Pretenţii. Sentința nr. 283/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 283/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1322/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.283/2013
Ședința publică din data de 19.03.2013
Completul constituit din:
Președinte: D. O.
Grefier: S. M.
Pe rol amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanta S. Româna de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2013, când instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.03.2013, încheierea de ședință făcând parte integrantă din sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.10.2012, sub dosar nr._ reclamanta S. R. de Radiodifuziune București a chemat în judecată pe pârâta . SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 267,55 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 240 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 potrivit facturilor depuse la dosar și penalități de întârziere în cuantum de 27,55 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr.41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
În aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1 "Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate". Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, "Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere" iar cuantumul acestora "se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică", instituindu-se o derogare de la prevederile art. 1087 cod civil conform principiului specialia generalibus derogant.
În drept, a invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă; art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 977/2003, iar potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri (f.4-29).
Conform dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art.26 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997, cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
S. pârâtă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, însă, la ultimul termen de judecată, administratorul acesteia s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii. Acesta a motivat că pentru punctele de lucru societățile comerciale nu trebuie să plătească taxa de radiodifuziune, iar pentru locația unde este sediul societății taxa de radiodifuziune a fost achitată de către persoana fizică S. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata taxei de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 potrivit facturilor anexate cererii (. nr._ din 13.01.2010, TSE10, nr._ din 10.02.2010, TSE10 nr._ din 12.03.2010, TSE10 nr._ din 14.04.2010, TSE10 nr._ din 13.05.2010, TSE10 nr._ din 11.06.2010, TSE10 nr._ din 14.07.2010, TSE10 nr._ din 12.08.2010, TSE10 nr._ din 14.09.2010, TSE10 nr._ din 13.10.2010, TSE10 nr._ din 12.11.2010, TSE10 nr._ din 16.12.2010, TSE11 nr._ din 13.01.2011, TSE11 nr._ din 11.02.2011, TSE11 nr._ din 11.03.2011, TSE11 nr._ din 13.04.2011, TSE11 nr._ din 12.05.2011, TSE11 nr._ din 14.06.2011, TSE11 nr._ din 13.07.2011, TSE11 nr._ din 11.08.2011, TSE11 nr._ din 13.09.2011, TSE11 nr._ din 11.10.2011 TSE11 nr._ din 10.11.2011 și TSE11 nr._ din 12.12.2011 (filele 7-30).
Instanța reține că obligația de a achita taxa pentru serviciul public de radiodifuziune este prevăzută de lege.
Astfel, potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Prin HG nr.977/2003 au fost stabilite cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, precum și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
Conform art.5 alin.1 din acest act normativ, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.
De asemenea, art.6 alin.1 și 2 din HG 977/2003 prevede că, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora fiind determinat în conformitate cu metodologia de calcul a SCDFEE Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
In cauza de față, se constată că taxa radio și penalitățile pentru neplată au fost menționate în facturile anexate cererii de chemare în judecată.
La solicitarea instanței, . a comunicat că aceste facturi au fost achitate parțial de către pârâtă, mai puțin taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și penalitățile aferente acesteia. (f.43).
Instanța nu va reține apărarea făcută de administratorul societății pârâte, care în ședința de judecată din data de 12.03.2013 a învederat că taxa de radiodifuziune nu este datorată pentru punctele de lucru ale societăților comerciale, depunând la dosar un extras de pe site-ul Societății Române de Radiodifuziune.
Instanța reține că acest extras preluat de site-ul SRR provine din Precizarile pentru aplicarea Hotarârii Guvernului nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, aprobate de către Consiliul de administrație al SRR. . 14 din aceste precizări se prevede că, pentru subunitățile fără personalitate juridică (punctele de lucru) nu se plătește taxă pentru serviciu public de radiodifuziune.
Având în vedere principiul ierarhiei actelor juridice, această prevedere nu poate fi interpretată decât prin avându-se în vedere prevederea expresă din art. 3 alin.2 din HG 977/2003 potrivit căreia, „Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune”.
Astfel, acest text legal în vigoare, instituie obligația expresă de a plăti taxă de radiodifuziune și pentru punctele de lucru ale societăților comerciale. Precizările pentru aplicarea HG 977/2003 adoptate de Consiliul de Administrație al SRR, nu pot deroga de la această obligație instituită prin chiar textul hotărârii de Guvern, având în vedere că acesta din urmă reprezintă actul normativ având o forță juridică superioară și care se impune a fi aplicat în soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
In consecință, se reține că potrivit art. 3 alin.2 din HG 977/2003 această taxă trebuie plătită și pentru punctele de lucru ale societăților comerciale.
In plus, în speța de față, astfel cum rezultă din susținerea administratorului societății și din facturile existente la dosar, societatea are încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la punctul de lucru (nu la sediul social), ceea ce înseamnă că pentru acea locație trebuie să achite și taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Se invocă și faptul că la sediul social este și domiciliul administratorului societății și că acesta achită taxa de radiodifuziune, în calitate de persoană fizică.
Acest aspect este lipsit de relevanță, întrucât achitarea taxei de către persoana fizică nu exonerează societatea comercială de plata acestei obligații, fiind vorba de două entități juridice distincte, fiecare având drepturi și obligații proprii. Este vorba de doi beneficiar diferiți (persoana fizică și persoana juridică), iar cuantumul taxei este stabilit în mod diferit pentru fiecare dintre aceștia.
Totodată, trebuie precizat că singura situație în care o persoană juridică este scutită de plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este cea prevăzută de art. 3 alin.1¹ din HG 977/2003. Potrivit acestei dispoziții legale, pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice au obligația de a depune la sediul Societății Române de Radiodifuziune o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității.
În absența unei astfel de crereri, persoanele juridice sunt prezumate ca având calitatea de beneficiar, în sensul art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/1994.
In consecință, față de cele arătate mai sus, instanța va admite acțiunea și va obliga societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 267,55 lei, din care 240 lei cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și 27,55 lei penalități de întârziere.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune București, cu sediul în București, ..60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în B., ., ., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 267,55 lei din care suma de 240 lei reprezintă taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și 27,55 lei reprezintă penalități de întârziere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2013.
Președinte,Grefier,
D. OnigaSimona M.
Red.DO
Tred. SM
19.04..2013/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 222/2013.... → |
|---|
