Pretenţii. Sentința nr. 468/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 468/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 468/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 468/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A. F., judecător
Grefier E. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. G., reclamant F. D. L. și pe pârât F. N. V., pârât F. F. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții personal, pârâtul F. N. V., reprezentantul pârâților avocat K. J., lipsă fiind pârâta F. F. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, este primul termen de judecată pentru când părțile sunt legal citate .
Instanța , în baza art. 219 NCPC procedează la verificarea identității reclamanților și a pârâtului, care se legitimează cu cărțile de identitate: F. G., XH nr._, CNP_, F. D. L., XH nr._, CNP_, F. N. V. XH nr._, CNP_ .
Instanța, pune în discuția părților competența instanței în soluționarea cererii .
Reclamanții și reprezentantul pârâților avocat K. J. arată că, Judecătoria Beiuș este competentă material, teritorial și general în soluționarea cererii .
Instanța , în baza prevederilor art. 131 Noul Cod de Procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, reține că, în conformitate cu prevederile art. 94 și art. 107 alin.1 Noul Cod de Procedură civilă, este competentă general, material și teritorial și reține cauza spre soluționare.
Instanța , constată că, în procedura prealabilă pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor ,la prescripția extinctivă, coroborat cu dispozițiile art. 783 alin. 1 din Codul civil de la 1865 și pune în discuția părților excepția invocată .
Reprezentantul pârâților, avocat K. J. susține excepția invocată, arată că, pretențiile reclamantului au luat naștere în anul 1987 și 1996, acestea fiind prescrise .
Reclamantul F. G. arată că, potrivit dispozițiilor art. 783 cod civil pretențiile formulate nu sunt prescrise .
Instanța în baza art. 248 alin. 4 NCPC dispune unirea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâți cu fondul .
Reclamantul F. G. susține acțiunea solicită anularea contractului de întreținere autentificat sub nr. 40/1987 de notariatul de Stat Local Beiuș deoarece, în perioada în care s-a perfectat acest contract casa era ipotecată. Cel care a preluat moștenirea trebuia să preia și datoria, însă din data de 09.01.1987 el a fost cel care a achitat ratele la bancă .
Instanța, analizând cererea de chemare în judecată, raportat la susținerile reclamantului de astăzi, pune în discuția reclamantului obiectul cererii .
Reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumelor de bani indicate în acțiune, respectiv suma de_ lei ce reprezintă contravaloarea cotei de ¼ parte din apartamentul nr. 1, precum și suma de 4579 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată ocazionate cu judecarea altor dosare . Solicită de asemenea a se dispune anularea contractului de întreținere mai sus indicat . Totodată arată că, mai solicită și suma de_ lei ce reprezintă banii pe care i-a achitat la bancă . În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și nu solicită administrarea altor probe .
Reprezentantul pârâților, avocat K. J. solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată . Astfel, acțiunea reclamanților vizează două componente, una având la bază un presupus partaj succesoral și achitarea unei sulte de_ lei, care reprezintă cota de ¼ parte din apartamentul nr. 1 și suma de 4579 lei care reprezintă cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea acelor procese de partaj . O a doua componentă vizează un pasiv succesoral și anume o sumă de_ lei care reprezintă contravaloarea unor rate achitate de către reclamant la Banca de Investiții Beiuș, pe o perioadă de 9 ani și 6 luni, în contul unui împrumut contractat de către antecesorii părților F. F. și F. F. cu nr. 29/10.06.1969 . Prin raportare la cele două date la care se presupune că s-a născut dreptul material la acțiune, 08.01.1987 și 01.07.1996, acest drept apare ca fiind prescris, termenul general de prescripție fiind de 3 ani de zile .
Pe fondul cauzei ,reprezentantul pârâților, avocat K. J. acțiunea reclamanților nu îndeplinește dispozițiile art. 194 NCPC, obiectul cauzei nu este clar exprimat . De asemenea, în procedura prealabilă reclamanta F. D. L. a arătat că, renunță la judecarea cauzei . De asemenea reclamanții însumează sume de bani, în total 35.671 lei, care la vremea respectivă reprezentau sume de bani calculate în lei vechi, formula de transformare a acestora în lei noi nefiind corectă . Reprezentantul pârâților, avocat K. J. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, nu se opune cererii de probațiune formulată de reclamant și nu solicită administrarea altor probe .
La întrebarea instanței reclamanta F. D. L. arată că, nu înțelege să renunțe la judecată, a formulat acea cerere deoarece la momentul respectiv era bolnavă, astfel că, dorește continuarea judecării cauzei . Susține acțiunea, având aceleași argumente ca și reclamantul . Nu solicită administrarea altor probe .
Instanța , ascultând părțile, în temeiul dispozițiilor art. 238 NCPC, estimează că, prezenta cauză se poate soluționa la termenul de astăzi fără a fi necesară amânarea .
Instanța, având în vedere că, nu sunt alte probe de administrat și alte cereri de formulat, în baza art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile în fond și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților .
Reclamantul F. G. solicită admiterea acțiunii ; în ceea ce privește paretajul banilor, diferența este foarte mică . Solicită obligarea pârâților la plata sumei de_ lei ce reprezintă cota de ¼ parte din apartamentul nr.1, partea sa din moștenirea mamei ; a se dispune anularea contractului de întreținere, deoarece defunctul nu a avut avizul băncii de investiție, restituirea sumei de_ lei ce reprezintă contravaloarea ratelor pe timp de 9 ani și 6 luni, precum și suma de 4579 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată neachitate în alte cauze . Nu solicită cheltuieli de judecată . În ceea ce privește excepția invocată de pârâți, solicită respingerea acesteia .
Reclamanta F. D. L. arată că, are aceleași pretenții ca și reclamantul și este de acord cu aspectele prezentate de acesta pe care și le însușește .
Reprezentantul pârâților, avocat K. J. solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor ,la prescripția extinctivă, coroborat cu dispozițiile art. 783 alin. 1 din Codul civil de la 1865.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită . În nici una din hotărârile la care fac trimitere reclamanții nu a fost stabilită vreo obligație în sarcina pârâților de a achita vreo sumă de bani cu titlu sultă, nici reclamanților și nici defunctului lor frate F. B. F., ci, din contră după ce s-a constatat întinderea masei de împărțit, apartamentul nr. 2 a fost atribuit în indiviziune în favoarea reclamanților, iar apartamentul nr. 1 în favoarea pârâților, reclamanții fiind cei care au fost obligați să plătească pârâților suma de 1281,25 lei cu titlu de sultă . Faptul că, ulterior reclamanții au înțeles să cumpere cota parte de proprietate de 1/16 părți din apartamentul nr. 1 proprietatea lui F. B. F., nu-i îndreptățește să solicite pârâților această sumă achitată nepoatei părților . În ceea ce privește afirmația reclamanților cu privire la faptul că, au achitat ratele aferente contractului de împrumut nr. 29/10.06.1969 în numele defunctului F. F. sau în numele pârâților, nu există nici o dovadă la dosarul cauzei care să sprijine aceste susțineri, astfel că, solicitarea reclamanților apare ca neîntemeiată . Totodată ,dreptul material pentru pretențiile reclamanților este prescris . În ceea ce privește solicitarea reclamanților cu privire la anularea contractului de întreținere, acesta nu face obiectul cauzei, iar instanța nu este investită cu soluționarea acestui aspect . Solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat .
Instanța, în baza art. 394 NCPC apreciază cauza lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 29.12.2014, reclamanții F. G. și F. D. L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții F. N. V. și F. F. I., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de_ lei - ce reprezintă partea ce i se cuvine prin cumpărarea cotei părți proprietatea fratelui său F. B. F. ; suma de 4579 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată acordate prin sentința civilă nr. 502/1987 în valoare de 500 lei ; sentința civilă nr. 30/1986 în valoare de 2079 lei ; sentința civilă nr. 440/1986 în valoare de 2000 lei, cheltuieli de judecată ce nu au fost achitate până în prezent de către pârâți . Mai solicită reclamanții, obligarea pârâților la plata sumei de_ lei ce reprezintă contravaloarea ratelor achitate de reclamant la Banca de Investiții Beiuș pe perioada de 9 ani și 6 luni .
În motivare se arată că, în baza Sentinței civile nr. 476/1984 reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul cu nr. 214/1, respectiv asupra apartamentului nr. 1 . Ca urmare a decesului mamei reclamantului, a fost eliberat Certificatul de moștenitor nr. 542/1984 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuș prin care s-au stabilit ca moștenitori F. F. - soț în cota de ¼ parte, F. B. F. în cota de ¼ parte, F. G. în cota de ¼ parte și F. N. în cota de ¼ parte . Ca urmare a partajului intervenit între părți, reclamantului i-a revenit apartamentul nr. 1 din imobil, iar pârâtului F. N. V. apartamentul nr. 2, urmând ca acesta să achite sulta pentru cota de ¼ parte fiicei fratelui lor F. B. F. - decedat, în valoare de_ lei . Ca urmare a faptului că, pârâtul nu a achitat această sultă, reclamantul a achitat-o nepoatei salei F. B. Dezdemona M., intervenind între aceștia contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 23/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș .
În data de 09.01.1987 defunctul F. F. a încheiat cu pârâții F. N. V. și F. F. I. contractul de întreținere autentificat sub nr. 40/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș prin care pârâții au dobândit întreaga cotă a defunctului în schimbul întreținerii acestuia .
Reclamanții arată că, defunctul F. F. avea încheiat un contract de împrumut nr. 29/10.06.1969 cu Banca de Investiții pe o perioadă de 25 de ani, plata începând să se efectueze din 01.07.1971 până în 01.07.1996 . F. F. a decedat la 29.10.1988, iar de la această dată, reclamanții au achitat ratele aferente acestui contract în valoare totală de_ lei, deși în mod legal pârâții trebuiau să achite contravaloarea ratelor, în calitate de beneficiari ai contractului de întreținere .
În drept acțiunea reclamanților nu este motivată.
În susținerea acțiunii reclamanții depun la dosar în copii: cărțile de identitate, încheierea de întabulare nr. 1104/1982 a Notariatului de Stat Local Beiuș, Certificatul de moștenitor nr. 542/1984 și 1639/1986, contract de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 23/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș, Decizia civilă nr. 440/1986 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 527/1986,Sentința civilă nr. 30/1986 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 960/1985, Sentința civilă nr. 502/1987 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 127/1987, contractul de împrumut nr. 29 din 26 iunie 1989, contractul de întreținere autentificat cu nr. 40/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș, testamentul autentificat cu nr. 2298/1991 de Notariatul de Stat Local Beiuș, certificat de deces al defunctului F. F., copie in extenso CF 1332 Beiuș .
În procedura prealabilă s-a pus în vedere reclamanților să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 1675,13 lei conform art. 3 alin. 1 din OUG 80/2013 sub sancțiunea anulării cererii .
În acest sens, la data de 09 ianuarie 2015 reclamantul F. G. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar reclamanta F. D. L. a depus cerere prin care a arătat că, renunță la judecată .
La data de 14 ianuarie 2015 reclamantul F. G. a depus la dosar chitanța . nr._ din 14.01.2015, prin care a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1675,13 lei, astfel că, prin încheierea din 22 ianuarie 2015 a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect .
La data de 2 martie 2015, pârâții F. N. V. și F. F. I. au depus la dosar întâmpinare prin care invocă, în principal, excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor ,la prescripția extinctivă, coroborat cu dispozițiile art. 783 alin. 1 din Codul civil de la 1865, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată .
În motivare se arată că, reclamanții, deși folosesc o exprimare greoaie, se poate desprinde concluzia că solicitările acestora reprezintă o acțiune în pretenții, care vizează două componente: una având la bază un presupus partaj succesoral și achitarea unei sulte în sumă de_ lei, care reprezintă cota de ¼ părți din apartamentul nr. 1, respectiv o sumă de 4579 lei care reprezintă cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea acelor procese de partaj ; o a doua componentă vizează practic un pasiv succesoral, și anume suma de_ și care reprezintă contravaloarea unor rate achitate de către reclamant la Banca de Investiții Beiuș pe o perioadă de 9 ani și 6 luni de zile, în contul unui împrumut contractat de către antecesorii părților, F. F. și F. F., cu nr. 29/10.06.1969 .
Reclamanții însumează aceste sume de bani, care la vremea respectivă reprezentau sume de bani calculate în lei vechi, și cu toate acestea în finalul cererii de chemare în judecată solicită obligarea pârâților la plata sumei totale de 35.671 lei, din care se înțelege lei noi, cu toate că formula de transformare a leilor vechi în lei noi, din punctul de vedere al pârâților nu este corectă .
În ceea ce privește prima componentă a cererii de chemare în judecată a reclamanților, aceasta este justificată de faptul că, în data de 08.01.1987 reclamantul, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat Beiuș sub nr. 23/1987 ar fi remis suma de_ lei fiicei fratelui său decedat, F. B. F., sumă care în realitate, potrivit susținerii reclamanților, ar fi reprezentat contravaloarea cotei de ¼ parte din apartamentul nr. 1 care, în urma evaluării făcută de către expert ar reprezenta suma de_ lei .
În ceea ce privește a doua componentă a cererii de chemare în judecată a reclamanților, sumele restituite ca urmare a contractului de împrumut nr. 29/10.06.1969 ar fi fost achitat succesiv de la această dată și până la data de 01.07.1996 în 25 de rate anuale, reclamantul calculând că ar achitat după decesul tatălui său F. F., o perioadă de 9 ani și 6 luni .
Prin raportare la cele două date la care se presupune că s-ar fi născut dreptul material la acțiune și anume 08.01.1987, respectiv 01.07.1996, este de observat că, acest drept apare ca fiind prescris, termenul general de prescripție fiind de 3 ani de zile .
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii .
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din același decret, termenul general de prescripție este de 3 ani de zile, ori, raportat la această dată pe care reclamanții o indică ca fiind făcută plata, termenul de prescripție de 3 ani de zile apare ca fiind împlinit, iar dreptul material la acțiune ca fiind prescris .
În privința solicitării restituirii unor sume, care ar putea constitui pasiv succesoral, respectiv presupusa sumă împrumutată de către antecesorul părților, care ar fi fost achitată în mod exclusiv de către reclamanți, astfel este aceasta reglementată în Secțiunea III-a din Cartea III-a a Codului civil de la 1865, și în această situație, pornind de la datele la care se presupune că au făcut plățile, dreptul material la acțiune apare ca fiind prescris, în lumina textelor de lege mai sus menționate, care se coroborează cu prevederile art. 783 alin. 1 Codul Civil de la 1865, potrivit căruia: în privința imobilelor, după trecerea de 3 ani, dreptul este prescris „ .
Și în ceea ce privește fondul cauzei, din lecturarea hotărârilor la care se face trimitere, solicitările reclamanților apar ca fiind neîntemeiate . În nici una dintre hotărâri nu a fost stabilită vreo obligație în sarcina pârâților, de a achita vreo sumă de bani cu titlu de sultă, nici reclamanților și nici fratelui părților F. B. F., ci din contră, după ce s-a constatat întinderea masei de împărțit, atât terenul cât și construcțiile și cotele de proprietate ce revin fiecăruia dintre părți, a fost atribuit în indiviziune apartamentul nr. 2 în favoarea reclamanților, iar în favoarea pârâților apartamentul nr. 1, care avea o valoare mai mică, respectiv de 75.818 lei .
Reclamanții au fost cei care au fost obligați să plătească pârâților și celorlalte părți suma de 1.281,25 lei cu titlu de sultă și nicidecum pârâții nu au fost obligați să achite vreun leu cu titlu sultă reclamanților sau altor părți din acea cauză .
Faptul că, ulterior reclamanții au înțeles să cumpere cota parte de proprietate de 1/16 părți din apartamentul cu nr. 1 proprietatea lui F. B. F., nu îi îndreptățește ca să solicite contravaloarea sumei achitate nepoatei de frate .
De asemenea, deși se face vorbire de faptul că, reclamanții au achitat ratele aferente contractului de împrumut nr. 29/10.06.1969 în numele defunctului F. F., nu există nici o dovadă la dosarul cauzei care să sprijine aceste susțineri, astfel încât, solicitarea acestora apare ca neîntemeiată .
Față de aspectele mai sus relatate, pârâții solicită în principal admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, a se dispune respingerea cererii de chemare în judecată, iar în măsura în care se va trece peste această excepție, solicită a se dispune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate .
În drept invocă dispozițiile art. 205 ali.1 NCPC, art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1 din D.167/1958 privind prescripția extinctivă coroborat cu art. 783 din Codul Civil de la 1865.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu interogatoriul reclamanților .
La data de 13 martie 2015, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare .
În motivare , reclamanții arată că, excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, potrivit art. 783 alin.1 Cod civil, deoarece cu privire la imobile, acțiunea se poate exercita în tot timpul în care imobilele se găsesc în mâna eredelui . Totodată, art. 46 din Constituția Românie prevede faptul că, dreptul la moștenire este garantat .
În ceea ce privește așa presupusul partaj prin care a solicitat suma de_ lei reprezentând cota de ¼ parte din apartamentul nr. 1 și suma de 4579 lei cheltuieli de judecată ,reclamantul arată că ,acest aspect este perceput eronat de către pârâți, deoarece suma de_ lei reprezintă dreptul de moștenitor din apartamentul nr. 1 al fratelui său F. B. F., decedat în anul 1986 ,succesoarea acestuia fiind F. B. D. M. în calitate de fiică, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1639/04.11.1986 eliberat de Notariatul de Stat Beiuș . C. de proprietate al acesteia, respectiv de ¼ parte din apartamentul nr. 1 a fost cumpărată de către reclamant pentru suma de_ lei, astfel că, dreptul său nu este prescris .
Prin Sentința civilă nr. 502/14.04.1987 a Judecătoriei Beiuș a fost stabilită valoarea de circulație a imobilului apartamentul nr. 1, la suma de 110.000 lei din care reclamantului îi revine suma de_ lei, iar defunctului F. F., defunctului F. B. F. și pârâtului F. N. V. suma de 90.428 lei . Tot prin această hotărâre s-a dispus partajarea imobilului, apartamentul nr. 1 revenind reclamantului F. G. și stabilirea sultei în valoare de 90.428 lei
Cu privire la suma de 4579 lei, reclamantul arată că, aceasta reprezintă cheltuieli de judecată ocazionate cu soluționarea dosarelor nr. 960/1985, nr. 527/1986 și nr. 127/1987 pronunțate de Judecătoria Beiuș și Tribunalul Bihor.
În ceea ce privește afirmația pârâților cu privire faptul că, valorile indicate sunt în lei vechi, iar solicitarea acestor sume în lei noi ar fi prea mare, reclamanții arată că, nu există o modificare majoră a valorii acestora, făcând raportare la prețul unui autoturism .
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 23/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș, reclamantul arată că, prin acesta a dobândit cota de ¼ parte din apartamentul nr. 1 .
În ceea ce privește contractul de împrumut, reclamantul arată că, potrivit art. 7 din acesta, beneficiarul nu putea înstrăina, demola sau restructura locuința ipotecată fără autorizarea prealabilă a băncii .
În susținerea răspunsului la întâmpinare reclamanții depun la dosar Decizia civilă nr. 440/1986 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 527/1986,Sentința civilă nr. 30/1986 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 960/1985, Sentința civilă nr. 502/1987 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 127/1987, Certificatul de moștenitor nr. 542/_, contract de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 23/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș, Certificatul de moștenitor nr. 1639/1986, Încheierea de întabulare nr. 807/1969 emisă de Notariatul de Stat Local Beiuș, Încheierea de întabulare nr. 1104/1984 emisă de Notariatul de Stat Local Beiuș, copie c.f. 1332 Beiuș, contractul de împrumut nr. 29 din 26.06.1969, contract de întreținere autentificat cu nr. 40/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș .
Analizând întreg materialul probator de la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse în probațiune, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumei de_ lei - ce reprezintă parte ce i se cuvine prin cumpărarea cotei părți proprietatea fratelui său F. B. F. ; suma de 4579 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată acordate prin sentința civilă nr. 502/1987 în valoare de 500 lei ; sentința civilă nr. 30/1986 în valoare de 2079 lei ; sentința civilă nr. 440/1986 în valoare de 2000 lei, cheltuieli de judecată ce nu au fost achitate până în prezent de către pârâți . Mai solicită reclamanții, obligarea pârâților la plata sumei de_ lei ce reprezintă contravaloarea ratelor achitate de reclamant la Banca de Investiții Beiuș pe perioada de 9 ani și 6 luni .
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, reclamantul și pârâtul sunt frați, iar prin Sentința civilă nr. 30/1986 pronunțată de Judecătoria Beiuș sub dosar nr. 960/1985 au fost supuse partajului imobilul nr. top. 214/1 din c.f. 1332 cât și construcțiile existente pe acesta, la valoarea de circulație de 180.000 lei construcții și 30.000 lei teren . Conform dispozitivului hotărârii mai sus arătate, pârâților le-a fost atribuit apartamentul nr. 1, iar reclamanților apartamentul nr. 2 . De asemenea, reclamanții au fost obligați să plătească pârâților suma de 1281,25 lei cu titlu sultă, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2079 lei cu titlu cheltuieli de judecată . Împotriva acestei decizii a fost declarat în termen legal recurs, iar prin Decizia civilă nr. 440/1986 pronunțată în dosarul nr. 527/1986 a Tribunalului Bihor, a fost respins ca nefondat recursul civil declarat de către recurenții F. F. și N. și obligați aceștia la suma de 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți .
Prin Sentința civilă nr. 502/1987 pronunțată în dosar nr. 127/1987 al Judecătoriei Beiuș, s-a dispus partajarea imobilului cu nr. top. 214/1 prin atribuirea întregilor construcții în favoarea reclamanților de azi, în valoare totală de 110.000 lei, cu obligarea acestora să plătească pârâților de azi suma de 90.425 lei cu titlu sultă, iar pârâții să plătească reclamanților suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată .
Prin contractul de împrumut nr. 29 încheiat între F. F. și F., antecesorii reclamantului și al pârâtului, încheiat la 10.06.1969 cu Banca de Investiții, a fost împrumutată suma de 20.000 lei, așa cum rezultă din copia contractului depusă la dosar, filele 22-24 .
Reclamanții, prin prezenta acțiune solicită pârâților restituirea sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești mai sus arătate, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și o sumă de bani reprezentând contravaloarea ratelor achitate de către ei, către Banca de Investiții, după decesul defunctului F. F. . De asemenea, reclamanții solicită contravaloarea sumei ce reprezintă contravaloarea părții de ¼ din apartamentul nr. 1, cumpărată de la fiica fratelui său, F. – B. F. – decedat .
Analizând cele mai sus arătate, instanța constată că, dreptul material la acțiune s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești mai sus arătate, respectiv la 10 iulie 1986, iar în ceea ce privește contractul de împrumut, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 25 ani, astfel cum rezultă din punctul 3 din contract, iar finalizarea acestuia ar fi avut loc în anul 1996 .
Raportat la datele mai sus arătate, respectiv, data rămânerii definitive a hotărârilor invocate de către reclamanți, prin care au fost stabilite cheltuielile de judecată, precum și la data la care a fost finalizat contractul de împrumut, instanța constată că dreptul material la acțiune al reclamanților este prescris în conformitate cu dispozițiile art.1 alin. 1 din D. 167/1958 , conform căruia „ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege „ . În ceea ce privește termenul stabilit de lege, conform art. 3 alin. 1 din D.167/1958 „ termenul de prescripție este de 3 ani „ .
Față de dispozițiile mai sus arătate, instanța consideră că, dreptul material la acțiune al reclamanților a fost prescris la împlinirea celor trei ani de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești invocat de către reclamanți și a achitării integrale a contractului de împrumut . Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din D.167/1958 „ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, dau dreptul de a cere executarea silită „, în speța de față, dreptul la acțiune a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești invocat de către reclamanți și a achitării integrale a contractului de împrumut.
Mai mult decât atât, reclamanții, din înscrisurile depuse la dosar, nu au făcut dovada faptului că au achitat contravaloarea ratelor către banca de investiții astfel cum au invocat în cuprinsul cererii de sesizare a instanței, astfel că acțiunea acestora apare ca nejustificată sub acest aspect în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, conform căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească „ .
Cu privire la suma de bani solicitată de reclamanți de_ lei, ca reprezentând partea ce li se cuvine prin cumpărarea cotei de ¼ parte din apartamentul nr. 1 ce i-a revenit fratelui său F. B. F., de la fiica acestuia F. B. Dezdemona – M., din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că reclamanții au cumpărat în baza contractului autentificat cu nr. 23/1987 de Notariatul de Stat Local Beiuș, cota de 1/16 părți din imobilul cu nr. top. 214/1 de la F. B. Dezdemona – M., astfel că, aceștia nu justifică nici un drept și nici un raport juridic între ei și pârâți cu privire la plata vreunei sulte din apartamentul mai sus arătat .
Mai mult decât atât, prin hotărârile descrise mai sus și invocate de către reclamanți, aceștia au fost obligați la plata sultei de 1281,25 lei către pârâți .
Față de cele mai sus arătate, instanța urmează să constate că în baza dispozițiilor art. 1 punctul 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din D.167/1958 acțiunea formulată de către reclamanți este prescrisă, motiv pentru care o va respinge .
În baza art. 453 NCPC, având în vedere că reclamanții au pierdut procesul, urmează a-i obliga să plătească pârâților suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții F. G., CNP_ - BEIUȘ, PATARASCA M., nr. 25, J. BIHOR ,F. D. L., CNP_- BEIUȘ, PATARASCA M., nr. 25, J. BIHOR în contradictoriu cu pârâții F. N. V. - BEIUȘ, ., ., F. F. I. - BEIUȘ, ., . ca fiind prescrisă .
Obligă reclamanții în solidar să plătească pârâților suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată .
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș .
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. F. ,judecător I. E.
se comunică cu:
- reclamant F. G., CNP_ - BEIUȘ, PATARASCA M., nr. 25, J. BIHOR
- reclamant F. D. L., CNP_- BEIUȘ, PATARASCA M., nr. 25, J. BIHOR
- pârât F. N. V. - BEIUȘ, ., .
- pârât F. F. I. - BEIUȘ, ., .
Red.col. GA
tehnred.IE ex. 6/4 . mai 2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 35/2015. Judecătoria BEIUŞ | Pretenţii. Sentința nr. 437/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
