Acţiune în constatare. Sentința nr. 5234/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5234/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 12923/193/2014
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 5234
Ședința publică din data de 22 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârât S.C. T. S.A., societate în faliment.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, după care reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune, fiind îndatorat să aducă lămuriri cu privire la perioada pentru care a solicitat să se constate că nu a avut calitatea de consumator în raport cu societatea reclamantă.
Reiterându-le verbal, reclamantul a arătat că a încetat calitatea sa de consumator la momentul debranșării de la sistemul centralizat de termoficare, respectiv de la data de 27.07.2004. În completarea probatoriului, a solicitat încuviințarea probei cu cercetarea la fața locului și a probei testimoniale.
Instanța a respins probele solicitate de către reclamant, arătând că nu sunt utile cauzei raportat la teza probatorie, respectiv că este debranșat de la sistemul centralizat de încălzire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a închis cercetarea procesului și a deschis dezbaterile asupra fondului.
Reclamantul M. C. a arătat că își menține concluziile puse la termenul de judecată din 17.04.2015.
Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.09.2014 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate lipsa calității sale de consumator al serviciilor de furnizare a energiei termice prestate de către pârât, pentru motivele ce le dezvolta.
Astfel, reclamantul a arătat că nu a fost în raporturi contractuale sau convenționale cu acest furnizor întrucât imobilul său este debranșat în condiții legale de la rețeaua publică a sistemului centralizat din anul 2004. Părțile comune din imobilul în care locuiește, respectiv casa scării, uscător și subsol, nu au fost dotate din construcție cu corpuri de încălzire și instalații prin care să tranziteze agentul termic, lipsind astfel transfer de căldură cu aceste spații comune. Coloanele de alimentare cu agent termic ale pârâtului aflate la subsolul blocului au fost izolate din construcție, iar izolația nu a fost distrusă. Chiar dacă blocul este format dintr-un ansamblu cu mai multe scări de . și despărțite prin zid, neexistând transfer de energie termică de la celelalte scări. Cu toate acestea, pârâtul i-a comunicat facturi prin care l-a debitat în mod nelegal și fără drept, solicitând plata unui serviciu de care nu a beneficiat, atât pe suprafața utilă a apartamentului său, cât și pe suprafața comună. Deși pârâtul a făcut trimitere la legislația aplicabilă în materie pe facturile emise, aceasta nu scoate în evidență calitatea sa de consumator în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Ordinul ANRSC nr. 483/2008 privind Contractul-cadru încheiat cu asociația de proprietari nr. 64 B. stipulează la art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (2) și art. 13 alin. (3), precum și în anexa nr. 4 din acest contract, faptul că pârâtul avea obligația de a încheia convenții de facturare individuală cu toți consumatorii din condominiu, iar la art. 2 din Capitolul II, din această convenție, legiuitorul precizează că această anexă reglementează raporturile juridice dintre furnizor și consumatorul individual. Ori, pârâtul nu a respectat obligația încheierii acestor convenții individuale, ci a semnat convenții de facturare individuală doar cu proprietarii de apartamente care sunt branșați și utilizează efectiv serviciul acestuia în imobilele proprii, arătând că din 19 apartamente existente în condominiu a mai rămas doar un număr minoritar de 5 apartamente branșate, parte din acești proprietari fiind plecați în străinătate. Aceste aspect dovedește lipsa oricărui raport de drept comercial dintre acest furnizor de servicii și locatarii debranșați, categorie în care se regăsește și el.
În fine, a mai arătat reclamantul că lipsa repartitoarelor de costuri pentru măsurarea consumului de energie termică utilizată pentru încălzirea spațiilor comune este echivalentă cu lipsa instalațiilor de furnizare și a corpurilor de încălzire din aceste spații comune, practic pârâtul încercând în acest mod să își acopere pierderile din sistem și totodată să își rotunjească veniturile.
În drept, au fost invocate normele de drept ale Uniunii Europene legate de protecția și drepturile consumatorilor recunoscute prin dispozițiile art. 6 alin. (1) din Directiva nr. 93/13.
În probațiune, au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: decizia nr. 2789/05.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 8497/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2013.
Prin precizările depuse la data de 02.12.2014, reclamantul a arătat că, în baza Notei de constatare-debranșare din data de 27.07.2004 a renunțat la serviciile de încălzire termică și apă caldă ale societății reclamante și după o perioadă de 6 ani, fără a avea un contract ori convenție încheiată și fără a fi consumator direct sau indirect de energie termică, pârâtul a emis facturi nejustificate pentru consumuri neînregistrate pe bază de index, cu aparate omologate, refuzând astfel plata acestor facturi, conform notificării nr. 1/6326/27.04.2010. Pârâtul nu a procedat la inventarierea spațiilor comune împreună cu asociația de proprietari, din adresa nr. 26/26.02.2014 rezultând cu certitudine lipsa unui consum efectiv de energie termică în spațiile comune pe care pârâtul totuși îl calculează și îl facturează în mod nejustificat. Tot din conținutul acestei adrese rezultă că pârâtul nu respectă prevederile legale menționate în art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, încălcând acordul de voință al celor 13 proprietari majoritari de apartamente care au obținut dreptul de a nu fi de acord cu sistemul centralizat. Mai mult, pârâtul recunoaște în mod public faptul că programul său financiar-contabil nu poate departaja consumul comun de energie termică din părțile comune din imobil față de consumul individual realizat în apartamente, astfel cum se poate dovedi cu adresa nr._/25.07.2013 emisă de S.C. Modern Calor S.A. către Consiliul local al mun. B., facturile emise fiind fictive. În dovedire, a anexat înscrisurile la care a făcut trimitere și planșe foto imprimate color.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, a invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa de interes și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea excepției, pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege. Astfel, reclamantul avea la dispoziție o acțiune în realizare, avea posibilitatea ca în termenul legal să ceară anularea ori rezoluțiunea facturilor, or, atât timp cât reclamantul poate să își realizeze dreptul, este lipsit de interesul de a-l constata.
Pe fondul cauzei, pârâtul a pus concluzii de respingere a cererii. A arătat că este o societate în faliment din anul 2010, care nu mai furnizează servicii și nu mai are relații contractuale cu reclamantul, S.C. Modern Calor S.A. fiind noul operator. Până în octombrie 2010 a avut calitatea de furnizor de energie termică și, în această calitate, a încheiat cu Asociația de proprietari nr. 64 B. contractul de furnizare a energiei termice nr. 64T/03.08.2009 al cărui obiect l-a constituit furnizarea energiei termice la persoanele și operatorii economici prevăzuți în anexa nr. 2 la contract, pe o durată nedeterminată. Ulterior, a încheiat cu asociația de proprietari actul adițional nr. 1 la contractul sus amintit, prin care părțile convin ca începând cu data de 03.08.2009, pentru proprietarii din blocurile arondate asociației de proprietari nr. 64 B., să se procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează. În baza acestui contract, S.C. T. S.A. a furnizat energie termică și în imobilul – tip condominiu, din care face parte apartamentul reclamantului, a cărei contravaloare a fost apoi repartizată către toți proprietarii din condominiu, indiferent dacă au sau nu apartamente racordate la sistemul centralizat de încălzire. Astfel, conform actului adițional nr. 1 la contract, în perioada 02._ au fost emise reclamantului facturi fiscale necontestate de către acesta și pentru care a obținut sentința civilă nr._/22.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătorie B..
Potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, coroborat cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință au obligația să suporte cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, și anume casa scării, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și altele asemenea, proporțional cu cota-parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar, astfel cum aceasta este înscrisă în actul de proprietate sau cum a fost recalculată conform normelor metodologice.
Însăși Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, prin art. 38 alin. (2), obligă proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, să plătească o cotă parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțional cu cota indiviză.
Aceleași dispoziții au fost reluate în Ordinul ANRSC nr. 343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire.
În concluzie, obligația de a suporta o cotă parte din contravaloarea energiei termice consumate pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate comună revine fiecărui proprietar al spațiilor aflate în proprietate individuală, indiferent dacă costurile pentru energie termică pentru apartamentele și spațiile cu altă destinație decât aceea de locuința sunt evidențiate în mod individual la nivel de apartament și chiar dacă nu sunt racordați sau au fost deconectați de la rețeaua de alimentare cu energie termică, cum este cazul reclamantului.
În probațiune, au fost anexate copii după facturile emise în perioada 02._.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul M. C. a solicitat respingerea apărărilor pârâtului, ca nejustificate, fără acoperire legală, contractuală și administrativă, încercând doar să inducă în eroare instanța.
A arătat reclamantul că prin acțiunea sa solicită a se constata lipsa calității sale de consumator al serviciilor furnizate de către pârât la data când în mod efectiv acesta avea calitatea de furnizor de energie termică. Ca atare, nu este dată lipsa calității sale procesuale pasive. Faptul că societatea pârâtă în prezent se află în faliment nu are relevanță cu petitul acțiunii, contestându-se calitatea de consumator în perioada emiterii facturilor, respectiv 2010, facturi care nu constituie titluri de creanță câtă vreme nu sunt recunoscute și au fost respinse la plată.
În ceea ce privește contractul de furnizare a energiei termice nr. 64T/03.08.2009, acesta este eliptic, lipsind anexele nr. 1-7 ca părți integrante ale acestuia prin neincluderea anexei nr. 4, fiind încheiat fără respectarea legislației în vigoare, respectiv Ordinul nr. 483/2008. De asemenea, actul adițional nr. 1 la contract nu poate înlocui prevederile legale care prevăd expres obligația încheierii de convenții individuale sau contract separat. Ori, calitatea de consumator nu poate rezulta decât dintr-un raport juridic încheiat între acesta și pârât. Lipsa convenției individuale conduce la lipsa raportului contractual și juridic, iar facturile întocmite în această situație nu reprezintă titluri de creanță. Sumele facturate și solicitate nu sunt certe, lichide și exigibile, fapt susținut și dovedit și de lipsa din construcție a instalațiilor și caloriferelor din spațiile comune, ceea ce dovedește la rându-i lipsa și imposibilitatea furnizării, înregistrării și determinării unui consum efectiv de energie termică.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu cercetarea la fața locului, pentru a se face dovada existenței izolației instalațiilor, a lipsei corpurilor de încălzire și a aparatelor de măsură din spațiile comune. În copie, a fost depusă adresa ANRSC nr._/SB/22.10.2010.
În replică, pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, a arătat că pentru perioada la care face trimitere reclamantul au fost emise facturi fiscale necontestate de către acesta și pentru care s-a obținut un titlu executoriu, sentința civilă nr._/22.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B.. În acel dosar a făcut un probatoriu pertinent al pretențiilor deduse judecății, înscrisuri ce au fost comunicate și reclamantului.
În probațiune, au fost depuse în copie: contractul de furnizare a energiei termice nr. 64T/2009, actul adițional nr. 1, situația facturilor restante, fișa analitică debitor, modul de calcul al cotelor comune de încălzire și alte înscrisuri.
Prin notele scrise din data de 17.04.2015, reclamantul M. C. a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reiterând motivele expuse în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare.
Prin precizările scrise din data de 21.05.2015, reclamantul M. C. a arătat că nu a avut calitatea de consumator începând cu momentul debranșării de la sistemul centralizat de energie termică, respectiv din data de 27.07.2004 și până la încheierea contractului de furnizare a energiei termice nr. 64T/03.08.2009 de care se prevalează pârâtul. De asemenea, nu a avut calitatea de consumator nici de la data încheierii contractului și până la data emiterii celor trei facturi fiscale în perioada 02._, respinse de altfel la plată, și nici până la falimentul societății pârâte.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Reclamantul M. C. a solicitat instanței să constate că nu a avut calitatea de utilizator al serviciilor furnizate de pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, începând cu data de 27.07.2004, când s-a debranșat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, și până la falimentul societății pârâte.
Pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamantului deoarece acțiunea în constatare are caracter subsidiar acțiunii în realizare, iar reclamantul are deschisă o atare cale, prin contestarea facturilor emise pe numele acestuia.
Potrivit art. 35 Cod procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Dispoziția legală instituie caracterul subsidiar al cererii în constatare, scopul urmărit de legiuitor fiind acela ca orice restabilire a ordinii de drept să fie făcută pe calea cererii în realizare și doar pe cale de excepție printr-o cerere în constatare.
În intervalul vizat de reclamant, mai precis, în perioada februarie 2010 - aprilie 2010, au fost emise de către pârât trei facturi pe numele reclamantului, pentru un debit în valoare totală de 41,56 lei, reprezentând energia termică aferentă încălzirii spațiilor comune din condominiul în care este situat apartamentul reclamantului. Pentru plata contravalorii acestor facturi și a penalităților de întârziere aferente, reclamantul a fost acționat în judecată de către pârât, în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Rezultă că cererea în constatare a reclamantului nu respectă cerința subsidiarității prevăzută de art. 35 Cod procedură civilă, deoarece, prin emiterea unor facturi cuprinzând un consum de energie termică bazat pe calitatea de utilizator al serviciilor prestate de către pârât, reclamantul are deschisă calea promovării unei cereri în realizare în care să conteste calitatea sa de utilizator.
Inclusiv în litigiul dedus judecății de către pârât și care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., reclamantul a avut posibilitatea de a contesta calitatea sa de utilizator al serviciilor facturate de către pârât și, pe cale de consecință, legalitatea facturilor emise de pârât.
Față de cele expuse, instanța constată că excepția inadmisibilității invocată de către pârât pentru neîndeplinirea caracterului subsidiar al cererii în constatare este întemeiată, ca atare, va respinge cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul M. C., CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S.C. T. S.A., societate în faliment, CUI_, cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.R.R./Tehnored. C.A.
Ex. 4/23.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5235/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Partaj judiciar. Sentința nr. 4456/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
