Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8265/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8265/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 7312/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8265/2014
Ședința camerei de consiliu din data de 24 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta E. F. SA împotriva pârâtei R. S., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților, cererea soluționându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art.131 alin.1 Noul cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 94 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 1025 Nou cod pr. civilă.
Față de actele de la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat să se dispună obligarea pârâtei R. S. la plata sumei de 1519,72 lei, din care 1420,35 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 7,50 lei reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, și 92,07 lei reprezintă taxa deconectare branșament monofazat; și a unor penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la cuantumul debitului, începând cu data de 26.05.2014 – data ultimului calcul al penalităților – și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta a furnizat energie electrică pârâtei, la locul de consum situat în Bistrița, Cartier Viișoara, nr.7, ., .-Năsăud, în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice nr._-1/24.05.2012. Începând cu luna ianuarie 2014, pârâta nu și-a mai respectat obligația corelativă prevăzută la art. 7 lit. c din contract, de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice consumată și, în consecință, s-au aplicat prevederile art. 11 din contract și s-a luat măsura deconectării de la rețeaua de furnizare a energiei electrice a consumatorului-debitor și rezilierea contractului, în baza Ordinului de serviciu nr._/26.05.2014 și a bonului de mișcare contor nr._/27.05.2014.
Potrivit prevederilor art. 6 lit. a) și c) din contract, în calitate de furnizor, reclamanta a furnizat și facturat pârâtului energia electrică la tarifele legale în vigoare, conform facturilor anexate pe care pârâtul refuză, în mod nejustificat, să le achite.
Potrivit art. I alin.3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicat în M. Of. 130/27.02.2003, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadentei. Dacă factura și penalitățile nu au fost achitate, după 45 de zile de la data scadenței facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea energiei electrice pentru ca ulterior, în situația în care în termen de 60 de zile de la data întreruperii furnizării energiei electrice consumatorul nu efectuează plata integrală a facturii și a penalităților datorate, să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice, urmând să recupereze sumele datorate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Potrivit Legii 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin OUG 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare se modifică de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 978/22.08.2003 și H.G. nr. 977/22.08.2003 publicată în M.Of. 607/27.08.2003, debitorul avea obligația să achite taxa lunară pentru Serviciul Public de Televiziune și Radiodifuziune, odată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 978/2003 respectiv H.G. nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a S.C. E. S.A pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică. Reclamanta susține că aceste penalități au fost calculate până la data de15.07.2013 și sunt cuprinse în facturile fiscale atașate prezentei cereri, fiind explicate detaliat în anexele acestor facturi.
Cu privire la taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune, respectiv Televiziune, menționăm faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr.977/22.08.2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se încasează de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice E. SA, prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din hotărârea de guvern sus menționată pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a . întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Principiul forței obligatorii a contractelor, consacrat de art.969, 970 Cod civil, coroborat cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art.1073 Cod civil), dă dreptul reclamantei-creditoare de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de pârâtul-debitor, precum și dreptul de dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă. În speță, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului nr._/26.07.1996, acesta reprezentând „legea părților" (în accepțiunea art. 969 Cod civil), și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Întrucât contractul de furnizare a energiei electrice este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă, penalitățile pe care pârâtul i le datorează debitorul trebuie calculate pentru fiecare factură în parte, de la data scadenței acesteia și până la achitarea integrală.
De asemenea, este de reținut că activitatea societății reclamante este reglementată și controlată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, clauzele contractuale, cuantumul penalităților și modul de calcul al acestora fiind impuse prin ordine și decizii emise de autoritate în acest sens.
Totodată, reclamanta menționează faptul că a procedat la punerea în întârziere a debitorului, sens în care acestuia i-a fost comunicată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, somația nr._/29.05.2014, prin care i se aduce la cunoștință existența și cuantumul debitului. Cu toate că pârâtul a primit somația, fapt dovedit prin semnarea de către aceasta a confirmării de primire, până la data prezentei nu a înțeles să achite debitul.
În drept s-au invocat prevederile art. 969, 970, 1073 și următoarele Cod civil, art. 107, 453, 1025 și urm. C.pr.civ, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, Decizia A.N.R.E nr.57/1999 și Ordinul ANRE nr. 5/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-36).
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Între reclamanta S.C. E. F. S.A. și pârâta R. S., în calitate de consumator casnic de energie electrică, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici (f. 8-11), având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în Bistrița, Cartier Viișoara, nr.7, ., .-Năsăud, cu obligația corelativă a consumatorului, stabilită la art. 7 din contract, de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate. În același contract, la art. 11, s-a prevăzut că neplata contravalorii facturii reprezentând serviciile de furnizare a energiei electrice, în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În executarea contractului, reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică, fiind emise o . facturi fiscale aflate în copie la dosar, facturi al căror termen de plată a expirat fără ca aceasta să le fi achitat. De asemenea, reclamanta a calculat penalități de întârziere, astfel cum rezultă din facturi și din situația calculului penalităților. Ca urmare a neachitării facturilor s-a procedat la debranșarea consumatorului de la curentul electric, taxa de deconectare fiind de 92,07 lei.
Totodată, instanța reține și incidența dispozițiilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și ale H.G. nr. 978/ 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune care, în art. 5 alin. 1 dispun că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice "E." - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.
De asemenea, art. 6 din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și ale H.G. nr. 978/ 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune prevede că pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune plătitorii datorează penalități pentru fiecare zi de întârziere, acestea determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și F. a Energiei Electrice "E." - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Astfel, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul și facturile fiscale emise în baza acestuia a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod de procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații. Instanța va reține și faptul că debitorul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 969-970 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în considerarea principiului tempus regit actum, convențiile au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință, iar potrivit art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, aspecte față de care instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1519,72 lei, din care suma de 1420,35 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, 7,50 lei taxă pentru serviciu public de radiodifuziune, și 92,07 lei taxă de deconectare branșament și penalități de întârziere de 0,04 % pe zi pentru suma reprezentând contravaloare energie electrică de la data scadenței facturilor și până la data plății efective.
În temeiul art. 1.031 C.proc.civ., pârâta va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru o cerere în pretenții de valoare redusă în cuantum de până la 2.000 lei, potrivit art. 2 alin. (12) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. F. S.A., CUI RO_, J_, cont nr. RO06 INGB_ 8932, deschis la ING Bank Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 11, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta R. S., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, Cartier Viișoara, nr.7, ., . Năsăud, și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1519,72 lei, din care suma de 1420,35 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, 7,50 lei taxă pentru serviciu public de radiodifuziune și 92,07 lei taxă de deconectare branșament și penalități de întârziere de 0,04 % pe zi pentru suma reprezentând contravaloare energie electrică de la data scadenței facturilor și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. V. B. C. I.
Red/Dact
VV/NM
24.10.2014
| ← Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 7757/2014.... | Succesiune. Încheierea nr. 910/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
