Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3573/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3573/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 4693/190/2006*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4693/RG/2006)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3573/2014
Ședința publică din data de 08 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții R. G., R. D. împotriva pârâților N. L., S. D., P. I., N. M., N. V. și M. LETIȚIA, având ca obiect revendicare.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 17.04.2014, concluziile reprezentanților părților prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța, pentru a da posibilitate reprezentanților părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 24.04.2014 apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, la data de 30.04.2014 și 08.05.2014, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții R. G. și R. D. au chemat în judecată pe pârâții N. L., S. D., P. I., N. M., N. V. și M. LETIȚIA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâții să le recunoască dreptul de proprietate pentru suprafața de cca. 591 mp teren în valoare de cca. 600 lei, înscris în CF 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și nr. top. 6385/2/3/2, precum și în CF 9922 Bistrița, nr. top. 6385/2/3/1/2/1, și să le predea în posesie și folosință terenul ocupat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții arată că au cumpărat de la moștenitorii proprietarului P. I., care posedă, în baza Titlului de proprietate nr. 6698/1993, în ., suprafața de 5300 mp –reclamanții au cumpărat și și-au intabulat suprafața de 5000 mp. Întabularea dreptului de proprietate s-a făcut în CF 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 și în CF 9922 Bistrița, nr. top. 6385/3/2/1/2/1.
După cumpărare și intabulare, reclamanții au constatat că posedă cu cca. 6 ari mai puțin decât au cumpărat și, în aceste condiții, în dosarul nr. 5239/2003 al Judecătoriei Bistrița, s-au judecat cu vecinii din partea de sus a terenului, crezând că aceștia le ocupă suprafața de 593 mp.
În realitate, s-a constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză și în baza schițelor de punere în posesie, că nu cei cu care s-au judecat le ocupă terenul, astfel încât, după consultarea schițelor de punere în posesie, reclamanții au constatat că cei care le ocupă terenul sunt pârâții din prezenta cauza. Astfel, întrucât reclamanții sunt proprietari și nu au suprafața de 591 mp. teren, înțeleg să promoveze prezenta acțiune în revendicare.
În ce-i privește pe pârâți, reclamanții susțin că au luat legătura cu ei pentru a solicita titlul lor de proprietate, deoarece și aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin reconstituire, însă au refuzat, motiv pentru care reclamanții solicită, în baza dispozițiilor art. 172 Cod procedură civilă, ca instanța să pună în vedere pârâților să depună titlul de proprietate.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-12).
Legal citați, pârâții N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii introductive ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, la cerere, prin reconstituire, în temeiul Legii fondului funciar (modificată, republicată), pârâtul N. Livius, fratele N. V. (decedat, având urmași pe pârâții N. M., N. V., descendenți), au dobândit dreptul de proprietate și asupra terenurilor aflate în hotarul municipiului Bistrița, ridul ridul "Subcetate", în suprafață de 3.600 m.p. (tarlaua nr. 11/1, . 8.735 m.p. (. 4), fiind puși în posesie (schiță, proces verbal nr. 1369/2002), eliberându-se Titlul de proprietate nr._ din 4.04.2003. Reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament. Terenul de 3.600 m.p. este vecin cu terenul dobândit de către reclamanți, cumpărat de la numitul P. I..
Mejdia între terenurile pomenite este azi identică cu cea care a fost înainte de preluarea terenurilor. Azi, mejdia este dată de un șanț făcut de către reclamanți, care, de o parte și alta, au pus câte un stâlp, făcând și un gard de sârmă, de câte 2-3 m. Anterior preluării mejdia era dată de un gard viu (tufiș, diferiți pomi).
Pârâții susțin că nu au ocupat și nu ocupă nicio porțiune din terenul asupra căruia s-a reconstituit proprietatea în beneficiul antecesorului reclamanților, respectiv, numitului P. I. (.), de la care au cumpărat, granița fiind identică (atât la punerea în posesie, cât și la cumpărare și la preluarea ce a avut loc).
Reclamantul a fost acționat în judecată (ca pârât) de către numitul B. Ș. (și alții), în dosarul nr. 5239/2003 (Judecătoria Bistrița), având ca obiect revendicarea unei porțiuni de teren, iar în raportul de expertiză făcut în acest dosar se arată că ar fi ocupat porțiunea de teren de 391 m.p. Nu s-a depus sentința pronunțată, impunându-se acvirarea dosarului. Oricum, pârâții învederează că nu au fost "parte" în acel dosar, nu au participat la efectuarea expertizei, astfel că nici sentința, nici raportul nu le sunt opozabile.
Extrasele c.f. depuse la dosar sunt copii, în parte ilizibile, urmând să se depună originalul pentru a identifica toți coproprietarii tabulari. Cum pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamanților nicio porțiune, mai ales că cererea este promovată de către reclamanți (subdobânditori, nefiind intentată, anterior de către vânzător, ca beneficiar al reconstituirii), revendicarea terenului de "cca.591 mp." este nefondată.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 și urm. cod civil și art. 115-118, 274 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 25-30).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 26.10.2006, reclamanții au arătat că își mențin acțiunea în revendicare și stabilire mejdie față de pârâți, iar în ceea ce privește poziția acestora din întâmpinare, susțin că ei au cumpărat de la numitul P. I. suprafața de 5300 mp teren, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 6698/1993, ., ulterior și-au întabulat dreptul de proprietate în c.f. 7668 Bistrița nr. top. 6384/2/3/2 și nr. top. 6385/2/3/2 și c.f. 9922 Bistrița nr. top. 6385/2/3/1/2/1, sens în care au anexat extrasul c.f. la cererea de chemare în judecată.
Într-adevăr s-au judecat cu vecinii de pe partea opusă proprietății pârâților pentru revendicare în dosar nr. 5239/2003 al Judecătoriei Bistrița și au cerut acvirarea dosarului, constatându-se că suprafața lipsă nu este la aceștia ci în proprietatea pârâților din prezenta cauză, astfel că au promovat această acțiune în revendicare.
Întrucât reclamanții sunt proprietari și neposesori ai unei suprafețe de 591 mp. și cum în celalalt dosar rezultă că acest teren se află la pârâți, cei doi i-au acționat în judecată ca posesori neproprietari. Învederează că nu le este opozabilă sentința din dosar nr. 5239/2003, pentru că, dacă le-ar fi fost opozabilă, nu-i mai chemau în judecată. În acel dosar, pârâții nu au fost parte și de aceea a fost promovată prezenta acțiune, pentru că prin expertizele efectuate acolo se menționează că suprafața care lipsește din proprietate este la pârâți.
Din titlul de proprietate depus și procesul-verbal de punere în posesie rezultă că pârâții au fost puși în posesie cu două parcele ce formează corp comun în ridul Subcetate, respectiv parcelele 3 și 4 din tarlaua 11/1, în . mp., teren ce se învecinează cu al reclamanților pe latura nordică, și în . mp ce formează corp comun cu cel din . în acel loc pârâții ar trebui să aibă în posesie suprafața de_ mp.
În situația în care pârâții au în posesie doar suprafața de 12.300 mp, atunci, evident, terenul care le lipsește reclamanților nu se află în posesia lor, însă, așa cum s-a mai menționat, din expertizele efectuate în dosar nr. 5239/2003, rezultă că la pârâți se află suprafața lipsă din terenul proprietate înscris în c.f. 7668 și 9922 Bistrița.
Pârâții susțin că nu folosesc nimic din proprietatea reclamanților și posibil să fie așa dacă din măsurătorile ce se vor face va rezulta că folosesc numai suprafața înscrisă în cele două parcele de 12.300 mp, însă în situația în care va rezulta că folosesc mai mult, atunci evident folosesc din proprietatea celor doi reclamanți.
În ce privesc susținerile pârâților că granița dintre proprietăți este aceeași de la punerea în posesie, că nu au modificat-o, reclamanții susțin că, la punerea în posesie, s-au desenat niște dreptunghiuri pentru fiecare parcelă, fără a li se indica dimensiunile parcelelor pentru a se putea calcula suprafața, deci susținerea cu privire la mejdii nu poate fi luată în considerare câtă vreme nu se dau dimensiunile parcelelor ci este necesar a se măsura suprafața reală deținută de pârâți. Consideră aceștia, ca și pârâții, că în situația în care va rezulta că în cele două parcele dețin mai mult decât ceea ce s-a înscris în titlul de proprietate, aceștia vor înțelege că ceea ce dețin în plus dețin de la reclamanți, mai ales că au discutat cu unii dintre pârâți și aceștia au acceptat acest fapt.
Reclamanții mai menționează că posedă, cu certitudine, mai puțin, astfel cum s-a constatat prin expertizele din dosar nr. 5239/2003 și ei au considerat că suprafața lipsă este în cealaltă parte, spre familia B., numai că în acel dosar experții au spus că se afla în parcelele pârâților.
Până în momentul de față, între proprietatea reclamanților și cea a pârâților nu s-a stabilit mejdie, s-a avut în vedere o schiță de punere în posesie fără dimensiuni și anumite semne de hotar indicate, în situația dată de către vecini, care s-au dovedit a fi aproximative, și în raport de care nu există în posesie și folosință întreaga suprafață de teren întabulată.
În probațiune s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
Prin cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei la termenul din 31.05.2007, extinsă și precizată la termenul din 29.11.2012, pârâții N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V. au solicitat să se dispună stabilirea mejdiei între terenul înscris în c.f. nr. 7668 Bistrița, top. nr. 6384/2/3/2, 6385/2/3/2 și c.f. nr. 9922 Bistrița, top. nr. 6385/2/3/1/2/1 (proprietatea reclamanților) și terenul de 3.600 m.p., figurând în Titlul de proprietate nr. 13.315/2003 (tarlaua nr. 11/1, . pârâților, aflate în hotarul municipiului Bistrița, ridul "Subcetate"), pe traseul (amplasamentul) actual (în schița raportului de expertiză denumită „linia mejdiei actuale”), cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâții menționează că își mențin motivele arătate în întâmpinare.
Astfel, cu terenul reclamanților vecin este terenul de 3.600 m.p., proprietatea pârâților. Acest teren de 8.700 m.p. (figurând în acel titlu, tarlaua nr.11/1, . fel, proprietatea acestora, este situat în continuarea terenului de 3.600 m.p., fiind despărțite de un șanț (canal, semn exterior, evident). Atât asupra terenului, azi, în proprietatea reclamanților (prin cumpărare), cât și asupra terenului de 3.600 m.p. (și de 8.700 m.p.), dreptul de proprietate a fost dobândit prin reconstituire, la cerere, în temeiul Legii nr. 18/1991, emise fiind schiță, proces verbal de punere în posesie, titluri. Inițial, asupra terenului, azi al reclamanților, reconstituirea s-a făcut în beneficiul moștenitorilor defunctului P. I., fiind emis titlul nr. 6.698/1993 (tarlaua nr.10, în raport nr. 11/1, .>
Cu ocazia reconstituirii, în fiecare caz, s-a procedat și la punerea în posesie, după identificare, delimitare, iar mejdia între terenul numiților P. și terenul pârâților de 3.600 m.p. s-a stabilit ca fiind cea actuală. Cum s-a mai arătat, aceeași mejdie a fost între terenuri și anterior colectivizării, preluării. După anul 1990 și până azi, a fost aceeași mejdie între terenul reclamanților și al pârâților, de 3.600 m.p. Până la intentarea cererii principale nu a fost nici o neînțelegere referitor la mejdie, nici cu moștenitorii defunctului P. I., nici cu reclamanții.
Comparând schița de punere în posesie cu cea a raportului, se constată că mejdia este identică (adică, cea actuală), astfel că propunerea mutării ei, ca și cum pârâții ar ocupa din terenul reclamanților 846 m.p., este eronată.
Pârâții reiterează faptul că expertul a procedat eronat, ignorînd actele de reconstituire, măsurând parcelele nr. 3, 4, împreună, deși, corect, trebuia și trebuie măsurat aparte terenul de 3.600 m.p. (. e megieș, nu și terenul de 8.700 m.p. (desigur, cu terenul reclamanților). Este lipsit de relevanță că, eventual (dacă s-a măsurat corect), terenul reclamanților ar avea o suprafață mai mică decât cea din c.f., ori cea reconstituită, din moment ce mejdia a fost, este, și va fi cea actuală, cum s-a stabilit și prin actele de reconstituire a proprietăților.
Pârâții consideră că nu este cazul disjungerii întrucât în întâmpinare s-a susținut teza mejdiei actuale ca fiind cea reală între terenuri; pentru buna administrare a justiției se impune judecarea odată; reclamanții ar trebui să fie de acord să se judece împreună deoarece, implicit, chiar în revendicare, se impune o altă grănițuire, omițându-se să se ceară expres; disjungerea ar implica suspendarea dosarului prezent până la judecarea celui despărțit (grănițuire), de care și depinde revendicarea.
Prin extinderea și precizarea de acțiune reconvențională formulată la termenul din 29.11.2012, pârâții au solicitat împrocesuarea în cauză a pârâților P. I., P. N. și M. LETIȚIA, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 12.300 mp., identificat în Titlul de proprietate nr._/2003, . 3, și . 4, potrivit înțelegerii dintre părți și a raportului de contraexpertiză întocmit de experți P. V., P. I. și T. M.; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză s-a constatat că suprafața cumpărată de reclamanți nu se învecinează cu pârâții deoarece diferența de 300 m.p., cu care se învecinează aceștia, a rămas pe vechii proprietari-vânzători a căror împrocesuare au fost nevoiți a o solicita pârâții. Întrucât reclamanții nu se învecinează cu aceștia din urmă, evident că nu poate fi admisă decât varianta I din Raportul de contraexpertiză.
În ceea ce privește partajul, pârâții anexează înțelegerea dintre ei care a și fost avută în vedere de experți. Mai mult, învederează că nu au obiecțiuni la raportul de contraexpertiză și solicită respingerea obiecțiunilor reclamanților ca neîntemeiate, în cauză existând două variante de grănițuire.
În drept s-au invocat prevederile art. 480, 584 și urm. Cod civil și art. 82, 112, 118-120, 132 și 274 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanții au arătat că nu se opun stabilirii mejdiei între proprietatea lor, înscrisă în c.f. 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 și c.f. 9922 Bistrița, nr. top. 6385/2/3/1/2/1, și proprietatea pârâților înscrisă în titlul de proprietate_/2003.
În motivare se arată că acțiunea inițială viza revendicarea de către reclamanți a suprafeței de 846 mp întabulați pe aceștia și aflați în posesia pârâților, și chiar dacă inițial nu s-a solicitat mejduirea, aceasta se impune. Desigur, se impune mejduirea între proprietatea tabulară a reclamanților și a pârâților din titlul de proprietate sus-menționat, numai că pârâții care posedă teren ocupat de reclamanți încearcă să discute problema dreptului de proprietate doar asupra primei parcele, cea care se învecinează cu aceștia, pentru ca apoi, în procedura de mejduire, să nu se aibă în vedere constatarea făcută de către expert, și anume că aceștia le folosesc suprafața de 846 mp, invocând că ar fi un șanț între parcelele pe care ei le posedă.
Desigur că nu este nicio eroare făcută de expert când măsoară întreaga suprafață pe are pârâții o au în acel loc, în ambele parcele, 3 și 4, în condițiile în care ele sunt din aceeași . proprietate, pârâții au în cele două parcele suprafața de_ mp și în realitate, cum a constatat expertul Șotron C., folosesc suprafața de_ mp, deci cu 846 mp mai mult, exact suprafața care lipsește din dreptul întabulat.
În concluzie, nu se opun stabilirii mejdiei, astfel cum a și propus-o expertul prin raportul de expertiză realizat în cauză.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.05.2013, pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat să se dispună respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată și extinsă, respectiv să se dispună grănițuirea terenului proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali: S. D., identificat în Titlul de proprietate nr. 13.315/2003. tarlaua 11/1 . suprafață de 1.200 m.p. și cel al pârâtului N. V. identificat în Titlul de proprietate 13.315/2003, tarlaua 11/1, . suprafață de 1.281 m.p. pe de o parte, de cel proprietatea numitului P. I., pe de altă parte, în suprafață de 300 m.p. identificat în Titlul de proprietate 6698/1993 . I -II -III (punctele 218, 220 și 206) varianta nr.2, redată în planșa variantei a două din raportul de contraexpertiză a experților P. V. și T. M.; grănițuirea suprafeței de 300 m.p. proprietatea lui P. I., identificată în Titlul de proprietate nr. 6698/1993 de cea proprietatea reclamanților R. în suprafață de 2.500 m.p. identificată în c.f. 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și nr. top. 6385/2/3/2 pe aliniamentul A-B (punctele 219-205) potrivit variantei I (planșa nr.2) din raportul de contraexpertiză a experților Pos V., P. I. și T. M.; și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 12.300 m.p. identificat în titlul de proprietate nr. 13.315/2003 tarlaua 1 1/1 . 11/1 . dintre părți și a raportului de contraexpertiză întocmit de experții P. V., P. I. și T. M.; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că reclamanții au cumpărat de la numitul P. I., beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate asupra unei porțiuni de 5.300 m.p. în baza Titlului de proprietate nr. 6698/1993, doar suprafața de 5.000 m.p. pe care au și întabulat-o pe numele lor. Porțiunea de teren de 300 m.p. rămasă pe vechiul proprietar se situează între terenul cumpărat de reclamanți și cel proprietatea pârâților reclamanți-recovenționali, reconstituită în baza Titlului de proprietate nr. 13.315/2003.
După cumpărarea terenului, reclamanții au constatat că ei folosesc o suprafață mai mică decât cea cumpărată, astfel că, într-o primă fază s-au judecat cu vecinii din partea de sus a terenului în dosar nr. 5239/2003, iar ulterior au promovat prezenta acțiune. Aceștia au arătat încă prin întâmpinarea depusă la dosar că mejdia între terenurile pomenite este azi identică cu cea care a fost înainte de preluarea terenurilor. Azi, mejdia este dată de un șanț, făcut de către reclamanți, care, de o parte și alta, au pus câte un stâlp, făcând și un gard de sârmă, de câte 2-3 m. Anterior preluării mejdia era dată de un gard viu (tufiș, diferiți pomi).
Pârâții susțin că nu au ocupat și nu ocupă nicio porțiune din terenul asupra căruia s-a reconstituit proprietatea în beneficul antecesorului reclamanților, respectiv P. I. (. care au cumpărat, granița fiind identică (atât la punerea în posesie, cât și la cumpărare și la preluarea ce a avut loc).
În dosar s-a întocmit un prim raport de expertiză întocmit de expertul Ș. C. și un alt raport de contraexpertiză întocmit de experții P. V., P. I. și T. M..
Prin acest raport de contraexpertiză s-a stabilit folosința actuală a terenurilor redată în planșa nr. 1 din care rezultă că terenul folosit de pârâți are o lățime de 53,81 m.l., în vecinătatea celui reconstituit în favoarea lui P. I. și o lungime de 244,36 m.l., după cum se menționează pe această planșă.
Cei trei experți au identificat și terenul proprietatea reclamanților care au stabilit că nu se învecinează cu cel proprietatea noastră deoarece între terenul proprietatea pârâților și cel al reclamanților se interpune o suprafață de 300 m.p. rămasă pe vechiul proprietar cu ocazia cumpărării de reclamanți a celor 5.000 m.p. Prin urmare, cei trei experți au întocmit două aliniamente de grănițuire. respectiv potrivit variantei I (planșa nr.2) s-a grănițuit terenul reclamanților de cel rămas pe P. I. și potrivit variantei a două (planșa nr. 2/a) s-a grănițuit terenul pârâților de cel al lui P. I..
Dacă se verifică întinderea loturilor proprietatea pârâților atât în varianta I, cât și în varianta a II-a, raportat la folosința actuală redată în planul de situație cu folosințele actuale (planșa nr. 1), se poate observa că aceștia folosesc același teren cu o lungime de 244,36 m.p. ceea ce denotă că nu folosesc nicio porțiune din terenul reclamanților, astfel încât se impune respingerea capătului de cerere privind revendicarea.
În ceea ce privește terenul proprietatea pârâților, s-a depus la dosar și la raportul de contraexpertiză înțelegerea intervenită între părți cu privire la partajare, astfel încât se impune ieșirea din indiviziune potrivit acestei înțelegeri redată în raportul de contraexpertiză.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.05.2008, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii principale și, în parte, a celei reconvenționale, respectiv să se dispună obligarea pârâților din acțiunea principală (N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V.) să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF 7668 Bistrița nr. top 6384/2/3/2 top. 6385/3/3/2 și CF 9922 nr. top 6385/2/3/1/2/1, teren în suprafața de 5000 mp; ca aceștia să le predea în posesie și folosință suprafața ocupată de 846 mp teren determinat potrivit raportului de expertiză al expertului S. C.; să se stabilească mejdia dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților, conform aceluiași raport de expertiză al expertului S. C., pe aliniamentul pct. 25 și 26 pe o lungime de 53, 58 m; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2006 în dosar nr. 4693/RG/2006, devenit dosar nr._, reclamanții au promovat acțiune în revendicare împotriva pârâților N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V. și au solicitat să li se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 7668 Bistrița nr. top 6384/2/3/2, 6385/2/3/2 și CF 9922 Bistrița nr. top 6385/2/3/1/2/1 și să le fie predată în posesie și folosință suprafața de 591 mp teren ocupat, după care s-au majorat la 846 mp.
Pârâții au răspuns cu întâmpinare și apoi au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat stabilirea mejdiei dintre imobilele proprietatea reclamanților și suprafața de 3600 mp teren proprietatea lor, înscrise în TP_/2003 tarlaua 11/1 . limitrofă cu terenul proprietatea acestora. Înainte de promovarea acțiunii în prezentul dosar, întrucât reclamanții nu posedă suprafața real întabulată, au purtat proces de revendicare cu proprietarii limitrofi de pe partea opusă a proprietății lor, în raport de proprietatea pârâților, și în dosar 5239/2003 al Judecătoriei Bistrița s-a stabilit că nu aceștia ocupă terenul lipsă, sens în care au și depus la dosar expertiza din dosarul nr. 5239/2003.
Reclamanții învederează că au depus expertiza din dosarul 5239/2003, lucrare întocmită de 3 experți, printre care și expert P. V., și care a avut la bază planul de situație întocmit de Primăria Bistrița cu ocazia punerii în posesie inclusiv pentru pârâții și care a menționat coordonatele de punere în posesie. În prezenta cauză s-au întocmit expertize mai întâi de expertul S. C. și completări, după care o nouă expertiză de experți P. V., P. I. și Talpos M., care, de fapt, este întocmită de P. V. și doar semnată de ceilalți doi.
În expertiza întocmită de expertul S. C. și care a avut în vedere situația terenului limitrof pe partea opusă proprietății pârâților, astfel cum a fost determinată de expertiza din dosarul 5239/2003, și în care se menționează că între proprietatea reclamanților și a vecinilor cu care s-au judecat în dosar 5239/2003 există un drum de trecere nemenționat pe schițele de punere în posesie și care are o lățime de 10 m, menționată și pe planul de situație vizat de OCPI sub nr. 2797/28.04.2006. Plecând de la acest drum începe proprietatea reclamanților, de 5000 mp, proprietatea tabulară și în prezent până la proprietatea pârâților, aceștia posedă suprafața de 4154 mp. În continuare este proprietatea pârâților care, potrivit actelor - titlu de proprietate și proces verbal de punere în posesie - trebuie să fie în suprafață de_ mp numai că, în realitatea, este de 13 146 mp, mai mult cu 846 mp, exact suprafața care le lipsește reclamanților. În aceste condiții, în mod corect expertul S. C. ajunge la concluzia că suprafața ocupată de pârâți din proprietatea reclamanților este de 846 mp, suprafață pe care aceștia o și revendică, și propune ca mejdia să fie între punctele de coordonate 25 și 26.
Reclamanții mai arată că își susțin acțiunea pe această expertiză întrucât redă fidel starea de fapt real existentă.
În expertiza întocmită de experții P. V., P. I., Talpos M., în varianta nr. 1 planșa 2 se plasează între proprietatea reclamanților și a pârâților o suprafață de 300 mp care ar fi a nimănui însă este folosită de pârâți. În varianta nr. 1 planșa nr. 1 și cei 3 experți redau situația actuală și, potrivit acestor măsurători, reclamanții posedă acum 4463 mp, apoi urmează o suprafață distinctă de 837 mp folosită de pârâți și în continuare suprafața de_ mp, adică exact cât au pârâții în proprietate. În această variantă, s-a deplasat lotul în acel drum ajungând la concluzia că aceștia posedă nu 4154 mp cât spune expertul S. C., ci mai mult cu 3 arii, suprafața luată din acel drum.
Reclamanții susțin că au menționat aceste aspecte și au făcut referire și la expertiza din dosar 5239/2003 semnată de expertul P. V. pentru a demonstra că acesta este inconsecvent, astfel acolo li s-a stabilit o mejdie în raport de care posedă 4137 mp iar acum, „șmecherește", prin translatarea lotului pe suprafața de circa 300 mp din drum, spune că aceștia ar folosi 4463 mp. În aceste condiții, nu poate fi primită această expertiză a experților P. V., P. I. și Talpos M., fiind corectă și conformă cu realitatea expertiza lui S. C..
Absolut în toate expertizele se ajunge la concluzia că reclamanții posedă mai puțin decât au întabulat, pârâții posedă în plus cu 846 mp. decât au întabulat astfel că acțiunea în revendicare este perfect admisibilă.
Desigur și cererea reconvențională va trebui admisă în parte în ceea ce privește mejdia și reclamanții susțin că au cerut asta potrivit raportului de expertiză al expertului S. C.. Astfel, au arătat că nu poate fi acceptată nicio variantă din raportul de expertiză al experților P. V., P. I. și Talpos M. pentru că în fiecare variantă se „împinge" proprietatea lor peste drumul de trecere care ocupă o suprafață de circa 4 arii, lățimea lui fiind de circa 10 m, în condițiile în care cei de la care aceștia au cumpărat, respectiv P., au avut proprietatea de 5300 mp, le-a vândut 5000 mp și au lăsat pentru drum 300 mp care s-a adăugat la fostul drum existent.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 30.04.2014, reclamanții au solicitat să se dispună, în principal, admiterea acțiunii în revendicare și, în consecință, să se constate că sunt proprietari asupra suprafeței de 5000 mp teren; că din suprafața de 5000 mp teren în proprietate posedă 4154 mp teren și că pârâții N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V. nu posedă suprafața de 846 mp teren, cu obligarea lor a le preda această suprafață ocupată astfel cum s-a stabilit de expertul S. C., potrivit raportului de expertiză întocmit de acesta în cauză; și respingerea cererii reconvenționale de grănițuire formulată de pârâți; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei; iar în subsidiar, să se dispună admiterea acțiunii în revendicare, cu consecința de a se constata că sunt proprietari asupra imobilului teren în suprafață de 5000 mp (din care 2500 proprietate tabulară și 2500 neîntabulată); să se dispună întabularea dreptului de proprietate la reclamanților pentru suprafața de 2497 mp conform raportului de expertiză (completare) întocmit de expertul P. V., Talpos M. și P. I., varianta nr. 2; să se constate că, din suprafața de 5000 mp proprietatea reclamanților, aceștia dețin 4463 mp iar pârâții N. V., S. D., P. I., N. M. și N. V. le ocupă suprafața de 537 mp teren; să fie obligați pârâții care le ocupă suprafața de 537 mp să le predea în posesie și proprietate suprafața ocupată de teren de 537 mp conform completării raportului de expertiză II a experților P. V., Talpos M, P. I; să fie obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată; și să fie respinsă cererea de grănițuire a pârâților reclamanți reconvenționali față de reclamanți, terenurile acestora din urmă nefiind limitrofe, precum și cererea de compensare a cheltuielilor de judecată a reclamanților reconvenționali întrucât acțiunea lor de grănițuire față de reclamanți se impune a fi respinsă.
În motivare se arată că reclamanții sunt proprietari asupra suprafeței de 5000 mp teren cumpărat de la P. I. din TP 6698/1993 tarlaua 10 . că în această . de 5300 mp din care aceștia au cumpărat doar 5000 mp, restul rămânând pe vechiul proprietar.
Din suprafața de 5000 mp proprietate, suprafața de 2500 mp este întabulată, sens în care s-a depus extras de CF iar pentru diferență s-a solicitat întabularea prin prezenta acțiune, propunerea de întabulare fiind cuprinsă în completarea raportului de expertiză varianta II (P., Talpos, P.).
Reclamanții învederează că, deși sunt proprietari pentru suprafața de 5000 mp, în realitate, folosesc, potrivit expertizei lui S., 4154 mp și 4463 mp potrivit completării expertizei (Talpos, P., P.) restul suprafeței de teren aflată în proprietate se află în posesia pârâților N. V., S. D., P. I., N. M. și N. V. fapt necontestat de aceștia. În condițiile în care fostul proprietar, P. I., le-a vândut doar 5000 mp deși avea 5300 mp, a rămas o suprafață de 300 mp pentru vechiul proprietar și această suprafață a vechiului proprietar se află tot în posesia pârâților. În consecință, fiind proprietari pentru suprafața de 5000 mp și cum nu posedă întreaga suprafață, revendică ceea ce pârâții dețin, adică 846 mp, în principal, și 537, în subsidiar.
Întrucât suprafața de 300 mp ce a rămas pe proprietarul P. a fost plasată de experți (în completarea la raportului de expertiză) ca fiind între proprietatea reclamanților de 5000 mp și cea a pârâților N. V., S. D., P. I., N. M. și N. V., evident terenul lor nu mai este limitrof cu cel al pârâților și, în consecință, cum condițiile esențiale ale admiterii unei acțiuni în grănițuire este ca proprietățile să fie limitrofe, se impune respingerea acțiunii în grănițuire formulată de reclamanții reconvenționali față de reclamanți, însă întrucât a fost susținută de reclamanții reconvenționali, se impune admiterea ei față de P. I. așa cum aceștia au cerut-o, pe aliniamentul I-II-III din completarea raportului de expertiză, varianta II planșa 2/a.
În condițiile în care acțiunea în revendicare se impune a fi admisă iar cererea reconvențională de grănițuire a reclamanților reconvenționali față de reclamanți, neavând proprietăți limitrofe nu vor putea fi obligați la jumătate din cheltuieli, ci doar pârâții reclamanți reconvenționali față de reclamanți, întrucât acțiunea principală se impune a fi admisă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Reclamanții R. G. și R. D. sunt proprietari tabulari asupra imobilului teren în suprafață totală de 5.000 mp., situat în extravilanul municipiului Bistrița, ridul „Livada SCPP” înscris în CF 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2, 6385/2/3/2 (suprafața de 2.500 mp.) și CF 9922 Bistrița, nr. top. 6385/3/2/1/2/1 (suprafața de 2.500 mp.), proprietate dobândită prin cumpărare de la numitul P. I., beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate (alături de P. N. și M. Letiția) în baza Titlului de proprietate nr. 6698/1993, asupra unei suprafețe de 5.300 mp., din tarlaua 10, .> Porțiunea de teren de 300 mp., rămasă pe vechiul proprietar, se situează între terenul cumpărat de reclamanți și terenul de 12.300 mp., dobândit de către pârâtul N. L. și numitul N. V. (antecesorul pârâților S. D., P. I., N. M. și N. V.) cu titlu de reconstituire, prin Titlul de proprietate nr. 13.315/2003, din care 3.600 mp. se identifică în tarlaua 11/1 ..700 mp., în tarlaua 11/1 .> Împrejurarea că între terenul reclamanților și terenul pârâților se interpune suprafața de 300 mp., rămasă pe vechiul proprietar cu ocazia cumpărării de către reclamanți a celor 5.000 mp., reiese fără echivoc din concluziile raportului de contraexpertiză tehnică întocmit în cauză de experții P. V., P. I. și T. M. (însușită de către instanță întrucât prezintă mari garanții de precizie față de expertiza efectuată de expertul S. C., cuprinzând răspunsurile la toate obiectivele încuviințate).
Prin acest raport de contraexpertiză s-a stabilit folosința actuală a terenurilor redată în planșa nr. 1 din care rezultă că pârâții folosesc o suprafață totală de 13.137 mp. teren, cu lățimea de 53,81 m.l. și lungimea de 259,26 m.l.,suprafața folosită în plus de aceștia este de 837 mp., după cum se menționează pe această planșă.
Cei trei experți au identificat și terenul proprietatea reclamanților, ocazie cu care au stabilit că nu se învecinează cu cel al pârâților, deoarece între cele două terenuri se găsește suprafața de 300 aparținând lui P. I., P. N. și M. Letiția, suprafața reală a nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 din CF 7668 Bistrița fiind de 2.497 mp. și nu de 2.500 mp., așa cum figurează în coala de carte funciară.
Prin urmare, cei trei experți au întocmit două aliniamente de grănițuire, respectiv potrivit variantei I (planșa nr.2) s-a grănițuit terenul reclamanților cu terenul de 300 mp. ce a rămas din terenul lui P. I. și potrivit variantei II (planșa nr. 2/a) s-a grănițuit terenul pârâților de cel cu care a fost pus în posesie P. I. (din care reclamanții au cumpărat 5.000 mp.).
Concluziile celor trei experți sunt evidente în sensul că pentru meta A-B (planșa nr.2) pârâții folosesc din terenul reclamanților suprafața de 537 mp., iar pentru meta I-II-III (planșa nr. 2/a) pârâții folosesc în plus 837 mp., din care 537 mp. din terenul reclamanților și 300 mp. din terenul vechiului proprietar (f.224, 231, 232).
Reținând calitatea reclamanților de proprietari ai terenului în suprafață scriptică de 2.500 mp. și reală, măsurată de 2.497 mp., identificat în CF 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2, precum și faptul posedării unei porțiuni de 537 mp. din acest teren de către pârâți, instanța constată că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 480 din Codul civil vechi privind admisibilitatea acțiunii în revendicare și, drept urmare îi va obliga pe aceștia să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței revendicate și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare, sens în care va admite acțiunea principală formulată de reclamanți.
În ceea ce privește terenul pârâților în suprafață de 12.300 mp., identificat în Titlul de proprietate nr. 13.315/2003 tarlaua 11/1, parcelele 3 și 4, s-a depus la dosar și la raportul de contraexpertiză înțelegerea intervenită între părți cu privire la partajare, astfel încât instanța, în aplicarea principiului reglementat de art.728 C.civ., urmează să dispună ieșirea din indiviziune potrivit acestei înțelegeri, conform art.6734 C.pr.civ., prin formarea de loturi în natură, astfel: pentru pârâta S. D. – loturile nr. 1 și 6, compuse din terenul în suprafață de 1.200 mp., tarlaua 11/1, . terenul în suprafață de 1.512 mp., tarlaua 11/1, . pârâtul N. V. – loturile nr. 2 și 4, compuse din terenul în suprafață de 1.218 mp. tarlaua 11/1, . terenul în suprafață de 2.819 mp., tarlaua 11/1, . pârâtul P. I. – lotul nr. 3, compus din terenul în suprafață de 1.180 mp., tarlaua 11/1, parcelele 3/3 și 4/1; pentru pârâtul N. L. – lotul nr. 5, compus din terenul în suprafață de 3.892 mp., tarlaua 11/1, . pârâții P. I., S. D. și N. L., în indiviziune – lotul nr. 7, compus din drumul de acces în suprafață de 416 mp., tarlaua 11/1, . instituirea unei servituți de trecere cu auto și cu piciorul, pe tot timpul anului, în favoarea lui N. V., pentru loturile nr. 2 și 4, sens în care va admite în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâți.
În considerarea dispozițiilor art. 20, art. 22, din Legea 7/l996, republicată, cu raportare la art. 33, art. 34 pct. 4, art. 35 din aceeași lege, se va dispune intabularea dreptului de proprietate în favoarea părților asupra loturilor astfel atribuite, cu titlu de partaj, și în favoarea reclamanților asupra terenului de 2.497 mp., cu rectificarea corespunzătoare a suprafeței nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 din CF 7668 Bistrița, conform raportului de contraexpertiză tehnică și tabelelor de mișcare parcelară (pentru reclamanți, tabel nr. 1 – varianta nr. 1) întocmite în cauză de către cei trei experți.
Prin prisma concluziilor raportului de contraexpertiză, în aplicarea prevederilor art.584, art. 585 C.civ., instanța urmează să stabilească linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâtei S. D. în suprafață de 1.200 mp. din tarlaua 11/1, . cel al pârâtului N. V. în suprafață de 1.218 mp. din tarlaua 11/1, . de o parte, și terenul proprietatea lui P. I., P. N. (decedați, având ca moștenitoare pe pârâta M. Letiția) și M. Letiția, pe de altă parte, în suprafață de 300 mp., identificat în Titlul de proprietate nr. 6698/2003 tarlaua 10, . cu portocaliu), pe aliniamentul I-II-III (punctele_) evidențiat de experții P. V., P. I. și T. M. pe planșa nr. 2/a – varianta nr. II, anexată completării la raport, și totodată, reținând că terenul reclamanților nu este limitrof cu cel al pârâților, va respinge capătul de cerere în grănițuire față de terenul reclamanților, formulat în cadrul acțiunii reconvenționale, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., cheltuielile de judecată suportate de părți se vor compensa în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă principală, formulată de reclamanții R. G. și R. D., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâților N. L., cu domiciliul în Bistrița, ., ., .-Năsăud, S. D., P. I., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, N. M., cu domiciliul în Bistrița, .. 30, jud. Bistrița-Năsăud, și N. V., cu domiciliul în Teaca, nr. 560, jud. Bistrița-Năsăud.
Admite, în parte, acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâții N. L., S. D., P. I., N. M. și N. V. în contradictoriu cu reclamanții, extinsă și față de P. I., P. N. – decedați, având ca moștenitoare pe pârâta M. LETIȚIA, cu domiciliul în Bistrița, .. 16, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
- obligă pârâții să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra porțiunii de 537 mp. din terenul în suprafață scriptică de 2.500 mp., și reală, măsurată de 2.497 mp., identificat în CF 7668 Bistrița, nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare;
- dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 12.300 mp., identificat în Titlul de proprietate nr. 13.315/2003 tarlaua 11/1, parcelele 3 și 4, prin formare de loturi în natură și atribuirea acestora, potrivit înțelegerii părților, astfel:
I. Pârâtei S. D., loturile nr. 1 și 6, compuse din terenul în suprafață de 1.200 mp., tarlaua 11/1, . terenul în suprafață de 1.512 mp., tarlaua 11/1, .>
II. Pârâtului N. V., loturile nr. 2 și 4, compuse din terenul în suprafață de 1.218 mp. tarlaua 11/1, . terenul în suprafață de 2.819 mp., tarlaua 11/1, .>
III. Pârâtului P. I., lotul nr. 3, compus din terenul în suprafață de 1.180 mp., tarlaua 11/1, parcelele 3/3 și 4/1;
IV. Pârâtului N. L., lotul nr. 5, compus din terenul în suprafață de 3.892 mp., tarlaua 11/1, .>
V. Pârâților P. I., S. D. și N. L., în indiviziune, lotul nr. 7, compus din drumul de acces în suprafață de 416 mp., tarlaua 11/1, . instituirea unei servituți de trecere cu auto și cu piciorul, pe tot timpul anului, în favoarea lui N. V., pentru loturile nr. 2 și 4;
- dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâților asupra loturilor astfel atribuite, cu titlu de partaj, și în favoarea reclamanților asupra terenului de 2.497 mp., cu rectificarea corespunzătoare a suprafeței nr. top. 6384/2/3/2 și 6385/2/3/2 din CF 7668 Bistrița, conform raportului de contraexpertiză tehnică și tabelelor de mișcare parcelară (pentru reclamanți, tabel nr. 1 – varianta nr. 1) întocmite de către experții P. V., P. I. și T. M., acte ce fac parte integrantă din prezenta sentință;
- stabilește linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâtei S. D. în suprafață de 1.200 mp. din tarlaua 11/1, . cel al pârâtului N. V. în suprafață de 1.218 mp. din tarlaua 11/1, . de o parte, și terenul proprietatea lui P. I., P. N. (decedați, având ca moștenitoare pe pârâta M. Letiția) și M. Letiția, pe de altă parte, în suprafață de 300 mp., identificat în Titlul de proprietate nr. 6698/2003 tarlaua 10, . cu portocaliu), pe aliniamentul I-II-III (punctele_) evidențiat de experții P. V., P. I. și T. M. pe planșa nr. 2/a – varianta nr. II, anexată completării la raportul de contraexpertiză tehnică întocmit în cauză.
Respinge capătul de cerere în grănițuire față de terenul reclamanților, formulat în cadrul acțiunii reconvenționale, ca neîntemeiat.
Compensează cheltuielile de judecată, în întregime.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Dispune comunicarea prezentei sentințe, după rămânerea irevocabilă, la organul fiscal competent și la OCPI Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. Z. L.
RED./DACT
OG/R.
11.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9959/2014. Judecătoria... → |
|---|
