Plângere contravenţională. Sentința nr. 990/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 990/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 10305/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 990/2013
Ședința publică din data de 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petentul P. M., în contradictoriu cu intimatul I. BISTRIȚA, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.08.2012.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 1 februarie 2013, concluziile reprezentantului petentului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea în cauză în vederea depunerii de concluzii scrise de către reprezentantul petentului.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul P. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.08.2012 încheiat de intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD.
În motivare petentul arată că a semnat procesul verbal atacat, prin care a fost sancționat contravențional întrucât ar fi circulat cu viteza de 117 km/h în localitate, doar pentru luare la cunoștință și nu pentru că și-a însușit cele menționate în acesta.
Petentul susține că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât nu s-a menționat în cuprinsul acestuia locul exact al săvârșirii faptei și datele personale ale contravenientului, încălcând astfel prevederile art. 16 (1) din OG 2/2001.
Mai arată că nu au fost respectate nici prevederile art. 16 (7) din OG 2/2001, întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, iar recunoașterea faptei prin semnarea procesului verbal, se referă doar la lipsa cărții de identitate.
In drept, a invocat dispozițiile art. 16, 17, 19 și 31 din O.G. 2/12.07.2001 privind regimul contravențiilor, art.3.1.1 din Normele Metrologice Legale NML021-05, art. 102 (2), 102 (3), 108 (1) lit. d) și 111 din OUG 195/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6).
Legal citat, intimatul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 26.08.2012 la ora 15,37 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în Unirea (localitate componentă a municipiului Bistrița cu statut de cartier), în dreptul stației PECO „LUKOIL", cu viteza de 117 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe sectorul de drum pe care s-a constatat contravenția viteza maximă admisă fiind de 60 km/h.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
În opinia intimatului, plângerea contravențională este neîntemeiată iar motivele invocate de petent nu au nicio legătură cu realitatea - așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal atacat.
Contravenția a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică anexat în copie. Înregistrarea video și planșa auto cu imagini extrase din înregistrare probează viteza de deplasare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției locul săvârșirii faptei a fost descris astfel: „pe DN 17, în loc. Unirea - Bistrița, în dreptul Peco Lukoil”. Deși fapta, prin natura ei, este una care se poate comite în deplasare, adică parcurgând o anumită distanță într-un anumit interval de timp, astfel că ar fi fost suficient a se indica doar sectorul de drum, agentul constatator a precizat și locul exact în care s-a efectuat măsurarea, respectiv în dreptul stației de carburanți Lukoil de pe DN 17 din Unirea. Referitor la afirmația petentului privind nemenționarea locului săvârșirii contravenției, intimatul susține că aceasta este făcută în mod vădit cu rea-credință pentru că datele pretinse a lipsi sunt inserate clar și lizibil în procesul-verbal atacat.
Mai arată că, în aceeași situație se află și afirmația privind pretinsa lipsă a datelor personale ale contravenientului. Procesul-verbal conține numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal inserat la rubrica „CNP", imediat după numele și prenumele contravenientului, . numărul actului de identitate precum și domiciliul. Aceste date sunt cele existente în bazele de date, interogarea făcându-se în baza codului numeric personal corect înscris în procesul-verbal. Intimatul învederează că este inexplicabil motivul pentru care petentul susține că datele personale ar lipsi din procesul-verbal atacat, în condițiile în care aceste date sunt evidente și în copia pe care petentul a depus-o la dosar.
Singurele date care nu au putut fi consemnate în procesul-verbal sunt cele privind ocupația contravenientului și locul său de muncă. Conform art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, în procesul-verbal de constatare a contravenției se menționează „...; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului;... ". Tezele sunt delimitate prin semnul „;" iar modul de redactarea indică faptul că textul se referă la ocupația și locul de muncă menționate în actul de identitate. Textul în cauză este aplicabil doar în măsura în care actul de identitate ar conține astfel de mențiuni. Actul de identitate al petentului nu conține astfel de mențiuni iar agentul constatator nu poate consemna ocupația și locul de muncă decât în măsura în care contravenientul probează o anumită ocupație și un anumit loc de muncă. Contravenientul nu a probat astfel de date iar lipsa lor nu poate atrage nulitatea procesului-verbal pentru că nu s-a produs nicio vătămare, dispozițiile privind limita maximă de viteză fiind opozabile tuturor contravenienților, indiferent de ocupația sau locul de muncă al fiecăruia.
În privința semnării procesului-verbal, intimatul învederează că petentul a semnat la rubrica de luare la cunoștință, pentru care afirmația referitoare la semnarea doar pentru luarea la cunoștință ar putea fi corectă, însă a semnat și la rubrica „alte mențiuni", în dreptul mențiunii privind recunoașterea faptei. Această semnătură, executată separat de cea de la rubrica de luare la cunoștință, nu poate avea altă semnificație decât confirmarea mențiunii în dreptul căreia a fost executată. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 în condițiile în care contravenientul a recunoscut fapta și a confirmat prin semnare mențiunea făcută în acest sens.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 833/05.12.2007, decizia fiind obligatorie conform art. 329 C.proc.civ.
Prin Decizia mai sus arătată, I.C.C.J. a statuat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor poate atrage cel mult o nulitate relativă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care se constată în condițiile legii. Ca urmare, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor este necesar ca petentul-contravenient să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Petentul nu a făcut dovada că prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni, în ipoteza nedovedită că au existat obiecțiuni, i-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Această vătămare nu există pentru că reclamantul a putut formula pe larg obiecțiunile în plângerea contravențională, ceea ce a și făcut.
Sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001. Din istoricul abaterilor petentului rezultă că acesta a mai fost sancționat pentru încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice, inclusiv pentru depășiri ale limitelor legale de viteză.
În drept a invocat prev. art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-24) și un CD conținând înregistrarea video a contravenției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.08.2012 de către I. Bistrița-Năsăud, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile, în temeiul art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, reținându-se că pe data de 26.08.2012, pe DN 17, în mun.Bistrița, loc.Unirea, a condus auto_ cu viteza de 117 km/h, înregistrată cu aparatul radar de pe auto_, pe segment de drum cu viteză maximă admisă de 60 km/h.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului verbal, nu a formulat obiecțiuni iar la mențiuni a precizat că recunoaște fapta.
Prin plângerea formulată a solicitat anularea procesului verbal, precizând că cele descrise în actul atacat nu corespund realității și că nu au fost respectate prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.
Potrivit art.102 alin.3 lit.e) și art.108 lit.d) din OUG nr.195/2002, depășirea vitezei admise constată cu mijloace tehnice verificate și omologate cu 41-50 km/h se sancționează cu amendă și cu 6 puncte penalizare.
Conform buletinului de verificare de la f.19, aparatul radar folosit este omologat și verificat metrologic iar în urma vizionării înregistrării video puse la dispoziție de intimată, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal din 31.01.2013 (f.27), viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost de 117 km/h, deci mai mare cu 57 km/h față de viteza maximă admisă pe segmentul respectiv de drum.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petent subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, la întocmire procesului verbal de constatare petentul a recunoscut săvârșirea faptei iar susținerile ulterioare din cuprinsul plângerii formulate sunt contrazise de înregistrarea video aflată la dosar.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul P. M., cu domiciliul în Italia, Chivasso . domiciliul procedural la av.A. M., Bistrița, ..8, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata I. Bistrița-Năsăud, cu sediul în mun.Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CM/M. 05.03.13
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8396/2013. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
