Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 01-10-2013, Judecătoria BISTRIŢA
Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 9576/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA NR. 7711/2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de Minori și familie privind pe reclamanta N. F. LIAîn contradictoriu cu pârâtul N. B. P., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, asistată de av. P. V., și pârâtul, asistat de av. G. A. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul reclamantei, av. P. V., arată că susține cererea așa cum a fost formulată în scris. Nu are alte cereri de formulat, nici probe de administrat. Consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentanta pârâtului, av. G. A. R., depune la dosar împuternicire avocațială și, având în vedere că a luat la cunoștință, sumar, doar în această dimineață de acțiune, solicită să i se comunica un exemplar din cererea de chemare în judecată pentru a formula întâmpinare, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată, scurt. Depune la dosar adeverință medicală și buletin de analize medicale din care rezultă că minora este sănătoasă, nu are niciun fel de probleme, precizând că minorei, care în prezent este la tatăl său, i s-au repetat analizele medicale, medicul arătând că tratamentul urmat a fost eficient. Nu înțelege care este urgența în cauză, minora se simte bine la tatăl său. Pentru a dovedi că nu reclamanta se ocupa de minoră, că aceasta s-a întors la serviciu încă de când minora avea vârsta de două luni, pârâtul fiind cel care s-a ocupat toată vara de minoră, solicită audierea a doi martori. Mai arată că pârâtul a vrut să locuiască împreună cu reclamanta până la pronunțarea divorțului, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal, luând și minora, și că nu este adevărat că acesta a spus că minora suferă de boli incurabile, reclamanta făcând astfel de afirmații pe la serviciu.
Reprezentantul reclamantei, av. P. V., arată că pârâtul știa de acțiunea promovată în instanță, motiv pentru care a și întocmit acte în contraprobă, totul s-a făcut în forță, adeverința medicală fiind eliberată cu data de azi, 01.10.2013. Consideră că nu se impune audierea martorilor. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de reprezentanta pârâtului, întâmpinarea nefiind obligatorie potrivit disp.art.998 al.1 NCPC, iar pârâtul a luat cunoștință de cerere .
Întrebată fiind de către instanță, reclamanta arată că minora este în prezent la pârât, iar acesta îi permite să o vadă doar la el acasă, nu îi permite să o ia la domiciliul său. Arată că ea a fost cea care se ocupa de minoră, că a fost o mamă bună, că pârâtul nici nu știe ce tratament a fost aplicat minorei.
În replică, pârâtul arată că a permis reclamantei să vadă minora ori de câte ori aceasta a dorit să o vadă, că se ocupă permanent de minoră, iar în lipsa sa minora este bine îngrijită de părinții lui.
Instanța respinge cererea în probațiune, formulată de reprezentanta pârâtului, privind audierea martorilor, fiind inutilă cauzei față de înscrisurile depuse și de susținerile părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 NCPC, instanța declară închisă faza probatorie și dispune judecarea cauzei pe fond.
Reprezentantul reclamantei, av. P. V., având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii formulate, stabilirea provizorie, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, a locuinței minorei la domiciliul reclamantei, executarea să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului, av. G. A. R., având cuvântul pe fond, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul pârâtului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta N. F. L. a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe președințiale prin care, în contradictoriu cu pârâtul N. B. P., să se dispună stabilirea provizorie, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr._, locuința minorei N. N. C. M., născută la data de 12.11.2012, la domiciliul reclamantei din Bistrița, Aleea Tihuței, ., .-Năsăud; și ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile s-au căsătorit la 24.09.2013 și, din conviețuirea lor, a rezultat minora N. C. M.. Câteva luni, cei doi s-au înțeles relativ bine dar ulterior, pârâtul afișa o aroganță de șef de familie, se consulta numai cu părinții săi și nu lua în considerare niciodată părerile reclamantei. Apoi, a început să vorbească urât despre părinții acesteia și chiar despre propria fiică, zvonind că suferă de boli incurabile. Această stare de tensiune s-a agravat iar, la 13.08.2013, reclamanta a fost alungată de la domiciliul conjugal din Bistrița, . minora a fost dusă la domiciliul părinților pârâtului, din Bistrița, .>
Reclamanta învederează că, știind starea de sănătate precară a minorei, faptul că trebuie dusă la operație și este sub tratament, a sesizat organele de poliție și minora i-a fost restituit chiar în acea seară, mutându-se cu ea la părinții săi în Bistrița, pe .-Năsăud, unde, de altfel, are și reclamanta domiciliul. Ulterior, pârâtul a venit la domiciliul reclamantei să-i permită să vadă pe minoră, lucru pe care l-a permis de fiecare dată, însă, în seara zilei de 24.09.2013, s-a prezentat la domiciliul părinților săi cu un prieten al său și a luat cu forța pe minoră la domiciliul său fără acordul reclamantei și al părinților săi. M. dimineața l-a sunat reclamanta insistent pentru că minora era programată la operație și s-a prezentat cu minora la spital, unde a fost operată potrivit scrisorii medicale (bilet de ieșire) nr._/24.09.2013.
Pe lângă adeziunea parțială a labiilor mici, în biletul de trimitere nr._/24.09.2013 s-a stabilit că minora suferă și de hepatomegalie și părinții au fost trimiși să facă investigații paraclinice, potrivit biletului de trimitere nr._/24.09.2013, investigații pe care nu le-a mai putut face. Starea precară de sănătate a minorei rezultă și din fișa de prezentare a minorei.
Reclamanta mai arată că, deși pârâtul nu s-a ocupat îndeaproape niciodată de minoră, nu știe să o îmbrace, să o spele, să-i dea de mâncare, a luat-o pe aceasta de la spital cu forța și a dus-o la domiciliul părinților săi pe care nici nu îi cunoaște și nici ei nu cunosc obiceiurile minorei, vaccinurile ce trebuie făcute (vitamine, D3, etc.), securitatea fizică și psihică a minorei fiind în pericol.
Pe de altă parte, minora are doar 10 luni, numai reclamanta s-a ocupat de ea până în prezent și are toate condițiile de creștere și educare, locuind cu părinții reclamantei, tatăl acesteia fiind pensionar iar mama sa lucrează în schimburi inverse, tocmai pentru a fi una dintre cele două în permanență cu minora.
Pârâtul este profesor de sport, are antrenamente de 2 ori pe săptămână, participă la întâlniri de fotbal și, astfel, nu poate acorda întreținere și grija necesară unui copil de 10 luni, reclamanta apreciind că interesul superior al minorei este de a avea stabilită locuința la aceasta. De fapt, aspectele învederate anterior au determinat-o să promoveze acțiunea de divorț înregistrată sub nr._ .
Reclamanta susține că urgența prezentei cereri este dată de vârsta fragedă a minorei care are doar 10 luni, starea precară de sănătate a acesteia, care impun luarea unor măsuri urgente raportate la recomandările medicului după operație, efectuarea analizelor medicale față de stabilirea diagnosticului de hepatomegalie și necesitatea unei îngrijiri pline de afecțiune pe care doar reclamanta i-o poate acorda, fiind singura persoană cu care a stat de la naștere și până la momentul de față. Apreciază aceasta că luarea acestei măsuri de stabilire a locuinței la reclamantă se impune de urgență, respectiv fără citarea părților, pentru a asigura securitatea fizică și psihică a minorei.
Potrivit dispozițiilor art. 263 Cod civil, ”orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului”. Art. 263 alin. 1 proclamă supremația criteriului interesului superior al copilului, care are caracter obligatoriu și trebuie respectat în luarea oricărei măsuri privitoare la copil, indiferent de autorul ei; identificarea direcției interesului superior al copilului cade în sarcina autorului măsurii.
Principiul interesului superior al copilului este, deopotrivă, opozabilă părinților și autorităților investite cu competența de a lua măsuri în legătură cu copilul. Astfel, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului. Orice intervenție în spiritul interesului superior are ca punct de referință condiția actuală a unui copil determinat și are ca țintă ameliorarea climatului protectiv general.
Fiecare copil este unic, la fel și situația lui, de aceea, pot exista similitudini, nu și suprapuneri perfecte de situații, astfel că interesul superior al unui copil nu coincide cu interesul superior al altui copil, nici ca reper și nici ca argument în luarea unei măsuri. Din această perspectivă, laitmotivul interesului superior al copilului în tot cuprinsul Cărții a II-a a Codului civil este semnalul dat libertății de apreciere, după cum, în alte materii, aceeași funcție este asigurată de sintagma „pentru motive temeinice”.Flexibilitatea principiului îndeamnă la evaluări și aprecieri contextuale.
Tocmai în acest context, având în vedere situația concretă a minorei N. C. M., de numai 10 luni, operată în urmă cu două zile,suferindă de hepatomegalie, crescută până în prezent de mama ei, aflată în divorț, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, cu raportare art. 996 și urm. Cod procedură civilă,fără citarea părților.
În drept s-au invocat prevederile art. 919 rap. la 996 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-17, 23-24 ), instanța încuviițând proba cu înscrisurile depuse de părți .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 24.09.2012 (f.8), iar din căsătoria acestora a rezultat minora N. N.-C.-M., născută la data de 12.11.2012 (f.9).
Prin cererea înregistrată sub nr._ al acestei instanțe, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei (f.15-17).
În urma deteriorării relațiilor dintre soți, aceștia sunt despărțiți în fapt, iar din susținerile lor rezultă că în prezent minora se află la tatăl pârât.
În data de 24.09.2013 minora a fost internată la Spitalul de Urgență Bistrița Năsăud, secția chirurgie, în vederea unui tratament chirurgical, fiind externată la aceeași dată cu recomandările: toaletă locală riguroasă, aplicații locale și control peste o săptămână (f.10).
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 al.1 NCPC: instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, ținând cont de intervenția chirurgicală recent suferită, de recomandările făcute și de vârsta minorei.
Potrivit disp.art.919 NCPC, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
Deși ambii părinți manifestă interes față de creșterea minorei în vârstă de 10 luni, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca locuința sa să fie stabilită în mod provizoriu la reclamantă, deoarece în cazul când este mic, acesta are nevoie neapărată de îngrijirea mamei .
Potrivit disp.art.487 Noul Cod Civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală. De asemenea, potrivit art.488 al.1 ,al.2 lit.c. Noul cod civil, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios, iar în acest scop părinții sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului. Fapta tatălui, de a lua copilul de la domiciliul mamei, fără acordul acesteia, ca urmare a deselor conflicte dintre părți, în momentul când copilul are nevoie de o intervenție chirurgicală, este de natură a prejudicia grav interesele minorei.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantei pentru ordonanță președințială și va stabili provizoriu locuința minorei N. N.-C.-M., născută la 12.11.2012, la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub.nr._ .
Potrivit art.996 al.2 NCPC, ordonanța este provizorie și executorie, iar la cererea reclamantului, instanța va putea hotărâ ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta N. F.-L., CNP_, cu domiciliul în municipiul Bistrița, Aleea Tihuței, ., . Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul N. B.-P., CNP_. cu domiciliul în municipiul Bistrița, .. 21, județul Bistrița Năsăud.
Stabilește provizoriu locuința minorei N. N.-C.-M., CNP_, născută la 12.11.2012, la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub.nr._ .
Provizorie și executorie.
Executarea se va face fără somație și fără trecerea unui termen.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. S. A. A.
RED/DACT
CAS/R.
03.10.2013
← Curatelă. Încheierea nr. 5625/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 247/2013.... → |
---|