Contestaţie la executare. Sentința nr. 779/2015. Judecătoria BEIUŞ

Judecătoria BEIUŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 779/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 1356/187/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BEIUȘ

JUD.BIHOR

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 779/2015

Ședința publică din 2 iulie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: E. V., judecător

Grefier: Ș. I.

Pe rol este pentru azi soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea .., cu sediul în Beiuș, .. 29, jud. Bihor, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat M. B., din Oradea, .. 9, ., înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2 - 4, județul Bihor și DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, cu sediul în București, P-ța Presei Libere, nr. 1, ., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. M. B., în baza împuternicirii avocațiale f.n. din data de 05.06.2015, lipsă fiind reprezentanții intimatelor.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la al primul termen de judecată; că la data de 24.06.2015 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Reprezentantul contestatoarei, depune la dosar chitanța . nr._/19.06.2015, privind achitarea diferenței taxei judiciare de timbru în valoare de 800 lei.

În temeiul art.131 C.pr.civ. instanța pune în discuție competența ei în soluționarea cauzei, sens în care dă cuvântul reprezentantului contestatoarei.

Reprezentantul contestatoarei, arată că Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei cauze.

În temeiul art. 131, alin. 1 din C. pr. civ., verificând respectarea normelor legale referitoare la competență, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze această acțiune, sub aspectul cererilor formulate în petit, potrivit art. 713, alin. 1 și art. 650, alin. 1 și 2, coroborate cu art. 94, pct. 4 din C. pr. civ.

Reprezentantul contestatoarei susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală, precum și anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015. În probațiune încuviințarea cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea de probațiune formulată de către reprezentantul contestatoarei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, instanța în baza dispozițiilor art.255 coroborate cu dispozițiile art.254, 258 și 265 C.pr.civ.încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj N..

Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj N..

Instanța unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj N..

Reprezentantul contestatoarei arată că nu are de formulat alte cereri sau de solicitat alte probe.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau incidente de soluționat, instanța în baza art. 223 al.2 și art.392 C.pr.civ. constată cauza lămurită, închide cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului cererii.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, solicitând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală, precum și anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015.

Arată că, societatea contestatoare funcționează din 2003 și are ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire cu amănuntul al carburanților. În toți acești ani a desfășurat o activitate corectă, a declarat toate operațiunile comerciale, a achitat toate taxele, impozitele și contribuțiile aferente.

S-a reținut activitatea frauduloasă a . cu alte societăți de la care aceasta din urmă a achiziționat marfă și nicidecum vreo activitate ilicită din partea contestatoarei. În urma verificărilor efectuate la ., s-a constatat că aceasta s-a aprovizionat cu marfa de la alte societăți, societăți care nu și-au declarat livrările conform legii, care nu funcționează la domiciliile fiscale și ai căror reprezentanți nu au putut fi contactați.

Că o parte din marfa cu care . s-a aprovizionat a fost achiziționată de contestatoare nu poate duce la concluzia reținută de inspectorii antifraudă cum că „a fost implicată în calitate de beneficiar într-un circuit fraudulos complex, format din mai multe entități cu comportament fiscal de tip „fantomă”, care se sustrag de la efectuarea „controalelor antifraudă”, în condițiile în care relațiile comerciale dintre contestatoare și această societate sunt redate în contabilitate, au fost declarate la organele fiscale, au fost achitate taxele și impozitele aferente, iar plățile au fost efectuate prin virament bancar, iar contestatoarea nu s-a sustras de la controlul efectuat, mai mult a pus la dispoziția organelor de control toate actele solicitate.

Nu activitatea desfășurată de contestatoare este ilicită și nu ea are un comportament fiscal neadecvat ci este vorba de . și de relațiile comerciale avute de aceasta cu alte societăți.

Societatea contestatoare a achiziționat mărfuri de la ., însă pentru toate achizițiile sunt facturi, aceste operațiuni sunt redate în actele contabile, au fost declarate la organele fiscale, iar plățile au fost efectuate prin virament bancar. Deci, tranzacțiile dintre contestatoare și această societate sunt transparente, au putut fi verificate și sunt susținute de actele contabile.

Încă de la înființare și până în prezent a achitat obligațiile fiscale pe care le datorează, emite facturi și alte acte pentru operațiunile comerciale realizate, toate operațiuni realizate sunt redate în contabilitate.

Ca urmare a înființării popririi asupra conturilor, societatea contestatoare se află în imposibilitate de a plăti salariile angajaților, de a achita contribuțiile la bugetul statului, să achite facturile emise de furnizori, va fi obligată să achite penalități de întârziere, vor fi sistate de către furnizori aprovizionarea cu materie primă, ceea ce va duce la paralizarea întregii sale activități, fapt de natură să afecteze grav imaginea societății și însăși existența societății putând determina, în final, cu ..

În temeiul art. 394 al.1 C.pr.civ., instanța închide dezbaterile.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată la această instanță în data de 9.06.2015, contestatoarea .. în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2 - 4, județul Bihor și DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală, precum și anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015.

Motivele de fapt arătate prin contestația la executare:

În data de 26.05.2015 contestatoarei i s-a comunicat de către intimate Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A DAF_ din data de 22.05.2015 și Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._ din data de 26.05.2015.

Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, s-a reținut că, în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003, s-au estimat următoarele obligații în sarcina contestatoarei: TVA: 702.291 lei și Impozit pe profit: 468.194 lei; în total: 1.170.485 lei.

De asemenea s-a reținut că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Ca urmare a reținerii acestor aspecte s-a contestatoarei și poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare deschise la Banca Transilvania.

În motivarea instituirii acestor măsuri asigurătorii s-a reținut că, contestatoarea a fost implicată în calitate de beneficiar într-un circuit fraudulos complex, format din mai multe entități cu comportament fiscal de tip „fantomă”, care se sustrag de la efectuarea controalelor antifraudă, cu scopul vădit de diminuare sau anulare a obligațiilor legal datorate, respectiv a fost analizată relația comercială cu . Afumați.

Cu privire la . inspectorii antifraudă au reținut că această societate s-a „aprovizionat” cu mărfuri în vederea comercializării către contestatoare de la POSITIVE TIMMING, B.-MAR EXIMUS S.R.L. și ELEGANT STIL CHR S.R.L., societăți care nu care nu recunoscu aceste tranzacții, care nu declară livrările conform legii, nu funcționează la domiciliile fiscale declarate și ai căror reprezentanți nu au putut fi contactați pentru efectuarea controalelor specifice, Raportat la aceste aspecte inspectorii antifraudă au constatat că niciuna din societățile furnizoare ale SAIBA LUX SRL nu au efectuat în perioada verificată plăți către bugetul de stat în contul taxei pe valoare adăugată sau al impozitului pe profit, în concluzie, s-a reținut că contestatoarea a adus un posibil prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 1.170.485 lei.

Apreciază aceste acte ca fiind nelegale pentru următoarele considerente:

1. Nu s-a dovedit existența unui risc/pericol constând în sustragerea, ascunderea sau risipirea patrimoniului.

Conform art. 129 din OG 92/2003 măsurile asiguratorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

În primul rând nu s-a emis încă titlul de creanță, conform dispozițiilor art. 109 din OG 92/2003 care prevede că rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală iar acesta stă la baza emiterii deciziei de impunere în cazul în care se constată diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate sau deciziei de nemodificare a bazei de impunere când nu se constată aceste diferențe. În al doilea rând nu s-a dovedit de către pârâte existența vreunui risc ca, contestatoarea să își sustragă, ascundă sau să își risipească patrimoniul.

Contestatoarea a fost de bună credință, a pus la dispoziția organului fiscal toate actele solicitate, a dat toate explicațiile necesare și niciun moment nu a existat intenția de a ascunde vreun act, de a nu da informații cu privire la operațiunile comerciale avute cu această societate.

Mai mult, pe lângă că a pus la dispoziția organului de control toate actele solicitate, a și trimis acestora o notificare în care le-a indicat unde se află toate bunurile mobile, ceea ce demonstrează buna credință.

Această condiție rezultă și din Ordinul 2605/2010 completat prin Ordinul 1296/2014, unde la pct. 2.1 se indică faptul că organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil, în următoarele situații:

a) în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere

b) în situația în care au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere

c) în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere

d) dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare

e) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare

Totodată se învederează faptul că măsurile asigurătorii dispuse vor fi aduse la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control.

Ori în situația de față nu a fost efectuat niciun control, nu s-au emis acte administrativ fiscale care să poată fi contestate, nu s-a indicat care ar fi acele indicii care au dus la luarea acestor măsuri, în ce constă pericolul din partea contestatoarei, în condițiile în care a prezentat actele solicitate, a dat explicațiile solicitate de inspectorii fiscali și a stat la dispoziția acestora pentru orice chestiuni care trebuiau lămurite.

Nu s-au indicat care ar fi problemele în ce privește actele și activitatea desfășurată de contestatoare, nu s-a indicat dacă s-au constatat fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală, nu au fost stabilite obligații fiscale prin acte administrative fiscale de impunere, nu știe modalitatea și cum s-au calculat sumele reținute în sarcina contestatoarei, dar este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Ceea ce se reține este activitatea frauduloasă a . cu alte societăți de la care aceasta din urmă a achiziționat marfă și nicidecum vreo activitate ilicită din partea contestatoarei.

Acest aspect rezultă din fila 2 și 3 din Decizia de instituire măsuri asigurătorii unde se reține că, în urma verificărilor efectuate la ., s-a constatat că aceasta s-a aprovizionat cu marfa de la alte societăți, societăți care nu și-au declarat livrările conform legii, care nu funcționează la domiciliile fiscale și ai căror reprezentanți nu au putut fi contactați.

Conform pct. 3 din același Ordin se stabilește că organul de control/organul de executare trebuie să întocmească un „REFERAT JUSTIFICATIV AL MĂSURILOR ASIGURĂTORII „, referat care stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, iar la pct. 5.1.3 acesta se întocmește de organul de control și va fi propus spre avizare de șeful de serviciu de specialitate și avizat de coordonatorul acestuia. Numai după avizarea acestui referat se va întocmi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii de către echipa de control.

Este normal și logic să existe o justificare din partea organelor de control pentru a se dispune luarea unor măsuri care afectează întreaga activitate a unei societăți, însă în situația de față nu există acest referat și nici nu se justifică în vreun fel luarea acestor măsuri. Se consemnează doar că există „suspiciuni rezonabile” cu privire la implicarea contestatoarei în calitate de beneficiar al unor tranzacții frauduloase, generatoare de evaziune fiscală față de bugetul de stat, realizate cu societăți furnizoare având comportament fiscal neadecvat.

Pct. 5.1.1 din Ordinul 2605/2010, vine să întărească această condiție care trebuie îndeplinită înainte de instituirea măsurilor asigurătorii și completează faptul că, înainte de luarea acestor măsuri, trebuie să fie efectuate proceduri prealabile de documentare pentru control, să fie analizat dosarul fiscal, situațiile financiare, declarațiile fiscale și alte documente și numai după efectuarea tuturor acestor cercetări, se constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și se apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, numai atunci se va dispune luarea măsurilor asigurătorii.

În momentul de față contestatoarea se află într-o situație imposibilă. S-au luat aceste măsuri asigurătorii însă nu s-a efectuat încă un control fiscal, control în baza căruia să fie emise actele administrative fiscale care să poată fi atacate printr-o acțiune în contencios administrativ și aici face referire în special la decizia de impunere. Sunt situații în care acest control se efectuează după o mare perioadă de timp și până atunci contestatoarea nu are la îndemână decât contestația la executare.

Mai mult, dispozițiile legale fiscale în materie interzic posibilitatea de a formula o cerere de suspendare provizorie a executării acestor măsuri, suspendare care s-ar putea solicita în contencios administrativ, dar din moment ce nu sunt emise aceste acte nu se poate face o asemenea cerere. Deci, este pusă în situația în care se instituie măsura popririi asigurătorii iar contestatoarea nu are nici o cale de a suspenda această măsură, activitatea societății suferind un blocaj.

Societatea contestatoarea arată că, funcționează din 2003 și are ca obiect principal de activitate comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire cu amănuntul al carburanților. În toți acești ani a desfășurat o activitate corectă, a declarat toate operațiunile comerciale, a achitat toate taxele, impozitele și contribuțiile aferente și nu se poate ca pe baza unor suspiciuni, care nu au la bază o probă certă și irefutabilă, să se blocheze întreaga sa activitate și să fie periclitată chiar existența societății.

2. Constatările organului de inspecție fiscală sunt eronate și nu au la bază nici o dovadă certă, solidă din care să rezulte implicarea societății contestatoare în activități ilicite.

Chiar din lecturarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se poate observa că nu activitatea desfășurată de contestatoare este ilicită și că nu ea are un comportament fiscal neadecvat ci este vorba de . și de relațiile comerciale avute de aceasta cu alte societăți.

Deci, tranzacțiile dintre contestatoare și această societate sunt transparente, au putut fi verificate și sunt susținute de actele contabile.

De unde a achiziționat . și că societățile de la care aceasta a achiziționat sunt societăți care nu declară livrările conform legii și care nu funcționează la domiciliile fiscale declarate nu pot fi imputate societății contestatoare și cu atât mai puțin se poate susține despre ea că a face parte dintr-un circuit fraudulos.

Cele care ar trebui trase la răspundere sunt . societățile de la care a achiziționat marfa și care nu au declarat aceste livrări și nicidecum contestatoarea, dar probabil că din cauza faptului că celelalte societăți nu funcționează la domiciliile fiscale declarate iar reprezentanții lor nu au putut fi contactați, a fost mai ușor să se dispună tragerea la răspundere a societății contestatoare cu atât mai mult cu cât ea dispune și de bunuri mobile asupra cărora s-a putut institui măsura asiguratorie a sechestrului.

Cu privire la cele susținute arată că din fișa contului rezultă întregul raport comercial avut cu .. În această fișă fiscală sunt redate toate achizițiile și plățile efectuate către această societate.

3. Prin instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor societății contestatoare este afectată în mod direct activitatea societății, care constituie singura sursă de venit.

Art. 142 din OG 92/2003 instituie o ordine a executării silite: „sunt supuse sechestrării valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare în următoarea ordine:”

a) Bunurile mobile sau imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit

b) Bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit

c) Bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele

d) Ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158

e) Mașini - unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit

f) Produse finite.

Conform acestei prevederi care instituie o ordine a executării silite, se indică clar că prima măsură este cea a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile care nu sunt folosite direct în activitatea ce constituie principala sursă de venit, ori organul de control nu a identificat dacă contestatoarea are sau nu bunuri mobile și imobile, deși societatea are (respectiv deține o stație peco), ci a trecut direct la poprirea conturilor, aceste conturi fiind singura sursă de venit a societății.

În acest sens s-a pronunțat și practica judiciară, respectiv prin Decizia 175/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, într-o speță similară, s-a reținut că art. 142 Cod pr. Fiscală instituie o ordine a executării silite și arată că, în primul rând, trebuie sechestrate bunurile mobile sau imobile care nu sunt folosite în activitatea care constituie principala sursă de venit a debitoarei și, abia în lipsa unor astfel de bunuri, să se treacă la indisponibilizarea bunurilor folosite în activitatea ce constituie sursa de venit, ori în cauză, deși încă nu există titlu executoriu, ci ne aflăm doar în faza instituirii măsurilor asigurătorii, intimata, pe lângă instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile a poprit și contul debitoarei, societate comercială, paralizându-i astfel activitatea.

Este vorba despre măsuri asigurătorii care reprezintă măsuri de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice partea adversă ca, în timpul procesului, să își ascundă, diminueze sau să își risipească patrimoniul. Măsurile asiguratorii nu sunt măsuri de executare silită, ci mijloace procesuale care au ca scop doar asigurarea părții prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite după obținerea unui titlu executoriu, ori în situația de față, prin poprirea directă a conturilor societății, s-a realizat de fapt o executare silită și nu o măsură asiguratorie. În condițiile în care va exista disponibil în conturi acesta va fi poprit și ridicat de către pârâtă deși nu există un titlu de creanță în acest sens și nici nu s-a stabilit vreo vinovăție a contestatoarei.

Mai mult, așa cum a arătat mai sus s-a dispus și măsura asiguratorie a sechestrului, instituindu-se sechestru asigurător asupra a 11 autovehicule, valoarea acestora asigurând recuperarea creanței în situația în care se va emite decizia de impunere și aceste vor rămâne valabile.

Deci măsura popririi conturilor societății contestatoare apare ca nefiind necesară, în condițiile în care s-a luat măsura sechestrului asigurător.

În drept au fost invocate prevederile art. 129, art. 142, art. 173-174 din O.G. nr. 92/2003; Ordin nr. 2605/2010, Ordin nr. 1296/2014.

În susținerea contestației s-a depus la dosar Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A DAF_/22.05.2015; proces verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015; înștiințare din 04.06.2015; fișă cont/extras cont; proces verbal nr. 1392/27.05.2015; practică judiciară.

La data de 24.06.2015, intimata DGRFP Cluj-N. a depus la dosar, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei DGRFP Cluj N. față de primul capăt de cerere prin care se solicită anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A DAF 13.219/22.05.2015, iar față de al doilea capăt de cerere prin care se solicită anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015, solicită respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.

În motivarea întâmpinării, intimata arată că, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (AJFP Bihor) cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, menționează că, așa cum reiese din Decizia de instituire de măsuri asigurătorii nr. A DAF 13.219/22.05.2015 aceasta a fost emisă de inspectorii din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă nr. 6, Oradea și nu de către intimata Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N..

Pe de altă parte, menționează că potrivit art. 15, alin. 1 coroborate cu prevederile art. 9, alin. 1 din HG nr. 520/2013, Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea, este o structură fără personalitate juridică din cadrul ANAF, structură care face parte din aparatul propriu al ANAF, instituie centrală cu personalitate juridică.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, intimata arată că, contestatoarea a fost supusă unui control ocazie cu care s-a încheiat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015 de către inspectorii din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea. În baza acestei decizii a fost emis de către organele de executare ale intimatei și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015.

Contrar celor susținute de către contestatoare, instituirea sechestrului asigurator pentru bunuri mobile nu poate afecta în mod direct activitatea societății, aceasta putând dispune de bunuri, putând chiar să le valorifice, cu respectarea prev. art. 129 din ordonanță.

Nu în ultimul rând, chiar și ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV Șl FISCAL, prin DECIZIA nr. 149 din 15 ianuarie 2009, a considerat că instituirea unor măsuri asigurătorii în vederea executării nu este în măsură, prin ea însăși, să constituie un prejudiciu material, dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ. Art.206 din DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI prevede că statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăți provizorii anticipate, fiind evident că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este în concordanță cu legislația comunitară.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015; Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A DAF_/22.05.2015.

Analizând contestația la executare de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

De asemenea s-a reținut că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Ca urmare a reținerii acestor aspecte s-a contestatoarei și poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare deschise la Banca Transilvania.

Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj N., având în vedere că că din însuși antetul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii rezultă legătura și modul de subordonare a clor trei intimate chemate în judecată.

Potrivit art.129 alin 2 și 3 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală măsurile asiguratorii ,respectiv poprirea și sechestrul asigurătoriu se dispun asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.

Deci din acest text de lege rezultă caracterul de excepție a acestor măsuri asiguratorii care pot fi luate,înaintea emiterii titlului de creanță,numai în cazul în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin urmare ,la luarea acestor măsuri în aceste condiții prevăzute de lege,ar trebui să existe date certe susținute prin probe administrate care să ,ducă la concluzia existenței pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

Din simpla lecturare a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii atacată,instanța constată că aceasta nu cuprinde și nu dezvoltă motivele concrete care ar putea duce la concluzia că contestatoarea s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute în art.129 alin 2 din OG nr.92/2003, afirmându-se doar că există suspiciuni rezonabile cu privire la implicarea acesteia,în calitate de beneficiar a unor tranzacții comerciale frauduloase generatoare de evaziune fiscală față de bugetul de stat,însă nu s-a depus nici un fel de probă care să susțină aceste afirmații.

Din expunerea acestor considerente rezultă că intimata neindicând motivele de excepție în baza cărora putea să ia aceste măsuri asiguratorii înaintea emiterii titlului de creanță în decizia atacată,aceasta este nelegală și ca urmare se impune a fi anulată ca și actele de executare pe care le-a generat.

În baza acestor considerente și în temeiul textelor de lege mai sus invocate, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea ..

Va dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală.

Va dispune anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj N..

Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea .., cu sediul în Beiuș, .. 29, jud. Bihor, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat M. B., din Oradea, .. 9, ., înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2 - 4, județul Bihor și DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, cu sediul în București, P-ța Presei Libere, nr. 1, ..

Dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/22.05.2015, emisă de Direcția G. Antifraudă Fiscală.

Dispune anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/26.05.2015.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare; în cazul căii de atac, cererea de apel care se depune la Judecătoria Beiuș.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2015.

Președinte, Grefier,

E. V., judecător Ș. I.

Red. E.V.

Tehnored. Ș.I.

6 ex./10.07.2015, emise 4 comunicări.

← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 799/2015....		Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 09-07-2015,... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 779/2015. Judecătoria BEIUŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 779/2015. Judecătoria BEIUŞ