Contestaţie la executare. Sentința nr. 1004/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1004/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1114/191/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1004/2013
Ședința publică din 17.12.2013
Completul compus din:
Președinte: A. B. Brădosu
Grefier: E. S.
Pe rol amânarea pronunțării cauzei civile privind pe contestatoarea P. S. și pe intimații . - F. A. și B.E.J. S. F., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2013, mersul acestora fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.394 alin 2 C. a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.12.2013, apoi a amânat din nou pronunțarea la data de azi, 17.12.2013, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECĂTORIA
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată pe rol în dosar civil nr._ contestatoarea P. S., a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații . – F. A. și B.E.J. S. F. ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
1. să se constate în temeiul disp.art.493 alin.(1) Cod procedură civilă existența unui impediment la executare, și pe cale de consecință să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită dispuse de B.E.J. S. F. în dosarul de executare nr. 336/2011;
2. În baza art. 403 alin. (1) Cod procedură civilă, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite mobiliare având ca obiect bunurile imobile: dulap (suport de televizor cu dulap)+vitrină+masă din 1980, la prețul de aproximativ 400 lei; garnitură sufragerie din pal melaminat (compusă din vitrină, servant, masă și pat) fabricat în 1981, la prețul de aproximativ 500 lei; colțar tapițat sufragerie 1995, la prețul de aproximativ 300 lei; televizor marca Daewoo, la prețul de aproximativ 100 lei; bufet bucătărie 1976, la prețul de aproximativ 50 lei; sobă de încălzit marca „Ungaria”, la prețul de aproximativ 200 lei; frigider marca „Fitnes” fabricat în anul 1978, la prețul de aproximativ 40 lei, până la soluționarea partajului judiciar;
3. să se constate că ea, contestatoarea, are o contribuție de ½ la dobândirea bunurilor mobile ce formează obiectul executării silite în cadrul dosarului de executare nr.336/2011;
4. să se constate că bunurile identificate mai sus constituie, în temeiul disp. art.30 din Codul familiei, bun comun al soților, respectiv al debitorului P. I. și al contestatoarei P. S.;
5. în contradictoriu cu debitorul P. I., să se dispună partajarea bunurilor mobile identificate mai sus, bunuri dobândite în timpul căsătoriei cu acesta;
6. să se dispună atribuirea în proprietatea exclusivă a contestatoarei a bunurilor precizate, cu obligarea la plata unei sulte către celălalt coproprietar.
7. ca efect al admiterii cererii de partaj, solicită contestatoarea scoaterea de sub urmărire silită mobiliară a bunurilor identificate mai sus.
8. în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, contestatoarea solicită să fie obligați în solidar pârâții la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În motivarea cererii, contestatoarea susține că prin publicația de vânzare din data de 04.09.2013 a luat act de începerea procedurii de executare silită dispusă în dosar de executare 336/2011, executare începută de B. S. F. în baza sentinței penale nr. 192 pronunțată de Tribunalul București la data de 20.02.2009, Minuta Deciziei Penale nr. 112 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18.05.2010, Minuta Deciziei Penale nr. 2396 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.06.2011, și care vizează bunurile proprietate comună ale debitorului P. I. și ale sale, drept pentru care apreciază că este necesară formularea unei atare cereri, având în vedere următoarele motive.
În primul rând, prin actele de executare silită întocmite de B. S. F. în dosarul de executare nr. 336/2011 consideră că se încalcă în mod flagrant prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căreia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
În justificarea prezentei cereri, din analiza probatoriului administrat, solicită să se constate că bunurile mobile supuse executării silite au fost dobândite în timpul căsătoriei (fiind căsătoriți din anul 1978), iar de la acest moment, în funcție de perioada de dobândire, bunurile supuse executării au intrat în patrimoniul ambilor soți, fiind astfel bun comun în temeiul disp.art.30 din Codul familiei, contribuția la dobândirea acestuia, așa cum va demonstra prin probatoriul ce va fi administrat în cauză, fiind în cotă egală cu soțul său.
Potrivit art. 30 C.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire.
Mai susține contestatoarea că nu ne aflăm nici în ipoteza reglementată de art.32 lit.c) C.fam. potrivit căreia reprezintă datorii comune ale soților „obligațiile contractate de fiecare din soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei” suma solicitată de creditorul . o obligație comună ci, în condițiile în care există, una personală.
D., urmare, actele dispuse în dosarul de executare nr. 336/2011 sunt nule întrucât au fost făcute cu încălcarea art.493 alin.1 Cod procedură civilă, articol care prevede: „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
În acest sens, solicită a se vederea Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, prin care Curtea Constituțională a statuat că: dispozițiile art.400 indice 1 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coprorietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Așa fiind, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărțeală a bunurilor indivize, executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.(…). Așa fiind, Curtea reține că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puși, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată”.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea prezentei cereri, astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispoziții art. 400 ind.1, 403 alin.1, 493 alin. (1), art.673 ind.1 Cod procedură civilă și art.30 din Codul familiei.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 121,55 lei.
În dovedirea cererilor sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză, etc.
Prin întâmpinarea depusă intimata . – F. A. a solicitat în primul rând respingerea contestației la executare ca nefondată și apoi, respingerea contestației la executare ca prematur introdusă.
Totodată, intimata . – F. A. a formulat și cerere reconvențională, prin care solicită: să se dispună partajarea bunurilor comune ale lui P. I. și P. S., cu stabilirea unei cote de participare de ½ pentru fiecare; să se dispună atribuirea bunurilor în natură lui P. I. cu obligarea acestuia la plata de sultă față de P. S. și să fie obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În motivare, intimata . – F. A. susține că a procedat la punerea în executare a Sentinței penale nr. 192/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2008 prin care s-a dispus obligarea numitului P. I. la plata sumei de 187.585 RON pentru prejudiciul cauzat prin faptele sale. Astfel s-a format la Biroului Executoriului Judecătoresc S. F. dosarul de executare nr. 336/2011 pentru a se executa silit bunurile sechestrate de către organele de urmărire penală în dosarul în care s-a pronunțat sentința penală 192, precum și pentru recuperarea din alte venituri ale inculpaților a sumelor pe care aceștia le datorează.
Biroului Executoriului Judecătoresc S. F. a procedat în mod corect la emiterea somațiilor și la emiterea publicațiilor de vânzare a bunurilor sechestrate, cu atât mai mult cu cât, de la data instituirii sechestrului asigurator și până la momentul prezentei contestații nu s-a contestat în nici un mod proprietatea debitorului P. I. asupra bunurilor scoase la vânzare. Față de acest aspect, intimata apreciază că, calitatea de bun comun trebuie dovedită de către contestatoare, simpla afirmație nefiind suficientă pentru admiterea acțiunii.
Formele de executare silită nu este necesar a fi anulate în condițiile în care societatea creditoarea a înțeles să formuleze acțiune reconvențională în baza căreia să se stabilească câtimea din bunurile scoase la executare ce aparține fiecăruia dintre soți.
În ceea ce privește suspendarea provizorie a executării silite, consideră că aceasta nu se impune raportat la faptul că a solicitat și instanța poate să dispună atribuirea în natură a bunurilor lui P. I., cu obligarea acestuia la plata de sultă către P. S..
Este neîntemeiată motivarea formulată de către contestatoare referitoare la faptul că . – F. A., în calitate de creditor al debitorului P. I. nu poate să urmărească bunurile identificate în contestația formulată la punctul II, deoarece sunt bunuri comune ale contestatoarei și ale debitorului. Întrucât la instituirea sechestrului asigurator asupra acestor bunuri cât și pe parcursul existenței acestui sechestru asigurător nici o persoană nu a solicitat ridicarea sechestrului pe considerentul că are fi avut sau are un drept de proprietate asupra bunurilor respective. În aceste condiții, nici creditorii și nici executorul judecătoresc nu puteau să prevadă că, la punerea în executare silită a bunurilor sechestrate, se va găsi o persoană care să pretindă că este proprietar pe ½ din bunurile respective.
În drept, au fost invocate:
Prevederile art.400 indice 1 din codul de procedură civilă din 1865, despre care se susține că prevăd posibilitatea ca împărțeala bunurilor proprietate comună supuse procedurii de executare silită să se poată realiza atât în cadrul unei proceduri separate cât și în cadrul contestației la executare silită, cum este cazul prezentei contestații. Nu s-a solicitat partajul bunurilor comune pe cale separată anterior publicației de vânzare întrucât nu s-a cunoscut despre existența vreunui coproprietar.
Prevederile art.403 alin.1 din Codul de procedură Civilă din 1865 prevăd posibilitatea suspendării executării silite în măsura în care, pentru această suspendare se va depune o cauțiune stabilită conform dispozițiilor art.403 alin.4 teza a 2-a de 10% din valoarea contestată și anume în acest caz din suma de 187.585 RON la care a fost obligat inculpatul P. I. prin Sentința penală nr.192/2009.
Prevederile art. 493 din Codul de procedură Civilă din 1865 referitoare la partajul bunurilor proprietate comună, care sunt supuse executării silite;
Prevederile art.33 din Codul familiei
Prevederile art.401 alin.2 din Codul de procedură Civilă din 1865 care prevăd posibilitatea formulării contestației în anulare după momentul efectuării vânzării sau predării silite a bunului.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, martori, expertize, interogatoriul contestatoarei și depunerea de către B. S. F. a dosarului execuțional.
La dosarul cauzei a fost atașat din dispoziția instanței dosarul execuțional nr. 336/2011 al B. S. F..
Contestatoarea a mai depus la dosar pe parcursul procesului copia carnetului său de muncă.
Urmare adresei emise de instanță la solicitarea mandatarul intimatei, Direcția de Venituri din cadrul Primăriei comunei J. a comunicat veniturile cu care figurează în evidențele sale contestatoarea împreună cu soțul său, P. I. la care au fost anexate extrasul de carte funciară și titlul de proprietate pentru imobilele deținute de cei doi soți.
Deliberând asupra cererii de suspendare, față de prevederile art. 403 Cod procedura civila, ținând seama ca a fost achitată suma de 50 lei cauțiune pentru suspendarea executării și având în vedere faptul că executare silită dispusă în dosarul de executare 336/2011 al B. S. F. în baza sentinței penale nr. 192 pronunțată de Tribunalul București la data de 20.02.2009, Minuta Deciziei Penale nr. 112 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18.05.2010, Minuta Deciziei Penale nr. 2396 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.06.2011 în dosarul nr._/3/2008 vizează bunurile proprietate comună ale debitorilor, luând în considerare și prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căreia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional” instanța a admis cererea de suspendare a executării silite începută în dosarul execuțional nr. 336/2011 până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin somația mobiliară din data de 17.10.2011 emisă în dosarul de executare 336/2011, B. S. F. a început executarea silită în baza sentinței penale nr. 192 pronunțată de Tribunalul București la data de 20.02.2009, Minutei Deciziei Penale nr. 112 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18.05.2010, Minutei Deciziei Penale nr. 2396 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.06.2011.
Creditoarea . F. A. solicita ca debitorii I. T. și P. I. să plătească în solidar suma de 196.840,65 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
În data de 22.11.2011, în baza acelorași titluri executorii, s-a instituit sechestrul asupra următoarelor bunuri mobile, aparținând debitorului P. I., a căror valoare a fost apreciată de către executorul judecătoresc: dulap (suport de televizor cu dulap)+vitrină+masă din 1980, la prețul de aproximativ 400 lei; garnitură sufragerie din pal melaminat (compusă din vitrină, servant, masă și pat) fabricat în 1981, la prețul de aproximativ 500 lei; colțar tapițat sufragerie 1995, la prețul de aproximativ 300 lei; televizor marca Daewoo, la prețul de aproximativ 100 lei; bufet bucătărie 1976, la prețul de aproximativ 50 lei; sobă de încălzit marca „Ungaria”, la prețul de aproximativ 200 lei; frigider marca „Fitnes” fabricat în anul 1978, la prețul de aproximativ 40 lei.
Apoi, în data de 04.09.2013 a fost întocmită publicația de vânzare mobiliară prin care bunurile sechestrate în data de 22.11.2011 și indicate mai sus au fost scoase la licitație.
Contestatoarea, în calitate de soție a debitorului P. I., solicită anularea tuturor actelor de executare silită dispuse B. S. F. în dosarul de executare nr.336/2011.
Conform art.339 cod civil bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comunie în devălmășie a soților, iar potrivit art.667 Cod civil există proprietate în devălmășie atunci când prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.
Față de prevederile imperative ale art.678 Cod civil potrivit cărora „creditorii unui coproprietar pot urmării silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun”, întrucât în speță cota-parte a debitorului P. I. nu este stabilită, iar față de contestatoarea P. S. nu există un titlu executoriu, contestația la executare este întemeiată și va fi admisă, cu consecința anulării somațiilor mobiliare emise în dosarul nr.336/2011.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 121,55 lei cheltuieli de judecată constând din taxa de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. S., domiciliată în sat Bălcaciu, ., jud. A., în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în comuna J., ., jud. A. și B. S. F., cu sediul în mun. A. I., Piața I. M., nr.25, jud. A..
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Obligă intimata . la plata sumei de 121,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. B. Brădosu E. S.
Red.ABB
Tehnored ES
17.01.2014/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 359/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
