Obligaţie de a face. Sentința nr. 154/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 154/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 577/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.154/2013
Ședința publică din 07.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta pârâtă S. S. în contradictoriu cu pârâtul reclamant B. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta asistată de avocat, lipsind pârâtul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depus la dosar raportul de expertiză dispus în cauză, din care un exemplar se înmânează avocatului reclamantei și că a fost depusă la dosar și dovada achitării integrale a onorariului solicitat de expert.
Avocatul reclamantei învederează că nu solicită termen pentru studiul raportului de expertiză întrucât l-a studiat deja. Precizează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, apreciind că expertul a răspuns solicitărilor și că nu mai insistă în cererea privind efectuarea cercetării la fața locului întrucât toate aspectele au fost clarificate prin raportul de expertiză.
Instanța apreciază inutilă soluționării cauzei cercetarea la fața locului. Constatând că raportul de expertiză a fost depus la dosar cu mai mult de cinci zile înainte de termen, apreciază că nu se mai impune comunicarea raportului de expertiză către pârâtul reclamant, acesta având la dispoziție timp suficient pentru a-l studia la dosar.
Mandatarul reclamantei arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat H. M. C. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii formulate de reclamantă în sensul obligării pârâtului, pe cheltuiala sa, la demolarea gardului construit pe linia ce desparte imobilul aflat în proprietatea sa de imobilul proprietatea reclamantei. Apreciază că pretențiile reclamantei sunt dovedite cu probele administrate, inclusiv cu raportul de expertiză întocmit în cauză, ale cărei concluzii relevă aspectele cele mai importante.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit vizând obligarea pârâtului la scoaterea arborilor plantați la o distanță mai mică de 2 m. față de imobilul aflat în proprietatea reclamantei, renunță la acest capăt de cerere întrucât pârâtul și-a executat de bună voie această obligație, procedând la tăierea arborilor respectivi.
Cu cheltuieli de judecată, pentru care depune chitanța cu onorariul avocațial.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rol sub nr._, reclamanta S. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul B. I. ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa, la demolarea gardului construit pe linia ce desparte imobilul aflat în proprietatea pârâtului, de imobilul proprietatea sa și obligarea pârâtului la scoaterea arborilor plantați la o distanță mai mică de 2 m față de imobilul aflat în proprietatea reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a edificat un gard pe linia ce desparte imobilul situat administrativ în ., .. 138, jud. A., aflat în proprietatea sa și imobilul proprietatea reclamantei situat în Crăciunelu de jos, .. 140, jud. alba. De asemenea, pârâtul a plantat arbori la o distanță mai mică de 2 metri de linia ce desparte cele două fonduri.
Deoarece gardul a fost edificat pe linia despărțitoare a celor 2 fonduri, el este prezumat comun. În aceste condiții, solicită obligarea pârâtului la demolarea gardului ca fiind construit în contra prevederilor art. 612 Cod civil, deoarece nu și-a dat niciodată consimțământul pentru ca pârâtul să construiască acel gard.
Având în vedere că în cauză este vorba despre probarea unui fapt negativ, reclamanta apreciază că proba faptelor negative aparține întotdeauna celor în contra cărora există pretenție (de aceea, pentru a exemplifica acest fapt, dă următoarele exemple, chiar dacă nu au legătură cu situația de fapt din speță: în acțiunea negatorie pârâtul trebuie să facă dovada că are un drept real asupra fondului reclamantului; când este vorba de o plată, solvens trebuie să facă dovada că a achitat-o, iar nu accepiens că nu a primit-o etc.). Rațiunea este simplă, căci este imposibil a proba un fapt negativ.
De aceea, reclamanta solicită a se pune în vedere pârâtului să facă dovada că a primit consimțământului ei, iar în cazul în care nu se face această probă, solicită să se dispună obligarea pârâtului la demolarea gardului. Mai mult, conform art. 612 Cod civil, orice derogare de la distanța minimă de construire (60 cm) se poate face numai prin înscris autentic. Chiar și în condițiile vechiului Cod civil, fiind vorba de un consimțământ dat pentru construcția unui imobil, dacă ar fi existat consimțământ, acesta ar fi reprezentat un act juridic încheiat între ea și pârât, respectiv un contract prin care ea să-i permită pârâtului să construiască, alipind un bun la proprietatea sa, reprezentată de ½ din zidul respectiv, având în vedere că zidul este comun.
În această situație, susține reclamanta, ar fi fost aplicabile dispozițiile art.1911 din vechiul Cod civil, astfel încât, pârâtul ar fi putut face proba existenței consimțământului reclamantei numai prin înscris, nu și prin alte mijloace de probă.
În ceea ce privește pomii plantați de pârât, arată că acesta i-a sădit fără a respecta distanța minimă de 2 metri față de linia ce desparte cele 2 fonduri. Pomii menționați sunt înalți și țin umbră grădinii sale, în special în zona în care ea cultivă legume, condiții în care ea este prejudiciată prin aceea că legumele nu beneficiază de suficientă lumină, iar recolta este scăzută cantitativ și calitativ.
Reclamanta mai susține că, cu toate că excede capetelor de cerere ale prezentei acțiuni, pârâtul are o atitudine recalcitrantă față de ea, ignorând raporturile de bună vecinătate care ar trebui să caracterizeze relațiile dintre vecini. Deși a încercat soluționarea diferendelor dintre ei pe cale amiabilă, pârâtul a refuzat mereu să discute chestiunile litigioase și orice inițiative ale sale, atât cele „între vecini” cât și cele realizate prin intermediul unui avocat, fiind sortite eșecului.
Față de motivele invocate, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului proces.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 612 și 613 Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, iar la solicitarea reclamantei s-a întocmit un cauză un raport de expertiză tehnică judiciară.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională și întâmpinare.
Prin cererea reconvențională, pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantei pârâte, pe cheltuiala sa, la scoaterea arborilor plantați pe proprietatea sa la o distanță mai mică de 2 metri față de imobilul aflat în proprietatea lui și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de el cu prezentul litigiu.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul reclamant arată că pe proprietatea reclamantei pârâte se află plantați o . pomi lângă linia de graniță care desparte cele două imobile. Distanța pe care acești pomi sunt plantați este mai mică de 2 metri față de linia de graniță care desparte terenul aflat în proprietatea sa față de cel al pârâtei reclamante. Pomii menționați sunt înalți și țin umbră grădinii sale, în special în zona în care el cultivă legume, condiții în care culturile de legumele nu se pot dezvolta, neavând suficientă lumină, astfel că recolta este, în acele locuri umbroase, scăzută cantitativ și calitativ. În această situație, a fost nevoit să mute culturile de legume în locurile neafectate de umbra pomilor vecinei, care însă i-a redus suprafața pe care o cultivă, lezându-i astfel nejustificat exercitarea deplină a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea depună, pârâtul reclamant a solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată, precizând că pe linia de graniță care delimitează fără nici un dubiu proprietățile aflate în litigiu se află un gard edificat cu mult timp în urmă.
Problema apare în conduita reclamantei ce denotă reale carențe de comportament, pe care nu dorește să le evalueze în acest context. Urmare atitudinii pe care o apreciază isterică a vecinei lor, pârâtul susține că a fost nevoit să construiască pe proprietatea sa încă un gard/paravan la o distanță de cca 60 cm de primul prin care a obturat vizibilitatea acesteia în curtea și grădina casei lor. Despre acest gard este vorba în acțiunea formulată de către reclamantă și care, edificat fiind pe proprietatea lui, are doar rolul de a-i proteja de un vecin pe care nimeni nu și l-ar dori, astfel că a încercat să obtureze vizibilitatea vecinei asupra proprietății prin placarea gardului aflat pe linia de graniță, fapt care nu le-a fost permis de către aceasta.
În ceea ce privește „pomii înalți” la care face referire reclamanta, pârâtul solicită să se constate că aceștia nu există. Susține că a plantat într-adevăr câțiva puieți în vecinătatea gardului, la o distanță mai mică de 2 metri, dintre care o parte s-au prins, iar restul i-a scos pentru a nu mai exista discuții. Desigur aceștia nu puteau umbri și nici leza în vreun mod culturile vecinei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
În apărare, pârâtul a solicitat proba cu acte, proba testimonială, cercetare la fața locului și dacă se impune efectuarea unei expertize.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică și a fost luat interogatoriul pârâtului reclamant.
La termenul din 07.02.2013, reclamanta, prin avocat a renunțat la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la scoaterea arborilor plantați la o distanță mai mică de 2 m față de imobilul aflat în proprietatea ei, întrucât pârâtul și-a executat de bună voie această obligație, procedând la tăierea arborilor respectivi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Imobilele părților, sunt situate în localitatea Crăciunelu de Jos învecinându-se. Imobilele sunt delimitate printr-un gard din plasă de sârmă, iar întinderea proprietăților nu este contestată.
După cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, pârâtul a edificat pe terenul proprietatea sa un gard realizat din tablă zincată, montată pe un cadru metalic, la o distanță variind între 17 și 24 cm de linia de hotar, gardul fiind menit să obtureze vederea spre proprietatea sa.
Potrivit dispozițiilor art. 561 NCC orice proprietar poate să-și îngrădească proprietatea, iar potrivit dispozițiilor art. 662 NCC oricare dintre vecini îl poate obliga pe proprietarul fondului învecinat să contribuie la construirea unei despărțituri comune.
Calitatea despărțiturii comune trebuie să fie de așa natură încât să asigure intimitatea și confortul necesar fiecărui proprietar vecin în domiciliul său.
Renunțând la dreptul său de a pretinde înlocuirea gardului vechi, cu unul care să nu mai permită vederea nestingherită în curtea sa, pârâtul a ridicat pe proprietatea sa, pe cheltuiala sa exclusivă, un gard obturant, care nu prejudiciază în nici un fel reclamanta.
Acționând astfel, reclamantul și-a exercitat drepturile în limitele recunoscute de lege, astfel încât, demersul reclamantei în sensul obligării pârâtului la demolarea gardului se apreciază neîntemeiat, urmând ca cererea să fie respinsă.
Faptul că nu a obținut în prealabil autorizație de construcție nu conduce automat la obligarea la demolarea gardului.
Îi revine autorității administrative sarcina sancționării pârâtului, obligării la . în caz de neconformare, solicitarea de către aceasta a demolării gardului.
În temeiul art. 246 C. se va lua act de renunțarea la judecata capătului de cerere vizând obligarea pârâtului la desființarea pomilor plantați o distanță neregulamentară.
Se apreciază neîntemeiată și solicitarea pârâtului reclamant în sensul obligării pârâtei reclamante la a scoate proprii arbori, pârâtul reclamant neproducând nici o dovadă în sensul că pe proprietatea reclamantei sunt plantați arbori la mai puțin de 2 metri.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. S., domiciliată în ., ..140, jud. A. împotriva pârâtului B. I., domiciliată în ., ..138, jud.A. având ca obiect obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa, la demolarea gardului.
Ia act de renunțarea reclamantei la cererea vizând obligarea pârâtului la scoaterea arborilor plantați la o distanță mai mică de 2 m.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional B. I., împotriva pârâtei reconvenționale S. S..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. D. E. S.
Red. L.D.
Tehnored.E.S.
4 ex./8.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 78/2013. Judecătoria BLAJ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 476/2013.... → |
|---|
