintero(240/98), că acest act normativ conferă judecătorului național de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale . Întrucât un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract încheiat între părți, care și-a produs integral sau parțial efectele, este fără putință de tăgadă că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
Pe de altă parte, instanța reține că rațiunea avută în vedere la adoptarea acestui act normativ l-a constituit faptul că întregul sistem de protecție preluat în dreptul intern are la bază ideea că un consumator se află într-o poziție de inferioritate în raport cu comerciantul în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare. Această situație îl pune în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor. Chiar dacă utilizarea unor contracte al căror conținut a fost redactat anterior nu este interzisă de art. 5 din Legea nr. 193/2000, esențial rămâne ca prin acest mecanism să se dea posibilitatea consumatorului de a înțelege, negocia și accepta conținutul său.
Instanța reține că prevederile contractuale enunțate mai sus, nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale analizate, având în vedere că, așa cum afirmă însăși B., aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Față de acest aspect, deși susținerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța constată că acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților’’.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) și prin ordonanța din 16 noiembrie 2010, dată în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze, chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. Prin urmare, instanța constată că sunt nefondate susținerile și argumentele pârâtei conform cărora instanța nu ar putea analiza caracterul abuziv al dobânzii variabile și ale comisioanelor atacate, deoarece acestea ar constitui un element al prețului contractului.
Din jurisprudența CJUE, care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale, rezultă că Directiva 93/13, în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de profesioniști, fie să nu încheie contractul.
Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă este necesar ca ea să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să fie o clauză standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța reține că nu se poate susține că simplul fapt al semnării contractului de către consumator și informarea prealabilă a acestuia despre dobânzile și comisioanele percepute, echivalează cu negocierea clauzelor contractului între părți.
Împrejurarea invocată de pârâtă și anume că reclamantul a avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce îi reveneau, și sub aspectul valorii, și sub cel al perioadei, și a fost de acord, prin semnarea convenției, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu era de acord cu aceste clauze, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea de aplicabilitate, în mare parte, a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. vechi, aplicabil în speță în temeiul art. 3 raportat la art. 102 din Legea 71/2011, conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind abuzive.
Astfel instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind dobânda variabilă, întrucât:
- din interogatoriul luat reclamantei, rezultă că aceasta nu a putut influența în nici o măsură prevederile contractuale, acestea fiind prestabilite, mai mult acestea cuprind elemente ce nu au putut fi determinate la momentul încheierii contractului.
- Potrivit acelorași clauze contractuale, banca putea modifica unilateral nivelul dobânzii, fără înștiințarea reclamantului
- Din lecturarea punctului 5 din contract, nu rezultă nici o previzibilitate a modului de calcul al dobânzii revizuibile semestrial. Trebuie să avem în vedere faptul că nulitatea absolută se analizează exclusiv raportat la momentul încheierii actului juridic, așadar nu are nici o relevanță modul de derulare a convenției pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului.
- Articolul 5 din contract introduce noțiunea de dobândă variabilă fără să se indice în mod neechivoc care sunt costurile resurselor de creditare, fără să se dea o definiție clară a acestei dobânzi .
- În acest articol nici măcar nu s-au indicat criterii prin raportare la care să se poată determin nivelul dobânzii.
Instanța va reține în consecință că reclamanta a acceptat o dobândă de 7, 4 % pe an, această clauză fiind una conformă cu legea, sancțiunea nulității absolute operând doar pentru caracterul variabil al dobânzii.
Aceleași argumente vor fi reținute de instanță în privința comisioanelor percepute.
Prin urmare, clauzele atacate îndeplinesc prima dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fără îndoială, clauze standard cuprinse într-un contract de adeziune.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 este însă necesar ca aceste clauze să fi creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța constată că este adevărat faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc.
În analiza celei de a doua condiții prevăzute de lege, pentru a se putea reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, respectiv condiția ca prin stipularea clauzei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța constată că din planul de rambursare a creditului depus la dosar (filele 24-25 ) rezultă că valoarea comisioanelor percepute este semnificativ . Având în vedere ansamblul acestor elemente,, faptul că nu s-a definit în mod clar și complet noțiunea comisioanelor de acordare, de administrare credit și de transformare pentru prima solicitare, nici nu s-a explicat rațiunea perceperii lor instanța apreciază că prin stipularea acestora raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantei și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit.
Ca o consecință a constatării nulității absolute a clauzelor abuzive, va dispune instanța obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei reprezentând de acordarea credit și de administrare credit, astfel cum rezultă din graficul de rambursare anexă la convenția la credit, de rambursare anticipată, de transformare pentru prima solicitare . Ca o consecință a nulității absolute va dispune instanța eliminarea clauzelor abuzive din contract. Tot ca o consecință a nulității absolute și repunerea părților în situația anterioară, instanța va obliga pârâta la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor acordate prin paragrafele anterioare, de la data reținerii lor și până la data plății efective.
Instanța va respinge cererea de la punctul 5 și 6 privind restituirea comisionului de risc și a diferenței între dobânda contractuală și D., odată pentru că părțile nu au stipulat un comision de risc, banca nu a percput un asemenea comision, iar mai apoi pentru că instanța a admis cererea de restituire a diferenței între dobânda stabilită în primul an de 7, 4 % și dobânda percepută de bancă ulterior. Așadar, restituindu-se această diferență, cererea de la punctul 6 este nefondată.
Va respinge instanța daunele interese solicitate, ca nefondate, întrucât:
- Articolul 1082 din Codul Civil de la 1864, aplicabil în cauză raportat la data încheierii actului juridic din litigiu, prevede: „ debitorul este osândit de se cuvine la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării. „ Așadar acordarea daunelor interese depind de existența unui prejudiciu, ce nu poate fi însă justificat de către reclamant în acest moment, cu atât mai mult cu cât doar de la data rămânerii definite a hotărârii se vor naște obligațiile în sarcina pârâtei. În această fază nu există nici fapta ilicită a pârâtei, nici culpa acestuia, nici prejudiciul reclamantului, argumente pentru care instanța va respinge această cerere a reclamantului.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, văzând și prevederile art. 6 și 7 din Legea 193/2000, în baza acestor considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art.453 alin.1 Cod procedură civilă, o va obliga pe pârâtă să achite reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform documentului justificativ depuse la dosar (fila 177).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de obiect a petitului 1 (parțial în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri și implicit restituirea acestuia) și a petitului 5, doar cu privire la comisionul de urmărire risc invocată de pârâtă prin întâmpinare
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta B. F. CNP_, cu domiciliul în comuna L., ., jud. Bihor cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. N., cu sediul în ORADEA, ., ., în contradictoriu cu pârâtele B. C. ROMÂNĂ S.A., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, str...5, sector 3, B. C. ROMÂNĂ S.A.- Sucursala Ștei, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în Ștei, .. 9, jud. Bihor și terții intervenienți B. A. E., având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor, B. A. T. având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor, și B. S. E. având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor,
Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze:
- clauza prevăzută la pct. 5 din contractul de credit nr.506PF/17.04.2007 privind modalitatea de calcul a dobânzii ,,dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p.” și implicit nulitatea acesteia.
- clauza prevăzută la punctul 9 din contractul de credit nr. 506PF/17.04.2007 privind comisionul de acordare credit 0,95% flat ; comisionul de administrare 16,50 euro lunar, reprezentând 0,05% din valoarea creditului ; comision de rambursare anticipată, comision de transformare și implicit nulitatea acestora.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate și care reprezintă diferența dintre dobânda stabilită în primul an de 7,4% și dobânda percepută de bancă după primul an de creditare.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea comisionului de acordare credit de 0,95 % din valoarea creditului.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea comisionului de administrare de 0,05 % din valoarea creditului de la data primei rețineri până la zi,
Dispune obligarea pârâtei la modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract și restituirea sumelor reținute în temeiul clauzelor abuzive, obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii și modificarea ratei lunare prin înlăturarea comisioanelor,
Dispune obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor solicitate, de la data reținerii până la data plății efective.
Respinge celelalte pretenții formulate de către reclamantă.
Obligă pârâtele să achite în favoarea reclamantei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă de Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
C. D.M. – judecător Anișoara I. P.
Red.C.M.
Tehnored.A.I., 8 ex.
09. 07.2015
Emise 6 comunicări:
1.reclamanta B. F. CNP_, cu domiciliul în comuna L., ., jud. Bihor cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. N., cu sediul în ORADEA, ., .,
2.pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, str...5, sector 3,
3. pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A.- Sucursala Ștei, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în Ștei, .. 9, jud. Bihor și
terții intervenienți
4.B. A. E., având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor,
5.B. A. T. având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor,
6.B. S. E. având CNP_, cu domiciliul în Seghiște, nr. 78, județul Bihor,
,
| ← Anulare act. Sentința nr. 787/2015. Judecătoria BEIUŞ | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 799/2015.... → |
|---|
