Plângere contravenţională. Sentința nr. 979/2013. Judecătoria BICAZ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 979/2013 pronunțată de Judecătoria BICAZ la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 711/188/2013
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 979
Ședința publică din data de 18.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte – I. P.
Grefier – L. I.
La ordine a venit pronunțarea asupra cauzei civile formulată de petentul H. I. - C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fonfului au avut loc în ședința publică din 03.12.2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, care din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 29.04.2013, înregistrată sub nr._, petentul contestator H. I. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul I.P.J. N., prin care a fost amendat pentru că a circulat în localitate cu viteza de 96 km/h.
În motivarea temeiniciei plângerii, contestatorul a arătat că a formulat plângere împotriva procesului verbal ., nr._, invocând nulitatea și viciile care duc la nulitatea absoluta a acestuia conform OUG. nr. 2/2001.
În motivarea în fapt a plângerii arată că la data de 19.04.2013 se deplasa în direcția Suceava-Cluj N., iar în localitatea B., . a fost oprit de către un agent al IPJ N. la ora 155 pentru a i se aduce la cunoștința ca ar fi circulat cu o viteză peste limita legala admisă.
În ceea ce privește nulitatea și viciile procesului verbal invocate, petentul arată că potrivit art.16, alin. l din Ordonanța nr.2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu "datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului" sub sancțiunea anularii procesului verbal. Procesul verbal contestat, apreciază petentul că este nul de drept datorită faptului că înscrisul contestat conține tăieturi si ștersături la rubrica unde trebuia trecut numele si prenumele contravenientului ceea ce duce la nulitatea procesului verbal întrucât elementele sale pe care trebuie sa le conțină nu sunt clare si consfințite fără echivoc.
Petentul mai învederează în plângere faptul că la data de 23.04.2013 a procedat la achitarea sumei dispusă ca si sancțiune motivat de faptul ca a avut nevoie de un certificat fiscal si achitarea sumei nu echivalează cu recunoașterea faptei sale.
In drept, invoc art.16, art.17 și art.36 din Ordonanța nr.2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 26.06.2013 si a depus la dosar documentația aferentă procesului verbal: buletin de verificare metrologică, planșă fotografică cu 3 fotografii.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul I.P.J. N., petentul H. I. C. a fost sancționat contravențional, reținându-se în fapt că în aceeași zi, orele 15.51, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ in localitatea B. din județul N., cu viteza de 96 km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța constatặ cặ susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal determinată de nerespectarea prevederilor Ordonanței nr. 2/2001, referitoarea la tăieturile si ștersăturile de la rubrica unde trebuia trecut numele si prenumele contravenientului, sunt nefondate, întrucât acestea nu pot atrage nulitatea absolutặ a procesului verbal de contravenție.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu". În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În condițiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă Decizia este obligatorie, mutatis mutandis, instanța retine cặ, in condițiile spetei, avậnd in vedere si faptul cặ in cursul derulặrii procedurilor in fata instanței de judecatặ petentul se bucurặ de toate garanțiile procesuale urmậnd a fi analizate toate obiecțiunile sale, instanța conchide cặ petentului nu i s-a adus vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod, și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a –și produce efectele nulitatea.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție cu privire la depășirea vitezei.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1998, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Instanța constată că petentul nu a contestat faptul că a circulat în localitatea B. cu viteza de 96 km/h, contestând procesul verbal sub aspectul legalității acestuia.
În ceea ce privește motivul pentru care petentul a fost amendat, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar).
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că se coroborează. Astfel, din planșele depuse, se poate observa cum autoturismul petentului a fost surprins de aparatul radar cu o viteză mare pentru sectorul de drum respectiv, de 96 km/h.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În drept, în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea petentului în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul H. I. - C.împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/19.04.2013.
Fără cheltuieli.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2013.
Președinte, Grefier,
I. P. L. I.
Redactat IP – 08.01.2014
Tehnoredactat LI – 08.01.2014
4 exemplare printate
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 240/2013.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 249/2013. Judecătoria BICAZ → |
|---|
