Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1732/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1732/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 10908/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 10._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1732/2013
Ședința publică din data de 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâta V. DINUȚA M., având ca obiect partaj bunuri comune.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 15 februarie 2013, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 22 februarie 2013, iar ulterior pentru data de 01 martie 2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul V. D. a solicitat să se constate că au calitatea de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta V. DINUȚA M., cu o contribuție egală, și se află la locuința ambelor părți: un apartament cu două camere, situat în Bistrița, .. 14, ., jud. Bistrița-Năsăud, înscris în CF_-C1-U5 Bistrița, în valoare de 80.000 lei, mobilă de sufragerie – 2.000 lei, mobilă de tineret în camera mică – 800 lei, mobilă de bucătărie – 500 lei, aragaz Zanussi – 1.200 lei, cuptor cu microunde – 300 lei, mașină de spălat automată – 1.000 lei, televizor în camera mare – 300 lei, televizor în camera mică – 250 lei și termotecă – 3.000 lei; și să se dispună partajarea în natură, prin atribuirea apartamentului în favoarea reclamantului și a bunurilor mobile, potrivit unei înțelegeri, cu plata unei sulte compensatoare în favoarea pârâtei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile au fost căsătorite în perioada 1988 - 2009 când s-a pronunțat divorțul din vina ambelor părți, conform Sentinței civile nr. 674/2009. În timpul conviețuirii, părțile au dobândit bunurile menționate anterior, aflate toate la domiciliul comun.
În ceea ce privește cota de contribuție, reclamantul arată că, fiind plecat în străinătate, a avut o contribuție mult mai mare și a achitat din bani proprii, după divorț, creditele ce le aveau soții la bancă, dar este de acord să îi fie apreciată cota de contribuție la 50%.
În drept s-au invocat prevederile art. 30, 36 Codul familiei și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-15) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtei, proba testimonială și efectuarea unei expertize de evaluare.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se admită în parte acțiunea reclamantului și să se constate că sunt bunuri comune mobila de sufragerie, mobila de tineret în camera mică, mobila de bucătărie, aragazul Zanussi, cuptorul cu microunde, mașina de spălat automată și televizorul din camera mică; și să se constate că sunt bunuri proprii, cu o contribuție de 100% a pârâtei apartamentul, televizorul Arctic din camera mare și termoteca, prin atribuirea imobilului acesteia și a bunurilor mobile, cu plata unei sulte compensatoare către reclamant, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile au fost căsătorite în perioada 05.11.1988 – 12.02.2009 când s-a pronunțat divorțul dintre ele prin Sentința civilă nr. 674/12.02.2009 iar pârâtei i-a fost încredințată spre creștere și educare minora D. M., născută la data de 14.03.1994, celălalt copil al cuplului fiind major. Anterior, reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere, prin Sentința civilă nr. 7420/2002 a Judecătoriei Bistrița, dar, din suma restantă de 6.688 lei, nu a plătit niciun leu în favoarea minorelor D. T. și D. M., iar în prezent este cercetat penal pentru abandon de familie.
Pârâta arată că imobilul apartament l-au cumpărat părinții săi, V. D. și V. M., înainte de căsătoria cu reclamantul, aceasta deținând un CEC pentru cumpărarea unui autoturism Dacia 1300, care a fost vândut în 1991 cu suma de 140.000 lei, astfel fiind achiziționat apartamentul situat în Bistrița, ., nr. 21, . .. În data de 23.03.1992, părinții pârâtei au plătit apartamentul către R.A.G.C. Bistrița, în numerar, în sumă de 122.731 lei, respectiv chiria restantă în sumă de 1.869 lei, pe numele lui Z. T. prin V. Dinuța, cu banii proveniți din vânzarea C.E.C.ului.
Astfel, pârâta arată că reclamantul a cunoscut tot timpul faptul că apartamentul este numai al ei, fiind cumpărat din banii săi, și care i-a fost donat de către părinți cu titlu de moștenire, printr-un înscris intitulat „Convenție” – părinții pârâtei, V. D. și V. M., au împărțit moștenirea celor două fiice, respectiv numitei V. M. M. i-au dat imobilul casă, anexe și grădină, situate în Ragla, nr. 102, iar pârâtei, imobilul în litigiu.
Apartamentul este bun propriu, conform art. 31 lit. f din Codul familiei, cu o contribuție de 100% a pârâtei, și nu poate fi introdus la masa bunurilor comune supuse împărțelii judiciare. Televizorul Arctic din camera mare l-a cumpărat pârâta la data de 08.09.2009, după desfacerea căsătoriei, deci este bun propriu și nu intră la partaj. În ce privește centrala termică, aceasta a fost cumpărată de mama pârâtei, V. M., la data de 04.11.2004, care a plătit 15.000.000 lei vechi și, respectiv, 4.900.000 lei vechi, la 05.11.2004, conform facturilor fiscale nr._ și nr._, astfel că este bun propriu.
Pârâta mai arată că, tot în timpul căsătoriei, părțile au dobândit un autoturism Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, care este folosit exclusiv de către reclamant. Acesta nu a contribuit cu nimic la dobândirea bunurilor comune, cheltuindu-și toți banii pe băuturi alcoolice.
În drept s-au invocat prevederile art. 30, 31, 36 Codul familiei, art. 115-120, 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-30) și s-a solicitat admiterea interogatoriului reclamantului și a probei testimoniale.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională depusă de pârâtă și a solicitat respingerea ei ca neîntemeiată.
În motivare se arată că susținerile pârâtei conform cărora apartamentul, televizorul Arctic și termoteca ar fi bunuri proprii, nu au niciun temei. Aceeași este situația și în cazul susținerilor cu privire la neplata pensiei de întreținere, cât și cu privire la modul de achiziționare a apartamentului. Astfel, reclamantul anexează copia chitanței conform căreia a achitat pensia de întreținere, inclusiv pentru luna aprilie 2011, iar în ceea ce privește apartamentul, susține că a fost cumpărat prin contract autentic de vânzare – cumpărare de către ambii soți, sumele menționate de aceasta nefiind niciodată primiți, ci, ca și dar de nuntă, le-a fost înmânat un libret CEC depus pentru cumpărarea unui autoturism.
Reclamantul mai arată că televizorul și termoteca au fost cumpărate din banii dați de acesta.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 34-35).
Pârâta a formulat întâmpinare la scriptul depus de reclamant, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, cu admiterea acțiunii reconvenționale.
În motivare se arată că reclamantul este de rea credință, susținerile sale nefiind conforme realității întrucât nu a contribuit cu nimic la dobândirea bunurilor, cheltuindu-și toți banii pe băuturi alcoolice. În plus, a reiterat motivele expuse prin întâmpinare, respectiv obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, subliniind faptul că chitanța depusă în probațiune este falsă, precum și cele referitoare la modalitatea de dobândire a imobilului în litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Având în vedere conflictul de legi în timp, născut prin abrogarea Codului Familie și a Codului civil de la 1864, la data de 01.10.2011, prin Legea 71/2011, instanța va stabili cu prioritate care este legea aplicabilă în cauza pendinte. Astfel, prin art. 230 lit. m din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogată, începând cu data de 1 octombrie 2011, Legea nr. 4/1947 privind Codul Familiei. Potrivit art. 229 alin. 4 din același act normativ „cererile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești sau, după caz, de autoritățile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor”. Prezenta cauză a fost înregistrată la data 03.12.2010, fiind în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel încât, în cauză rămân aplicabile prevederile legale în vigoare la data sesizării instanței (Legea nr. 4/1947 privind Codul Familiei și Codul Civil de la 1864).
Pe fondul cauzei instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 05.11.1988, iar prin sentința civilă nr. 674/2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria lor din culpă comună, minora D. M., rezultată din căsătorie fiind încredințată mamei spre creștere și educare.
Potrivit art.30 și urm. Codul Familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune de la data dobândirii lor, iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii, sau, în caz contrar, prin hotărâre judecătorească în raport de contribuția fiecăruia. La determinarea bunurilor și a cotei concrete de proprietate a acestora trebuie să se țină seama de măsura în care fiecare dintre foștii soți a contribuit la dobândire, observându-se bunurile și veniturile lor, utilizarea unor sume de bani considerate bun propriu, aportul fiecăruia la menajul comun, etc. O parte din bunuri, anume cele prevăzute în art. 31 din același cod, deși dobândite în timpul căsătoriei, sunt, prin excepție bunuri proprii, acest caracter urmând a fi însă dovedit. De regulă, în cazul împărțelii bunurilor foștilor soți, operează prezumția că amândoi au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor, însă, această prezumție poate fi răsturnată cu ajutorul unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia din soți a fost mai mare decât al celuilalt.
Instanța reține că în anul 1994 părțile au achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub 924/1994 (f. 34), de la numiții Z. T. și Z. V., imobilul apartament nr.25, compus din două camere, bucătărie, cămară baie, antreu, debara împreună cu cota de 12,56/180 părți teren și cota de 8,20/117,6 părți din părțile comune, înscris în C.F. 5589/25 (C.F. electronică_-C1-U5) Bistrița, nr. top 8197/b/25, pentru prețului de 125.000 lei. Astfel, susținerile pârâtei precum că imobilul apartament l-au cumpărat părinții săi, V. D. și V. M., înainte de căsătoria cu reclamantul, fiindu-i donat de către aceștia cu titlu de moștenire, printr-un înscris intitulat „Convenție” – vor fi înlăturate de instanță, acestea fiind contrazise de contractul de vânzare cumpărare autentic despre care am amintit mai sus.
Este real, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, că pentru achiziționarea acestui apartament, pârâta a vândut un libret C.E.C. pentru achiziționarea unui autoturism, martorului S. A. iar prețul acestui libret a fost folosit pentru plata unei părți din prețul apartamentului. În același sens sunt și chitanțele depuse de pârâtă la dosar (fila 25) de unde rezultă că aceasta a achitat la Regia Autonomă de Gospodărire Comunală Bistrița, sumele de 122.731 lei și 1.869 lei, în numele vânzătorului apartamentului, Z. Augustuin. Aceste aspecte au fost recunoscute și de către reclamant care la interogatoriu a arătat că prețul obținut pentru libretul C.E.C. a fost folosit la plata unei părți din prețul apartamentului. Însă, conform declarațiilor martorilor Graci A. și Graci E. M., reclamantul a mai achitat vânzătorului, tot cu titlu de preț, suma de 60.000 lei, la momentul negocierilor privind cumpărarea apartamentului. Totodată, martorii au relatat că pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a apartamentului, reclamantul a contractat din banca un împrumut, în valoare de_ lei, bani ce au fost investiți în confortul acestui apartament.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul C. I., apartamentul are în prezent valoarea de 105.000 lei.
Conform Art. 31 Codul familiei: nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:
„a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soți;
d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții si inovații, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despăgubire pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare.”
În ceea ce privește apartamentul în cauză, nu se poate reține calitatea lui de bun propriu al pârâtei, neputându-se încadra în nici una din situațiile de mai sus, enumerate limitativ de lege. Astfel, susținerile pârâtei că apartamentul i-a fost dat de părinți drept moștenire nu pot fi primite de instanță, deoarece părinții pârâtei trăiau la data încheierii convenției depuse la dosar (fila 26), ori conform art. 965 alin. 2 cod civil de la 1865, convențiile asupra unei moșteniri viitoare sunt interzise, fiind sancționate cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește prețul obținut de pârâtă pentru libretul CEC (fila 24), poate fi apreciat bun propriu al pârâtei, CEC - ul fiind achiziționat în anul 1985 (înainte de căsătoria părților) - iar folosirea acestor bani la achiziționarea apartamentului ar putea să reprezinte o contribuție majoritară la comunitatea de bunuri. Însă, pentru soluționarea cauzei instanța este ținută de principiul disponibilității procesului civil, fiindu-i îngăduit a se pronunța doar pe ceea ce s-a cerut (conform art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă), astfel încât nu se poate reține contribuția majoritară a pârâtei la dobândirea bunurilor comune, în lipsa unei cereri în acest sens.
Nici calitatea de bun propriu a bunului mobil „termotecă” nu poate să fie reținută de instanță. Astfel, faptul că factura fiscala (fila 28) privind achiziționarea acestui bun este pe numele mamei pârâtei nu înseamnă că acest bun este bun propriu al acesteia, atâta timp cât acesta a fost plătit de către pârâtă în timpul căsătoriei - așa cum rezultă și din depoziția martorei M. R..
În ceea ce privește televizorul Arctic din camera mare, în valoare de 300 lei, acesta este bun propriu al pârâtei fiind achiziționat după desfacerea căsătoriei dintre cei doi, așa cum rezultă din factura fiscală depusă la dosar (fila 27).
În ceea ce privește celelalte bunuri mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, instanța reține că acestea sunt necontestate de către soți, atât în ceea ce privește valoarea lor (declarată prin cererea principală), cât și în ceea ce privește caracterul de bun comun.
Pentru argumentele mai sus înfățișate, instanța urmează să admită cele două cereri, în parte, și va constata că au calitatea de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei de cele două părți: următoarele bunuri în valoare totală de 111.050 lei: un apartament cu două camere situat în Bistrița, . 14, . CF_-C1-U5 Bistrița, în valoare de 105.000 lei; mobilă de sufragerie, în valoare de 2.000 lei; mobilă de tineret în camera mică, în valoare de 800 lei; mobilă de bucătărie, în valoare de 500 lei; aragaz Zanussi, în valoare de 1.200 lei; cuptor cu microunde, în valoare de 300 lei; mașină de spălat automată, în valoare de 1000 lei; televizor în camera mică, în valoare de 250 lei.
În baza art. 728 Cod civil de la 1865, care prevede ca nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța va admite cererile părților și va dispune ieșirea din indiviziune asupra comunității de bunuri.
Art. 6735 alin. 2 Cod de procedură civilă prevede ca instanța va face împărțeala în natura și va proceda la formarea loturilor și la atribuirea lor. In cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani.
Art. 6739 Cod de procedură civilă stabilește anumite criterii pe care trebuie să le aibă în vedere instanța la formarea și atribuirea loturilor, și anume: acordul parților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Având în vedere aceste criterii legale instanța, în acord cu prevederile art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod de procedură civilă, raportat la art. 36 Codul familiei va atribui pârâtei, V. DINUȚA M., în proprietate exclusivă toate bunurile comune descrise mai sus, în valoare totală de 111.050 lei și o va obliga pe aceasta să plătească reclamantului o sultă compensatorie, în valoare de 55.525 lei, până la egalizarea loturilor.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor mobile, în totalitate pârâtei - reclamante, instanța are în vedere faptul că dispozițiile art. 741 Cod civil nu sunt dispoziții imperative, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului posibilitatea atribuirii bunurilor mobile în cantități egale. Aceste prevederi se complinesc cu dispozițiile art. 673 indice 9 Cod de procedură civilă, care stabilesc criteriile de atribuire în natură a bunurilor supuse împărțelii și potrivit cu care, la stabilirea și la atribuirea loturilor, instanța va ține seama de natura bunurilor și de domiciliul părților. Astfel, atribuirea în natură a bunurilor către pârâta – reclamantă este pe deplin justificată în cauză, având în vedere faptul că aceasta este cea care a avut locuința statornică în acest imobil și a folosit în exclusivitate aceste bunuri, încă din anul 2009, de când reclamantul-pârât a părăsit domiciliul conjugal, astfel încât este echitabil ca bunurile să îi fie în continuare atribuite și să suporte uzura lor ca urmare a folosinței.
În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, și în măsura în care au fost admise pretențiile fiecărei părți, atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională a pârâtei fiind admise doar în parte, și raportat la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de fiecare dintre părți, instanța urmează a face compensarea lor în parte și o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.607,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „partaj bunuri comune”, formulată de reclamantul V. D. cu domiciliul în Bistrița, Aleea Fântânele, ., .-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta V. DINUȚA M., cu domiciliul în Bistrița, .. 14, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta V. DINUȚA M. în contradictoriu cu reclamantul V. D..
Constată că au calitatea de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 50 % reclamantul și 50% pârâta, următoarele bunuri în valoare totală de 111.050 lei:
- un apartament cu două camere situat în Bistrița, . 14, ., înscris în CF_-C1-U5 Bistrița, în valoare de 105.000 lei;
- mobilă de sufragerie, în valoare de 2.000 lei;
- mobilă de tineret în camera mică, în valoare de 800 lei;
- mobilă de bucătărie, în valoare de 500 lei;
- aragaz Zanussi, în valoare de 1.200 lei;
- cuptor cu microunde, în valoare de 300 lei;
- mașină de spălat automată, în valoare de 1000 lei;
- televizor în camera mică, în valoare de 250 lei;
Dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie și partajarea bunurilor comune, după cum urmează:
Atribuie pârâtei, V. DINUȚA M., în proprietate exclusivă toate bunurile descrise mai sus, în valoare totală de 111.050 lei.
Obligă pârâta, V. DINUȚA M., să plătească reclamantului în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suma de 55.525 lei cu titlu de sultă compensatoare, până la egalizarea loturilor.
Constată că are calitatea de bun propriu al pârâtei, televizorul Arctic din camera mare, în valoare de 300 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei V. DINUȚA M. de a se constata că apartamentul descris mai sus și termoteca (centrala termică) sunt bunuri proprii ale pârâtei.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.607,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2013.
P., GREFIER,
M. I. F. B. M.
RED./DACT.
M./R.
31.05.2013
2ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2331/2013. Judecătoria BISTRIŢA |
|---|
