Plângere contravenţională. Sentința nr. 865/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 865/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 10433/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL A.
Sentința civilă nr. 865/2013
Ședința publică din data de 13.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. E. S.
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contravenientul C. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Postul de Poliție Sîncel, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns martorul H. I., lipsind părțile.
În baza art. 241 alin.3 Cod procedură civilă, instanța din oficiu verifică legalitatea procedurii de citare și constată că aceasta este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la verificarea identității martorului citat în cauză, H. I., care se legitimează cu CI, ., nr._, având CNP_, iar în baza art.311 Cod procedură civilă, instanța procedează la ascultarea martorului a cărui depoziție este consemnată pe filă separată la dosarul cauzei.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26.04.2013, sub nr._ , petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Postul de Poliție Sîncel a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 11.04.2013 de către agentul constatator și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a depășit pe linia continuă, motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal de contravenție și restituirea permisului de conducere.
Petentul nu a invocat niciun temei de drept.
În dovedirea cererii sale, în cadrul probei cu înscrisuri, contravenientul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._ (fila 2).
Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar, potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Prin rezoluția din data de 16.05.2013, instanța a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 21.06.2013 și citarea părților (fila 7).
Prin adresa nr._/13.06.2013, intimatul a solicitat instanței să i se comunice plângerea formulată de către petent și copie după procesul-verbal de contravenție deoarece se află în imposibilitate de a stabili cine este agentul constatator, de a formula întâmpinare și de a propune probe sau de a invoca excepții. De asemenea, intimatul a arătat că prin adresa instanței a fost informat că poate vizualiza documentele din dosar pe site-ul www.curteadeapelcluj.ro, însă documentele nu au fost atașate.
La data de 21.06.2013 instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cluj-N. și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petent în favoarea Judecătoriei B., ca instanță în a cărei rază teritorială s-a săvârșit presupusa contravenție întrucât locul săvârșirii faptei este localitatea Sîncel, care se află în circumscripția Judecătoriei B., jud.A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B., județul A., la data de 08.08.2013 sub nr._ .
Legal citat, intimatul a formulat și a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție. Intimatul a mai arătat că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002 și ale O.G. nr. 2/2001 și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus raportul agentului constatator din data de 02.09.2013 (filele 11-12) și proba testimonială privind audierea martorului H. I..
La termenul din data de 16.10.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială privind audierea martorului asistent H. I., propusă de către intimat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.04.2013 a fost întocmit de către un agent constatator, din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Postul de Poliție Sîncel, procesul - verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul C. V. a contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit.i din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 11.04.2013 orele 11:30, petentul a condus autoutilitara marca Ford Transit cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 107 la km 52+300m, din direcția B.-Tîrnăveni și a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_ peste linia continuă.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, petentului i s-a aplicat, în temeiul art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Procesul - verbal a fost semnat de către contravenient și de către martorul asistent H. I., la rubrica „Alte mențiuni” precizându-se că nu sunt obiecțiuni.
În drept, potrivit art. 120 alin.1 lit.i din H.G. nr. 1391/ 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar conform art.100 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a regulilor privind depășirea.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat și înmânat contravenientului la data de 11.04.2013, iar plângerea contravențională a fost depusă la sediul instanței, prin serviciul registratură, în data de 26.04.2013, prin urmare în termenul legal, având în vedere că acesta este un termen procedural care se calculează pe zile libere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut. De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o . reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală(cauza H. și alții c. României). În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
În cauză, instanța reține că această prezumție relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată prin mijloacele de probă administrate. Deși petentul susține că nu a depășit pe linie continuă, din probele administrate în cauză rezultă că aceste susțineri nu corespund realității.
Astfel, având în vedere principiile enunțate mai sus, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu propune probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Mai mult, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă și din declarația martorului H. I., care a condus autoturismul marca Audi 80 cu număr de înmatriculare_ în momentul în care a fost depășit de petent. Astfel, audiat fiind în fața instanței de judecată, martorul a arătat că își aduce aminte că într-o zi de joi, înainte sau după P., nemaiaducându-și aminte cu exactitate data, a fost depășit de un microbuz de marfă. De asemenea, martorul a mai declarat că circula din direcția B. spre Ș., iar pe deal la Sîncel, în fața sa se afla o căruță și era linie continuă, iar când a vrut să depășească căruța, a văzut în oglindă că s-a angajat în depășire un microbuz de marfă care l-a depășit și pe el și căruța care se afla în fața sa. Deși martorul nu și-a amintit cu exactitate ziua în care s-au petrecut faptele, marca mașinii care l-a depășit sau numărul de înmatriculare al acesteia, instanța apreciază că evenimentul la care face referire martorul este cel reținut în procesul-verbal de contravenție, acesta relatând detalii cu privire la desfășurarea evenimentului care se coroborează cu procesul-verbal de contravenție.
Totodată, din declarația martorului, instanța reține că, deși agenții de poliție nu aveau posibilitatea să vadă că petentul a depășit pe linie continuă, acesta într-adevăr a efectuat această manevră.
În această situație, instanța apreciază că prin procesul-verbal întocmit de un agent constatator din cadrul unei autorități a statului a fost consemnată o situație de fapt reală care se bucură de o prezumție de legalitate relativă pe care petentul nu a reușit să o răstoarne prin dovada contrarie. Mai mult decât atât, petentul nu a reușit prin probe certe să creeze o urmă de îndoială asupra vinovăției sale, îndoială care să îi profite.
Sub acest ultim aspect, și anume că petentul nu a probat existența unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal sus-menționat care să creeze o îndoială asupra vinovăției sale, deși i-au fost respectate garanțiile procesuale prin încuviințarea și administrarea de probatorii și asigurarea dreptului la apărare, instanța amintește că, tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale dispuse prin procesul verbal atacat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii aplicate, orientate spre cuantumul minim prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de contestatorul C. V., domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în Mun. A. I., ., nr. 1, jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.04.2013.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 11.04.2013, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. M. P.
Red./Tehnored.RES
29 Noiembrie/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria BLAJ | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 246/2013.... → |
|---|
