Pensie întreţinere. Sentința nr. 2334/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2334/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 9046/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2334/2014
Ședința publică din data de 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta HÂNGĂNUȚ M. C. P., împotriva pârâtului G. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 27 martie 2014, concluzii formulate de reclamantă, prin av.V. C..
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din 21 martie 2014, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea hotărârii, pentru a da posibilitatea părților de a depune note scrise, pentru data de 28 martie 2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta HÂNGĂNUȚ M. C. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. A., să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei G. B. M., născută la data de 23.07.2012, să fie exercitată exclusiv de către reclamantă; stabilirea locuinței minorei la reclamantă; și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, raportat la veniturile p care acesta le obține; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, din relația de concubinaj a părților, s-a născut, la data de 23.07.2012, minora G. B. M.. Cei trei au locuit trei ani de zile în localitatea T., în casa părinților reclamantei, dar când fetița a împlinit trei ani, pârâtul a decis să se mute înapoi la D., motivat de faptul că nu reușește să se adapteze vieții la țară. De la nașterea minorei și până în prezent, aceasta s-a aflat în grija exclusivă a reclamantei, pârâtul nefiind interesat absolut deloc de aceasta, susține prima.
Aceasta mai arată că, în prezent, este căsătorită, locuind împreună cu soțul său și minoră, primul ajutând-o foarte mult la creșterea și educarea fetiței, fiind foarte atașat emoțional de fetiță. Pentru aceste motive, reclamanta solicită ca exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de ea, iar domiciliul minorei să fie stabilit la mamă.
În ceea ce privește plata pensiei de întreținere, întrucât are cunoștință că pârâtul este angajat la Fabrica de utilaje auto din D. și obține venituri, solicită să fie obligat la plata ei, raportat la veniturile lunare.
În drept s-au invocat prevederile art. 398, 400, 402 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-10) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtului, precum și efectuarea unei anchete psiho-sociale.
Legal citat, pârâtul a depus la dosarul cauzei un script prin care a arătat că dorește rezolvarea diferendului cu reclamanta pe cale medierii.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 28.03.2014, reclamanta a solicitat să se dispună admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, reiterând parte din aspectele invocate inițial. În plus, aceasta susține că deși a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu pârâtul pentru a-l îndupleca să vină să vadă minora, acesta i-a comunicat că nu-l mai interesează absolut nimic din perioada în care cei doi au trăit în concubinaj, nici în ceea ce o privește pe reclamantă și nici în ceea ce o privește pe minoră. Astfel, reclamanta apreciază că este exclusiv în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de ea.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al minorului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii. Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care și vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat sau altul să nu fie luat în seamă.
În circumstanțele concrete ale speței este vorba despre un dezinteres total al tatălui pentru minor, o ignorare totală chiar. Minora îl recunoaște drept tată pe actualul soț al reclamantei, este foarte atașată și de părinții actualului soț, crescută și educată de către aceștia.
Reclamanta apreciază că exercitarea autorității în comun este în dezinteresul minorei, care se află la sute de km distanță de tatăl natural, care nu a înțeles responsabilitățile unui părinte, chiar în condițiile în care a înțeles să părăsească domiciliul conjugal, considerente pentru care se impune exercitarea autorității părintești exclusiv de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești asupra fiicei sale minore G. B. M., stabilirea locuinței minorei la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, arătând că minora a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul, că acesta nu este interesat de fiica sa, că în prezent este căsătorită iar fiica sa este foarte atașată de actualul soț.
Potrivit art.483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți iar potrivit art.508, instanța de tutelă poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Potrivit art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art.398, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
În consecință, instanța apreciază că regula este exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești cu privire la copilul lor minor și doar prin excepție, pentru motive întemeiate, autoritatea părintească va fi exercitată în mod exclusiv de către unul din părinți.
Analizând modalitatea de exercitare a autorității părintești, instanța reține că nu există motive întemeiate ca exercitarea să se facă în mod exclusiv de către reclamantă ; deși reclamanta a afirmat că pârâtul nu este interesat și nu contribuie la întreținerea fiicei sale, nu există probe în acest sens, iar faptul că minora este atașată de actualul soț, că acesta intenționează să o adopte sau că pârâtul locuiește în altă localitate nu reprezintă argumente pentru exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești de către reclamantă, în consecință, instanța apreciază că nu există nici un motiv întemeiat care să conducă la concluzia că este în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.
Prin urmare, instanța va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în continuare în comun de ambii părinți ; în conformitate cu art.403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor minori, în consecință, în cazul în care intervin elemente noi, măsura dispusă va putea fi modificată.
Astfel cum rezultă din ancheta socială de la f.24-26, minora locuiește împreună cu reclamanta, este bine integrată în noua familie a acesteia iar locuința oferă condiții corespunzătoare, prin urmare, având în vedere dispozițiile art.400 Cod civil, instanța va stabili locuința acesteia la domiciliul pârâtei din localitatea Șieuț.
Conform art.499 (1) Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională iar conform art. 527 (1) din același act normativ, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace urmând ca la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea să se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, fiind avute în vedere și celelalte obligații ale sale.
Astfel, având în vedere faptul că locuința minorei a fost stabilită la reclamantă, prezumându-se că aceasta prestează în natură întreținerea, reclamantul va fi obligat la plata unei pensii de întreținere stabilită prin raportare la salariul net realizat, conform adeverinței de la f.30, și potrivit art.529 alin.2 Cod civil, la o pătrime din acesta, prin urmare petentul va fi obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 240 lei lunar reprezentând pensie de întreținere în favoarea fiicei sale minore G. B.-M., născută la data de 23.07.2012, începând cu data de 11.09.2013 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost admisă doar în parte, instanța va obliga pârâtul la plata parțială a cheltuielilor de judecată, respectiv la plata sumei de 500 lei reprezentând parțial onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta HÂNGĂNUȚ-M. C. P., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul G. A., CNP_, cu domiciliul în mun.D., Aleea Teilor ., ., jud. Hunedoara, și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora G. B.-M., născută la data de 23.07.2012, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Stabilește locuința minorei G. B.-M., născută la data de 23.07.2012, la locuința actuală a mamei reclamante.
Dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 240 lei lunar reprezentând pensie de întreținere în favoarea fiicei sale minore G. B.-M., născută la data de 23.07.2012, începând cu data de 11.09.2013 și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
Respinge cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorității părintești cu privire la minora G. B.-M., născută la data de 23.07.2012.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CMM/R. 29.04.2014
| ← Curatelă. Încheierea nr. 6655/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Situaţie juridică minor. Încheierea nr. 6849/2014.... → |
|---|
