Ordin de protecţie. Sentința nr. 7/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 8334/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 8._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7.182/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 16 septembrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița reprezentat prin procuror B. A.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta F. MIORIȚA I. împotriva pârâtului F. V., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta F. Miorița I. asistată de avocat B. L. R., pârâtul F. V. asistat de avocat din oficiu B. A., precum și martorul propus de pârât, numitul Borodi I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a audiat martorul propus de pârât, sub prestare de jurământ, iar declarația acestuia s-a consemnat, s-a semnat și s-a atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar, în ședință publică, buletin de analize medicale nr. 1227 – audiogramă, în copie. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, procuror B. A., arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat în cauză, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond, dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul în fond, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv evacuarea temporară a pârâtului din locuință sau limitarea dreptului de folosință a pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, urmând ca instanța să stabilească distanța minimă și durata de aplicarea a măsurilor, care sunt limitate, potrivit legii, la 6 luni, pentru motivele arată în cererea de chemare în judecată și expuse pe larg în ședință publică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului, având cuvântul în fond, solicită respingerea cererii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, procuror B. A., solicită admiterea cererii și luarea unei măsuri din cele trei solicitate de reclamantă, respectiv aplicarea măsurii privind limitarea dreptului de folosință a pârâtului doar asupra unei părți a locuinței comune, având în vedere starea de tensiune existentă între părți, iar în ceea ce privește celelalte două măsuri solicitate de reclamantă, arată că le lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta F. Miorița I. a solicitat să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului F. V., conform datelor menționate în formularul de cerere prevăzut în Anexa Legii nr. 217/2003.
Astfel, s-a arătat că reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți, iar în cursul ultimului an pârâtul a devenit tot mai violent, actele de violență culminând la data de 16 august 2013, când în timpul serii a început să o strângă pe reclamantă de mâini și apoi de gât, izbind-o de un perete. În prima zi a săptămânii următoare, respectiv luni 19 august 2013, reclamanta a obținut certificatul medico-legal nr. 1.922/I/a/639 și a formulato plângere la Poliția municipiului Bistrița, înregistrată sub nr. 1.230/19.08.2013. A fost nevoită să plece de acasă și s-a adăpostit la numita Șomotican M..
Reclamanta susține că aceleași acte de violență au fost exercitate asupra sa cu două săptămâni înainte, dar cu acea ocazie nu a făcut niciun demers, respectiv nu a obținut certificat medico-legal și nici nu a formulat vreo plângere. Arată că există martori la faptele descrise.
Reclamanta consideră că a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic și solicită evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; limitarea dreptului de folosință al pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima; și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă.
Reclamanta mai precizează totodată că pe rolul Judecătoriei Bistrița există dosarul civil nr. 8._, având ca obiect divorț, în cadrul acestuia fiind descrise pe larg relațiile dintre cei doi soți.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 217/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 8-10).
Legal citat, pârâtul a arătat, în ședința camerei de consiliu din data de 05.09.2013, că nu este de acord cu admiterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Părțile sunt în prezent căsătorite și locuiesc în același apartament, însă în camere separate.
Relațiile dintre părți s-au deteriorat progresiv, ultimul eveniment tensionat având loc în ziua de 16 august 2013, reclamanta suferind la această dată leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 8 dosar).
Așa cum se evidențiază din proba cu înscrisuri administrată în cauză (filele 9, 24 dosar), atmosfera tensionată existentă în relația cu pârâtul a determinat-o pe reclamantă să depună plângere penală împotriva acestuia pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, înregistrată la Poliția municipiului Bistrița sub nr. 1230/19.08.2013. De asemenea, pârâtul a depus la Poliția municipiului Bistrița plângere înregistrată sub nr. 1352/10.09.2013, vizând comiterea de către reclamantă a infracțiunii de furt între soți,
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
De altfel, Legea nr. 217/2003, prin reglementarea „ordinului de protecție”, a urmărit crearea unei modalități de protejare a victimelor violenței în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiții de admisibilitate: a) constatarea comiterii unui act de violență; b) actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
În timp ce procedura divorțului, cu toate accesoriile sale, este o procedură generală în materie de desfacere a căsătoriei și reglementare a situației soților, inclusiv în ceea ce privește patrimoniul lor, dacă se promovează concomitent și partajul bunurilor comune, procedura emiterii ordinului de protecție este o procedură specială, urgentă, ce prevede ca și condiții de admisibilitate existența unui act de violență, acest act să provină din partea unui membru de familie, existența unei stări de pericol și victimei actului de violență să-i fie pusă în pericol viața, integritatea fizică, psihică sau libertatea.
Cu privire la actul de violență, instanța reține că această condiție este probată, concluziile certificatului medical depus de reclamantă atestând suferirea unor leziuni traumatice de către aceasta. Însă acest probator este unul ce lasă loc concluziilor echivoce. Astfel, din acest document medical rezultă că reclamanta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și compresiune cu mâna, rezultate în urma unor violențe ce puteau data din data de 16.08. 2013.
Cu privire la calitatea autorului actului de violență, instanța reține că, în baza certificatului de căsătorie depus la fila 10 dosar, s-a probat calitatea de membru de familie a pârâtului, în sensul oferit de art. 5 litera b din Legea nr. 217/2003. Dar din probele administrate în cauză nu a rezultat fără posibilitate de tăgadă că autorul acestor agresiuni este pârâtul ori exclusiv acesta.
Cu privire la condiția existenței unei stări de pericol care să vizeze viața, integritatea fizică, psihică sau libertatea reclamantei, instanța reține că nu este îndeplinită, deoarece din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă incontestabil exercitarea de violențe de către pârât asupra reclamantei.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul însuși recunoaște că a împins-o pe reclamantă, însă doar cu scopul de a o determina să părăsească încăperea pe care o folosește în mod exclusiv, iar alte acte de agresiune din partea lui nu au avut niciodată loc.
Presupusele acțiuni ale pârâtului sunt doar indirect confirmate prin declarația testimonială a martorei Șomotican M. I. (fila 35 dosar), care a aflat detalii legate de incidentul petrecut în seara zilei de 16 august 2013 din spusele reclamantei, care „a venit la mine și mi-a povestit că s-a certat cu soțul (…), discuția a degenerat și pârâtul a bruscat-o, a împins-o, chiar eu am observat că avea urme pe mână și pe sânul stâng (…)”. Potrivit propriilor susțineri, martora a „vizitat o singură dată casa părților în urmă cu un an și jumătate și nu cunosc în detaliu care sunt relațiile dintre soți”, iar „personal nu am asistat la nici un incident petrecut între soți”.
Martorul Borodi I., vecin cu părțile de peste 20 de ani, știe că relațiile dintre soți au fost normale până în urmă cu 2-3 ani, când au început să se deterioreze, fie din cauza unor neînțelegeri generate de o moștenire, fie urmare a aderării reclamantei la un cult religios neagreat de pârât. Din discuțiile purtate cu pârâtul a înțeles că „cei doi soți s-au îmbrâncit”. „Nici unul dintre soți nu mi s-a părut a fi violent. Nu am auzit țipete din casa părților și nu i-am văzut fugărindu-se pe casa scării. (…) Părțile nu sunt cunoscute în . fac scandal sau creează stări conflictuale. Întrucât părțile nu se pot exprima verbal, având deficiențe de auz și vorbire, gesticulează foarte mult și par că se ceartă, însă în realitate nici unul dintre ei nu este violent”.
Dincolo de aceste aspecte, existența unei plângeri penale aflate în faza actelor de cercetare nu poate conduce la ideea de vinovăție a pârâtului, atât timp cât faptele de care reclamanta îl acuză pe pârât nu au fost stabilite incontestabil.
Pe de altă parte, fiind vorba în cauză despre o veritabilă îngrădire a unui drept fundamental al persoanei, consacrat la nivel constituțional, o restrângere a unui atare drept nu poate fi făcută decât urmare a unui probatoriu care să înlăture orice îndoială cu privire la autorul faptelor și existența violenței, implicit a pericolului permanent.
În prezenta cauză, părțile locuiesc împreună în același imobil – apartament, astfel încât nu este realmente posibilă păstrarea unei distanțe de 2-3 metri, în condițiile în care, indiferent dacă doresc sau nu, inevitabil se vor întâlni prin casă, în bucătărie, hol etc., chiar dacă ocupă camere separate.
De altfel, o atare măsură de protecție nu ar putea fi pusă în executare de îndată, sub supravegherea poliției, așa cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, și nici nu face posibilă supravegherea modului în care este respectată sau nu, în condițiile art. 31 alin. 4 din lege.
Cum în cauza pendinte nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamanta nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a, c, d, văzând și prevederile art. 27 și următoarele din lege, instanța urmează să respingă cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată.
Raportat la soluția juridică ce se preconizează, instanța va obliga reclamanta să achite cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu cuvenit d-nei avocat B. A., desemnată pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului (potrivit delegației nr. 2.085/09.09.2013 emisă de Baroul Bistrița-Năsăud, depusă la fila 19 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind emiterea unui ordin de protecție formulată de reclamanta F. MIORIȚA I., domiciliată în municipiul Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului F. V., domiciliat în municipiul Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocațial cuvenit d-nei avocat B. A., care a asigurat asistența juridică obligatorie a pârâtului.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. G. A.-M.
RED./DACT
ML/R.
18.09.2013
| ← Pensie întreţinere. Încheierea nr. 7107/2013. Judecătoria... | Curatelă. Încheierea nr. 9465/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
