Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 4472/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4472/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 14127/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4472/2013
Ședința publică din data de 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta M. B. (ROMANIA) SA, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosar s-au depus de către reclamantă, la data de 23.04.2013, precizare de acțiune, iar la data de 22.05.2013, adresa solicitată de instanță.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta M. B. (România) SA, a formulat plângere împotriva încheierii nr._ pronunțată de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliară Bistrița la data de 09.11.2012 în dosarul nr._/23.10.2012.
În motivare a arătat că, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 900 mp, înscris în Cartea Funciara nr._ Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2369), având nr. top. 439/2/1/3 și nr. cadastral 3390/3, prin adjudecare la licitația publică în dosarul de executare silită nr. 606/Ex/2011 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc M. M.. Titlul de proprietate este reprezentat de Actul de Adjudecare eliberat în favoarea M. B. (România) S.A. în data de 26.06.2012.
Potrivit art. 518 alin. 2 Cod procedură civilă, prin intabulare, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, în termen legal a solicitat autorităților competente înregistrarea pe rolul său a dreptului de proprietate asupra imobilului sus menționat, în vederea stabilirii impozitului. In acest sens, Direcția Economică Bistrița a eliberat Certificatul de Atestare Fiscală privind impozitele și taxele locale numărul_/23.08.2012 prin care se confirmă: „M. B. (România) SA figurează în evidentele fiscale cu următoarele bunuri: imobil 58 mp, înscris în Cartea Funciară nr._ Bistrița (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 2369), având nr. top. 439/2/1/3 și nr. cadastral 3390/3. La data de întâi a lunii următoare eliberării prezentului certificat de atestare fiscală nu figurează în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare cu plata către bugetul local, conform evidențelor existente la data întocmirii."
Potrivit dispozițiilor art. 518 și urm. Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, a solicitat intabularea dreptului său de proprietate în evidențele de Carte Funciară ale imobilului. Pentru aceasta, a achitat taxa aferenta intabulării dreptului de proprietate. Cu toate că Banca și-a îndeplinit obligațiile legale de declarare a imobilului, de plată a impozitului datorat, așa cum i-a fost comunicat prin Declarația de Impunere, a achitat taxa necesară intabulării dreptului de proprietate, a prezentat Titlul de Proprietate, prin încheierea nr._ emisa de OCPI Bistrița în data de 03.09.2012 cererea de intabulare a dreptului de proprietate a fost respinsă. Împotriva încheierii de respingere a formulat cerere de reexaminare asupra căreia OCPI Bistrița s-a pronunțat în data de 09.11.2012 prin respingerea cererii.
Petenta mai arată că, petenta a depus toate documentele relevante și suficiente în vederea intabulării, însă OCPI Bistrița a respins cererea. Consideră nefondată încheierea de respingere a intabulării dreptului de proprietate în favoarea M. B. (România) S.A., pentru următoarele motive: Banca are un Titlu de proprietate valabil și necontestat, respectiv Actul de Adjudecare; Banca a achitat impozitul pe imobil, așa cum este menționat în Certificatul de Atestare Fiscală Privind Impozitele și Taxele Locale nr._/23.08.2012; Banca a achitat către OCPI Bistrița taxa de timbru datorată, obligatorie pentru intabulare.
Cu privire la motivul de respingere a cererii, învederează următoarele: potrivit art. 77 ind. 1 alin. 1 si 3 Cod fiscal ""Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal - definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal: la transferul dreptului de proprietate și al desmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv; b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv. Impozitul prevăzut mai sus, nu se datorează în următoarele cazuri: a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale; b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți. Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.”
Conform art. 77 ind. 1 - la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv; b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1 % calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
Iar Normele metodologice, la art. 151 ind. 2, definesc unii termeni, astfel: a) prin contribuabil, în sensul art. 77 ind. 1 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu excepția transferului prin donație. În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toți copermutanții, coschimbașii, cu excepta schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situație în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil. În cazul transferului dreptului de proprietate prin donație, calitatea de contribuabil revine donatarului. Contribuabil este și persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social. În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moștenitorilor legali sau testamentari, precum și legatarilor cu titlu particular.
Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut mai sus și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului. În îndeplinirea obligației ce le revine, registratorii de carte funciară vor verifica dacă în cuprinsul actului notarial sunt menționate documentele de plată a impozitului, prevăzute la paragrafele 1-3.
Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunica organului fiscal din raza de competentă teritorială a instanței de fond hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. În situația în care instanțele judecătorești nu transmit în termenul legal documentația prevăzută de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentației prezentate de acesta. În situația în care la primirea documentației transmise de instanțele judecătorești constată diferențe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere, conform procedurii legale. În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii. În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătorești, registratorii de carte funciară vor verifica existenta deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului. În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, in care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Petenta subliniază faptul că, a transmis cererea privind stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere către Administrația Finanțelor Publice Bistrița, dar nici până la data prezentei nu i-a fost comunicata decizia de impunere.
Așadar, în lumina acestor texte de lege, trebuie observat și, în același timp distins între următorii termeni și noțiuni: contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, prin acte juridice intre vii, indiferent ca este vorba de vânzător, credirentier, copermutant; în cazul transferurilor prin executare silită, legea instituie o procedura specială. Dacă contribuabilul (cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, așa cum a arătat mai sus și cum este definit de lege) care avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent nu își îndeplinește obligația în termen de 10 zile, organul de executare sau cumpărătorul trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere (pentru contribuabil) conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Adaptând textele de lege la situația de fapt, arată următoarele: contribuabilul din patrimoniul căruia s-a transferat dreptul de proprietate sunt foștii proprietari J. H. și J. T., cetățeni români, ambii domiciliați în Bistrița, .. 30, jud. Bistrița-Năsăud. Întrucât transferul dreptului de proprietate s-a făcut prin executare silită, sunt incidente dispozițiile de mai sus referitoare la aceasta modalitate. Așadar, J. H. și J. T. aveau sarcina declarării venitului la organul fiscal in vederea stabilirii impozitului pentru transferul dreptului de proprietate și emiterea deciziei de impunere. Întrucât aceștia nu și-au îndeplinit obligația, intervine situația alternativă prevăzuta de lege, respectiv obligația stabilită în sarcina organului de executare sau a cumpărătorului (M. B. (România) S.A.) de a solicita organului fiscal competent să emită decizia de impunere (pentru J. H. și J. T.). Pentru respectarea acestei obligații, Banca a solicitat Administrației Finanțelor Publice Bistrița stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere privind veniturile din transferul proprietăților imobiliare in sarcina vânzătorului J. H. și J. T..
In ceea ce privește motivația de respingere a OCPI Bistrița, respectiv nu s-a depus dovada achitării impozitului privind transferul dreptului de proprietate, comunică următoarele: petenta a transmis către Administrația Finanțelor Publice Bistrița în data de 26.06.2012 adresa L/AT/_. În mod neîntemeiat și nelegal a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate în CF, întrucât Banca și-a îndeplinit obligația de a solicita organului fiscal competent emiterea deciziei de impunere pentru contribuabili. Faptul că nici până la data prezentei nu s-a emis pe numele contribuabilului adresa menționată sau aceasta nu a achitat impozitul aferent nu îi este imputabil. Este exclusiv obligația organului fiscal competent Direcția de Impozite și Taxe Locale să emită aceasta decizie și să urmărească încasarea impozitului.
O dovada, cu titlu de jurisprudență, o reprezintă și precizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice T. adresată OCPI Timișoara, care, într-o cauza similară a dat lămuriri cu privire la soluționarea problemei. Prin aceasta se arată că potrivit pct. 1517 din normele de aplicare a Codul Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembramintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătorești, registratorii de carte funciară vor verifica existenta deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului.
Tot cu aspect de jurisprudență arată și sentința civilă nr. 2734/12. 05. 2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ . Obiectul cauzei a fost același, și anume petentul a solicitat modificarea încheierii de respingere nr. 4017/19.02.2009 a Biroului de Cadastru si Publicitate imobiliară Bistrița și admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului. Chiar și modul de dobândire a proprietății a fost identic cu cel din cauza de față, respectiv prin executare silită, titlul de proprietate fiind reprezentat de Actul de Adjudecare emis de B. M. M. la data de 12.02.2009 în dosarul de executare imobiliară. Ca și în cazul de față, cererea de intabulare a fost respinsă cu motivarea că petentul nu a făcut dovada achitării impozitului prevăzut de art. 771 alin. 1 si 3 Cod Fiscal. Motivarea de la acea data a instanței nu poate fi însă reținută întrutotul pentru cauza de față deoarece, la sfârșitul anului 2009 a fost introdus textul de lege cu referire stricta la dobândirea proprietății prin executare silită. Soluția pronunțată de instanța a fost de admitere a plângerii petentului și modificare a hotărârii de Carte Funciară atacată, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Având în vedere cele menționate, arată că în mod nefondat a fost respinsă cererea de intabulare în CF a dreptului de proprietate și solicită să se modifice încheierea nr._ în sensul admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate definitivă asupra imobilului în favoarea M. B. (România) S.A.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 7/1996, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si HG nr. 44/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 8-32 dosar).
În data de 22.04.2013, petenta a formulat Precizare față de solicitarea instanței de a-și arăta poziția față de citarea în cauză a proprietarilor tabulari ai terenului în litigiu. Astfel, a arătat că, potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată „publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri. publicitatea imobiliară se efectuează de către birourile de cadastru și publicitate imobiliară pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora”, iar în cuprinsul art. 24 alin. 3, „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil”.
În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, se mai prevede că înscrierea s poate efectua numai „împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută”, precum și împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată. Potrivit art. 31 alin. 3, „împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. 2 cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Astfel, a precizat că plângerea împotriva încheierii de carte funciară nu trebuie îndreptată împotriva unei persoane ci trebuie exercitată împotriva actului administrativ emis de o persoană de drept public, instanța urmând a constata dacă acesta a fost legal și temeinic sau nu. În speță, a arătat că nu există un obligat în raportul juridic supus judecății, ci doar un petent, cel care este titular al dreptului.
A menționat că instanța urmează să exercite controlul judecătoresc asupra plângerii sale de respingere, urmând ca hotărârea să fie comunicată OCPI Bistrița pentru aducerea la îndeplinire.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza actului de adjudecare din data de 26.06.2012 (f. 28) emis în dosarul execuțional nr. 606/ex/2011, al B. M. M., petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 900 mp, înscris în CF_ Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2369), nr. top. 439/2/1/3, nr. cad. 3390/3, proprietatea debitorilor J. H. C. și J. T..
Cererea de înscriere în CF a dreptului dobândit în condițiile menționate anterior a fost respinsă prin Încheierea nr._/13.09.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, reținându-se că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat cerere de reexaminare, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat. Cererea a fost soluționată prin Încheierea de respingere nr._/09.11.2012.
Potrivit art. 77^1 alin. (1) Cod fiscal “la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit”.
Conform prevederilor art. 151^7 paragraful 11 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitor la aplicarea art. 77^1 alin. (6) Cod fiscal, „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului”.
Așa cum s-a reținut în practică (Decizia 315/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ ), o vânzare silită nu poate fi definită ca un acord de voințe, și prin urmare nici ca un act juridic între vii, dat fiind că nu este prezent acordul voluntar de voințe. Este și motivul în considerarea căruia vânzarea la licitație, reglementată de art. 500 și urm. Cod procedură civilă se găsește în Cap. 4 intitulat „Urmărirea silita asupra bunurilor imobile“ din Cartea V „Despre executarea silită“, ilustrând ideea că nu este vorba de o vânzare voluntară ci despre una silită.
Or, dacă nu este o vânzare voluntară atunci vânzarea silită nu poate fi asimilată unui act juridic între vii, de esența acestuia din urmă fiind acordul de voințe făcut cu intenție.
Chiar dacă potrivit art. 518 alin. 1 Cod procedură civilă, prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar, aceasta nu schimbă semnificația vânzării silite ca fiind un act care nu se încadrează în noțiunea actului juridic, ca manifestare voluntară de voință, cu toate că dreptul de proprietate se transferă între cele două persoane, dar nu voluntar ci silit.
Cu toată imprecizia termenilor din lege, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal adaugă la aceasta, și prevăd la art. 151^7. alin. 11 din HG nr. 44/2004 și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Or, Normele de aplicare fiind adoptate prin hotărâre de guvern aceasta are putere normativă inferioară legii prin care s-a adoptat Codul fiscal iar o hotărâre de guvern nu poate adăuga la o lege.
Chiar dacă acceptăm că și transferul silit de proprietate se include în categoria actelor juridice între vii, trebuie constatat că potrivit art. 151^2 lit. a) din HG nr. 44/2004 „prin contribuabil, în sensul art. 77^1 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu exceptia transferului prin donație. În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toți copermutanții, coschimbașii, cu excepția schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situație în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil. În cazul transferului dreptului de proprietate prin donație, calitatea de contribuabil revine donatarului. Contribuabil este și persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social. În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moștenitorilor legali sau testamentari, precum și legatarilor cu titlu particular;“
Ca regulă, potrivit acestui text din Normele de aplicare reiese că cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia are calitatea de contribuabil.
Adjudecatarul, pe lângă că nu este menționat în nici una dintre categoriile de contribuabili și nici nu poate fi încadrat în vreuna, nici nu este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate ci este cel în patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate.
Tot în susținerea aceleiași idei, art. 151^2 lit. e) din HG nr. 44/2004 prevede că „prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea.“
Din nou trebuie arătat că vânzarea la licitație nu se încadrează în noțiunea de transfer al dreptului de proprietate, așa cum este definită de acest text, ca fiind înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal adaugă la lege și prevăd la art. 151^7. alin. 11 din HG nr. 44/2004 și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Chiar dacă acceptăm aceasta, din textul art. 151^2 lit. a HG nr. 44/2004, care definește noțiunea de contribuabil, reiese că cel care datorează impozitul este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, anume executatul silit iar nu adjudecatarul.
O oarecare acceptare implicită a acestei idei este redată în din HG nr. 44/2004 art. 151^7. alin. 9 care prevede că „În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii.“ iar apoi la alin. 11 prevede că „În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.“
Acceptarea implicită rezultă din aceea că singura obligație care rezultă din acest text legal este aceea a solicitării organului fiscal competent să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere iar nu obligația în sine de plată a impozitului.
În speță, petenta și-a îndeplinit această obligație, fiind emisă adresa nr. L/AT/_/26.06.2012 (f. 53).
Prin urmare, instanța reține că adjudecatarul și-a îndeplinit obligația prescrisă de textul legal și că nu i se poate condiționa intabularea dreptului său de proprietate obținut prin actul de adjudecare, de plata unui impozit de către o terță persoană. Aceasta condiționare ar constitui o sarcină disproporționată, cu atât mai mult cu cât persoana respectivă are în cel mai înalt grad interesul de a tergiversa executarea silită și implicit intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului.
Dispozițiile art. 77^1 alin. (6) Cod fiscal prevăd că „Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.“
Acest text legal nu are în vedere stabilirea impozitului în sarcina adjudecatarului, prin urmare nici obligația de plată a acestui impozit de către adjudecatar și se poate referi cel mult la obligația de plată a impozitului de către persoana executată silit dar registratorii de la birourile de carte funciară nu pot condiționa înscrierea dreptului de proprietate de plata impozitului de către persoana executată silit ci cel mult doar de stabilirea impozitul și emiterea deciziei de impunere, ceea ce în speță s-a făcut.
În concluzie, Codul fiscal nu stipulează o obligație de plată a impozitului pentru vânzările silite, dat fiind că acestora le lipsește elementul esențial al actelor juridice între vii, pentru care se poate pretinde plata impozitului pentru transferul de drepturi reale, element esențial care constă în acordul voluntar de voință.
Chiar dacă persoana urmărită silit are obligația de plată a impozitului pentru transferul silit de proprietate, această obligație nu impietează asupra înscrierii dreptului de proprietate al adjudecatarului deoarece obligația registratorului este în acest caz doar de a urmări stabilirea impozitul și a emiterii deciziei de impunere iar nu plata în sine a impozitului, aceasta fiind sarcina organului fiscal.
În considerarea argumentelor expuse și a textelor legale invocate, instanța urmează să admită plângerea formulată de petenta . SA împotriva încheierii de carte funciară nr._ din 09.11.2012 în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al petentei asupra terenului în suprafață de 900 m2, înscris în CF_ Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2369), nr. top. 439/2/1/3, nr. cad. 3390/3, cu titlu de drept adjudecare, în baza actului de adjudecare din 26.06.2012, din dosar execuțional nr. 606/ex./2011 al B. M. M..
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._ din 09.11.2012, formulată de petenta . SA, cu sediul în mun. București, .. 90-92, etaj 3-6, sector 1, și pe cale de consecință:
Dispune modificarea încheierii de carte funciară nr._ din 09.11.2012 în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al petentei asupra terenului în suprafață de 900 m2, înscris în CF_ Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 2369), nr. top. 439/2/1/3, nr. cad. 3390/3, cu titlu de drept adjudecare, în baza actului de adjudecare din 26.06.2012, din dosar execuțional nr. 606/ex./2011 al B. M. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 21.09.2013 3 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 990/2013.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
