Plângere contravenţională. Sentința nr. 9690/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9690/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 6515/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9690/2014
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.,judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile formulată de petenta . SRL V. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Verificându-și competența în temeiul prevederilor art. 131 alin.1Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petentă și intimat, apreciind că pot duce la soluționarea procesului, în conformitate cu disp. art. 255 alin. 1 coroborat cu disp. art. 258 Cod procedură civilă.
Analizând actele și înscrisurile dosarului și constatând că nu sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . SRL V. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.06.2014 încheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, ca fiind nelegal și netemeinic iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, arată că agentul constatator a încheiat procesul verbal atacat cu încălcarea dispozițiilor art. l1 alin. (1) și art.16 alin (1) și (6) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevăd înlăturarea caracterului contravențional al faptei în cazul erorii de fapt, respectiv faptul că procesul verbal trebuie să cuprindă descrierea faptei, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, numele și prenumele contravenientului, precum și obiecțiunile acestuia, sub sancțiunea nulității.
Mai arată că, nulitatea procesului verbal rezida din întocmirea lui abuzivă, în sensul că organul de control a întocmit Procesul Verbal în lipsa contravenientului și a unui martor care sa ateste faptele descrise, iar în cazul în care răspunderea unei astfel de fapte ar putea să o incrimineze pe petentă, consideră că i s-a adus o vătămare directa, fiind aplicabil principiul conferit de art.6 din Convenția pentru drepturile omului, privind prezumția de nevinovăție în procedura contravențională.
Pe de o parte, arată că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.
Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206 C.civ.
Nelegalitatea emiterii procesului verbal de contravenție, rezultă din aplicarea greșită a legii, în speță a art.8 alin(l) pct.31) din O.G. 21/2009, a OG 37/2007 și a Legii 52/2009, coroborat cu art. 11 alin. l din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Având în vedere Regulamentul (CE) 561/2006: durata de conducere zilnică este definită ca fiind durata de conducere totală acumulată între sfârșitul timpilor de odihnă zilnică și începutul timpilor de odihnă zilnică următori sau între timpii de odihnă zilnici și cei de odihnă săptămânali; aceștia nu pot depăși 9 ore; de două ori pe săptămână, durata de conducere zilnică poate fi prelungită până la maximum 10 ore; un șofer poate presta două perioade de conducere zilnică cu condiția respectării pauzelor și a perioadelor de repaus zilnice și săptămânale regulamentare.
Dacă se coroborează cu datele prezentate la control și evidențiate de inspector, reiese ca activitatea de transport a început din data de 04.06.2013 ora 13.45, acesta a condus până la ora 18.15, a făcut o pauza de o ora și 45 de minute, după care a continuat activitatea până la 22.30, calcul ce evidențiază ca acesta nu a depășit cele 9 ore și că pauza a fost de 1 și 45 de minute, încadrându-se în timpii ceruți de regulament.
Dar cum și Regulamentul Uniunii Europene (CE) nr.561/2006, prevede posibilitatea ca perioada de lucru și de odihna sa se poată demonstra prin documente (diagrama tahograf și Certificat de desfășurare a activității), consideră petenta că interpretarea dată este una abuziva, menita sa duca la îngreunarea desfășurării activității de conducere (stres, răspundere nejustificata, încercare de eludare a legii, etc.).
Petenta susține că este evident faptul că sancțiunea a fost stabilita arbitrar și subiectiv, organul de control fiind în confuzie asupra stării de fapt, făcând o aplicare subiectivă a contravenției prevăzute de art.8 alin(l) pct.31) din O.G. 21/2009.
In temeiul art.32 alin.(3) din O.G. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petenta a solicitat suspendarea executării sancțiunilor prevăzute în Procesul Verbal.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală; menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În motivare arată că, sub aspectul legalității, procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin(3) menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum și cel al lipsei martorului.
Învederează că în practica constanta a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art. 19 alin (1) și (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Prin semnarea, fără obiecțiuni a formularului de control în trafic, încheiat cu ocazia întocmirii procesului verbal, conducătorul auto, a confirmat cele reținute de organul constatator, în sensul că la controlul efectuat, conducătorul auto, nu deținea foile de înregistrare tahograf, or, rațiunea completării formularului de control în trafic este tocmai aceea de a da posibilitatea și conducătorului auto efectiv surprins în trafic - nu numai petentei, sa facă obiecțiuni față de constatările organului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 constituie contravenție "neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital".
Dispozițiile art. 15 pct. 7 lit. a), din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 dispun „Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu echipament de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente acesteia; (ii) cartela de conducător auto în cazul care este titularul unei asemenea cartele; (iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs si în timpul celor cincisprezece zile precedente acesteia, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008. duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile."
Art. 15 pct. 7 lit. (c) din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 prevede "Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor imprimate care au fost înregistrate de echipamentul sau de către cartele conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin. (2) și (3)."
Precizează că prin Decizia Comisiei Europene nr. 230 din 12.04.2007 a fost stabilit un model de formular pentru atestarea activităților în conformitate cu Regulamentul (CE) 561/2006 și cu Acordul AETR, formular care a fost modificat prin Decizia comisiei din 14.12.2013.
Certificatul de atestare a activității conducătorului auto prevăzut de Decizia 230/2007 este documentul cu care prepusul petentei putea și trebuia să dovedească faptul că în cele 28 de zile anterioare controlului a desfășurat alte activități sau perioada de concediu, așa cum susține petenta. Arată că așa cum a recunoscut și petenta în cadrul plângerii contravenționale, la locul și momentul controlului prepusul petentei nu a prezentat la control un asemenea Certificat sau diagramele aferente celor 28 de zile anterioare controlului.
În cadrul unui control în trafic operatorul de transport prin prepusul sau (conducătorul auto), este obligat să pună la dispoziția organului de control, sub sancțiunea amenzii, toate documentele care atesta dreptul, modul de desfășurare a activității de transport și dovada existentei legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului), ori la momentul și locul controlului, conducătorul auto nu a îndeplinit aceasta obligativitate, fapt recunoscut și de petenta în cadrul plângerii contravenționale.
De asemenea, face precizarea că agentul constatator a sancționat lipsa documentelor la bordul vehiculului, respectiv lipsa diagramelor tahograf sau a formularului pentru atestarea activităților în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 230/2007 cu modificările ulterioare, documente care trebuiau să se afle la bordul vehiculului, depunerea ulterioara a acestora la dosarul cauzei nefiind în măsura să o exonereze de răspundere pe petenta, deoarece la momentul controlului trebuia petenta să demonstreze legalitatea transportului și modul de desfășurare a activității conducătorului auto, pentru ca fapta săvârșita de petenta reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 8 alin. (1) pct. 31 din OG 37/2007.
Învederează că prin OG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, a fost stabilit un sistem gradual de sancționare pentru abaterile de la Regulamentul nr. 561/2006, respectiv de la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85. Menționează că acest sistem gradual a fost introdus în concordanță cu prevederile Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directivă prin care a fost stabilit în mod unitar gravitatea nerespectărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006.
Pe cale de consecință, apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune atâta vreme cât petenta a săvârșit o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, iar agentul constatator a aplicat o sancțiuni îndreptate spre minimul prevăzut de actul normativ.
Având în vedere ca petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, solicită instanței să constate netemeinicia plângerii și să o respingă ca atare.
În drept, a invocat prev. HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulteriare, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, Decizia (CE) nr. 230/2007, OG nr. 2/2001, art. 205 și 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 31-38).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2002, reținându-se în fapt că în data de 04.06.2014, pe DN17, km 30+700, localitatea Șintereag, jud.Bistrița-Năsăud, a fost oprit în trafic ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ și semiremorca cu nr.de înmatriculare_ utilizat de societătatea petentă, la volanul căruia se afla numitul Alexei L. A., în urma controlului efectuat constatându-se că acesta nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator al contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forță probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.
Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
În primul rând, fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Pe de altă parte, din formularea textului citat rezultă că agentul constatator are obligația de aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni numai în cazul în care contravenientul se află de față în momentul încheierii procesului-verbal. În cazul de față, instanța constată că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății sancționate.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
Cu privire la lipsa unui martor asistent care să confirme situația de fapt descrisă, instanța constată că la data întocmirii actului sancționator nu se afla de față reprezentantul legal al societății petente, agentul constatator făcând referire la acest fapt și menționând motivul pentru care nu a putut desemna un martor asistent, respectiv că nu s-a putut identifica la fața locului în momentul întocmirii procesului-verbal nici o persoană care să accepte calitatea de martor în afara altui agent constatator care, potrivit OG nr.2/2001, nu poate semna în calitate de martor.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții, astfel că, fiind o nulitate virtuală, anularea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Din analiza procesului-verbal contestat se observă că motivul pentru care nu s-a putut desemna un martor asistent respectiv deoarece nu s-a putut identifica la fața locului în momentul întocmirii procesului-verbal nici o persoană care să accepte calitatea de martor în afara altui agent constatator, împrejurare bazată pe o prezumție simplă care apare ca fiind pertinentă, în condițiile în care contestatorul nu au făcut dovada contrară, în sensul că ar fi existat și alte persoane în zonă care să asiste la întocmirea procesului-verbal și să confirme lipsa reprezentantului legal al societății petente, la data întocmirii actului sancționator.
În ceea ce privește susținerea petentei legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia în lipsa reprezentantului legal al contestatoarei, instanța constată că art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Pentru a nu impune autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în cazul de față sunt reprezentate de refuzul persoanelor aflate de față de a participa în calitate de martori, împrejurare pe care instanța o consideră temeinică, având la bază o prezumție simplă (aceea că orice persoană are dreptul de a refuza calitatea de martor), circumstanță care apare ca fiind pertinentă și care nu a fost înlăturată de contestatoare prin administrarea vreunei probe.
Concluzionând astfel asupra conținutului actului sancționator contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptelor săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. Prin urmare, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal, neidentificându-se nici unul dintre deficiențele care să îi atragă ineficacitatea în conformitate cu dispoziția legală ante-menționată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției, având valoarea unui act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Potrivit disp. art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 constituie contravenție "Neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital".
Dispozițiile art. 15 pct. 7 lit. a), din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 dispun „Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu echipament de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente acesteia; (ii) cartela de conducător auto în cazul care este titularul unei asemenea cartele; (iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente acesteia, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile".
Scopul verificării diagramelor în traficul rutier este acela de a verifica activitatea conducătorului auto și nu a vehiculelor, acest fapt este subliniat de însăși titlul actului normativ în baza căruia a fost constatată și sancționată fapta contravențională, respectiv OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihna ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobată cu modificări prin Lega nr.371/2007 cu modificările și completările ulterioare, în consecință, este irelevant dacă vehiculul surprins în trafic la momentul controlului a fost utilizat în cele 28 de zile anterioare controlului sau nu, deoarece nu se verifică activitatea acestuia ci a conducătorului auto care putea conduce și alte vehicule în perioada verificată.
În cadrul unui control în trafic operatorul de transport prin prepusul său (conducătorul auto), este obligat să pună la dispoziția organului de control, sub sancțiunea amenzii, toate documentele care atesta dreptul, modul de desfășurare a activității de transport și dovada existenței legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului), ori la momentul și locul controlului, conducătorul auto nu a îndeplinit această obligativitate.
Instanța mai reține că agentul constatator a sancționat lipsa documentelor la bordul vehiculului, respectiv lipsa diagramelor tahograf sau a formularului pentru atestarea activităților în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 230/2007 cu modificările ulterioare, documente care trebuiau să se afle la bordul vehiculului. Nici chiar depunerea ulterioară a acestora la dosarul cauzei nu ar în măsură a o exonera de răspundere pe petentă, deoarece la momentul controlului trebuia să se demonstreze legalitatea transportului și modul de desfășurare a activității conducătorului auto, fapta săvârșită de petentă fiind o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.
În ce privește eroarea de fapt invocată de petentă, din documentele prezentate la control rezultă fără urmă de tăgadă că starea de fapt reținută de agentul constatator în cadrul procesului verbal este legală și temeinică. Faptul că prepusul petentei a efectuat perioada de odihnă zilnică prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 561/2006, nu are relevanță în cauză deoarece nu a fost sancționată pentru nerespectarea unei astfel de fapte, societatea petentă fiind sancționată pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, motiv pentru care instanța va înlătura și această apărare a petentei.
Petenta nu a administrat nici o probă care să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, iar prin actele de la dosar, nu s-a făcut dovada contrarie actului sancționator, prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămânând astfel în ființă.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, va plângerea contravențională ca nefondată.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în ., jud. Suceava, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.06.2014, întocmit de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în București ..38, sector 1, cod fiscal_, cu sediul procesual ales in Cluj N., ., nr. 63, jud. Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică azi 05.12.2014.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED./DACT.
BV/M.
20.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9959/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 122/2014. Judecătoria... → |
|---|
